PORTRETUL ASISTENTULUI MEDICAL IDEAL

Binecunoscut este faptul ca oamenii nu sunt perfecti ,ci perfectibili.

Perfectiunea ca deziderat, in devenirea umana,i-a preocupat pe
filosofi,psihologi,pedagogi,teologi,dar concluzia unanima a fost ca oamenii nu pot
fi perfecti din cauza ca perfectiunea este o notiune abstracta si se raporteaza la
trebuintele umane si la asteptarile societatii.Este o notiune culturala incarcata de un
imens relativism si subiectivism.Totusi cum bine se stie ,au existat si exista
personalitati care se desprind din multimea anonimilor imperfecti si care se dovedesc
a fi maestri in anumite domenii.Iar cand vorbim despre maestri nu ne gandim
neaparat la savant,inovatori,straluciti creatori de arta,ci la profesionisti adevarati
care sunt desavarsiti in domeniul care il aleg si in meseria pe care o practica .Acestia
sunt profesionistii perfecti care fac cinste breslei lor si care dau de o sansa la
autodepasire si success professional.Printre acei profesionisti de exceptie,pe care ii
putem vedea la locul lor de munca,se numera si asistentii medicali care s-au
pregatit,s-au format si s-au desavarsit ca slujitori ai profesiei lor.Dar cum se poate
ajunge acolo?.Un raspuns simplist ar fi “prin munca si daruire”

Vocatia
Asistentul medical este profesionistul care a parcurs un ciclu de studiu vocaţional
cu un curriculum avizat de autoritatea educaţională de resort şi a obţinut un certificat
de competenţe profesionale.Un asistent medical pregătit corespunzător într-o unitate
de învăţământ trebuie să-şi însuşească cunoştinţe, priceperi şi deprinderi şi atitudini
corespunzătoare profesiunii sale.Cunoştinţele teoretice ale unui asistent medical
ideal vor fi cunoştinţe vaste în domeniul medical dar şi cunoştinţe interdisciplinare
şi transdisciplinare temeinice, cu mare grad de acurateţe şi deactualitate. Ştiinţele
sociale, precum şi limbile străine sunt necesare în desăvârşirea pregătirii
sale.Priceperile şi deprinderile vor fi căpătate, atât în laboratoarele şi sălile de
demonstraţie ale şcolii, cât
şi în unităţile sanitare, spitale policlinici, centre comunitare etc., unde vor efectua
învăţământul clinic. Instruirea practică reprezintă cheia succesului în pregătirea
asistentului medical.Atitudinile se formează sau se schimbă după modele şi sub
influenţa condiţionării. Şcoala şi instituţiile sanitare sunt agenţii de formare şi
schimbare a atitudinilor.Şcoala trebuie să-i ofere şansa unei dezvoltări
personale.Managementul eficient al propriei personalităţi, capacitatea de a lua
decizii, de a avea opţiuni, stă în
puterea voinţei personale, în disciplinarea spiritului şi a trupului. Disciplina trebuie
să izvorască din interiorul individului, seeducă şi ţine de calităţile personale. O bună
cunoaştere a propriei persoane, o acceptare a propriilor „defecte” ajută la acceptarea
suportului psihologic şi la creşterea şi dezvoltarea personală.Conduita profesională
începe încă de pe băncile şcolii şi se continuă la locul de muncă, implicând
opolimorfie de comportamente.

Asistentul medical ideal este un profesionist devenit perfect.Nu înţepenit în

perfecţiunea sa actuală, ci deschis la schimbare şi la o nouă adaptare. Căci
„perfecţiunea” în exercitarea unei profesiei este „aici şi acum” şi, pe parcurs,
necesită reajustări şi reînnoiri.
Potenţialul de desăvârşire al asistentului medical se găseşte, invariabil, în trei
surse:personalitatea
omului, şcoala care-l pregăteşte şi sistemul care-l formează.
Un asistent medical ideal trebuie să fie „frumos” din punct de vedere fizic, adică
sănătos fizic.„Defectele” trebuie corectate, astfel încat să nu împiedice desfăşurarea
sarcinilor. Dacă o persoanănu vede bine, vederea se va corecta prin folosirea
ochelarilor. Astfel, orice defect fizic care poate fi corectat.O persoană„frumoasă”,
din punct de vedere fizic, este o persoană sănătoasă fizic, o persoană care verifică
definiţia sănătăţii dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii: sănătatea este o stare de
bine din punct de vedere fizic, psihologic şi social, iar nu numai absenţa bolii”.
Aspectul fizic reprezintă suma faţetelor observabile ale individului, începând
cu ţinuta, mersul,privirea, gestica, mimica şi terminând cu vestimentaţia şi
pieptănătura. Curăţenia este o condiţie fară de care nu se poate. Folosirea
cosmeticelor nu trebuie să deranjeze prin mirosuri puternice.Limbajul nonverbal are
întotdeauna impact mai puternic decât cel verbal. Ţinuta trebuie să fie dreaptă,
flexibilă, sigură pe sine. Mersul elastic denotă supleţe şi vioiciune. Privirea sinceră,
directă,dar neostentativă, susţinând privirea interlocutorului, induce încredere.
Zâmbetul cald transmite disponibilitate şi solicitudine. Expresia feţei trebuie să fie
în concordanţă cu discursul.Vestimentaţia va fi comodă, curată, decentă, evitându-
se culorile ţipătoare şi exagerările. Încălţămintea trebuie aleasă astfel încât să asigure
confortul fizic, să fie comodă, uşoară, fără tocuri înalte. Purtarea accesoriilor, a
bijuteriilor este nerecomandată. Sub inele, cercei, mărgele şi brăţări îşi fac loc
germeni patogeni pecare îi purtăm cu noi tot timpul.Fardurile nu-şi au locul în
aspectul unei asistente medicale. Unghiile lungi, vopsite în culori stridente, în afară
de faptul că sunt nepotrivite, lăsând loc la interpretări, menţin germenii patogeni şi
favorizează apariţia infecţiilor.Părul trebuie tuns scurt sau pieptănat strâns pentru a
nu incomoda asistenta medicală sau pacientul,dar şi pentru a preveni propagarea
germenilor. Uniforma are rol dublu: pe de o parte asigură protecţie în muncă, iar pe
de altă parte oferă autoritate şi prestanţă la locul de muncă,iar pe de alta parte ofera
autoritate si prestanta la locul de munca.
 Psihicul uman este o epresie a vietii de relatia de formare de reflectare ideal-
subiectiva si de constructive a realitatii.Fiinta umana exista in virtutea legii adaptarii
la mediul extern si intern prin informatii dobandite la diferite
niveluri(iritabilitate,sensibilitate,inteligenta,emotionala,etc)
Psihicul uman este un process determinat socio-intoric,de dezvltate sub influienta
factorilor socio-culturali si de manifesta prin comportament si cultura,prin traditii si
mentalitati.

Cunoasterea
Captarea informaţiilor din mediu este asigurată de mecanisme psihice complexe
de cunoaştere primară (senzorială) şi secundară (logică). Cunoaşterea senzorială are
loc cu ajutorul senzaţiilor,percepţiilor şi reprezentărilor, iar cea logică, prin gândire,
memorie şi imaginaţie. Asistentul medical utilizeză mijloacele de cunoaştere pentru
o bună adaptare la mediul profesional.
Organele de simţ îl ajută la perceţia stimulilor externi şi la orientarea ambientală.
Mecanismele logice (gândirea, memoria şi imaginaţia) îi dezvoltă inteligenţa.
Reglarea psihică a comportamentului îşi are sursa în comunicare şi limbaj, în atenţie
şi voinţă.

Motivatia reprezinta ansamblul factorilor care declanseaza activitatea

individului,o orienteaza cccatre anumite scopuri si sustine energetic.
Motivatia este pusa in slujba obtinerii unor performante avand si o importanta
practica.Eficienta activitatii tine de relatia dintre intensitatea motivatiei si
complexitatea sarcinii.
Asistentul medical trebuie sa fie motivate pozitiv.Pentru asistentu medical
,motivatia intrinseca,dublata de afectivitate reprezinta raportul prin care se dezvolta
professional si atinge performante inalte

Afectivitatea are rol in procesul cunoasterii interpersonale pentru ca prin

afectivitate oamenii se raporteaza nu doar la obiectele,fenomenele si situatiile
obiective ale realitatii externe, ci si unii la altii.
Constiinta este forma suprema de organizare psihica prin care se realizeaza
integrarea active-subiectiva a tuturor fenomenelor vietii psihice si care
faciliteaza adaptarea continua a individului la mediul natural si social. Un
asistent medical este “programat”prin insasi natura profesiei sale sa fie
reprezentantul intereselor pacientului,sa lucreze spre bunastrarea si beneficiul
acestuia.Ca furnizor de servicii de sanatate ,asistentul medical va promova
sanatatea,va preveni imbolnavirile,va asigura ingrijirea celor bolnavi si a celor cu
deficient,indifferent de varsta,rasa,conditie sociala,numai in interesul pacientului si
sub cenzura cunostintei morale.

Comunicarea este o alta caracteristica importanta a asistentului medical .El

trebuie sa-si formeze priceperi de comunicare.Sa nu uitam ca aceasta profesie
presupune stabilirea de relatii intre oameni.Iar oameni sunt diferiri .Avem de-a face
cu oameni in suferinta. În tot acest proces de acomodare este esenţială o bună
comunicare, pentru că ea contribuie la asigurarea, în condiţii de siguranţă și
eficienţă, a îngrijirii medicale de care pacienţii au nevoie, atât prin prestarea
unor servicii de calitate, dar și prin efectuarea procedurilor corespunzătoare.

ASCULTAREA ŞI ATENŢIA
În domeniul asistenţei medicale, este deosebit de important să știţi să participaţi
activ în procesul de comunicare pur și simplu prin metoda ascultării. Lucrând
îndeaproape cu pacienţii, veţi observa că majoritatea preferă să vorbească direct și
să vă explice problema cu care se confruntă. Această metodă de comunicare directă
se bazează pe atenţia deosebită faţă de pacient, fiind o abilitate cheie.

Vointa reprezinta procesul psihic complec de autoreglaj superior realizat prin

actiuni de mobilicare si concentrare a energiei psiho-nervoase in directia depasirii
obstacolelor si atingerii scolurilor stabilite
Asistentul medical nu are o profesiune usoara.El se va intalnii cu durerea si
neputinta,va ingrijii personae dependente,lipsite de forta,de cunoastere sau de
vointa.Va vedea suferinta oamenilor si va suferi el insusi impreuna cu cei pe care ii
ca ingriji .Va fi umarul pe care se va sprijini cei indurerati .Are nevoie mai mult decat
altii de vointa pentru a putea depasi aceste obstacole pentru ca formarea si
dezvoltarea vointei permite omului sa converteasca determinarea si
autodeterminarea,controlul in autocontrol ,educatia in autoeducatie.Prin educare
vointa se realizeaza nu numai reglarea constienta a activitatilor si
comportamentelor,ci si dezvoltarea si realizarea personalitatii,care este nu numai
craeata ,determinate si influentata din exterior,ci se si autocreaza.

Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arată felul cum

reacționează, sau cum se comportă în anumite situații de schimbare a unor
elemente din mediul înconjurător. La rândul lui, comportamentul se
exteriorizează prin reacții emoționale și motorice, corelate cu modul în care se
realizează autocontrolul acestor reacții. Termenul „temperament” definește de
asemenea constanta, intensitatea și durata reacțiilor provocate de excitantul
extern.
Exista patru tipuri de temperament:sangvin, melancolic,coleric si flegmatic.
Tipul Melancolic este caracteristic persoanelor emotive, constiincioase,
perfectioniste, sensibile care fac fata cu greu situatiilor ce necesita multa
presiune psihica. Sunt foarte atenti la detalii si le plac activitatile de rutina, in
care se simt in siguranta, fara sa fie deranjati de factori externi. Acorda
importanta fiecarui proiect si au standarde inalte pentru realizarea lui.
Se adapteaza destul de greu in grupuri noi, mai ales atunci cand acestea nu sunt
formate din persoane cu aceeasi viziune ca a lor. Imbraca usor caracterul
“introvertitului” si prefera sa socializeze cu anumiti oameni din cadrul unui
colectiv.
Sunt foarte creativi si-si pot dezvolta latura artistica mai mult decat orice alt tip
de personalitate, de aceea sunt buni in domenii precum filozofie, cercetare,
literatura.
Tipul Sangvin se potriveste persoanelor foarte sociabile, carora le este foarte
usor sa interactioneze cu oamenii si care se adapteaza repede situatiilor noi.
Din prisma faptului ca incearca sa se implice in cat mai multe proiecte si pun
accent pe dezvoltarea personala, nu mai sunt la fel de atenti la detalii si au
tendinta sa neglijeze anumite aspecte. Cand vine vorba de munca sunt destul de
rezistenti la presiunea psihica si tind sa ia decizii rapide in conditii de stres.
Sunt persoane care se integreaza repede intr-o echipa si le este usor sa mentina
relatia la un nivel superficial, decat sa aprofundeze o discutie doar cu o anumita
persoana. Acorda mare importanta nevoilor celor din jurul sau, sunt
foarte optimisti si deschisi, dar nu sunt foarte organizati, de aceea intr-o pozitie
de conducere s-ar putea sa faca greseli din cauza neatentiei.
Tipul Flegmatic apartine categoriei de oameni care sunt calmi, comozi,
conservatori carora le place sa analizeze foarte mult o situatie pana iau o
decizie, insa odata luata nu mai pot fi schimbati. Sunt buni diplomati, nu le plac
situatiile conflictuale, nu vor dori o pozitie de conducere si le place sa lucreze
in stilul lor. Persoanele pe care le pastreaza in jurul lui sunt alese dupa lungi
meditari si sunt foarte devotati acestora. Sunt foarte muncitori si nu se plang,
se muleaza pe situatiile noi si le rezolva in ritmul lor. Dau dovada de
multa rabdare, acorda timp pentru detalii si-si duc proiectele pana la capat, nu
le place sa-si abandonze ideile. Sunt persoane linistite si amabile, uneori nici nu
isi fac simtita prezenta.
Tipul Coleric caracterizeaza persoanele puternice si dure. De obicei nu stiu
sa-si dozeze energia proportional cu dificultatea problemelor, de aceea s-ar
putea sa fie coplesiti de oboseala. Daca reusesc sa se organizeze si sa-si
canalizeze energia cum trebuie pot fi foarte eficienti si pot avea functii de
conducere. Sunt persoane foarte sincere, iar atunci cand intra intr-o discutie
contradictorie au multe argumente solide. Se mobilizeaza repede si au idei
spontane, insa au tendinta de a renunta la ele inainte de finalizare, de aceea e
bine sa fie inconjurati de persoane mai organizate si docile. Nu este constant in
actiuni si tinde sa ia decizii impulsive, devenind astfel un factor de stres pentru
ceilalti

Relatia asistent medical – Pacient va fi de acceptare reciproca, o

atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca
de multe ori, asistenta medicala este considerata o simpla masina de indeplinit
ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si
anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe
cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din
aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se
limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari
psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare.

Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu

starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de
sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra
insuficient controlata (orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice
denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza
bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale

asistentei medicale (personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea,
spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din
acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate,
pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l
pacientul, care trebuie inteles si acceptat “asa cum este. O atitudine apropiata
fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza
secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un
comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor
destainuiri. Sigur ca exista cazuri când esti obligat sa divulgi unele secrete, dar
trebuie sa stii când si cui sa o faci. Cele mai importante atribuţii ale unei
asistente medicale sunt : asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor
clinice, realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale, programarea pacienţilor
pentru investigaţii de specialitate, administrarea tratamentelor, intervenţii în
situaţii de urgenţă, monitorizarea stării pacientului, completarea documentelor
de evidenţă a medicamentelor, de evidenţă a pacienţilor şi de observaţie clinică
medicală, sterilizarea instrumentelor şi a materialelor, administrarea
medicamentelor, asigurarea condiţiilor igienico- sanitare generale la locul de
muncă, precum şi asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şi
recoltărilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea
mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic – asistenta medicala
explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul
sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza
medicatia recomandata de medic, local si general. De asemenea, suplinineste
nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca si a bea, a
se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a
evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei medicale va fi
orientata asupra “lipsei” si consta in a spori independenta pacientului. In final
se obtine ameliorarea “dependentei” sau “castigarea independentei”. Ingrijirile
trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei
pacientului. In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit
asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea
corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi
informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De
asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului
externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie
permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate
din diverse cauze).

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte

teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de
ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana.
Deci, in final doresc sa reamintesc ca a fi asistenta medicala inseamna:

 sa nu fii niciodata plictisita;

 sa fii deseori frustrata;
 sa fii inconjurata de probleme;
 sa ai multe de facut si atat de putin timp;
 sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai foarte putina autoritate;
 sa intri in vietile oamenilor, ale copiilor si sa marchezi o diferenta;
 vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta… si in starea lor cea
mai buna;
 nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea oamenilor (copiilor) de
a iubi, de a indura si de curajul acestora;
 vei vedea viata incepand si sfarsindu-se;
 vei repurta victorii triumfatoare si esecuri devastatoare;
 vei plange mult;
 vei rade mult;
 vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman.