IV.

PRINCIPIILE BIOETICII
Pe aceste patru principii ale Bioeticii se bazează întreaga decizie în bioetica
clinică, orice argumentare în bioetica specială.

Principiile Bioeticii sunt următoarele:

 PRINCIPIUL AUTONOMIEI: suveranitatea drepturilor pacientului asupra fiinţei
sale, dreptul la informare, confidenţialitate, consimţământ, codecizie.
 PRINCIPIUL BENEFICIENŢEI: facerea de bine în scop medical prin minimizarea
riscurilor şi maximizarea beneficiilor.
 PRINCIPIUL NON-MALEFICIENŢEI: evitarea de a face rău pacienţilor
 PRINCIPIUL ECHITĂŢII: tratamentul echitabil al tuturor pacienţilor după criterii
exclusiv medicale.

1. Principiul autonomiei:
 înseamnă dreptul la alegere liberă, individuală; dreptul la autodeterminare
 Include respectul în relaţia medic-pacient, respectarea preferinţelor pacientului. Este
dreptul pacientului de a lua decizii legate de îngrijirea medicală sau în cercetarea
clinică.
 ştiinţele despre om au obligaţia de a proteja eul uman în demnitatea şi integritatea sa
(UNESCO) „demnitatea fiind ceea ce este superior şi nu are nici un echivalent”
(Kant). Medicul nu se poate erija în judecător al valorilor bolnavului ci va respecta
autonomia persoanei care are o valoare supralegislativă. 1

 Autodeterminarea persoanei
o Există două aspecte ce ţin de autodeterminarea persoanei:
 Prima ţine de natura demnităţii persoanei umane: toţi cetăţenii sunt
egali în drepturi.
 A doua ţine de natura raportului medic-pacient, cercetător–subiect:
stabilirea unei relaţii de încredere între cei doi.

o Principul autodeterminării se bazează pe autonomia libertăţii umane

(inviolabilitatea persoanei).
 Principiul respectului vieţii
o exprimă faptul că viaţa umană în particular are o valoare inestimabilă, de aceea
trebuie apărată şi protejată, recunoscându-i-se astfel caracterul ei sacru.
o Pentru ca pacientul să-şi poată exprima dorinţa în ceea ce priveşte îngrijirea
medicală, este absolut necesar ca în prealabil acesta să fi fost corect şi complet
informat asupra bolii, terapiei etc. Este baza unui consimţămant corect.
 O atenţie deosebită trebuie avută în ceea ce priveşte respectul autonomiei
pentru persoanele cu discernământ redus. Intervine în aceste situaţii
conceptul de capacitate decizională2 şi aspectul de protecţie a unei

1
Scripcaru Gh, Bioetica intre stiintele vietii si drepturile omului, Revista Romana de Bioetica, Vol 1 nr 2 , 2003,
http://www.bioetica.ro/bioetica/ie2

2
Beauchamp TL, Childress JF. Capacity for autonomous choice. In: Principles of Biomedical Ethics. 5th ed. New York: Oxford University
Press; 2001:69–77 şi în Lo B. Decision-making capacity. In: Resolving Ethical Dilemmas. A Guide for Clinicians. 3rd ed. Baltimore:
Lippincott Williams & Wilkins; 2005:67–74
 persoane vulnerabile3

2. Principiul non-maleficienţei:
 Este principiul cunoscut şi practicat încă din antichitate (Hipocrate): primum non
nocere - trebuie să acţionăm în aşa fel încât să nu cauzăm un rău inutil sau să lezăm
alte persoane, să evităm pe cât posibil riscurile inutile
 În epoca modernă, în care medicina este atât de dezvoltată tehnic şi în ceea ce priveşte
mijloacele terapeutice, este foarte greu să se prevină 100% lezarea pacientului, spre
exemplu anumite efecte secundare ale terapiei sau ale tehnologiei medicale.

3. Principiul beneficienţei
 Rădăcinile principiului binefacerii le putem găsi în normele fundamentale al
moralităţii, care promovează noţiunile de bine, caritate, milă, compasiune, respect etc.,
faţă de toate fiinţele şi în acest caz, faţă de oamenii bolnavi, independent de statutul lor
social, rasă, religie etc.
 Pentru personalul sanitar, acest principiu este o datorie. Înseamnă a face bine
pacientului nostru întotdeauna.
 Desigur, aceasta nu poate fi adusă până la un sacrificiu de sine obligatoriu sau la un
altruism radical4

4. Principiul echităţii
 Echitate înseamnă aceleaşi drepturi legale. Toate persoanele umane sunt egale în
drepturi şi valori.
 Principiul susţine că, în îngrijirea medicală a pacientului, nu trebuie să existe
discriminare pe criterii sociale, rasiale sau religioase.

Abateri de la principiile eticii în medicină:

Paternalismul medical
 Termenul de paternalism se referă la acţiunea sau atitudinea unei persoane care
consideră că ştie cel mai bine ceea ce este bun pentru o altă persoană - persoană
care ea însăşi are capacitatea şi cunoştinţele să judece pentru ea - trecând peste sau
ingnorând astfel preferinţele acelei persoane. Din punct de vedere bioetic, aceasta
se traduce prin a considera că principiul beneficienţei este mai valoros decât cel al
autonomiei. 5

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1.Beauchamp TL, Childress JF. Capacity for autonomous choice. In: Principles of Biomedical Ethics. 5th ed.
New York: Oxford University Press; 2001:69–77 şi în Lo B. Decision-making capacity. In: Resolving Ethical
Dilemmas. A Guide for Clinicians. 3rd ed. Baltimore: Lippincott Williams & Wilkins; 2005:67–74
2.Scripcaru Gh, Bioetica intre stiintele vietii si drepturile omului, Revista Romana de Bioetica, Vol 1 nr 2 , 2003
3.European Textbook on Ethics in Research, Directorate-General for Research, Science, Economy and Society
EUR 24452 EN, EUROPEAN COMISSION, STUDIES AND REPORTS, 2010, p.51,

3
European Textbook on Ethics in Research, Directorate-General for Research, Science, Economy and Society EUR 24452 EN,
EUROPEAN COMISSION, STUDIES AND REPORTS, 2010, p.51, http://ec.europa.eu/research/science-
society/document_library/pdf_06/textbook-on-ethics-report_en.pdf

4 Idem 9, p.23
5Beauchamp TL, Childress JF. Paternalism: Conflicts between beneficence and autonomy. In: Principles of Biomedical Ethics. 5th ed. New
York: Oxford University Press; 2001:176–191
http://ec.europa.eu/research/science-society/document_library/pdf_06/textbook-on-ethics-report_en.pdf