PORTRETUL ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST DPDV CARACTERIAL

Asistentul medical este profesionistul care a parcurs un ciclu de studiu vocaţional cu un curriculum
avizat de autoritatea educaţională de resort şi a obţinut un
certificat de competenţe profesionale.
Un asistent medical pregătit corespunzător într-o unitate de învăţământ trebuie să-şi însuşească
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi şi atitudini corespunzătoare profesiunii sale.
Cunoştinţele teoretice ale unui asistent medical ideal vor fi cunoştinţe vaste în domeniul medical dar
şi cunoştinţe interdisciplinare şi transdisciplinare temeinice, cu mare grad de acurateţe şi de
actualitate. Ştiinţele sociale, precum şi limbile străine sunt necesare în desăvârşirea pregătirii sale.
Priceperile şi deprinderile vor fi căpătate, atât în laboratoarele şi sălile de demonstraţie ale şcolii, cât
şi în unităţile sanitare, spitale policlinici, centre comunitare etc., unde vor efectua învăţământul
clinic. Instruirea practică reprezintă cheia succesului în pregătirea asistentului medical.
Atitudinile se formează sau se schimbă după modele şi sub influenţa condiţionării. Şcoala şi
instituţiile sanitare sunt agenţii de formare şi schimbare a atitudinilor.
Trăsăturile de personalitate ale unui excelent asistent medical:
- Trăsături prin care se realizează autocontrolul, autoreglarea şi integrarea valorică a personalităţii:
stabilitate psiho-emoţională, autocontrol, rezistenţă la stres, la frustrare şi restricţii, adaptabilitate
generală, loialitate, onestitate, încredere în sine, tenacitate, capacitate de autocunoaştere.
- Capacităţi operaţionale intelectuale generale şi specifice : inteligenţă, memorie, creativitate,
atenţie şi spirit de observaţie, capacitate de analiză, sinteză, reactivitate verbală - prin intermediul
cărora se realizează procesarea informaţiilor.
- Abilităţi interpersonale şi de comunicare: sociabilitate, agreabilitate, aptitudine verbală generală,
aptitudine de a învăţa, exprimare şi comunicare în limbi străine, intuiţie psihologică, aptitudini
organizatorice, prin intermediul cărora persoana se exprimă şi obţine efectul scontat în relaţiile
cu ceilalţi.
- Capacitate de gestiona emoţii; un rol important îl joacă optimismul, abilitatea de a vedea
permanent jumǎtatea plinǎ a paharului. Ştiind sǎ reacţioneze pozitiv în momente dificile,
depǎşind obstacole şi adaptându-şi starea internă la situaţia de moment, reprezintǎ un
management al emoţiilor optim. Şi pentru ca succesul sa fie deplin, este necesarǎ o doza
generoasǎ de perseverenţǎ.
- Capacitate de empatizare cu ceilalţi. Acesta este un atribut uman care poate reprezenta o
motivaţie intrinsecă puternică, necesară acestei profesiuni.
- Priceperi de comunicare. Persuasiunea, ca activitate de influenţare a atitudinilor şi
comportamentelor pacienţilor în vederea producerii acelor schimbări concordante cu scopurile
sau interesele acestora este factor esenţial în acordarea îngrijirilor. Persuasiunea se realizează în
condiţiile în care se ţine cont de caracteristicile, de receptivitatea şi reactivitatea persoanelor
influenţate. Este o activitate de convingere bazată pe o astfel de organizare a influenţelor, încat
să ducă la adoptarea personală a schimbării aşteptate, fiind opusul impunerii sau forţării unei
opţiuni. Ştiinţa comunicării face mai uşoară practica nursing.
- Calităţi ale voinţei: hotărâre, consecvenţă, tenacitate, curaj, spirit de disciplină, autocontrol, etc.
- Calităţi ale atenţiei: capacitate de concentrare, distributivitate, flexibilitate.
- Toleranţă şi acceptare, lipsa prejudecăţilor şi a stereotipurilor. Un bun asistent medical nu se lasă
pradă cutumelor propriului sistem de valori. El va îngriji cu acelaşi devotament pacienţi,
indiferent de sex, vârstă, rasă, religie, convingeri personale. Nu va încerca să-şi impună propriile
convingeri.
Oricare din componentele şi trăsăturile menţionate se constituie ca factori aptitudinali (şi de
capacitate) în măsura în care au implicaţii asupra nivelului de performanţă profesională. Cu luarea în
consideraţie a faptului că atunci când vorbim despre un profil ideal al asistentului medical avem în
vedere un cadru general de referinţă, menţionăm că în funcţie de alte repere se va diferenţia acest
profil: în funcţie de locul ocupat în cadrul organizaţiei, de sarcinile concrete pe care le îndeplineşte,
de poziţia ierarhică (personal cu rol de execuţie sau de decizie).
Asistentul medical este membru al echipei de îngrijire. Din această echipă fac parte alţi colegi
asistenţi medicali, dar şi medici, psihologi, kinetoterapeuţi, logopezi, infirmiere. Pacientul însuşi
face parte din echipă, fiind cel mai important membru al acesteia pentru că îngrijirea se centrează pe
pacient şi pe nevoile sale.
Asistentul medical are funcţii autonome (proprii) pe care le poate duce la îndeplinire prin propriile
competenţe şi propriile decizii, dar şi funcţii delegate, la indicaţia medicului. Orice abatere de la
regula delegării constituie infracţiune. Chiar dacă asistentul medical este expert în a executa o
intervenţie delegată, el trebuie să primească sarcină din partea medicului. Cunoaşterea şi acceptarea 23
propriilor competenţe, dar cu dorinţa de autodepăşire prin efort personal, îndelinirea sarcinilor cu
conştiinciozitate şi responsabilitate, reprezintă cheia succesului profesional.