I.

Tendințe în comunicare în farmaciile de comunitate

Comunicarea este un aspect crucial în practica farmaceutică. Rolul în comunicare al

farmaciștilor și al celorlalte categorii de personal din farmacie este o parte importantă a
serviciilor de eliberare și de consiliere oferite pacienților. Prin intermediul unei comunicări
adecvate, pot fi evaluate nevoile pacienților și pot fi oferite cel sfaturile și informațiile cele
mai potrivite, realizandu-se o utilizare rațională a medicamentelor. În plus, și comunicarea cu
alți profesioniști din domeniul sănătății este esențială pentru rezultate optime în materie de
tratament al pacienților.

Exista o serie de bariere în calea comunicării, precum factorii psihologici, socio-

economici, cognitivi și de mediu. Acești factori este indicat să fie cunoscuți și optimizați
( folosiți în avantajul pacienților. În cazul în care pacienții sunt implicați în propria propria
îngrijire și înțeleg planul de tratament, aceștia sunt mai capabili să își gestioneze mai bine
afecțiunile. Se tinde spre o înțelegere holistică pacientului pentru a putea evalua în mod
adecvat siguranța, eficacitatea și aderența la tratament.

Acest lucru este susținut de mai multi autori, care discută chiar despre înțelegerea de
către farmaciști a aspectelor culturale, inclusiv convingerile pacientului în materie de sănătate
și boală, împreună cu atitudinile și practicile pacientului, ce ar trebui să constituie baza
consilierii în farmacie1.

I.1. Comunicarea centrată pe pacient

Conceptele de bază ale comunicării centrate pe pacient includ "(1) obținerea și

înțelegerea perspectivele pacientului (de exemplu, preocupări, idei, așteptări, nevoi,
sentimente și funcționare), (2) înțelegerea pacientului în cadrul contextelor sale psihosociale
și culturale unice, și (3) ajungând la o înțelegere comună a problemelor pacientului și a
tratamentelor care sunt în concordanță cu valorile pacientului" [23]. Deși furnizorii de
asistență medicală recunosc că pacienții ar trebui să joace un rol mai rol participativ pentru a
se asigura că sunt informați cu privire la îngrijirea lor, există mai multe bariere în calea
comunicării.

Prima barieră în calea comunicării centrate pe pacient este lipsa percepută de timp.
Profesioniștii pot simți că nu au suficient timp pentru a asculta, explica și negocia cu
pacientul. Uneori, pacienții sunt nu reușesc să își articuleze pe deplin preocupările inițiale
înainte de a fi întrerupți de către furnizor. În cadrul unui studio care a implicat medici și
stabilirea agendei cu pacienții, pacienții au fost întrerupți după o medie de 23.1 s [24].
Studiile arată, totuși, că pacienții rareori au nevoie de mai mult de 2-3 min pentru a-și
împărtăși întreaga lor povestea atunci când li se adresează întrebări deschise și nu sunt
întrerupți [25,26]. Luarea deciziilor în comun necesită, de asemenea, timp, dar, în medie, doar
10% în plus din întreaga durată, adică 2 min pentru o ședință de 20 min. întâlnire 2

A doua barieră se referă la negocierea planurilor de tratament bazate pe dovezi cu

pacienții. Dovezile găsite în literatura de specialitate pentru a susține tratamentul sunt adesea
"orientate spre boală", cu referire la analize de laborator valorile de laborator, dimensiunea
plăcii sau tensiunea arterială; toate acestea sunt mai degrabă markeri pentru rezultatele bolii
decât pentru rezultatele reale ale bolii rezultate reale. Majoritatea pacienților nu au un cadru
de referință pentru impactul acestor cifre. "Orientată spre pacient Evidențe care contează"
(POEMs); pe de altă parte, se referă la rezultatele la care pacienții țin și se pot raporta la ele
[28]. Printre exemplele de POEM-uri se numără rezultatele legate de morbiditate (simptome),
de viața de zi cu zi funcționare zilnică, mortalitate, costuri și calitatea vieții, așa cum este
definită de pacient [29]. O altă considerație este că medicina bazată pe dovezi corespunde
datelor privind populația și este posibil să nu reflecte nevoile și preferințele pacienților
individuali. Mai degrabă decât regula, medicina bazată pe dovezi ar trebui să fie doar o ghid
utilizat împreună cu expertiza furnizorului și cu obiectivele, valorile și preferințele
pacientului [30].

În cele din urmă, atitudinea furnizorului poate fi o barieră în calea unei comunicări
eficiente centrate pe pacient.

În mod tradițional, farmaciștii au fost educați ca experți în medicamente și au fost învățați

despre proprietățile farmacologice și farmacoterapeutice ale unui medicament pentru a
satisface nevoile unui pacient legate de medicație nevoile legate de medicație ale pacientului
și să promoveze respectarea tratamentului [31]. Cunoașterea științifică a medicamentelor este
în mod clar importantă, dar o abordare centrată pe pacient necesită cunoașterea pacientului și
a experienței individuale a acestuia cu privire la boală și a medicației. Numai după
încorporarea unei înțelegeri holistice a convingerilor, atitudinilor pacientului, și
comportamente față de sănătate, pot farmaciștii să evalueze caracterul adecvat al indicației,
eficacitatea, siguranța și aderența la medicamente. Cu alte cuvinte, "farmacistul trebuie să
mențină un nivel ridicat de umilință cu privire la cunoștințele lor științifice, astfel încât să
poată fi recunoscute cunoștințele pacientului" [31].
 I.2. Best Practice

Expertiza clinică a farmaciștilor și accesul pacienților, în special în mediul de vânzare cu

amănuntul, îi plasează pe aceștia într-o poziție unică pentru a îmbunătăți rezultatele în
materie de sănătate ale pacienților individuali și ale populațiilor deopotrivă. Comunicarea
centrată pe pacient, cum ar fi deschiderea, ascultarea activă și vorbirea simplă, sunt trei
abilități generale în care toți farmaciștii ar trebui să devină competenți.

I.2.1 Deschidere

Deschiderea este demonstrată prin disponibilitate, nu numai prin timp, ci și prin

modul în care ii sunt recunoscute pacientului și nevoile sale. Un salut sec și faptul de a părea
grăbit sau incomod le comunică pacienților că timpul și preocupările lor nu sunt importante.

Mai degrabă, identificarea unui pacient pe nume într-un salut cald, oferirea unui
zâmbet, atenția și menținerea unui contact vizual prietenos contribuie în mare măsură la
stabilirea unui raport și la construirea unei relații

I.2.2 Ascultarea activă

Limbajul corporal atent (de exemplu, postura deschisă, contactul vizual și expresia
interesată), stimularea verbală (de exemplu, "uh-huh" și "înțeleg") și nonverbală (de exemplu,
datul din cap), parafrazarea pentru a confirmarea înțelegerii și menținerea întrebărilor la un
nivel minim demonstrează pacientului o sinceră interes sincer față de acesta din partea
farmacistului. Întrebările concepute pentru a colecta perspectivele pacientului ar trebui fi
întrebări deschise, folosind cuvintele "ce" sau "cum", în locul celor la care se poate răspunde
cu "da" sau "nu". Punerea de întrebări deschise oferă o perspectivă critică asupra experienței
pacientului în ceea ce privește boală, oferă informații esențiale pentru a promova aderența
medicală și facilitează luarea deciziilor în comun.

I.2.33. Vorbind deschis

Alfabetizarea în domeniul sănătății reprezintă gradul în care indivizii au capacitatea

de a obține, procesa și înțelege informațiile de bază privind sănătatea necesare pentru a lua
decizii adecvate în materie de sănătate. Doar 12% dintre adulți au o alfabetizare competentă
în domeniul sănătății, conform National Assessment of Adult Literacy. Cu alte cuvinte, este
posibil ca 9 din 10 adulți să nu aibă competențele necesare pentru a-și gestiona sănătatea și a
preveni bolile.
 Este util să se considere că toți pacienții au un nivel scăzut de alfabetizare în domeniul
sănătății și să se utilizeze tehnici de comunicare adecvate care să asigure înțelegerea. Cel
puțin, mergeți mai încet și vorbiți într-un limbaj simplu, nemedical! Acordați timp pacienților
și familiilor pentru a pune întrebări, întrebând "Ce întrebări vă aveți?" în loc de "Aveți
întrebări?". Verificați înțelegerea unui pacient cerându-i să reformuleze în propriile cuvinte,
nu doar să repete, pentru a vă asigura că mesajul a fost înțeles.

Cele mai bune practici de comunicare centrată pe pacient în cadrul întâlnirilor

medicale au fost culese din dovezi empirice și din datele privind satisfacția pacienților. Cele
mai bune practici sunt organizate în șase funcții, cu abilități de comunicare corespunzătoare
pentru fiecare funcție. Deși cadrul este orientat spre spre relația medic-pacient, multe dintre
conceptele de comunicare sunt transferabile la întâlnirile cu pacienții în care sunt implicați
farmaciști (Tabelul 2)

1. Sofia Kälvemark Sporrong and Susanne Kaae Trends in Pharmacy Practice

Communication Research Pharmacy (Basel). 2018 Dec; 6(4): 127.
2. Cynthia A. Naughton Patient-Centered Communication Pharmacy (Basel) 2018 Feb
13;6(1):18.