Un prieten bufnicior

de Constana Buzea
Pe mutete, pe furi
Strecurat n bttur,
Houl vine, houl fur.
O fi arpe? O fi vidr?
O fi vulpe rtcit?
O fi, cine tie ce?
Merge ca un oarece.
S vedem ce ne lipsete
S vedem ce ne-a rmas.
Dup ce-a furat, firete,
tim din pas de-i slab ori gras.
Ne lipsete puiul gri
i e ros sacul de orz.
Cum s afli cine-o fi?
Houl cine s fi fost?
Hai s stm la pnd toi,
Toat noaptea, i vom ti
Dac-i ho ori dac-s hoi.
Stm cu puca? Stm cu tunul?
Vin mai muli? Vine doar unul?
i, de-ar fi s nu mai vie,
Totui, cum aflm rspuns?
Orice ho, orice hoie
Las urme de ajuns.
S rugm o cucuvea,
Vreun prieten bufnicior.
Stnd de paz el sau ea,
Ne-ar fi nou mai uor.
i-am fcut pe naiba-n zece,

Ne-am inut s n-adormim,

i-am vzut sub luna rece,
i-am aflat ce-am vrut s tim.
Bufniciorul, va s zic,
L-a fixat cu ochi enormi,
Tocmai cnd era s-adormi,
Frioare tefnic!
L-a fixat i l-a intit,
Astfel c-n cteva clipe,
Strns n gheare sub aripe,
Houl prins a chicit
Pe vulpoi cum l vom prinde?
C el fur la cote!
O s-i dm ceva merinde
Cinelui cu prul cre.
Cu-un prieten bufnicior
i cu-un cine credincios,
Am scpat de hoi uor.