ELEV: Bule Anamaria AN I F

Comunicarea asistentului medical cu pacientii

În munca de zi cu zi, comunicarea reprezintă mijlocul

esențial prin care asistentul medical culege informațiile
relevante, indispensabile adaptării actului profesional la
nevoile pacientului. În plus, beneficiile unei comunicări
adecvate se pot vedea în gradul mai ridicat de satisfacție
al pacientului și în schimbări pozitive la nivelul stării de
sănătate. Pacienții care beneficiază de o comunicare
adecvată vor înțelege mai bine problemele care îi
afectează și măsurile care se iau pentru recuperarea lor,
fiind mai cooperanți și mai în măsură să anunțe personalul
atunci când ceva nu are efect sau când starea lor se
înrăutățește.
Modelul liniar al comunicării este reprezentat de o
comunicare uni-direcțională. Asistentul medical anunță,
informează, dispune, ocupând rolul central în procesul
comunicării. Pacientul recepționează, înțelege într-un grad
mai mic sau mai mare ceea ce i se comunică și se
conformează instrucțiunilor. Înțelegerea mesajului este
influențată de factori subiectivi, precum așteptări,
experiențe din trecut și gradul de cunoaștere a termenilor
folosiți, dar și de factori obiectivi, care țin de mediul extern
(zgomote, bruiaje) sau intern (precum deficiente de auz
sau de vedere). Neconformarea indiferent de cauză
afectează posibilitatea intervenției, ducând la creșterea
sentimentelor de frustrare.

Modelul linear este eficient în situații de criză, de

urgență, atunci când intervenția se face contra-timp și este
esențial ca pacientul să ofere anumite informații
indispensabile, să facă anumite mișcări sau să se
oprească dintr-o activitate.
Modelul tranzacțional al comunicării pune accent pe
interacțiunea dintre pacient și asistentul medical, pe
măsură ce se realizează schimbul de mesaje și
răspunsuri. Acest model implică o adaptare reciprocă a
comunicării, ținând cont de răspunsurile primite. În acest
parteneriat, pacientul este văzut ca membru al echipei
terapeutice, cu rol central, mesajele lui fiind importante
pentru adaptarea intervențiilor medicale. În plus, se ține
cont de faptul că celălalt își formează în minte o imagine
asupra interlocutorului său, asupra atitudinilor sale și a
reacțiilor posibile la mesajele pe care le-a primit.
Modelul tranzacțional este eficient în situațiile generale
de îngrijire a pacienților, facilitând intercunoașterea și
colaborarea dintre pacient și asistentul medical.
Conversația cu pacienții poate avea efect liniștitor asupra
acestora, îndeosebi în cazurile fără vizitatori, sau care nu
beneficiază de sprijin emoțional din partea familiei.
 Dă dovadă de demnitate și respect.
Fiind cadru medical, fiecare asistent medical trebuie să
respecte regulile de etică specifice profesiei sale pentru ca
relația asistent-pacient să fie una cât mai corectă și
profesionistă. Acestea implică respect și demnitate, însă
nu doar la locul de muncă, ci și în viața de zi cu zi. Un
asistent medical trebuie să fie politicos și empatic, adică
să aibă bun simț, după principiul îi respecți pe ceilalți, te
respecți pe tine. 
Există mai multe moduri de a reacționa într-o discuție,
pentru a face cunoscut pacienților faptul ca îi înțelegeți.
Uneori, pacientul nu este pe deplin conștient de propriile
sale sentimente. De aceea, un comportament empatic
poate să ajute pacienții în clarificarea trăirilor sale.
Un rol în maniera cuiva de a empatiza îl poartă și
capacitatea de a vedea lumea așa cum o văd ceilalți sau,
de multe ori, capacitatea de a reuși să ne schimbăm
perspectiva. Cu alte cuvinte, e important să nu judecăm
gesturile, vorbele sau faptele cuiva, înainte de a ne pune
în pielea acelei persoane.