ACORDUL INFORMAT AL PACIENTULUI - IMPLICĂRI DIN PUNCT DE VEDERE

MEDICAL, JURIDIC ȘI ETIC

IMPLICĂRI JURIDICE

Scurtă prezentare prin interpretarea și explicarea legislației specifice

De cele mai multe ori pacienții, odată internați, nu își cunosc drepturile în ceea ce îi privește și
deciziile importante care privesc sănătatea lor sunt lăsate la latitudinea personalului medical.

Încă mai sunt pacienți care au o încredere deplină în competențele medicilor și acceptă orice
recomandare medicală, fără a analiza în profunzime acea recomandare.

Însă, în situațiile în care pacienții trebuie să sufere o intervenție medicală, un tratament cu riscuri
sau o manoperă invazivă ar trebui ca pacientul să fie singurul care decide asupra propriei sănătăți și
persoane, în afara cazurilor în care acest lucru nu este posibil. Pentru a putea lua o decizie corectă,
pacientul trebuie, în prealabil, să fie informat de către personalul medical pentru a putea pune în balanță
toate aspectele situației.

Pentru a se respecta drepturile pacientului, atât pacientul cât și medicul trebuie să cunoască
legislația care reglementează acordul informat al pacientului, modul de obtinere al acestui acord, situațiile
în care nu este necesar acordul pacientului sau al reprezentantului său legal.

În continuare, voi enumera actele normative specifice acordului informat al pacientului trebuiesc
avute în vedere:

 Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății - Cap. III art. 660-666;
 Legea 17/2001 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor
omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicatiile biologiei şi medicinei, Convenţia
privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a
Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a
demnităţii fiinţei umane fata de aplicatiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea
clonarii fiintelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998 - Cap II art. 5-9;
 Legea 46/2003 privind repturile pacientului - Cap II art. 4-11, Cap. III art. 13-20;
 Codul de deontologie medicală - 2012 - CMR - Cap. II art. 11-16;
 Codul de etică și deontologie - 2009 - al asistentului medical generalist, al moaşei şi al
asistentului medical din România - art. 29-32.

De asemenea, despre consimțământ se amintește și în dispozițiile Codului Civil în art. 1204,

făcând referire la condițiile de validitate ale acestuia.

Astfel, pentru a produce efecte consimțământul trebuie să fie:

Page 1 of 12
  SERIOS - cu intenția de a produce efecte juridice
 LIBER - să nu fie afectat de niciun viciu de consimțământ (eroare, dol, violență)
 EXPRIMAT ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ - să provină de la o persoană cu
discernământ (în deplinătatea facultăților mintale)

Trebuie menționat că niciunul dintre actele menționate mai sus, nu definesc noțiunea de
CONSIMȚĂMÂNT/ACORD al pacientului, însă precizează faptul că acesta trebuie să fie scris, atunci
când există riscuri pentru pacient.

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății precizează că pentru ca pacientul să fie
supus metodelor de prevenție, diagnostic și tratament cu potențial de risc pentru pacient trebuie să i se
solicite acordul scris.

Pentru obținerea acordului informat al pacientului, personalul medical este obligat să prezinte
pacientului informațiile medicale folosind un limbaj clar, respectuos și cât mai simplu posibil.

Art. 660 alin. 3 din Legea 95/2006 ne precizează informațiile care trebuiesc prezentate pacientului
pentru obținerea unui acord valid, și anume:

 Diagnostic
 Natura și scopul tratamentului
 Riscurile și consecințele tratamentului propus
 Alternativele viabile de tratament
 Riscurile și consecințele lor
 Prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului

De asemenea, trebuie să precizez că pacientul/reprezentantul legal/autoritatea tutelară are

dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală - asumându-și, în scris, răspunderea pentru
decizia sa. Personalul medical are obligația, în această situație, să-i prezinte consecințele refuzului sau
opririi actelor medicale.
Subliniez faptul că pacientul/reprezentatntul legal/autoritatea tutelară își poate retrage
consimțământul - liber și în cunoștință de cauză, în orice moment.

Art. 382 din Legea 95/2006 prevede că, exceptând cazurile de urgență, de forță majoră ori când
pacientul/reprezentantul legal/autoritatea tutelară sunt în imposibilitate de a-și exprima voința sau
consimțământul, medicul acționează respectând voința și drepturile pacientului de a refuza sau opri o
intervenție medicală.
Responsabilitatea medicală încetează în situația în care pacientul nu respectă
prescripția/recomandarea medicală.
Așadar, intervenția medicală de urgență/situația de urgență medicală prevalează în fața
refuzului intervenției medicale sau în fața retragerii de consimțământ.

Vârsta legală pentru exprimarea consimțământului informat este de 18 ani.

Dacă minorul are mai puțin de 18 ani, consimțământul se cere de la reprezentantul său legal.
Pentru persoanele incapabile (lipsite de discernământ) sau pentru persoanele interzise judecătoresc,

Page 2 of 12
consimțământul se cere reprezentantului legal sau autorității tutelare desemnate de instanța
judecătorească.

Legislația prevede și situații în care pacienții minori își pot exprima consimțământul în absența
părinților/reprezentantului legal, și anume:
 Situații de urgență, când părinții sau reprezentanții legal nu pot fi contactați, iar minorul
are discernământul necesar pentru a înțelege situația medicale în care se află;
 Situații medicale legate de diagnosticul și/sau tratamentul problemelor sexuale și
reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

Dreptul de a nu ști - Privilegiul terapeutic (Implicații din punct de vedere medical și etic)

Art. 7 din Legea 46/2003 arată că pacientul are dreptul să nu mai fie informat în cazurile în care
informațiile prezentate de către medic i-ar cauza suferință și, totodată, are dreptul de a alege o altă
persoană care să fie informată în locul său.
Trebuie reținut că - pacientul deși nu mai este informat asupra evoluției investigațiilor,
diagnosticului și tratamentului - pentru orice intervenție ulterioară trebuie să se obțină consimțământul
acestuia.

Situația de urgență (Ce înseamnă situația de urgență medicală?)

Legea 46/2003 la art. 17 statuează că dacă furnizorul de servicii medicale consideră că

intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să își dea consimțământul
decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.
Art. 32 din Codul etic al asistenților medicali precizează că consimtământul pacientului sau al
reprezentantului legal al acestuia, nu este obligatoriu în următoarele situații:
 Când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de
urgență.
 În cazul în care furnizorul de servicii medicale consideră că intervenția este în
interesul pacientului, iar reprezentantul său legal refuză să își dea consimțământul,
asistentul mediacal, moașa fiind obligat/ă să anunțe medicul curant/de gardă.

Consimțământul anterior

Legea 17/2001 arată la art. 9 că dorințele exprimate anterior cu privire la o intervenție medicală
ale unui pacient, care în momentul intervenției nu este într-o stare care să îi permită să își exprime voința -
vor fi luate în considerare. Consider că aceste dorințe exprimate ar trebui să fie consemnate într-un
înscris.

Art. 14 din Legea 46/2003 arată că atunci când pacientul nu își poate exprima voința, dar este
necesară o intervenție medicală de urgență, personalul medical are dreptul să deducă acordul
pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinței acestuia.

Analizând textul celor două articole, observ că situația de urgență medicală este cea care face
diferența în ceea ce privește luarea în considerare a dorințelor exprimate anterior.

Page 3 of 12
 Astfel, pentru situațiile de urgență medicul are dreptul să deducă acordul/consimțământul
pacientului dintr-o exprimare anterioară, iar pentru situațiile în care pacientul nu are posibilitatea să își
exprime voința, neexistând o situație de urgență, medicul poate lua în considerare dorințele exprimate
anterior de pacient - doar dacă există un acord scris.

CAZURI PRACTICE

Cazul nr. 1

Un bărbat în vârstă de 72 de ani, de profesie agricultor, tată a trei copii, suferea de cancer de
colon. El descria boala sa ca o „masă intestinală”, dar nu cunoştea ce tip de modalitate terapeutică urma să
fie folosită. În ziua de după intervenţia chirurgicală, chirurgul-mâna a doua, aflat de gardă, a vizitat
pacientul pentru inspecţia de rutină şi tratarea inciziei chirurgicale.
Pacientul, aşteptându-se să vadă o rană închisă, s-a speriat când a văzut orificiul de colostomie.
A întrebat chirurgul despre „gaura din abdomenul său”.
Chirurgul, într-o manieră foarte serioasă, i-a răspuns: „Capătul intestinului operat a fost suturat
la abdomen. De acum vei defeca prin această gaură în punga pe care o voi plasa la capătul intestinului.”
Surprins şi furios de răspuns, pacientul a întrebat: „Pe cine aţi întrebat înainte de a deschide
gaura aceasta?”.
Chirurgul aspus pacientului că i-au informat fiul despre procedură.
Pacientul a strigat furios: „Cine urma să fie operat şi să aibă o gaură în abdomen? Eu sau fiul
meu? Cum aţi îndrăznit să faceţi asta fără să mă întrebaţi? Vă voi da în judecată pe toţi!”

Chirurgul, nepregătit pentru o astfel de reacţie, a început să explice pe îndelete raţiunea pentru
care a fost efectuată colostomia şi a calificat boala pacientului ca fiind una „rea”.
După explicaţie, pacientul a spus: „Dacă mi-aţi fi spus asta mai devreme, nu aş fi strigat la
dumneavoastră. Nu sunt atât de ignorant, să ştiţi! Aş fi înţeles.”

Conf. Dr. Nermin Ersoy

Turcia

Comentariu răspuns:

Se poate observa că medicii au intervenit fără a exista un consimțământ valid al

pacientului. În această situație, au fost încălcate mai multe drepturi ale pacientului (dreptul la
informația medicală, dreptul la consimțământ, dretul la confidențialitatea informațiilor și viața
privată), chiar dacă fiul pacientului a fost informat despre intervenția ce urma să aibă loc.

Art. 227 C. pen. Divulgarea secretului profesional (s.n.).

(1) Divulgarea, fara drept (fara consimtamantul pacientului, n.n.), a unor date (starea
sanatatii, boala de care sufera o persoana etc., n.n.) de catre aceluia caruia i-au fost incredintate
(medic, asistenta etc., n.n.) sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei daca fapta

Page 4 of 12
este de natura a aduce prejudicii (materiale sau morale, n. n.) unei persoane se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform legislației, pentru orice metodă de tratament, cu potențial de risc pentru pacient,
după explicarea lor de către medic, pacientului i se solicită acordul scris.
Echipa medicală a intervenit fără a exista un consimțământ valid din partea pacientului
putând, în această situație, fi trași la răspundere penală și/sau civilă.
Nu reiese din speță că, situația medicală a pacientului este o situație de urgență ce necesită
intervenție medicală imediată.

LEGE nr. 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia
drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicatiile biologiei şi medicinei, Convenţia
privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a Protocolului adiţional
la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicatiile
biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonarii fiintelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998
CAP. 2
Consimţământul
ART. 5
Regula generală
O intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizata şi-a dat
consimţământul liber şi în cunoștință de cauză.

Cazul nr. 2

O fată în vârstă de 17 ani a fugit de acasă cu prietenul ei cu ceva vreme în urmă, după care a fost
găsită. Băiatul a fost reţinut de către poliţie.
Familia tinerei se opune ferm căsătoriei celor doi. Tânăra crede că fratele ei mai mare l-ar putea
omorî pe prietenul ei în cazul în care ar afla că nu mai este virgină.
Ofiţerul de poliţie care a însoţit fata la medicul responsabil pentru testarea virginităţii doreşte să
stea de vorbă cu acesta între patru ochi. Îl informează pe medic că fata nu ştie că prietenul ei este déjà
căsătorit.
Ulterior medicul stă de vorbă cu tânăra şi îi spune că, dat fiind faptul că vârsta ei este sub 18 ani,
familia are dreptul legal de a cere un test de virginitate (examinare genitală); medicul adăugă, totuşi, că o
astfel de investigaţie nu poate fi efectuată fără consimţământul ei, dar spune, de asemenea, că el nu va
putea semna un certificat care să ateste starea ei de sănătate fără a face în prealabil examinarea necesară.

Dr. Berna Arda

Turcia

Ar trebui medicul să o informeze pe tânără că prietenul ei este deja căsătorit?

1. Medicul nu ar trebui să îi spună tinerei că prietenul ei este deja căsătorit, deoarece

informaţia nu este relevant din punct de vedere medical, iar dezvăluirea ar încălca dreptul
prietenului ei la intimitate.

Page 5 of 12
 2. Medicul ar trebui să o informeze pe tânără, având în vedere încrederea dintre medic şi fată,
precum şi atitudinea necinstită a prietenului ei.

Comentariu răspuns:

Consider că atitudinea corectă pe care trebuie să o aibă medicul în această cauză este cea de
la varianta 1, pentru că printre informațiile ce trebuiesc comunicate pentru a fi luat acordul
informat al pacientului NU se regăsesc și cele referitoare la alte persoane.
Totodată, medicul este îndreptățit să comunice pacientei că nu are dreptul să îi facă testul,
fără consimântul acesteia, chiar dacă este minoră întrucât se aplică se aplică situația de excepție de
la art. 661 din Legea 95/2006.
Legea 95/2006
CAP. III
Acordul pacientului informat
ART. 660
(3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele
tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii
fără aplicarea tratamentului.
ART. 661
Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima
consimţământul în absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:
a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are
discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află;
b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la
solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

Cazul nr. 3

Un muncitor constructor în vârstă de 38 de ani a fost internat în spital după trei săptămâni în
care a prezentat agravare progresivă a simptomelor unei infecţii respiratorii. S-a diagnosticat o pneumonie
severă, iar după 48 de ore de la internare a fost transferat în Unitatea de Terapie Intensivă, prezentând
insuficienţă respiratorie.
A fost tratat intensiv cu antibiotice, ventilaţie asistată şi alte măsuri. În următoarele trei
săptămâni starea sa nu s-a îmbunătăţit, ci s-a alterat prin apariţia insuficienţei multiple de organ, fără
diagnostic bacteriologic.
Atunci când soţia sa a fost informată despre faptul că mai probabil nu va supravieţui, aceasta a
întrebat dacă nu ar fi posibilă recoltarea de spermă, pentru a putea avea un copil cu soţul. Ea a relatat că
sunt căsătoriţi de 14 ani şi nu au putut avea copii.
Cu multă reticenţă, el a acceptat doar în urmă cu câteva luni să fie consultat de către un
specialist în probleme de infertilitate.
După ce testele iniţiale au demonstrat că problema este insolvabilă, ei au consimţit să înceapă
primul ciclu de fertilizare in vitro în chiar luna respectivă, dar nu l-au putut urma până la capăt
datorită bolii lui. Ea a cerut aceasta deoarece era convinsă că el şi-ar fi dorit foarte mult să aibă un copil.

Page 6 of 12
 El a fost singurul fiu al părinţilor săi şi dorea ca numele lui de familie să fie transmis mai
departe încă o generaţie.
Sora soţului, care o însoţea pe soţie, a confirmat aceste realităţi sociale şi atitudinale.

Robert D. Orr
SUA

Ar trebui îndeplinită cererea ei?

1. Nu, deoarece soţul nu şi-a dat în mod explicit consimţământul informat pentru punerea în
practică a procedurii.
2. Da, deoarece soţul şi-a exprimat anterior în mod implicit consimţământul pentru
această procedură, în virtutea faptului că a fost de acord cu fertilizarea in vitro.
3. Da, dar doar ca urmare a unui ordin judecătoresc, care să aibă la bază interesele copilului care
va fi conceput, dorinţa clar exprimată a femeii şi respectul pentru paternitate.

Comentariu răspuns:

Consimțământul anterior al pacientului poate fi luat în considerare de către medic,

întrucât se presupune există un acord al pacientului în ceea ce privește recoltarea de spermă.
Pentru că, nu existau potențiale riscuri pentru pacient în ceea ce privește recoltarea,
această manoperă nu este condiționată de existența unui acord scris.

CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ din 30 martie 2012 (*actualizat*) al Colegiului

Medicilor din România*)

CAP. II
Consimţământul
ART. 16
Consimţământul implicit
În interesul pacientului sunt valabile şi vor fi luate în considerare autorizările şi dorinţele
exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicală de către un pacient care, în momentul noii
intervenţii, nu este într-o stare care să îi permită să îşi exprime voinţa sau dacă prin natura sa actul
medical are o succesiune şi o repetabilitate specifică.

LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului

ART. 14
Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenta,
personalul medical are dreptul sa deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei
acestuia.
LEGE nr. 17 din 22 februarie 2001
privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane
fata de aplicatiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la
Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor
omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicatiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea
clonarii fiintelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998
ART. 9 Dorinte exprimate anterior

Page 7 of 12
 Vor fi luate în considerare dorintele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicală de
către un pacient care în momentul intervenţiei nu este într-o stare care sa îi permită sa îşi exprime vointa.

Cazul nr. 4

Domnul J. B. este în vârstă de 52 de ani. Este căsătorit şi are doi copii, de 12 şi respectiv 14 ani.
El suferă de hipertensiune oscilantă şi de insuficienţă pulmonară cronică obstructivă şi a suferit un infarct
miocardic acut în urmă cu 9 săptămâni.
A fost tratat prin stent la nivelul celor două artere coronare principale. Din acel moment a urmat
tratament permanent cu o doză mică de aspirină o dată pe zi.
A fost internat în spital în urmă cu o săptămână, prezentând tromboză acută de arteră femurală
stângă. La internare, deoarece a refuzat să-şi dea acceptul pentru tratamentul intervenţional propus, i
s-a administrat doar tratament medical cu heparină, streptokinază şi agenţi vasodilatatori.
Acest tratament nu a dat rezultatate şi, în cele din urmă, a dezvoltat necroză a porţiunii distale a
piciorului stâng. A fost consulat de către un chirurg şi i s-a propus amputarea piciorului stâng. A refuzat
tratamentul propus, deşi a fost avertizat în legătură cu posibilitatea unui final letal.
Soţia sa a cerut medicilor să efectueze operaţia fără să ţină cont de lipsa de consimţământ a
pacientului.

Prof. Krystina Orzechowska Juzwenko

Polonia

Cum procedează chirurgul?

1. Chirurgul informează soţia că soţul este capabil şi are dreptul să refuze tratamentul, chiar
dacă refuzul i-ar determina moartea.
2. Chirurgul informează soţia că decizia soţului de a refuza tratamentului îi va determina
moartea. O astfel de decizie demonstrează incapacitatea soţului ei. În consecinţă, chirurgul va efectua
amputaţia în ciuda opoziţiei exprese a soţului.
3. Chirurgul informează soţia că va efectua amputaţia, în ciuda obiecţiei exprese a soţului,
deoarece este în interesul său.
4. Chirurgul va face demersuri pentru impunerea pe cale judiciară a contramandării deciziei
pacientului.

Comentariu răspuns:

Trebuie făcută distincția dintre noțiunea de interes al pacientului și situație de urgență, pentru
că dacă nu există o situație de urgență, medicul nu are dreptul să intervină fără acordul
pacientului.
Doar furnizorul de servicii medicale este în măsură să decidă dacă o anumită intervenție
este în interesul pacientului și NU medicul curant.
În această situație trebuie avut în vedere interesul pacientului sau starea de urgență care
intervine în urma refuzului acestuia de a urma tratamentul propus.

Page 8 of 12
 Cu toate că, pacientul, liber și în cunoștință de cauză, este îndreptățit de lege să refuze sau
să oprească tratamentul în orice moment, în situații de urgență medicul este cel care decide pentru
pacient.
Pacientul își asumă, în scris, răspunderea pentru decizia sa, abia după ce în prealabil i-au
fost communicate riscurile și consecințele refuzului tratementului propus de echipa medicală.

LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului

ART. 13
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa oprească o intervenţie medicală asumându-si, în scris,
răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate
pacientului.
ART. 17
(1) In cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca intervenţia este în interesul pacientului,
iar reprezentantul legal refuza sa îşi dea consimţământul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de
specialitate.

CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ din 30 martie 2012 (*actualizat*)al Colegiului

Medicilor din România*)
ART. 15
Lipsa consimţământului în situaţii de urgenţă
Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va putea
proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical în folosul sănătăţii
persoanei vizate.

LEGE nr. 17 din 22 februarie 2001

privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane
fata de aplicatiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la
Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor
omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicatiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea
clonarii fiintelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998
ART. 8
Situaţii de urgenta
Atunci când, datorită unei situaţii de urgenta, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va putea
proceda imediat la orice intervenţie indispensabila din punct de vedere medical în folosul sănătăţii
persoanei vizate.

Cazul nr. 5

Doamna E. D. este o pensionară, fostă director de bancă, de 69 de ani. În ultimii 18 ani a suferit
de diabet, pe care nu l-a ţinut sub control în mod corespunzător. În ultimele 6 luni a necesitat de două ori
pe săptămână hemodializă pentru o boală renală în stadiul final.
În urmă cu trei zile a fost internată în spital, datorită unei răni cu evoluţie trenantă,
suprainfectată, la nivelul bontului de amputaţie al piciorului stâng. Două zile mai târziu s-a instalat
gangrena.
În urma discuţiilor avute în comun de către diabetologul ei, specialistul de boli infecţioase,
chirurg şi familie, s-a decis amputarea. Fiul ei mai mare, medic, a fost de acord cu amputarea, dar a

Page 9 of 12
susţinut că nimeni nu ar trebui să îi spună femeii despre asta. Ea va şti doar că rana va fi „curăţată
chirurgical”.
Anul trecut, atunci când piciorul a trebuit să fie amputat, doamna E. D. a refuzat să îşi dea
consimţământul. Ei au făcut-o fără consimţământul ei şi, după furia iniţială, care a durat câteva zile, a
părut că a înţeles că a fost o necesitate şi nu a mai învinovăţit pe nimeni.
Fiul ei anticipează aceeaşi reacţie şi consideră că informarea ei în acest sens va determina doar
mai mult stres.
Soţul ei şi ceilalţi copii au fost de acord cu planul.

Angeles Tan Alora, MD

Filipine

Ar trebui chirurgul să accepte cererea fiului şi să o operezepe doamna E. D. fără a obţine

consimţământul ei?

1. Chirurgul nu ar trebui să o opereze fără consimţământul ei, deoarece consimţământul

informat este un drept fundamental, etic şi legal.

2. Chirurgul ar trebui să opereze fără consimţământul ei, deoarece, dacă i-ar cere părerea, ar
putea obţine un răspuns negativ, ceea ce ar conduce la decesul ei. Mai mult, ea a fost mulţumită de decizia
de amputare anterioară şi de rezultatul acesteia, lucru care ar putea fi interpretat ca un consimţământ
implicit.

Comentariu răspuns:

Observăm că pacienta a mai suferit o amputare parțială a piciorului, acum fiind nevoie de o
amputare totală.
Pentru prima intervenție nu a existat un consimțământ valid, pacienta înțelegând decizia
medicală doar după câteva zile de furie.
Atât prima cât și cea de a doua intervenție necesită acordul scris al pacientului, întrucât
există numeroase riscuri.
Indiferent de faptul că, decizia a fost luat de o comisie de medici (diabetolog, chirurg, boli
infecțioase) și membri familiei, medicii au făcut o intervenție medicială fără existența unui
consimșământ valid. Decizia trebuia să îi aparțină doar pacientei, după ce în prealabil a primit
toate informațiile medicale relevante.
Dacă considerăm că, din punct de vedere medical există o situație de urgență, acordul scris
al pacientului nu mai trebuia solicitat, însă din speță nu reiese că există o astfel de urgență. Așadar,
medicii trebuia să informeze pacienta asupra riscurilor intervenției medicale și a consecințelor
refuzlui tratamentului propus, iar în situația unui refuz responsabilitatea medicală dispare din
momentul în care pacientul își asumă în scris decizia sa.

LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului

ART. 13

Page 10 of 12
 Pacientul are dreptul sa refuze sau sa oprească o intervenţie medicală asumându-si, în scris,
răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate
pacientului.
ART. 14
Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenta,
personalul medical are dreptul sa deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei
acestuia.
ART. 16
In cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat în
procesul de luare a deciziei atât cat permite capacitatea lui de înţelegere.
ART. 17
(1) In cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca intervenţia este în interesul
pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa îşi dea consimţământul, decizia este declinata unei comisii
de arbitraj de specialitate.
CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE din 9 iulie 2009
al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România
SECŢIUNEA a 3-a
Consimţământul

ART. 30
O intervenţie medicală nu se poate efectua decât după ce pacientul sau reprezentantul legal al acestuia,
în cunoştinţă de cauză, şi-a dat consimţământul. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o
intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului său, al
opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului

Cazul nr. 6

Domnul D. A. este un agent comercial în vârstă de 55 de ani, căsătorit, cu trei copii. A fost un
fumător pasionat în ultimii de 30 de ani.
Prezintă o tuse productivă cronică, cu dispnee moderată de efort, ambele impunând teste
medicale, care au stabilit diagnosticul de BPCO în urmă cu 5 ani.
Nu are alte probleme medicale şi nu urmează nici un tratament regulat.

În decursul ultimei luni a prezentat hemoptizie. După o perioadă de ezitare, a relevat acest
aspect membrilor familiei, iar aceştia l-au convins să-şi informeze medicul de familie, care îl cunoaştea
foarte bine.
Cu ocazia întrevederii cu medicul său de familie, a fost de acord să fie trimis la un
pneumoftiziolog şi să fie efectuate teste, între care şi o radioscopie pulmonară, dar a solicitat să nu fie
informat în cazul în care ar fi descoperită vreo afecţiune severă, ca de exemplu un cancer pulmonar. El a
explicat această cerere ca fiind determinată de dorinţa sa de a fi scutit de durerea copleşitoare inerentă
aflării unor astfel de veşti rele, nefiind dispus să discute tratamentul corelativ (chirurgical, radioterapie
sau chimioterapie).
Medicul de familie i-a explicat variabilitatea prognosticului diferitelor tipuri de cancer pulmonar
şi importanţa cunoaşterii diagnosticului de către pacient, astfel încât să poată lua o decizie asupra
tratamentului într-o manieră informată şi poate mai raţională, dar domnul D. A. şi-a menţinut cererea sa
de a renunţa la aflarea veştilor rele.

Page 11 of 12
 Dr. Rami Rudnick,
Israel

Cum ar trebui să procedeze medicul de familie?

1. Acesta ar trebui să-l informeze pe domnul D. A. că, datorită refuzului său de a afla veşti rele,
medicul nu îl va mai trimite la pneumoftiziolog, deoarece ar fi inutil.

2. El ar trebui să-l informeze pe domnul D. A. că îl va trimite la pneumoftiziolog, făcând o

convenţie în sensul că va respecta dreptul domnului D. A. de a refuza să primească veşti rele.

3. El ar trebui să informeze pe domnul D. A. că îl va trimite la pneumoftiziolog, făcând o

convenţie în sensul că, în momentul în care rezultatele testelor vor fi disponibile, pacientul va reconsidera
problema primirii sau refuzului de a primi veşti rele.

4. Acesta ar trebui să refuze să îl trimită pe domnul D. A. la pneumoftiziolog în cazul în care

există posibilitatea apariţiei vreunei complicaţii majore ca urmare a unei proceduri diagnostice invazive.

Dreptul de a nu şti este important, de exemplu, atunci când examinarea medicală furnizează
informaţii referitoare la predispoziţie genetică, riscuri genetice şi depistarea precoce a unor boli aflate
încă în stare latentă, care se pot manifesta clinic uneori doar după mulţi ani de la diagnosticare (cum este
boala Huntington). Pe de altă parte, acest drept de a nu şti nu este aplicabil în cazul în care unei persoane
trebuie să îi fie furnizate informaţii care să-i permită să protejeze alte persoane, prin adaptarea
comportamentului. De exemplu, rezultatul pozitiv al unui test pentru o boală cu transmitere sexuală nu ar
trebui ascuns pacientului. Rezultatul posibil al investigaţiei şi consecinţele acestui rezultat ar trebui
discutate în prealabil cu persoana respectivă.

Comentariu răspuns:

Având în vedere faptul că pacientul a fost de accord să fie trimis la unpneumoftiziolog,

indiferent de rezultatul testelor la care urmează să fie supus, însă cu condiția ca aceste rezultate să
nu îi fie comunicate. Pacientul și-a argumentat această alegerea a sa, având ca motiv scutirea
durerii aflării acestei vești nedorite.
Trebuie să precizăm că, pacientul are dreptul de a decide dacă mai dorește sau nu să fie
informat asupra informațiilor care i-ar cauza suferința. Totodată, pacientul are dreptul de a
nominaliza o persoană care să fie informată în locul său.
LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003
drepturilor pacientului
ART. 7
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte sa fie informat în cazul în care informaţiile
prezentate de către medic i-ar cauza suferinta.
ART. 9
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres sa nu fie informat şi de a alege o alta persoana care sa fie
informată în locul său.
ART. 10
Rudele şi prietenii pacientului pot fi informati despre evoluţia investigatiilor, diagnostic şi tratament, cu
acordul pacientului.

Page 12 of 12