Consultatia prenatala are trei etape esențiale: prima -

prevenirea apariției bolilor, a doua - diagnosticarea și

tratamentul precoce, iar a treia - evitarea sau atenuarea
complicațiilor. Se efectuează între săptămânile 12 și 28 lunar,
apoi bilunar între săptămânile 29 și 40. Obiectivele includ
tratarea bolilor existente, gestionarea complicatiilor sarcinii,
prevenirea complicatiilor travaliului și protejarea sănătății
fătului. Consultația prenatală se aplică la două niveluri: standard
pentru toate gravidele și diferențiat pentru cele cu risc ridicat.
Îngrijirea prematurului implică prevenirea pneumoniei prin
aspirație de meconiu și gestionarea stresului hipotermic.
Dismaturul necesită perfuzie de glucoză și supraveghere specială
la domiciliu, având o toleranță digestivă superioară
prematurului. Scorul Apgar este utilizat pentru evaluarea
adaptării nou-născutului la viața extrauterină, notând cinci
semne la 1, 3 și 5 minute de la naștere. Scorul Apgar este utilizat
pentru evaluarea stării nou-născutului la termen la 1, 3 și 5
minute de la naștere, cu un scor optim de 10 puncte. Scoruri sub
8 necesită supraveghere și reevaluare, iar sub 7 poate indica
necesitatea reanimării. Rezultatele indică starea normală (8-10
puncte), depresie moderată (5-7 puncte) sau depresie severă (0-
4 puncte), evaluând pulsul, respirația și aspectul clinic.
Comunicarea orală în îngrijire prezintă numeroase avantaje,
inclusiv implicarea pacientului în propria îngrijire, dezvoltarea
încrederii și facilitarea exprimării emoțiilor. Cu toate acestea,
există bariere în comunicare, iar abordarea empatică și
competența profesională sunt esențiale pentru înlăturarea sau
prevenirea acestora.O comunicare eficientă în îngrijire aduce
beneficii atât pentru pacient, într-o mai bună implicare și
respectare a recomandărilor, cât și pentru asistentul medical,
consolidând imaginea de profesionist și contribuind la satisfacția
îndeplinirii rolului esențial în îngrijirea persoanelor aflate în stare
de dependență.
Comunicarea joacă un rol esențial în îngrijirea persoanelor cu
probleme de sănătate, având ca finalitate furnizarea unei îngrijiri
de calitate pentru ca pacientul să devină independent în
satisfacerea nevoilor fundamentale. Schimbările necesare
implică o privire diferită asupra relației comunicative cu
pacientul, înțelegerea rolului actorilor implicați și a raportului
dintre aceștia, dezvoltarea abilităților de comunicare eficientă și
eliminarea factorilor perturbatori.Comunicarea eficientă în
relația asistentă medicală–pacient presupune abordarea
individuală, acceptarea necondiționată, onestitatea, respectul,
ascultarea activă și sinceritatea. Comunicarea este un sistem
deschis, cu statut dublu de emitător și receptor în fiecare actor
al comunicării medicale.

Profilaxia rahitismului include măsuri prenatal și postnatal.

Prenatal, se recomandă suplimentarea cu vitamina D în ultimul
trimestru de sarcină, administrată fie într-o singură doză la
începutul lunii 7 și 9, fie în doze zilnice. Postnatal, variantele
includ administrarea periodică de vitamina D, calciu doar pentru
prematurii distrofici și expunerea la soare începând cu 2-4
săptămâni. Comunicarea poate fi percepută ca un liant al
relațiilor interumane, contribuind la cunoașterea reciprocă și la
obținerea unei coeziuni psihosociale într-un grup. Este, de
asemenea, o parte integrală a dinamismului proceselor sociale și
un instrument explicativ al acestora.
Obiectivele întrevederii includ aflarea răspunsurilor privind
modificările stării de sănătate, evidențierea problemelor de
sănătate, planificarea îngrijirilor corespunzătoare și stabilirea
modalităților practice de acțiune. Factorii perturbatori pot veni
din partea pacientului (fizici, psihologici, socioculturali), din
mediu (spațiu, zgomote) și din partea asistenței medicale
(atitudine adoptată).Atitudinile asistenței medicale în
comunicare pot fi de evaluare, interpretare, ajutor sau
consiliere, chestionare și înțelegere, având consecințe specifice.
Ascultarea activă, prin parafrazare, punerea de întrebări și
exprimarea înțelegerii exacte, contribuie la eficientizarea
comunicării.

Procesul de comunicare implică transmiterea și receptarea

mesajelor, având la bază intenționalitatea în comunicare. Acesta
poate fi văzut ca un proces linear, circular sau interactiv, cu
multiple efecte și cauze în relații și structuri intenționale.
Comunicarea poate servi ca sursă de ordine și coeziune sau
poate genera schimbări, fragmentare și conflicte, reprezentând
adesea o alegere între perspectiva activă și viziunea
reactivă.Funcțiile comunicării includ înțelegerea și cunoașterea
reciprocă, facilitată prin schimbul de informații și adaptarea la
circumstanțe specifice. De asemenea, are o funcție de
socializare, contribuind la formarea relațiilor sociale solide și
oferind interpretări ale realității.
Comunicarea influențează și persuadază, jucând un rol esențial
în atingerea obiectivelor individuale prin participarea celorlalți.
Este inevitabilă și se manifestă inclusiv în absența vorbirii, prin
mijloace precum mimică, postură corporală și gesturi.
Comunicarea este un proces complex, circular și continuu,
implicând dimensiuni fizice, intelectuale, emoționale și sociale,
Pentru a optimiza comunicarea în îngrijire, este necesar să se
creeze un mediu propice, să se armonizeze scopurile și
obiectivele activității de îngrijire și să se perfecționeze
deprinderile de comunicare. Satisfacția pacientului,
conformitatea cu îngrijirile și rezultatele depind de calitatea
interacțiunii comunicationale dintre asistentă și pacient, fiind
indicatori ai eficacității acestei relații. Comunicarea în îngrijire nu
trebuie privită ca un aspect implicit, ci ca un concept ce necesită
îmbunătățiri continue. Profesioniștii din sănătate trebuie să
dezvolte și să mențină o comunicare adecvată, punând astfel
bazele unui proces de îngrijire eficient, adaptat la nevoile
individuale și realizat prin acțiuni coerente.

având un caracter ireversibil. Comunicarea reprezintă o

combinație de factori verbali, nonverbali și contextuali, având
capacitatea de a se influența reciproc pozitiv sau negativ în
procesul de transmitere și receptare a mesajelor.

Aceasta poate fi percepută ca simetrică sau complementară, în

funcție de comportamentul similar sau contradictoriu al actorilor
implicați, generând interacțiuni și relaționare în scopul
dezvoltării comunicării.În contextul îngrijirii medicale,
comunicarea devine esențială datorită condițiilor speciale,
diverselor tipologii comportamentale și caracteristicilor
procesului de nursing. Funcțiile acesteia includ identificarea
problemelor de sănătate, crearea relațiilor bazate pe încredere
și empatie, precum și implicarea activă a pacientului și familiei în
procesul de îngrijire.

Principiile comunicării în nursing se bazează pe abordarea

holistică a pacientului, acceptarea necondiționată a acestuia și
înțelegerea corectă a rolurilor actorilor implicați. Procesul de
comunicare în nursing este continuu, circular și implică o
culegere constantă de date despre pacient, cu evaluare și
interpretare repetată.Competența de comunicare în nursing
poate fi abordată din perspectiva comportamentală, cognitivă
sau ecologică.Un act de comunicare competent presupune
exprimare adecvată, pregătire profesională, colaborare bazată
pe acceptare și respect, abilitatea de a pune întrebări și
cunoașterea contextului psihosocial al pacientului.