Rolul profesionistilor in sanatate

Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi colectivităţilor

posibilitatea de a-şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi, prin aceasta, de
a-şi îmbunătăţi starea de sănătate. Reprezintă un concept unificator pentru cei care
recunosc nevoia fundamentală de schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a condiţiilor de
trai. Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de mediere între individ şi mediu,
combinând alegerea personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop
asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate.

Concept care stă la baza promovării sănătăţii, educaţia pentru sănătate are drept
scopuri:

- informarea-educarea populaţiei în domeniul medical, pentru a cunoaşte manifestările

bolilor şi prevenirea lor;

- dobândirea unor atitudini şi deprinderi care să fie favorabile sănătăţii;

- implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării sănătăţii, oamenii putând să ia

decizii privind propria stare de sănătate.

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei

generale, o ramură a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea
modului de viaţă modern spre conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii care
să aibă un comportament sanogen şi în formarea voinţei politice pentru acordarea de
către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sănătăţii.

Educaţia pentru sănătate, la fel ca în celelalte ramuri ale culturii, trebuie să deţină un
fond material, fizic, care să stea la baza cuvântului cu rol educativ, ea avînd viabilitate
doar atunci când exprimarea teoretică este susţinută de un material adecvat cu caracter
educativ şi cu aplicabilitate practică.

Educaţia pentru sănătate presupune acceptabilitate, respect reciproc, informare,

mijloace pentru deprinderea diferitelor obiceiuri sanogene, cooperarea receptorilor, ea
fiind totodată şi un drept al omului şi o obligaţie a societăţii, concretizată printr-o
programă analitică şcolară anuală integrată programei tuturor treptelor de instrucţie
(bazate pe mesaj educativ de cultură sanitară, imagini de exemplificare şi demonstraţii
practice).

Educaţia pentru sănătate implică, obligatoriu, cunoaşterea şi aplicarea continuă a

tehnicilor de comunicare, ca element fundamental.
SCOP

Scopul este de a contribui la aprofundarea cunoştinţelor, rolului şi importanţei pe care o

are acest proces în succesul intervenţiilor în promovarea sănătăţii.

Educaţia pentru sănătate îndeplineşte trei roluri, în funcţie de scopul urmărit:

·0 preventiv – temele de educaţie conţinând elemente de instrucţie a populaţiei

pentru prevenirea îmbolnăvirilor;

·1 constructiv – de realizare a adeziunii opiniei publice în favoarea sănătăţii;

·2 curativ – pentru educarea şi convingerea pacienţilor de a urma prescripţiile

medicale.

Scopurile realizării educaţiei pentru sănătate

Acţiunile de educaţie pentru sănătate se realizează în scopul:

·3 creşterii nivelului de cunoştinţe medicale a populaţiei în domeniul prevenţiei

bolilor, al sanogenezei, al protecţiei mediului ;

·4 formării şi dezvoltării unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea;

·5 antrenării maselor pentru a participa activ la consolidarea sănătăţii prin crearea

unei poziţii active faţă de sănătatea individuală şi faţă de problemele sănătăţii
publice.

Principiile educaţiei pentru sănătate sunt:

·6 al priorităţii: cu cât începuturile educaţiei pentru sănătate sunt mai timpurii cu

atât rezultatele în starea de sănătate a populaţiei sunt mai bune;

·7 al specificităţii şi autorităţii: se consideră că educaţia făcută de persoane

specializate are impact mai mare asupra comportamentului sanogenetic;

·8 al integrării educaţiei pentru sănătate în obiectivele politicii social-sanitare a

statului.

Răspunderile promotorilor de sănătate:

·9 să fie informaţi, să fie la curent cu noile descoperiri în domeniu;

 ·10 să fie îndrăzneţi, să-şi depăşească propriile slăbiciuni şi prejudecăţi;

·11 să fie expliciţi, să nu deruteze oamenii folosind un limbaj ambiguu;

·12 să evite stereotipia şi blamarea, mai ales dacă este vorba de o afecţiune
transmisibilă;

·13 să-şi concentreze eforturile pentru a schimba comportamentul în grupurile ţintă;

·14 să activeze pe un front larg – promotorii de sănătate trebuie să înţeleagă

motivele care-i fac pe oameni să continue să se poarte la fel, dăunând propriei
sănătăţi, găsind alternative acceptabile şi apoi furnizând resursele şi sprijinul
necesar pentru acceptarea alternativelor.

CONCLUZII :

Ø Oamenii trebuie informati cu privire la sanatate si modul lor de viata, avand ca

obiectiv prevenirea imbolnavirilor inainte ca procesele de deteriorare a sanatatii sa
inceapa.

Ø Fumatul, alimentatia nesanatoasa, alcoolul, habitatul, au un rol foarte important ,

influentand starea de sanatate a pacientului.

Ø Promovarea sanatatii reprezinta punerea in practica bazata pe informatie a

interventiilor desemnate sa promoveze sanatatea.

Ø Principiile promovarii sanatatii : Implica populatia ca un intreg; este orientata asupra

determinantilor sanatatii ; foloseste metode/abordari diferite, complementare ;
urmareste asigurarea participarii publice ; implicarea cadrelor medico-sanitare

Ø Preventia este cel mai eficace tratament.

Ø Educatia pentru sanatate consta in programe planificate pentru ca oamenii sa invete

despre problemele legate de sanatate cu scopul de a favoriza asumarea unor modificari
voluntare ale comportamentelor

Ø Principii importante in actiunile de educatie pentru sanatate: mesaj clar ; mesaj care
poate fi inteles ; mesaj adaptat mediului (fond si forma ) ; evitarea mesajelor care
folosesc frica, judeca comportamente ; sublinierea aspectelor pozitive ; comunicarea in
dublu sens ; participarea grupului tinta; un singur mesaj nu este sufficient, el trebuie
repetat, in forme diferite.

Ø Canalele de comunicare pot fi :orale (conversatia fata in fata, telefonica); scrise sau
alte mijloace (radio, televiziune, ziare, posta electronica).