Sunteți pe pagina 1din 2

PRIA ANDRADA MARIA GRUPA 18, SERIA 3/ AN I

O buna comunicare este o conditie fara de care desfasurarea actului medical de calitate este doar o utopie. Descoperirea adevaratei nature a problemelor pacientului, traducerea acestora intr-un diagnostic si comunicarea acestui diagnostic pacientului depend in marte masura de o buna comunicare medic-pacient. Satisfacerea pacientului, complianta la tratament si rezultatele acestui tratament depend de asemenea de calitatea acestei interactiuni intre asistenta medicala si pacient. Excelenta in comunicarea clinica este dificil de descris, insa adeseori este relationata cu abilitatea doctorului de a percepe stilul comunicativ al pacientului si ajustarea ei in vederea imbunatatirii eficientei si satisfactiei de ambele parti. Acest lucru, de obicei sugereaza faptul ca doctorul trebuie sa arate respect, empatie si interes privind ideile pacientului, temerile acestuia, expectantele si opiniile lui. Acceptarea deciziilor pe care le ia pacientul si oferirea de informatie acurata si adecvata nevoilor si nivelului educational al pacientului in ambulator sunt mai mult decat importante. Sa fie capabil sa comunice cu persoana pe care o ajuta este o competenta fundamentala care poate ajuta deopotriva pacientul si doctorul. Pentru cel din urma, beneficiile sunt existente sunt atat in plan persoanal, cat si profesional. Comunicarea acurata a fost relationata cu acuratetea diagnosticului, mai putine procese pentru malpraxis, o mai buna aderenta la tratment si rezultate mai bune intr-o gama larga de probleme clinice. Pe langa o comunicare verbala eficienta este nevoie si de o comunicare nonverbala, care de multe ori lasa mai multe de inteles, in special pentru o persoana cu care nu avem contact direct, nemijlocit frecvent. Comunicarea nonverbala este neintentionata, ea ne afiseaza emotiile sau atitudinea chiar daca nu dorim acest lucru, deci trebuie sa fim constienti ca mesajele nonverbale uneori pot contrazice ceea ce afirmam. Pe langa expresiile faciale pe care le-am putea avea in comunicarea cu pacientul, o privire de neintelegere, de dezacord, uneori chiar de superioritate poate avea un impact negativ considerabil asupra evolutiei relatiei si implicit a tratamentului pacientului. Alte miscari ale partilor corpului (maini, brate, picioare), grupate sub denumirea de gestica,

reprezinta mijloace des intalnite in comunicarea intre indivizi. Spre exemplu, strangerea pumnilor denota ostilitate sau solidaritate, stres, iar bratele deschise, sinceritate, acceptare. Capul sprijinit in palma, poate induce ideea de plictiseala, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriva denota interes extrem. Mainile tinute la spate sugereaza superioritate sau incercare de autocontrol. Adiacent comunicarii, un alt factor important este contextul in care se desfasoara intalnirea cu pacientul. Spatiul ar fi de dorit sa fie amenajat astfel incat sa creeze o ambianta primitoare, comfortabila, fara elemente de opulenta care ar putea ingreuna stabilirea unei relatii echitabile intre doua persoane care impartasesc acelasi scop. Eventual, ar putea exista cativa indicatori care sa sugereze competentele dobandite ale medicului si care ar putea creste/spori increderea pacientului in capacitatea acestuia de a-i oferi un diagnostic corect si un tratament adecvat (certificate care atesta calificarea pe care o are, participarea la conferinte, carti relevante domeniului de specialitate. O idee concluziva a aspectelor prezentate este aceea a relevantei comunicarii nonverbale in procesul initierii si mentinerii unei relatii medic-pacient eficace si eficienta. Importanta mimicii si gesticii utilizate in contactul direct cu pacientul poate influenta satisfactia si expectantele pe termen lung, atat ale practicianului, cat si ale beneficiarului, motiv pentru care un medic competent ar trebui sa ia in calcul si acest aspect in momentul in care doreste sa-si exercite meseria cu profesionalism.