Comunicarea orală foloseşte limbajul verbal şi este utilizată pe scară foarte largă, reprezentând

aproximativ 70-75% din timpul destinat comunicării de către manageri. Interlocutorul poate fi o
persoană – comunicare faţă în faţă (interpersonală, care poate fi şi interactivă) sau un grup
(comunicare în faţa unui auditoriu). În general, comunicarea verbală include: relatări despre
evenimente, împrejurări, sentimente şi reacţii, părerile despre oricine şi orice, opinii. În cadrul
organizaţiei, acest tip de comunicare vizează: schimbul de informaţii, instruirea subordonaţilor,
modificarea identităţii individuale sau de grup, influenţarea atitudinii subalternilor, menţinerea
sau modificarea culturii manageriale etc.
În afara organizaţiei, comunicarea verbală vizează: crearea şi menţinerea unei imagini favorabile,
a unor relaţii cât mai bune cu diverşi parteneri, explicarea politicii organizaţiei etc. O importanţă
deosebită o are maniera de adresare, de a transmite mesajul astfel încât acesta să fie convingător,
clar, scurt şi precis pentru a-şi atinge ţinta. Această modalitate de comunicare prezintă o serie de
avantaje: schimb rapid de informaţii directe, adeseori sub forma dialogului, personalizarea
relaţiei şef-subaltern, flexibilitatea exprimării, folosirea chiar a jargonului (limbaj specializat al
unei colectivităţi), costuri mai reduse etc. Adresarea verbală are şi dezavantaje, legate de faptul
că dialogul poate conduce la pierdere de timp şi nu se încheie întotdeauna cu acordul părţilor, iar
în cazul transmiterii succesive, prin trepte ierarhice, se poate pierde şi o parte a informaţiilor,
deoarece sunt filtrate de fiecare şef ierarhic.