Rolul comunicarii

Asistent medical - Pacient

 Comunicarea este cel mai
important lucru în stabilirea relaţiei cu
pacientul, cu aparţinătorii şi cu ceilalţi
membri ai echipei medicale.
„A şti să asculţi este prima condiţie a unui
dialog”.

Comunicarea reprezintă un ansamblu de

cuvinte şi gesturi prin intermediul cărora se
transmit şi primesc mesaje.
 Ca proces important în actul medical, comunicarea
este un proces activ de transmitere şi recepţionare de
informaţii, în care cel puţin unul dintre partenerii de
comunicare trebuie să aibă abilităţi de ascultare activă,
înţelegere a mesajului şi de a răspunde unor întrebări,
interpretare a limbajului nonverbal, motivare a
interlocutorului pentru ca acesta să susţină conversaţia.
 Există trei componente ale comunicării
prin intermediul cărora transmitem informaţii către
ceilalţi:
1. verbală,
2. non-verbală şi
3. paraverbală.

Dintre acestea:
1. nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar
7% din totalul actului de comunicare;
2. 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza
de rostire…) si
3. 55% la nivelul non-verbal (limbajul corpului).
 A-i asculta pe pacienţi este la fel
de important ca şi a vorbi cu ei! Indiferent
de specialitatea pe care o are medicul,
atunci când trebuie să comunice cu
pacientul pe care îl tratează, acesta trebuie
să fie atent la ce spune şi, mai ales, cum
spune.
 Relaţia medic-pacient reprezintă
cadrul în care se desfăşoară actul medical.
Poate fi considerată ca o relaţie: Socială,
Psihologică, Culturală.

Comunicarea în relaţia medic – pacient este

foarte importantă în practica medicală. Motive etice,
morale, profesionale, obligă medicul să ofere
pacientului informaţii relevante asupra bolii lor.
 Comunicarea în relatia medic – pacient
înseamnă :
 A raspunde prompt,
 onest şi
 înţelegere la diferite nevoi şi cereri faţă de actul
medical, care va trebui însoţit întotdeauna de
conştiinţă etică;

Viaţa apare ca valoarea cea mai ridicată a

lumii materiale, iar sănătatea reprezintă bunul suprem
al omului, ea nu are preţ.
Scopul comunicării medicale implică
stabilirea relaţiei terapeutice, înţelegerea
perspectivei pacientului, explorarea
gândurilor şi emoţiilor acestuia şi ghidarea
acestuia în rezolvarea de probleme.

Cadrele medicale trebuie să se aproprie şi

să-i cunoască mai bine pe beneficiarii
îngrijirilor, să ofere îngrijiri mai bune,
individualizate, complete şi continue. Altfel
spus, ar fi de preferat ca pacienţii să fie
trataţi necondiţionat.
 Boala este ruperea echilibrului
armoniei, care se traduce prin suferinţă fizică,
psihică, o dificultate sau o inadaptare la o
situaţie nouă, provizorie sau definitivă.
 Componenţele esenţiale ale
comunicării terapeutice sunt:
 Confidenţialitatea,
 Caracterul privat,
 Respectul pentru limite,
 Dezvăluirea de sine,
 Atingerea,
 Ascultarea activă,
 Utilizarea abilităţilor de observare.
În concluzie

 comunicarea contează
 Comunicarea facilitează realizarea unei relaţii de
încredere medic-pacient, a unei adevărate alianţe cu
scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a stării de sănătate a
pacientului, şi, de ce nu, a creşterii prestigiului medicului
 Relaţia medic – pacient se bazează pe o comunicare
adevărată, autentică
 Comunicarea autentică implică o ascultare în care eşti
atent la cuvintele, valorile şi lumea interioară a celuilalt.
Vă mulțumesc!