Tipuri de comunicare pentru sănătate

1. Comunicare persuasivă sau comportamentală- aceasta include eforturile de a

persuada o audienţă să adopte o idee sau o practică. Include tehnicile de marketing
social;
2. Comunicare a riscului - se referă la ajutarea indivizilor să înţeleagă natura şi
seriozitatea unor riscuri, astfel încât să ia decizii informate despre cum să trateze
acele riscuri. Ideal, comunicarea riscului este „un proces interactiv de schimb de
informaţii între indivizi, grupuri şi instituţii”;.
3. Advocacy prin media- este folosirea strategică a media pentru a promova o
iniţiativă de politică publică;
4. Educaţia prin divertisment – implică folosirea producţiilor de divertisment
precum show - urile TV, radio, benzile desenate, teatrul, etc., pentru a transmite
mesaje persuasive şi lecţii despre probleme de sănătate;
5. Comunicarea interactivă pentru sănătate - este definită ca şi interacţiunea unui
individ –consumator, pacient, cadru medical – prin intermediul unei tehnologii sau
a unui mijloc electronic pentru a accesa sau transmite informatii de sănătate sau
pentru a primi sfaturi şi sprijin într-o problemă de sănătate;
6. Comunicarea participatorie – presupune implicarea populaţiei ţintă în
planificarea şi implementarea unei campanii de comunicare.

Comunicarea singură poate să:

- ducă la creşterea cunoştinţelor şi conştientizării publicului ţintă despre o
problemă de sănătate şi despre soluţiile la acea problemă;
- influenţeze percepţiile, credinţele şi atitudinile care pot duce la schimbarea
normelor sociale;
- determine acţiune în sensul indicat de campanie;
- demonstreze sau să ilustreze comportamente sănătoase;
- reconfirme cunoştinţe, atitudini sau comportamente;
- arate beneficiile unei schimbări de comportament;
- promoveze o poziţie privind o problemă de sănătate sau o politică;
- ducă la creşterea cererii şi sprijinului pentru un anume serviciu de sănătate;
- ducă la contestarea sau negarea unor mituri şi a unor concepţii greşite;
- întărească relaţiile între organizaţii.
Comunicarea combinată cu alte strategii poate să:
- determine o schimbare susţinută în care un individ adoptă şi menţine un nou
comportament sănătos sau o organizaţie adoptă şi menţine o direcţie nouă de
politică;
- învingă o barieră sau o problemă sistemică în calea accesului la îngrijiri.

Comunicarea nu poate să:

- compenseze îngrijirile medicale inadecvate sau lipsa accesului la servicii de
sănătate;
- producă schimbare susţinută a comportamentelor legate de sănătate în absenţa
unui program mai larg de schimbare care să includă componente ale serviciilor de
sănătate, tehnologiei sau schimbărilor politicilor şi normelor;
- fie în egală măsură eficientă în rezolvarea tuturor aspectelor generate de un
anumit subiect care poate fi complex sau asupra căruia publicul ţintă poate avea
păreri preconcepute asupra mesajului său asupra celui care transmite mesajul.