REGULI ȘI PRINCIPII ÎN RELAȚIA ASISTENT

MEDICAL-PACIENT

CURS 3
CUPRINS
CAPITOLUL I. REGULI ÎN RELAȚIA ASISTENT MEDICAL- PACIENT.................................................................3
CAPITOLUL II. PRINCIPII ÎN RELAȚIA ASISTENT MEDICAL-PACIENT..............................................................6

2
 CAPITOLUL I. REGULI ÎN RELAȚIA ASISTENT MEDICAL-
PACIENT

În facilitățile de îngrijiri medicale, asistenții sunt omniprezenți – la triajul

pacienților, pe secții sau, cel mai important, în camera de examinare sau la patul
pacienților. Asistenții se află în primul rând al îngrijirilor medicale, ceea ce face ca
interacțiunea lor cu pacienții să fie esențială pentru o experiență pozitivă a
acestora.
Pentru pacienți, modul în care asistenții comunică cu ei este deosebit de
important. De fapt, comunicarea cu asistenții este pe primul loc al topului factorilor
care influențează gradul de satisfacție a pacienților față de calitatea serviciilor
oferite de spital și decizia de a recomanda sau nu acel spital.
Astfel, facilitarea dezvoltării unor aptitudini de comunicare de calitate în
rândul asistenților este esențială pentru asigurarea unei experiențe pozitive a
pacienților
Comunicarea cu pacienții poate atinge două obiective importante:
1. crearea unei experiențe pozitive și pline de compasiune pentru pacient.
2. crearea unei implicări adevărate a pacientului în procesul terapeutic și
educarea acestuia.
Dezvoltarea unor relații de calitate dintre asistenți și pacienți poate fi
promovată și prin adoptarea unor schimbări relativ mici în fluxul îngrijirilor
oferite. De exemplu, asistenții pot să se așeze pe pat, lângă pacient, când vorbesc
cu acesta, după ce îi cer voie.
De asemenea, există o metodă numită BATHE, creată de asistenți și alți
experți în serviciile de sănătate de la Universitatea din Virginia, SUA, conduși de
cercetătorul Claudia Allen. JD, PhD, a cărei aplicare în practică a fost gândită să
dureze doar 5 minute.
BATHE folosește conversații între asistenți și pacienți cu răspunsuri
deschise pentru a construi relații productive, care depășesc de obicei cadrul clinic.
Înțelegerea realității că pacientul este o persoană îl poate ajuta pe asistent să creeze
cu acesta o legătura mai bună și să îl facă să se simtă mai confortabil.

3
 Unul dintre aspectele cheie ale acestei abordări este invitația ca pacientul să
împărtășească cu asistentul ce este important pentru el. Înțelegerea nevoilor și
preocupărilor pacientului le permite asistentelor să-și adapteze comunicarea și
strategiile de îngrijiri pentru a răspunde preferințelor acestuia.
În context ambulatoriu, abordarea BATHE a contribuit la îmbunătățirea
satisfacției pacienților fără a crește în mod semnificativ timpul petrecut de pacient
pentru vizita medicală.
Se recomandă ca asistentul să înceapă conversația întrebându-l pe pacient
cum preferă să fie numit, despre familia lui și ce îi place să facă în viața de zi cu zi.
Specialiștii mai subliniază că, atunci când un asistent știe să asculte și să fie
în preajma pacientului, acest lucru poate să reducă stresul fizic și emoțional al
pacientului. De exemplu, un asistent care ascultă cu atenție poate înțelege motivul
principal pentru care unui pacient îi este frică de o anumită procedură.
Când poate identifica aceste îngrijorări și cauza lor (de exemplu, frica de
efectele secundare), asistentul poate contribui la îndepărtarea fricii sau diminuarea
acesteia și, deci, la o experiență mai bună pentru pacient. De asemenea, dacă un
asistent este prezent în preajma unui pacient imobilizat în pat, îl poate ajuta pe
acesta cu anumite obiecte de care are nevoie fără ca pacientul să riște să cadă din
pat.
Un al doilea obiectiv fundamental al comunicării asistent-pacient este
crearea unei implicări adevărate a pacientului în procesul terapeutic și educarea
acestuia. Câteva dintre recomandările cele mai eficace în această privință sunt:
1. Folosirea unui limbaj simplu, care să explice cât mai pe înțelesul tuturor
terminologia medicală complexă.
2. Păstrarea unui ritm constant – dacă asistentul vorbește prea rapid îl poate
împiedica pe pacient să urmărească conversația și să îl împiedice să pună întrebări.
3. Întreruperea explicațiilor pentru a-l întreba pe pacient dacă are întrebări.
Odată cu evoluția tehnologiei, unele spitale din SUA au început să
folosească echipamentele digitale, precum tabletele, ca accesorii în procesul de
educare a pacienților în timpul șederii lor în spital. De exemplu, tabletele de pe
noptiera patului le pot furniza pacienților informații utile despre spitalizare și
condiția lor medicală, inclusiv prin videoclipuri educaționale în funcție de nevoile
pacientului.
4
 Asistenții trebuie să încerce să înceapă primele întâlniri cu pacienții fără a
folosi tehnologia. Aceste prime întâlniri sunt momentul ideal pentru a stabili relații
productive cu pacienții folosind diversele tehnici de comunicare precum BATHE.
Din acel moment, asistenții pot începe să folosească diversele mijloace digitale pe
care le au la îndemână, explicându-le și pacienților cum le vor folosi și care sunt
beneficiile.
Pacienții înșiși admit acum că tehnologia care poate complementa procesele
clasice de interacțiune cu cadrele medicale și de educație aduce numeroase
beneficii atât timp cât aceasta nu ajunge în prim plan în dauna comunicării
interpersonale.
Având în vedere că asistenții ocupă prima linie a îngrijirilor oferite
pacienților, este esențial ca ei să înțeleagă cum să poată oferi acea experiență
pozitivă, pe care și-o doresc atât ei, cât și pacienții, cu ajutorul comunicării.
Asistenții vor trebui să găsească un echilibru între compasiune, expertiză clinică și
gestionare fluentă a tehnologiei pentru a crea un proces de îngrijiri care adresează
atât nevoile clinice, cât și cele emoționale, ale pacienților.
Un alt exemplu bun de amintit, sunt asistentele medicale ATI care sunt
persoanele-cheie ce oferă suport necondiționat și intră în contact permanent atât cu
pacientul, cât și cu familia sa. Acestea se ocupă, în general, de un număr mic de
pacienți, pentru a putea monitoriza starea lor îndeaproape și pentru a putea
comunica eficient cu aceștia și cu aparținătorii.
Cercetările indică faptul că asistentele ATI pot învăța să comunice mai bine
cu aparținătorii despre subiectele dificile dacă țin cont de anumite strategii. Unele
abilități de comunicare depind de practica medicală, de vechimea în domeniu,
totuși, rolul pe care îl joacă asistentele medicale ATI este suficient de clar încă din
primii ani de profesie.
Întâlnirile periodice cu familiile pacienților facilitează comunicarea dintre
aceștia și asistente. Comunicarea eficientă îmbunătățește satisfacția familiei,
încrederea în personalul medical, luarea deciziilor clinice și bunăstarea psihologică
a membrilor familiei.

5
 CAPITOLUL II. PRINCIPII ÎN RELAȚIA ASISTENT MEDICAL-
PACIENT

Iată strategiile de comunicare pe care să le folosiți:

1. Mențineți un profil cu autoritate redusă. Asistenta medicală trebuie să se
străduiască să mențină un profil de autoritate redusă în conversația cu aparținătorii.
Pe măsură ce conversația progresează, asistenta medicală poate folosi mai multe
tehnici de direcționare pentru a afla informații specifice.
Există diferențe de vârstă, sex, ocupație, fundal cultural, convingeri morale
și religioase între asistente și familia pacientului, iar acestea pot îngreuna
comunicarea. Prin urmare, este important ca asistenta să înțeleagă, să accepte
diferențele și să aibă o atitudine potrivită pentru a se face înțeleasă și pentru a evita
momentele de tensiune.
2. Utilizați un limbaj ușor de înțeles. Folosind terminologia medicală pe care
familia pacientului nu o înțelege poate fi un factor care îi sperie pe membrii
acesteia și îi poate face să creadă că pacientul suferind are o problemă mai gravă
decât cea pe care a avut-o inițial. În același timp, o astfel de situație se poate
întâmpla și în comunicarea cu pacientul, care ar putea furniza informații incorecte
deoarece, din cauza confuziei, acesta poate da răspunsuri afirmative la întrebările
despre simptome pe care nu le-a experimentat. Astfel asistenta trebuie să
folosească un limbaj cât mai simplu, atât în comunicarea cu pacientul, cât și cu
familia acestuia, pentru a evita neînțelegerile și momentele de tensiune.
3. Adaptați mesajul în funcție de persoană. Fiecare membru din familia
pacientului trebuie tratat în funcție de trăirile acestuia, de nivelul de anxietate avut,
de starea de neliniște etc. Este responsabilitatea asistentei medicale să se asigure că
persoana cu care aceasta conversează înțelege mesajul. Pentru a fi sigură de acest
lucru, mesajul trebuie adaptat, pentru a-i încuraja pe aparținători și nu pentru a le
agrava starea de panică. Starea emoțională sau fizică a familiilor pacienților poate
face ca mesajele lungi sau complicate să fie dificil de înțeles. De asemenea, pot

6
apărea alte tulburări ambientale, de exemplu zgomotul care poate îngreuna
comunicarea.
4. Validați interpretarea cu pacientul sau cu familia acestuia. În cazul în care
asistenta are nevoie de informații suplimentare despre pacient, aceasta poate apela,
după caz, chiar la pacient, dacă acesta este conștient sau la familia acestuia.
Trebuie să țineți cont de toți factorii care afectează comunicarea cu aceștia și
să validați orice răspuns înainte de a-l lua în considerare. De aceea, cereți-i
persoanei cu care vorbiți să confirme dacă a înțeles bine ceea ce ați spus. Multe
neînțelegeri apar deoarece oamenii interpretează cuvintele altor persoane fără a-și
verifica interpretarea. Asistenta medicală ar trebui să încerce să elimine
neînțelegerile din conversații pentru a primi informații cât mai corecte.
5. Ascultare activă. Ascultarea activă înseamnă concentrarea tuturor
simțurilor și gândurilor asupra interlocutorului. Asistenții medicali ATI sunt, în
general, oameni foarte activi, care doresc să acționeze rapid. A asculta pur și
simplu fără a-și exprima opiniile sau a oferi sfaturi este, adesea, un lucru greu de
realizat. Ascultarea activă este o abilitate valoroasă pe care trebuie să o aibă un
asistent ATI în comunicarea cu pacienții sau cu familia acestora.
Comunicarea eficientă în domeniul îngrijirii medicale este solicitantă și
provocatoare din cauza naturii mediului de lucru, astfel se comunică în mod
eficient și se câștigă o încredere sporită în relația cu pacienții și cu familia acestora.