Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONTEXT LEGISLATIV
Legislație internațională.
Conceptul de îngrijiri comunitare a fost iniţiat de OMS în anul 1980 odată cu reevaluarea
conceptului de sănătate aşa cum a fost menţionat în întâlnirea de la Alma Ata: echilibru între
factorii biologici, economici, de mediu, sociali şi financiari, de mediu, cultural-educativi şi
politici.
În anul 1988, cu ocazia desfăşurării Conferinţei Europene de Nursing, au fost stabilite strategiile
de îmbunătăţire a funcţiilor şi statutului socio-economic pentru nurse şi au fost făcute
recomandările care favorizează dezvoltarea nursingului comunitar. Prevederile se referă la:
deplasarea nursingului din spital în comunitate; participarea nurselor la grupurile care susţin
dezvoltarea sănătăţii; îndeplinirea funcţiei de resursă pentru pacient în loc de furnizor de
îngrijiri medicale; participarea nurselor în programele de planificare şi evaluare; creşterea
participării nurselor în conducerea şi managementul echipelor de îngrijiri primare;
responsabilitate mai mare în luarea deciziilor în cadrul echipelor de îngrijiri primare, a echipelor
de îngrijiri de sănătate şi analiză cost /eficienţă; transformarea nursei într-un lucrător de primă
linie care trăieşte într-o comunitate locală, cunoaşte oamenii şi familiile lor, vizitează locuinţele,
şcolile, locurile de muncă şi recreere; evaluează sistematic rezultatele în vederea îmbunătăţirii
calităţii îngrijirilor; deplasarea de la modelul biomedical (tratarea pacientului) la modelul
holistic al îngrijirilor (nursing); mai multă activitate şi implicare în căutarea clienţilor în loc de a
aştepta cererile de consult ale acestora; participarea la cercetarea medicală şi la dezvoltarea
programelor de îngrijiri de sănătate; dezvoltarea de standarde comune pentru controlul eticii şi
calităţii în activităţile de nursing; dezvoltarea de asociaţii profesionale de nursing; promovarea
şi menţinerea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor; implicarea indivizilor, familiilor şi
comunităţii în îngrijiri şi crearea posibilităţii acestora de a-şi asuma responsabilităţi pentru
propria sănătate; preocuparea activă de a reduce inechităţile în accesul la servicii de sănătate şi
pentru satisfacerea nevoilor de sănătate ale întregii populaţii; colaborarea multidisciplinară şi
multisectorială; autonomie profesională pentru managerii din nursing.
Biroul Regional pentru Europa al OMS a acceptat orientarea ecologică a medicinii comunitare,
recunoscând implicaţiile habitatului uman în promovarea sănătăţii. În 1992 OMS a creat o reţea
formată din 11 regiuni pentru sănătate cu scopul de a ajuta strategiile pentru sănătate aflate în
schimbare şi de a stimula elaborarea politicilor de sănătate în concordanţă cu principiile
asistenţei medicale comunitare: trecerea de la iniţiativa centralizată de elaborare a politicii de
sănătate la iniţiativa comunităţii: parteneriat şi control cetăţenesc; echitate pentru sănătate
(femei, copii, vârstnici, şomeri, emigranţi, populaţie defavorizată); participare comunitară:
responsabilizarea populaţiei asupra propriei sănătăţi; activitate intersectorială (medicală,
nursing, asistenţă socială, clerici, etc).
Din anul 1993 de când au fost implicate pentru prima dată în jur de 100 de comunităţi din
Europa nursingul comunitar continuă să se dezvolte progresiv și pe continentul nostru. Biroul
Regional pentru Europa cu sediul la Copenhaga a creat divizii operaţionale care se ocupă de
punerea în aplicare a programelor de evaluare şi prevenire a riscurilor pentru sănătatea
comunităţilor.
Legislația românească
În anul 2006 a fost emisă legea în baza căreia se desfăşoară asistenţa medicală comunitară din
România şi care reglementează serviciile şi activităţile din acest domeniu. În conformitate cu
această lege, asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de
sănătate organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale ale
individului, în vederea menţinerii acestuia în propriul mediu de viaţă şi care se acordă în sistem
integrat cu serviciile sociale. Asistenţa medicală comunitară presupune un ansamblu integrat de
programe şi servicii de sănătate centrate pe nevoile fundamentale ale omului sănătos şi bolnav,
acordate în sistem integrat cu serviciile sociale. Programele şi serviciile de asistenţă medicală
comunitară se realizează în concordanţă cu politicile Ministerelor Sănătăţii, Muncii, Solidarităţii
sociale şi Familiei, Autoritatea Naţională pentru persoane cu Handicap, Agenţia Naţională
pentru protecţia Familiei, alte instituţii şi autorităţi locale cu responsabilităţi în domeniu.
MISIUNEA NURSINGULUI COMUNITAR
MISIUNEA MASTERATULUI