Etica si deontologia asistentului medical

Etica reprezinta teoria sau studiul filozofic al moralei, calitate in care se ocupa
de studiul principiilor, normelor si valorilor morale, de studiul originii,
dezvoltarii si justificarii continutului lor. Se mai numeste si "filosofie morala",
alcatuind impreuna filosofia politica, ceea ce se cheama "filosofie practica". Ea
cauta raspuns la intrebarea cum trebuie sa actioneze individul in raport cu sine
insusi, cu semenii sai si cu lumea din jur.
Etica medicala se ocupa de normele morale si comportamentale ale celor ce
ingrijesc si trateaza bolnavii. Ea defineste obligatiile si sarcinile de serviciu,
modul de conduita in raport cu bolnavul, responsabilitatea fata de reusita
actului medical, calitatile psiho-morale ale personalului medicosanitar: cinstea, solicitudinea, spiritul de daruire.
In primele decenii ale secolului XX, unul dintre cele mai elecvente documente
de etica medicala este "decalogul lui Masci", cu recomandari adresate
personalului sanitar, referitoare la:
1. respectul absolut al bolnavului, indiferent de varsta,
2. necesitatea tratamentului pacientilor, indiferent de pozitia sociala,
3. respectul absolut pentru profesia medicala si pentru confrati,
4. respectarea riguroasa a regulii confidentialitatii,
5. acordarea suportului afectiv pentru pacient in fiecare faza a bolii,
6. interzicerea comentariilor asupra recomandarilor si prescriptiilor
medicale,
7. tratarea pacientului cu dragoste si credinta,
8. sa nu consideri niciodata profesiunea ta o povara, o corvoada,
9. sa nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecarii, sa-i mentii treaza
speranta, credionta,
10.
obligatia morala a autoperfectionarii profesionale continue.
Cel care a utilizat pentru prima data termentul de "deontologie" a fost
Jeremy Bentham (1748-1832), in lucrarea sa "Deontology or science of
morality" ("Deontologia sau stiinta moralei"), aparuta postum in 1834.
Bentham opune adjectivul "deontology"- in sensul de ceea ce trebuie sa fie,
ceea ce trebuie respectat, celui de "ontology"- in acceptiunea de ceea ce
exista, ceea ce este.
Termenul de "deontologie" provine din doi termeni grecesti: "deontos"- cea
ce se cade, ceea ce este necesar si "logos" - stiinta. El desemneaza, in sens
larg, acele teorii etice care se ocupa de studiul datoriei morale, al originii, al
naturii si formelor acestora, in calitate de componenta a constiintei morale.
In sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme (datorii,
reguli) morale specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).
Atitudinea asiestentei fata de toti bolnavii trebuie sa fie egala si dreapta
(obiectiva). Singura situatie care nu starneste nemultumiri este atentia cu totul
deosebita pentru bolnavii mai gravi.
Conduita personalului medico-sanitar fata de bolnav nu trebuie sa fie nici
distanta, dar nici sa nu evoce familiaritate, sa nu evidentieze nici duritate, dar
nici slabiciune, sa fie binevoitoare, dar si autoritara, atunci cand i se acorda
pacientului ingrijiri, chiar daca acesta depaseste limita bunei cuviinte.

Comportamentul atent si afectuos apropie bolnavul, ii ridica tonusul psihic,

increderea in sine, in actul medical influentand pozitiv evolutia bolii. Un
comportament rece si indiferent creaza antipatie si chiar repulsie din partea
bolanvului si orice solicitare sau sugestie adresate acestuia raman fara
raspuns.
Asistentul medical este vzut n prezent mai mult n ipostaza de partener
dect de avocat al pacientului. Dac pacienii au drepturi, atunci dac
drepturile lor sunt negate sau ei nu au abilitatea de a-i exercita aceste
drepturi, asistentul medical are responsabilitatea s se asigure c drepturile lor
sunt respectate. Aceasta nseamn c asistentul medical ar putea fi pus n
situaia de a apra autonomia decizional a pacientului chiar dac el nu este
de acord cu decizia. Aa cum este adesea cazul intr n conflict cu opinia
medicului sau a altor persoane implicate n ngrijirea pacientului. Conflictul nu
este att unul clinic, ct unul etic, asistentul medical i medicul adesea
abordnd situaia din perspective etice opuse: asistentul medical dintr-o poziie
etic ce consider c paternalismul este justificat n servirea intereselor
pacientului atunci cnd el i-a definit interesele.
O alt problem de etic medical este concentrat n ntrebarea dac
anumite aciuni sunt ntotdeauna corecte indiferent de circumstanele n care
au loc. Virginia Henderson (1977) consider ca component de baz a
asistenei medicale ajutarea pacientului s i practice religia sau s acioneze
conform concepiei lui despre bine i ru. Fiecare set individual de valori va fi
rezultatul unei multitudini de factori familiali, religioi, culturali i educaionali.
Asistenii medicali, ca i grup profesional sunt divizai n ce privete opiniile lor
cu privire la probleme ca avortul, eutanasia i experimentele medicale. Vor
exista preri care vor considera c avortul, de exemplu, este greit indiferent
de circumstane i prerile celor care consider c fiecare femeie ar trebui s
aib dreptul s decid asupra sarcinii ei, preri ce vor considera c este permis
n anumite circumstane.
Conform majoritii codurilor morale i n special a principalelor religii
ale lumii, ideea de a lua o via, cel puin n majoritatea circumstanelor este
greit. De asemenea, este n general acceptat credina conform creia a
salva o via este bine. Exist multe situaii n medicin i asistena medical n
care medicul sau asistentul medical trebuie s ia decizii i oricare ar fi decizia
aleas ea va avea consecine negative. Aa cum exist legi naturale ce
guverneaz universul fizic ca legea gravitaiei, aa exist i legi morale ce
determin ce este moral corect n orice situaie dat i care vor fi absolute.
O alt idee ce trebuie luat n considerare n studiul eticii medicale o
constituie diferena dintre aspectele descriptive i normative ale eticii ce este
foarte evident n procesul de asisten medical. Exist mai multe teorii ce
studiaz etica normativ. Teleologia pune accentul pe finaliti, scopuri,
intenionalitate. Argumentele teleologice privesc consecinele i rezultatele.
Binele este vzut n termenii de bine produs ca i consecin a aciunii. n acest
caz o finalitate poate justifica orice mijloace; uneori este posibil s faci ,,ru
pentru a obine ,,bine. Aceast teorie a fost aplicat cnd a fost argumentat
c testele HIV pot fi fcute atunci cnd mostrele de snge au fost luate pentru
orice alte teste pentru a ecarta nivelul infeciei n cadrul populaiei ca ntreg.
Deontologia este teoria ,,drepturilor i ndatoririlor sau a ceea ce este
bine i ru n mod absolut (ca opoziie la binele i rul relativ). Deontologia
modern se bazeaz pe respectul necondiionat pentru persoane (sau alte

forme de via) i poate cere s se fac ceea ce este bine cu privire la

consecine (Boyd 1997). Conform acestei teorii orice decizie depinde de ceea
ce aciunea nsi trebuie s reprezinte. Aceast teorie este sceptic n ce
privete abilitatea de a privi n viitor i de a lua orice decizie pe baza
consecinelor aciunilor, deci consider interesele i drepturile persoanelor
(drepturile omului) de prim importan. Cel mai bun avocat a acestui sistem
etic a fost Immanuel Kant ce considera c noiunea de bine i ru este
fundamental, dar la fel de important este datoria sau obligaia. O persoan
bun este descris ca cineva care obinuiete s acioneze corect i o aciune
corect este una care este realizat din simul datoriei. Kant considera c orice
persoan are capacitatea de a gndi i de a aciona moral. El a stabilit un set
de reguli sau imperative morale n acest sens.
Asistenta medicala trebuie sa fie constienta ca nu lucreaza cu un material
neinsufletit, ci cu o fiinta vie a carei stari sufletesti se modifica de la un
moment la altul, sub influenta suferintelor interne sau a agentilor externi. Ea
trebuie sa aiba in vedere faptul ca omul bolnav este mai sensibil decat omul
sanatos, din cauza rezonantei psihice la starea de inferioritate pe care o induce
boala si ca, uneori, reactiile lui par a fi paradoxale si chiar aberante. De aceea
corectitudinea in aplicarea tratamentului, punctualitatea, ordinea, cresc
autoritatea profesionala.Comunicarea cu bolnavul trebuie sa fie in concordanta
cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de a intelege si sa fie asociata cu
elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale.
Prin sinceritate dozata, dezvaluind bolnavului adevaruri limitate (optimiste),
evitand vorbaria, dicutiile contradictorii si adevarurile descurajante, dar ocolind
in permanenta afirmatiile gratuite sau neadevarate, se capata increderea
bolnavului, iar actul psihoterapeutic ii va sugera acestuia speranta
insanatosirii, va antrena convingerea in fortele proprii.
Pregatirea profesionala continua este o indatorire a asistentei medicale
deoarece orice utilizare a unui procedeu sau metoda noi, fara o pregatire
sufucienta, poate agrava starea bolnavului. De la banala injectie efectuata
gresit si nu in locul de electie, injectarea unor solutii uleioase intravenos,
injectii paravenoase, supradozari neprescrise de medic, a netestarii
sensibilitatii la unele substante, transfuzii eronate, pana la aplicarea brutala a
tratamentului, fara o pregatire prealabila in sensul relaxarii si acceptarii lui de
catre bolnav, sunt doar cateva dintre elementele negative ce pot sa apara in
activitatea asistentei medicale si care pot pune sub semnul intrebarii atat
competenta ei profesionala, cat si profilul ei moral.
Asistenta medicala trebuie sa-si asume responsabilitatea actiunilor si deciziilor
pe care le ia. Ea mentine un nivel ridicat de competenta ingrjirile si participa la
toate activitatile care contribuie la imbogatirea cunostiintelor sale in acest
domeniu.
Asistenta trebuie sa faca eforturi constante pentru a stabili si mentine
conditiile de lucru la un nivel ridicat al activitatilor de ingrijiri medicale. O grija
deosebita a asistentei este aceea ca eventualele discordante in serviciu sa nu
fie cunoscute de bolnav si nici o eventuala situatie contradictorie in echipa de
lucru sa nu se desfasoare in fata bolnavului care neputand deslusi adevarul siar pierde increderea in cadrele sanitare respective.
Fata de colegele de serviciu, asistenta trebuie sa dea dovada de modestie,
stima, respect, spirit de intrajutorare si cooperare, actionand ferm impotriva
oricaror manifestari de individualism, egoism, barfa, invidie, neprinciapialitate,

de natura sa vicieze climatul psiho-social si relatia bolnavului cu ambianta

spitaliceasca. Sprijinul si siguranta in serviciu sunt date si de mentinerea unor
relatii de respect reciproc cu medicul -in echipa, prin respectarea cu prudenta
si atentie a indicatiilor si prescriptiilor lui.
Asistenta medicala.
A fi asitenta medicala inseamna sa nu fii niciodata plictisita, sa fii deseori
frustrata, sa fii inconjurata de probleme, sa ai atat de multe de facut si atat de
putin timp, sa porti o raspundere foarte mare si sa ai putina autoritate, sa intrii
in vietile oamenilor si sa marchezi o diferenta.
Vei vedea oameni in starea lor cea mai proasta dar si in cea mai buna!
Vei vedea viata incepand si sfarsindu-se, vei experimenta trairi si esecuri devastatoare, vei plange si
vei rade mult, vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman!