Imobilizarea provizorie a fracturilor are scopul diminuării durerilor şi evitarea complicării

leziunilor iniţiale.
Manevrele de prim ajutor care trebuiesc avute în vedere inaintea aplicarii mijloacelor de
imobilizare sunt:
- eliberarea sau degajarea membrului accidentat (îndepărtarea de cărămizi, scânduri, etc)
- executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanță vitală: resuscitare cardio-
respiratorie, apliacrea garoului, îndepărtarea imbrăcăminții este necesară doar când suspicionăm
prezența unor plăgi care trebuiesc curățate și pansate
- când este accidentat membrul superior , indiferent de nivelul traumatismului, trebuiesc scoase
de pe degete inelele( daca inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea
bolnavului)
Scopul oricărei imobilizări este:
-de a împiedica mișcările active și pasive, pentru a pune în repaus organele și țesuturile
traumatizate
- de a menține axarea corectă a membrului, atunci când fragmentele nu sunt deplasate
- de a diminua durerea
- de a evita complicațiile pe care le poate provoca mișcarea în focar a unui fragment osos rupt și
devenit tăios: - secționări ale unor nervi și vase
- sfâșierea musculaturii din jurul osului
- perforarea tegumentului și transformarea fracturii închise într-una deschisă
Principiile unei imobilizări corecte:
- asigurarea funcțiilor vitale (are prioritate față de alte manevre)
- se va căuta obținerea unei axări relative a segmentului de imobilizat, prin tracțiune atraumatică
și progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării
- imobiliazare trebuie să prindă în mod obligatoriu articulațiie situate deasupra și dedesubtul
focarului de fractură
- să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidntate
- aparatul gisat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive, pentru a nu îngreuna
circulația sanguină într-un segment în care există deja tulburări circulatorii secundare
traumatismului