LICEUL TEHNOLOGIC DRAGOMIR HURMUZESCU MEDGIDIA

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
REFERAT-DISCIPLINA: LEADERSHIP ȘI COMUNICARE

TEMA: COMUNICAREA ȘI RELAȚIA ÎNTRE

ASISTENTUL MEDICAL ȘI PACIENT

PROF.COORD. NICHITA TAMARA

ELEV: GIURCĂ ILEANA-CAMELIA

GRUPA B ANUL I
ANUL ȘCOLAR 2018-2019

IULIE 2019

0
CUPRINS:
1. Cap.I. La început a fost CUVÂNTUL ....................................................................pag. 2
2. Cap. II. Particularități ale relației asistent medical – pacient...............................pag. 2
3. Cap.III. Funcțiile comunicării în asistența medicală..............................................pag. 4
4. Cap.IV. Alianța terapeutică versus complianța terapeutică...................................pag. 5
5. Cap. V. Cum îi ajută pe pacienți o comunicare eficientă?......................................pag. 6
6. Cap.VI. Cum vorbim cu pacientul?..........................................................................pag. 7
7. Cap.VII. Concluzii......................................................................................................pag. 8
8. BIBLIOGRAFIE .....................................................................................................pag. 10

Capitolul I. LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL ....

Cred că tuturor ni s-a întâmplat la un moment dat să rămânem fără cuvinte în faţa celui
din faţa noastră şi să avem sentimentul de dificultate în a ne exprima punctul de vedere într- un
mod cât mai clar şi cât mai corect. Aceasta este o situaţie în care nu prea ne dorim să fim şi

1
important este că, indiferent cine ne este interlocutorul să găsim acele cuvinte/comportamente
prin care să putem transmite într-un mod eficient mesajul, informaţia, starea. Prin comunicare,
omul modern se analizează pe sine, îi analizează pe cei cu care se află în interacţiune şi – în
ultimă instanţă – poate găsi un mod propriu de investigare a lumii care-l înconjoară.
Partea de comunicare în mediul medical necesită mai multă atenţie datorită faptului că
aceasta are în centru pacientul, care se prezintă în plină suferinţă şi incertitudine în faţa
medicului. Comunicarea este cel mai important lucru în stabilirea relaţiei cu pacientul, cu
aparţinătorii şi cu ceilalţi membri ai echipei medicale. „A şti să asculţi este prima condiţie a unui
dialog”. Comunicarea reprezintă un ansamblu de cuvinte şi gesturi prin intermediul cărora se
transmit şi primesc mesaje. Ca proces important în actul medical, comunicarea este un proces
activ de transmitere şi recepţionare de informaţii, în care cel puţin unul dintre partenerii de
comunicare trebuie să aibă abilităţi de ascultare activă, înţelegere a mesajului şi de a răspunde
unor întrebări, interpretare a limbajului nonverbal, motivare a interlocutorului pentru ca acesta să
susţină conversaţia.

Capitolul II. PARTICULARITĂȚI ALE RELAȚIEI ASISTENT MEDICAL – PACIENT

A exercita corect medicina înseamnă a raspunde prompt, onest și ințelegere la diferite

nevoi și cereri față de actul medical, care va trebui însoțit întotdeauna de conștiința etică; viața
apare ca valoarea cea mai ridicată a lumii materiale, iar sănătatea reprezintă bunul suprem al
omului, ea nu are preț. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor și responsabilității,
tradusă printr-o militare activă pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de
devotament, grija și caldura față de bolnav, o atenție discretă acordată psihologiei pacientului,
care să protejeze creierul acestuia de alarma senzorială și afectivă produsă de boală, înseamnă
adevarata chemare in medicină. Asistentul medical trebuie să se aproprie și să-i cunoască mai
bine pe beneficiarii îngrijirilor, să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete și continue.
Relația asistent medical – pacient va fi de acceptare reciprocă, o atitudine de respect,
caldură și întelegere empatică față de pacient, cu toate că de multe ori, asistenta medicală este
considerată o simplă masină de îndeplinit ordinele medicului, uitându-se ceea ce este esențial în
practica medicală, și anume: întelegerea și disponibilitatea fața de pacient, medicul vine și pleaca,
pe când asistenta e cea care supraveghează, ajută și îngrijește pacientul. Din această cauză, relația

2
dintre asistentul medical și pacient nu trebuie să se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci și
la stabilirea unei comunicări psihice cu el, pentru a-l putea ajuta în a-și exprima trăirile interioare.
Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie să fie concordantă cu starea lui
actuală, cu posibilitățile lui de înțelegere și asociată cu elemente de sprijin pentru a influența
pozitiv evoluția bolii sale. Adesea, atitudinea noastră insuficient controlată (orice semn cu capul,
șușoteli cu membrii familiei, orice denumire științifică neânțeleasă de catre pacient, chiar tăcerea)
influețeaza bolnavul, generand suspiciuni și disconfort.
La baza eticii medicale stau o serie de trăsături morale și profesionale ale asistentului
medical (personalului de îngrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea,
altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitată
cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central în activitatea de îngrijire ocupandu-l
pacientul, care trebuie înțeles și acceptat “așa cum este. O atitudine apropiată față de bolnav nu
înseamnă umilință, mai ales că pacientul îți încredințează secretele sale, trăirile, pe care în alte
condiții nu le-ar face. În plus, un comportament corect fața de bolnav implică păstrarea
confidențialității acestor destăinuiri. Sigur că există cazuri când esti obligat să divulgi unele
secrete, dar trebuie să știi când și cui să o faci. Cele mai importante atribuţii ale unui asistent
medical sunt : asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice, realizarea investigaţiilor
paraclinice uzuale, programarea pacienţilor pentru investigaţii de specialitate, administrarea
tratamentelor, intervenţii în situaţii de urgenţă, monitorizarea stării pacientului, completarea
documentelor de evidenţă a medicamentelor, de evidenţă a pacienţilor şi de observaţie clinică
medicală, sterilizarea instrumentelor şi a materialelor, administrarea medicamentelor, asigurarea
condiţiilor igienico- sanitare generale la locul de muncă, precum şi asigurarea condiţiilor necesare
desfăşurării tratamentelor şi recoltărilor. Încă de la internare comunicarea cu pacientul se
dovedește a fi cea mai importantă, pacientul trebuie să fie echilibrat psihic – asistentul medical
explicandu-i scopul și natura intervențiillor, familiarizează pacientul cu mediul sau ambiant,
asigură un mediu de securitate liniștitor și administrează medicația recomandată de medic, local
și general. De asemenea, suplininește nevoile pe care pacientul nu și le poate satisface autonom: a
mânca și a bea, a se mișca și a avea o bună postură, a-și menține tegumentele curate și integre, a
evita pericolele, a se odihni, a comunica. Intervenția asistentului medical va fi orientată asupra
“lipsei” și constă în a spori independența pacientului. În final se obține ameliorarea
“dependenței” sau “câștigarea independenței”. Îngrijirile trebuie să favorizeze drumul spre
independență, spre câștigarea autonomiei pacientului. În momentul externarii din spital, pacientul

3
va fi pregătit și instruit asupra noului său mod de viață, evitarea eforturilor fizice, administrarea
corectă a medicației, controale medicale periodice, iar aparținătorii vor fi informați și ei la randul
lor de modul de viața al pacientului.
Capitolul III. FUNCȚIILE COMUNICĂRII ÎN ASISTENȚA MEDICALĂ

Comunicarea poate fi definită ca un schimb de informații, gânduri și emoții între oameni,

prin folosirea limbajului vorbit sau a altor metode(limbaj non-verbal, comunicarea în scris).
Întregul proces al comunicării are loc într-un context spațial, cultural și psihologic și presupune
un schimb bi-direcțional de mesaje. În asistența medicală, acest schimb poate avea loc în spital și
poate implica trasmiterea temerilor și îngrijorărilor de către pacient, preluarea acestora de către
asistentul medical și formularea unor răspunsuri prin care arată empatie și înțelegerea
îngrijorărilor, urmate de recomandări ce includ planuri de recuperare și tratament care
promovează un stil de viață sănătos. Prin urmare, o comunicare eficientă necesită atât înțelegerea
pacientului cât și a îngrijorărilor sau nevoilor pe care acesta le manifestă. De aceea, este nevoie
ca asistentul medical să își dezvolte abilitățile necesare pentru a ajunge să înțeleagă care sunt cu
adevărat îngrijorările pacientului.
Există trei componente ale comunicării prin intermediul cărora transmitem informaţii
către ceilalţi: verbală, non-verbală şi paraverbală. Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al
cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal
(ton, volum, viteza de rostire…) si 55% la nivelul non-verbal (limbajul corpului). A-i asculta pe
pacienţi este la fel de important ca şi a vorbi cu ei! Indiferent de specialitatea pe care o are
asistentul medicul, atunci când trebuie să comunice cu pacientul pe care îl tratează, acesta trebuie
să fie atent la ce spune şi, mai ales, cum spune. Pentru realizarea unei comunicări eficiente are
nevoie de timp suficient pentru a stabili o relaţie cu bolnavul. Empatia în comunicare este şi ea
extrem de importantă, deoarece cu ajutorul asistentul medicul poate înţelege mai bine prin ce
stări trece pacientul şi îl poate încuraja să se exprime deschis şi neîngrădit.
În literatura de specialitate au fost definite trei funcții ale comunicării: înțelegerea și
cunoașterea, socializare, influență și persuasiune. Fiecare dintre acestea pot fi adaptate cu
ușurință domeniului asistenței medicale:
a) Funcția de înțelegere și cunoaștere - Este realizată prin schimbul de informații prin
care ajungem să ne cunoaștem și să ne înțelegem mai bine atât pe noi înșine cât și pe ceilalți. În

4
domeniul asistenței medicale, aceasta se manifestă prin identificarea problemelor de sănătate ale
pacientului, cunoașterea modificărilor stării de sănătate și înțelegerea nevoilor reale de îngrijire.
b). Funcția de socializare - Se referă la schimbul de informații ce are ca rezultat stabilirea
unor relații sociale ce permit interpretări ale realității. În procesul de îngrijire, aceasta se exprimă
prin crearea unor relații bazate pe încredere și empatie cu pacientul.
c). Funcția de influență și persuasiune - Se referă la forma comunicării care are ca scop
atingerea unor obiective vizate de individ. În cazul comunicării asistent medical-pacient, aceasta
are drept rezultat implicarea activă a pacientului și familiei acestuia în procesul de îngrijire.

Capitolul IV. ALIANȚA TERAPEUTICĂ VERSUS COMPLIANȚA TERAPEUTICĂ

Alianţa terapeutică presupune asumarea unui anumit rol şi anumite atribuţii/sarcini de către
fiecare dintre cei doi parteneri ai relaţiei terapeutice, în scopul menţinerii, ameliorării sau
restabilirii stării de sănătate.
Complianţa terapeutică se defineşte ca fiind receptivitatea pacientului la indicaţiile
profesioniştilor de sănătate privind: modificarea stilului de viaţă, terapiile medicamentoase,
regimurile alimentare, prezentarea la controlul periodic etc.
Complianţa a scăzut prin facilitarea accesului la informaţii medicale, unii pacienţi
preferând automedicaţia sau sfaturile unor nespecialişti.
Factorii implicaţi în non-complianţă sunt :
- Factori legaţi de modul de trăire a realităţii bolii.
- Factori legaţi de relaţia profesionist de sănătate - pacient.
- Factori legaţi de tipul indicaţiei primite (tratament prescris, regim alimentar, etc).
- Factori legaţi de anturajul bolnavului.
Trăsături definitorii ale unui asistent medical: competenţa profesională, autoritatea
profesională, capacitatea de a stabili o bună comunicare cu pacientul, neutralitatea afectivă,
disponibilitatea şi capacitatea de dăruire faţă de pacient, spiritul de observaţie, promptitudinea şi
curajul, capacitatea de a lucra în echipă.

Capitolul V. CUM ÎI AJUTĂ PE PACIENȚI O COMUNICARE EFICIENTĂ?

Ca un mesaj să fie eficient, este necesar ca acesta să țină cont de o serie de aspecte: să fie
cât mai clar și concis, să fie ușor de înțeles de către cel care îl recepționează și să fie evitate

5
întreruperile sau elementele care distrag atenția. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite,
comunicarea poate să aibă un impact benefic asupra pacientului:
1. Pacientul se simte în largul lui. Cel mai adesea, persoanele care apelează la servicii de
îngrijire medicală manifestă îngrijorare, anxietate sau atacuri de panică, ceea ce poate conduce la
nesiguranță și chiar agresivitate. De aceea, o bună comunicare reduce factorii de stres asociați
condiției de pacient și conferă o încredere mai ridicată pacientului în personalul de îngrijire.
2. Pacientul simte că deține controlul. Sentimentul pierderii controlului în cazul
pacienților cronici este adresea asociat cu perioade de recuperare mai îndelungate și cu recuperări
parțiale. O comunicare eficientă conduce la evitarea acestor situații, cu efecte pozitive asupra
stării de sănătate a pacienților.
3. Pacientul se simte valoros. A comunica eficient cu un pacient înseamnă a-i aloca timpul
necesar și atenția cuvenită pentru ca evaluarea acestuia să fie cât mai corectă.
Principiile comunicării în procesul de îngrijire medicală - Au fost formulate o serie de
principii în comunicarea din sistemul de îngrijire care, dacă sunt aplicate, au impact pozitiv
asupra stării de bine fizice și emoționale a pacientului:
a) Abordarea holistică a pacientului - Pacietul este văzut ca un întreg, cu toate
dimensiunile lui: fizică, cognitivă, emoțională, psihologică.
b) Acceptarea necondiționată a pacientului - Indiferent de: gen, rasă, vârstă, venit,
mediu, sistem de credințe și de valori, obiceiuri, comportamente, atitudini.
c) Înțelegerea rolurilor fiecărui participant la actul comunicării și utilizarea mesajelor
potrivite contextului.
d) Procesul continuu de culegere de date despre pacient - Procesul medical este unul
circular, etapele de culegere, analiză și interpretare a datelor fiind unele repetitive, mai ales în
cazul persoanelor cu boli cronice.
e) Mesajul transmis nu este întotdeauna mesajul recepționat de pacient - O atenție
deosebită trebuie acordată de către asistenții medicali terminologiei pe care o folosesc atunci când
intră în contact cu pacienții, deoarece de foarte multe ori pacienții atribuie o semnificație diferită,
ajungând astfel să-și crească nivelul stresului, ceea ce îngreunează și mai mult comunicarea.
f) Comunicarea are loc și în lipsa cuvintelor - Este foarte important să existe o
concordanță între comunicarea verbală și cea non-verbală (expresii faciale, gesturi, postură,
distanța față de interlocutor)

6
 g). Ascultarea activă este foarte importantă - Prin ascultare, asistentul medical poate
evalua situația și problemele cu care se confruntă pacientul, ajută la creșterea stimei de sine a
pacientului și creează un cadru propice de diagnostic și de îngrijire.
h) Buna relaționare interspersonală - Aceasta reprezintă abilitatea asistentului medical
de a pune întrebări cu bunătate și de a oferi informații într-o manieră care nu sperie pacientul,
care arată interes, creează sentimente de acceptare și încredere.

Capitolul VI. CUM VORBIM CU PACIENTUL?

Procesul de comunicare între asistentul medical și pacient începe de la primul contact pe

care aceștia îl au și continuă pe tot parcursul procesului terapeutic: prevenție, tratament, terapie,
reabilitare, educare și promovarea unui stil de viață sănătos. Pacientul trebuie să se simtă
confortabil în momentul în care discută cu asistentul medical. De aceea, foarte important este ca
mediul în care aceștia discută să fie lipsit de distractori externi și să asigure confidențialitatea.
Astfel, este recomandat ca discuțiile cu pacientul să nu aibă loc pe cordior sau în spații în care
discuțiile pot fi auzite de alte persoane deoarece pacienții pot să se simtă rușinați și să nu se
exprime liber.
Comunicarea cu pacientul necesită timp deoarece fiecare persoană are propriul ritm în a-și
dezvălui problemele sau îngrijorările. De aceea, este important ca pacientul să simtă că timpul pe
care i-l alocă asistentul medical (chiar dacă este vorba doar de câteva minute) este în întregime al
lui.
Comunicarea trebuie fie realizată folosind un limbaj de interfață. Adesea, pacientul este
„bombardat” cu termeni pe care nu îi cunoaște, dar acesta se poate simți rușinat din cauza lipsei
înțelegerii și evită să ceară explicații suplimentare, cu efecte negative asupra procesului de
recuperare. Astfel, este recomandat ca limbajul comunicării să fie la nivelul de înțelegere al
pacientului.
Comunicarea trebuie să fie sinceră și directă. Discuțiile cu pacienții nu trebuie să lase loc
îndoielilor, suspiciunilor și neînțelegerilor. Deși comunicarea este un proces bidirecțional, este
rolul asistentului medical să stabilească conduita adecvată. În timpul discuției, pacientul poate să
fie stresat și, foarte adesea, ajunge să își folosească mecanismele de apărare pentru a face față
situației, recurgând la: furie, neîncredere, agresivitate sau negare. De aceea, asistentul medical

7
trebuie să aibă capacitatea de a recuoaște aceste mecanisme și să îi răspundă pacientului cu
informații, cu empatie și să fie pregătit să îi ofere asistența necesară.
Mesajele transmise de către asistentul medical trebuie:
- să fie directe;
- să exprime opinia personală;
- să fie complete şi specifice;
- să fie clare şi consistente; să evite ambiguităţile;
- să exprime clar sentimentele şi cerinţele;
- să prezinte separat faptele de opinii;
- să concentreze mesajul asupra unui singur lucru odată;
- să transmită mesajul imediat când observă ceva;
- să nu conţină aluzii la alte persoane;
- să fie stimulativ;
- mesajele verbale şi nonverbale să fie congruente;
- să fie însoţite de un surplus de informaţie care să susţină cele transmise (să folosească şi alte
canale: imagini video, fotografii etc.) ;
- să corespundă cadrelor de referinţă ale receptorului;
- emiţătorul trebuie să se asigure că mesajul său a fost bine interpretat (să obţină feed-back-ul).

Capitolul VII. CONCLUZII

Comunicarea este un instrument pe care-l folosim zi de zi, în mediu familial, de serviciu,

de prieteni şi poate fi îmbunătăţită în timp, prin practică şi antrenament.
În ceea ce priveşte, comunicarea terapeutică trebuie văzută ca o interacţiune dintre cadrul
medic şi pacient, în cursul căreia primul se focalizează pe nevoia pacientului de a promova un
schimb eficient de informaţii cu acesta. Comunicarea cu pacientul trebuie să fie concordantă cu
starea lui actuală, cu posibilităţile lui de înţelegere şi asociată cu elemente de sprijin pentru a
influenţa pozitiv evoluţia bolii sale.
Scopul comunicării medicale implică stabilirea relaţiei terapeutice, înţelegerea
perspectivei pacientului, explorarea gândurilor şi emoţiilor acestuia şi ghidarea acestuia în
rezolvarea de probleme. Cadrele medicale trebuie să se aproprie şi să-i cunoască mai bine pe

8
beneficiarii îngrijirilor, să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete şi continue. Altfel
spus, ar fi de preferat ca pacienţii să fie trataţi necondiţionat.
Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinţă fizică, psihică, o
dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă. O persoană “intra în
boală” cu un anumit tip de sistem nervos şi de temperament, cu un anumit caracter şi inteligenţă,
cu o anumita ereditate, cu complexe şi păreri preconcepute, cu un anumit orizont cultural şi de
aceea bolnavul ia diverse atitudini faţă de boală, dar în acelaşi timp şi faţă de echipa medicală:
încredere, stimă, simpatie, însă – posibil – şi îndoială, teamă, dispreţ, ură. Competenţa
profesională se demonstrează prin cunoştinţe teoretice aprofundate şi capacitatea de a le aplica
necondiționat într-o activitate creatoare, de îngrijire individualizată, personalizată, competentă şi
umană.
Abilitățile de comunicare nu sunt doar înnăscute, ci ele pot fi dobândite prin training-uri și
cursuri. Comunicarea facilitează realizarea unei relaţii de încredere asistentul medical și pacient,
a unei adevărate alianţe cu scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a stării de sănătate a pacientului,
şi, de ce nu, a creşterii nivelului de satisfacție profesională la nivelul asistentului medical.

După părerea mea relația dintre asistentul medical și pacient trebuie să fie una plăcută și
armonioasă. Ținând cont, că pacientul trece printr.o perioadă neplacută, fiind afectat de boală noi
ca asistenți medicali trebuie să avem un comportament adecvat, să fim intelegatori, să vorbim
frumos, pe un ton cald, să îi încurajăm și să îi sprijinim moral pentru a trece cât mai bine peste
problemele lor de sănătate.
În orele de practică petrecute în spital am interacționat destul de bine cu pacienții. Le.am
vorbit frumos, i.am ascultat atunci când persoana respectivă voia să.mi vorbească despre viața ei,
i.am îndrumat să urmeze tratamentul prescris de medic și am încercat să fiu cât mai placută în
interacțiunea care o aveam. Consider că în meseria de asistent medical este foarte important să
avem o comunicare cât mai buna cu pacienții, să fim atenți la nevoiile lor, sa.i respectăm și să.i
ajutăm.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ioan-Bradu Iamandescu - “Psihologie Medicală”, Editura INFOMEDICA,

București, 2005

2. Alina Coman - “Tehnici de comunicare“ Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008

9
3. www.academia.edu/Comunicarea-in-procesul-de-nursing

4. www.hepamed.ro/Strategii-de-comunicare-eficienta-asistent-medical-pacient

5. www.oamr-emc.ro/Dezvoltarea-abilitatilor-de-comunicare-in-relatia-cu-pacientul

6. www.jurmed-jurnaldesanatate.ro/medici/comunicarea-practica-medicala-

eficientizarea-comunicarii-cu-pacientul-o-necesitate/

10