La STROPIT în Transilvania

Publicat: 21 aprilie, 2014 12:19

Actualizat: 23 martie, 2022 05:47

Tranilvania păstrează încă un obicei adus în regiune în perioada Evul Mediu de sașii din zona
Sibiului: “udatul” sau “stropitul”. Obiceiul este atât aprciat și de fascinant, încât a fost adoptat
mai întâi de maghiari iar apoi și de ortodocși.

Tranilvania păstrează încă un obicei adus în regiune în perioada Evul Mediu de sașii din zona
Sibiului: “udatul” sau “stropitul”. Obiceiul este atât aprciat și de fascinant, încât a fost adoptat
mai întâi de maghiari iar apoi și de ortodocși.

Udatul este un bun prilej pentru băieți de a curta fete sau pentru socializare. Băieții sau
bărbații își procură un parfum, de obicei din colecția mămicilor sau soțiilor, și merg să
stropească fetele din casele vecinilor, rudelor sau prietenilor. Inițial, fetele erau stropite cu apă
de izvor.

Legenda 
Potrivit Romaniaturistica.ro, obiceiul are la bază legenda fetei creştine şi a fetei păgâne.
Aceasta spune că într-o zi o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu
o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească.

Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinţa în Dumnezeu, despre
binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze. Păgâna i-a spus atunci că se creştinează numai
dacă îi dovedeşte că există Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu.

Minunea s-a întâmplat, iar cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-
au stropit cu apă. Se spune că de la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat de Paşte.
Indiferent de poveştile care îi stau la bază, obiceiul e vechi de sute de ani şi e practicat nu
numai în satele din Transilvania, dar şi la oraşe, de bărbaţi de toate vârstele.

Poezii la udat
Dimineaţa pornesc la udat cei mici, care conform tradiţiei sunt răsplătiţi cu ouă roşii şi
prăjituri. Băieții adunați în grupuri merg la fete acasă a doua zi de Paste, unde întreabă părinții
fetelor dacă primesc cu udatul, în timp ce rostesc următoarea poezie:

„Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi
dați voie să o stropesc?”; 

sau: 
“Am auzit că aveți o floare frumoasă, am venit s-o udăm să nu se ofilească”. O altă
variantă de poezie este: „Într-un coș cu viorele, cântă două păsărele, păsările ciripesc,
îmi dați voie să stropesc?”.

În trecut băieții udau fetele cu apă proaspătă din fântână. Mai recent au început să folosească
apă de colonie, spray și parfum.

Superstiții
Fetele îi așteaptă acasă îmbracate frumos și le oferă ouă roșii și cozonac, apoi îi poftesc la
masa de Paşte.  A doua zi fetele se laudă cu cât de mulți stropitori au avut.  Se zice că niciunei
fete nu îi va merge bine anul respectiv dacă nu este udată.

Un alt obicei este ca feciorii din sat să ia cu ei o găleată cu apă și să meargă acasă la fetele
nemăritate. 

Dacă le găsesc dormind, toarnă găleata pe ele. Se crede că fetele care sunt udate se vor mărita
în curând.

În localitatea Trei Sate, din județul Mureș în a treia zi de Paste, după ce femeile frumoase sunt
stropite, vine și rândul flăcăilor să fie udaţi de fetele din sat.

În zona Corundului din Harghita, mersul cu stropitul este pregătit din timp. Băieții își aleg un
conducător, care merge din casă în casă, pentru a ști dacă vor fi primiți de gazde la udat.
Astfel, fiecare grup își alege trei purtători de cuvânt. Unul rosteste salutul, altul este
responsabil cu urările, scurte poezioare ale stropitului, iar ultimul cu urarea de rămas bun: 

„Lumea-ntreag-am colindat, după o fată de măritat, am gasit o mândră floare, în lume

pereche n-are, nu o las să se-ofilească, o stropesc ca să-nflorească”.

Obiceiul stropitului de Paști a fost adus în Transilvania, în perioada Evul Mediu de sașii din
zona Sibiului. De aici, el s-a răspândit în toate zonele locuite de germani. Apoi, tradiția a fost
preluată de maghiari, iar mai târziu s-a răspândit și în rândul populației românești din
Transilvania, unde se păstrează și astăzi.