Comunicare medicala

Comunicarea in echipa
medicala

Rotaru Sorin
AMG I, gr IV
Importanta comunicarii in practica medicala

Comunicarea este un proces interpersonal materializat prin conversatie, scriere, gesturi, aspect,
comportament, si uneori chiar tacere. Asistentii medicali trebuie sa recunoasca, sa stie, si sa
practice tehnici adecvate de comunicare cu oamenii: pacienti, membrii familiei, colegi, si alti
profesionisti într-un cadru de îngrijire a sanataii.
Procesul comunicarii reprezinta transmiterea, receptionarea, stocarea, prelucrarea si utilizarea
informatiilor, fiind caracteristica individului si societatii in toate etapele dezvoltarii. Prin
comunicare omul dispune de principalul mijloc de socializare, in timp ce sistemele si structurile
sociale isi mentin stabilitatea si isi realizeaza finalitatile prin intermediul retelelor de comunicatie
disponibile.
Comunicarea se manifesta nu numai între asistenti medicali si pacienti, ci si între
asistenti medicali si personal de sprijin. Personalul de sprijin poate include menaj, întretinere,
securitate, aprovizionare, produse alimentare si personalul de serviciu.

Comunicarea verbala si nonverbal.

In comunicare exista doua modalitati de baza: verbala si nonverbala. Comunicarea verbala implica
folosirea de cuvinte deci aceasta comunicare este orala sau scrisa. Pe de alta parte, comunicarea
nonverbala nu implica folosirea de cuvinte. Imbracamintea, gesturile, atingerile, limbajul
corpului, mimica fetei, a ochilor, chiar si tacerea reprezinta aceasta forma de comunicare. In
procesul de comunicare aceste doua forme, verbala si nonverbala, sunt inseparabile.
Constientizarea acestui fapt este foarte importanta deoarece succesul comunicarii depinde foarte
mult de eficacitatea lor.
Exista situatii in care comunicarea devine ineficienta din cauza unor obstacole sau bariere care
pot fi clasificate astfel: fiziologice, fizice sau psihosociale.
Barierele fiziologice sunt disfunctii senzoriale ale expeditorului sau receptorului cum ar fi
deficiente de auz, defecte de vorbire sau chiar probleme de vedere.
Barierele fizice constau in elemente din mediul inconjurator (ex. zgomotul), care contribuie la
dezvoltarea unor bariere fiziologice (ex. incapacitatea de a auzi).Barierele psihosociale sunt, de
obicei, rezultatul unei perceptii inexacte a mesajului transmis. Prezenta unor mecanisme de
aparare pentru a face fata unui pericol, anxietatii, sau existenta unor factori precum
varsta, educatia, cultura, limba, nationalitatea, sau multi alti factori de natura socio-economici
pot dezvolta acest tip de bariere. Asistentii medicali s-ar putea sa fie sau sa nu fie constienti de
de prezenta obstacolelor de natura psihosociala, de aceea trebuie sa stie ca sentimentele
sunt comunicate de multe ori nonverbal decat prin comunicarea verbala.

Ascultarea.
Ascultarea este un element important al procesului de comunicare si devine una dintre activitatile
principale ale asistentului medical, care trebuie sa utilizeze comunicarea ca pe un instrument de
colectare sau furnizare a informatiilor. Ca si alte abilitati necesare in practica medicala,
ascultarea necesita un efort constient si practica constanta. Stapanirea acestei abilitati presupune
eliminarea zgomotelor si canalizarea atentiei inspre toate mesajele verbale si nonverbale pentru
recunoasterea tonului vocal, a ezitarii, a intensitatii de exprimare, a vocabularului, ca parte din
incercarea de comunicare.

Interviul
Atunci cand este utilizata pentru colectarea de informatii, comunicarea necesita o mare
sensibilitate, precum si experienta in folosirea interviului. Pentru a identifica si clarifica
gandurile si sentimentele pacientului, asistentul medical, ca intervievator, trebuie sa stie cum si
ce fel de intrebari sa foloseasca, canalizandu-si in totalitate atentia inspre acesta si dovedind
astfel respect si intelegere pentru problemele lui. Eficacitatea unui interviu este influentata atat
de cantitatea de informatii, cat si de gradul de motivare a pacientului. Factori care imbunatatesc
calitatea unui interviu constau in cunoasterea subiectului, rabdare, temperament, abilitati de
ascultare, atentia indreptata si inspre indiciile nonverbale.

Observarea
Un alt factor important in procesul de comunicare este obsevarea, fiind abilitatea de a
recunoaste si interpreta raspunsurile nonverbale venite dinspre pacient sau alti membrii ai echipei
medicale. Asistentul medical trebuie sa se maturizeze in rolul si responsabilitatile lui ca membru
in echipea medicala, sa-si dezvolte atat cunostintele clinice, cat si intelegerea comportamentului
uman, putand astfel sa-i folosesca mai bine abilitatile necesare in procesul de comunicare
Beneficiile comunicarii in practica medicala sunt:

Pentru Membrii Echipei:

- Membrii echipei devin constienti de cunostiintele si abilitatile celorlalti

- Cresterea moralului si a satisfactiei in munca
- Imbunatatirea procesului de luare a deciziilor
- Continuitate si coerenta in ingrijirile acordate pacientilor
- Interventii mai eficiente
- Imbunatatirea fluxului informational

Pentru pacient:
- scaderea duratei spitalizarii
- cresterea satisfactiei pacientului si a familiei

Comunicarea este un aspect major al practicii medicale in domenii cum ar fi consultare,

consiliere, lucru in echipa, sarcini de conducere, educatie pentru sanatate si invatamant.
Dezvoltarea abilitatilor de comunicare trebuie sa fie continua pentru ca asistentul medical sa
poata colabora cat mai bine cu ceilalti membrii ai echipei medicale, cat si pentru a putea
acorda cele mai bune ingrijiri pacientului.