REFERAT

CONSIMTAMANTUL
INFORMAT
 CONSIMTAMANTUL INFORMAT

1. CONCEPTUL DE CONSIMTAMANT INFORMAT

Consimțământul informat a apă rut ca normă deontologică

fundamentală în principalele coduri medicale precum Jură mantul lui Hipocrate,
Declarația de la Geneva din 1948 sau Codul Internațional al Eticii Medicale din
1949 . Pacientul trebuie să știe că medicul va acționa numai spre binele să u,
conform Declarației de la Geneva respectâ ndu-se dreptul să u la autodeterminare.
Conform Cartei Drepturilor Omului "fiecare om adult si sanatos psihic are
dreptul la autodeterminare".
Consimțământul informat reprezintă autorizarea de că tre pacient a unei
intervenții medicale în cunoștință de cauză . Consimță mâ ntul informat implică
trei componente pentru a fi valid:
a) Informarea presupune furnizarea de date și informații medicale relevante de
că tre medic cu privire la diagnosticul și că ile de tratament cu riscurile acestora și
înțelegerea lor de că tre pacient;
b) Capacitatea de decizie adică abilitatea pacientului de întelegere, alegere sau
respingere a unei intervenții, comunicarea consimță mâ ntului și aprecierea
consecințelor deciziei luate;
c) Decizia independentă se refera la dreptul pacientului de a lua o decizie liberă
fară constrâ ngeri sau manipulari.

2. CARACTERISTICILE CONSIMTAMANTULUI

Potrivit art. 660. din Legea nr. 95/2006, pentru a fi supus la metode de
prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după
explicarea lor de că tre medic, medic stomatolog, asistent medical/moaşă ,
pacientului i se solicită acordul scris.
Pentru a fi legal, consimță mâ ntul trebuie să fie informat, ceea ce presupune ca
pacientul să cunoască și să înțeleagă informațiile care i se transmit.
Informaţiile trebuie să conţină : diagnosticul, natura şi scopul tratamentului,
riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament,
riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fă ră aplicarea tratamentului.
Potrivit art. 8. din Legea 46/2003 , informaţiile se aduc la cunoştinţă
pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de
specialitate. În cazul în care pacientul nu cunoaşte limba româ nă , informaţiile i se
aduc la cunoştinţă în limba maternă ori într-o limbă pe care o cunoaşte sau, după
caz, se va că uta o altă formă de comunicare.
Dacă pacientul nu este cetă ţean româ n, informaţiile trebuie să i se aducă la
cunoştinţă într-o limbă de circulaţie internaţională sau, după caz, se va că uta o
altă formă de comunicare.

3. FORMA SI CONTINUTUL CONSIMTAMANTULUI

Acordul pacientului informat se exprimă în scris.
Acordul scris al pacientului, trebuie să conțină în mod obligatoriu cel puțin
urmă toarele elemente:
a) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința pacientului;
b) actul medical la care urmează a fi supus;
c) descrierea, pe scurt, a informațiilor ce i-au fost furnizate de că tre medic,
medicul dentist, asistentul medical/moașă ;
d) acordul exprimat fă ră echivoc pentru efectuarea actului medical;
e) semnă tura și data exprimă rii acordului.

4. SITUATII PARTICULARE

În cazul pacientului minor, acordul scris se va obține de la pă rinte ori de la

reprezentantul legal sau, în lipsa acestora, de la ruda cea mai apropiată .
În cazul pacientului major lipsit de discernământ (conform deciziei comisiei
de expertiză medico-legală psihiatrică ), acordul scris se va obține de la
reprezentantul legal desemnat.
În cazul pacientului major cu care medicul, nu poate comunica în mod
eficient, din pricina condiției medicale a pacientului la momentul la care este
necesară exprimarea consimță mâ ntului, acordul scris se poate obține de la
soțul/soția sau ruda majoră cea mai apropiată a pacientului.
Pacientului care nu poate semna din pricina unei infirmită ți i se va solicita
exprimarea verbală a consimță mâ ntului pentru actul medical, medicul, medicul
dentist, asistentul medical/moașa urmâ nd să facă o mențiune în acest sens pe
formularul de consimță mâ nt informat.
Pacientului care nu știe carte sau nu vede i se va citi cu voce tare textul
acordului, va fi întrebat dacă acesta reprezintă voința sa, medicul/asistentul
medical urmâ nd să facă o mențiune în acest sens pe formularul de consimță mâ nt
informat.
În cazurile în care pacientul este lipsit de discernământ, iar medicul, medicul
dentist, asistentul medical/moaşa nu pot contacta reprezentantul legal,
soţul/soţia sau ruda majoră cea mai apropiată , datorită situaţiei de urgenţă , şi nu
se poate solicita nici autorizarea autorită ţii tutelare, deoarece intervalul de
timp pâ nă la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil,
să nă tatea şi viaţa pacientului, persoana care a acordat îngrijirea va întocmi un
raport scris ce va fi pă strat la foaia de observaţie a pacientului, prin completarea
formularului Raport privind asistenţa medicală acordată în situaţii de urgenţă .
5. VARSTA LEGALA PENTRU ACORDAREA CONSIMTAMANTULUI

Conform art. 661. din Legea nr. 95/2006 vâ rsta legală pentru exprimarea
consimţă mâ ntului informat este de 18 ani.
Minorii îşi pot exprima consimţă mâ ntul în absenţa pă rinţilor sau
reprezentantului legal, în urmă toarele cazuri:
1.a) situaţii de urgenţă , câ nd pă rinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi,
iar minorul are discernă mâ ntul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în
care se află ;
2.b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor
sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vâ rstă de peste 16
ani.

6. EXCEPTIILE DE LA REGULA CONSIMTAMANTULUI INFORMAT

În anumite situații, obținerea consimță mâ ntului informat al pacietului nu este
obligatoriu. În aceste cazuri, vorbim de excepțiile de la regula consimță mâ ntului
informat:
Situații de urgență ce necesită intervenții asupra unor pacienți incapabili de a
raționa, în astfel de situații, acordarea ajutorului imediat este necesar pentru
salvarea vieții sau menținerea stabilă a stă rii de să natate a pacientului. ( art. 15. –
din Legea 46/2003 în cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de
urgenţă , consimţă mâ ntul reprezentantului legal nu mai este necesar.)
Tulburări psihice grave ce necesită internare involuntară a pacienților
psihiatrici;

7. REFUZUL PACIENTULUI
Potrivit art.13 din Legea 46/200, pacientul are dreptul de refuza semnarea
consimțâ ntului informat. În acest caz consecințele refuzului trebuie explicate
pacientului. Ră spunderea pentru decizia sa se consemnează obligatoriu în scris și
se pă strează la fișa pacientului.

8. RETRAGEREA CONSIMTAMANTULUI
Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber
consimţă mâ ntul.

9. RASPUNDEREA PENTRU LIPSA CONSIMTAMANTULUI INFORMAT

Lipsa consimță mâ ntului informat poate atrage ră spunderea juridică pentru
malpraxis.
În funcție de circumstanțe ră spunderea personalului medical poate fi :
a. civilă (delictuală ) în fața instanțelor de judecată pentru nerespectarea
obligației de etică medicală ;
b. disciplinară în fața Colegiului Medicilor.

CONCLUZII
Prin umare, obținerea consimță mâ ntului informat nu trebuie privită ca o simplă
formalitate birocratică împovă ră toare pentru medici, ci ca un proces relațional
care merge dincolo de obținerea unei simple semnă turi pe un formular de
consimță mâ nt tipizat.