Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost compozitor și profesor universitar (1948-1959), apreciat ca unul din creatorii muzicii simfonice
și de cameră în România de inspirație folclorică. A compus 10 simfonii, baletele Taină și Luceafărul,
muzică de cameră și instrumentală. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
A fost distins cu titlul de „Maestru emerit al artei” și cu Premiul de stat.[3]
Conform însă unei dispoziții din 21 noiembrie 1959 s-a interzis orice referire publică la persoana sau
opera lui [4]. Mihail Andricu a fost victima unei înscenări a Securității prin care i se atribuiau contacte
interzise cu diplomați străini.[5]
Biografie
Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București (1906-1913) cu D. G. Kiriac (teorie-
solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu
(muzică de cameră). A urmat Facultatea de drept din București, obținînd licența (1919). La Paris a
urmat - ca auditor - cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) și Vincent d'Indy (1919-1922), tot în
Capitala Franței fiind înscris la doctoratul în drept.
A debutat ca pianist la Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate cu violonistul Alexandru
Theodorescu, desfășurînd apoi o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră
(1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze
studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii și
cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L'Independence Roumaine
(București), L'Orient (București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața,
România Liberă, Adevărul, Cahiers du Sud (Marsilia), Viața Românească (Iași) etc. Profesor de muzică
de cameră (1926-1948) și de compoziție (1948-1959) la Cons. București. A susținut conferințe,
comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radiofonice, emisiuni de televiziune ș.a. A fost membru
la Société française de muzicologie din Paris, vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor
din R. P. Română (1946-1956).
A fost distins cu Premiul II (1923) și Premiul I (1924) de compoziție George Enescu, Premiul Robert
Cremer (1931), Premiul Anhauch (1932), Marele Premiu Național (1947), Ordinul Muncii cls. II (1948),
membru corespondent al Acad. Rom. (1948-1956, 1966-1974), Premiul de compoziție al Acad. Rom.
(1949), Premiul de Stat (1954), Ordinul Meritul Cultural cls. I (1969).
Creație[6]
Muzică de teatru
• Cenușăreasa, opus 11 (1929), feerie în 2 acte (cântece, coruri, balet), textul de Cecilia Hallunga,
premiera la Iași, 1930, Teatrul Național, Carol Nosek (Suita simfonică Cenușăreasa, primă audiție,
București, 9 noiembrie 1930, Filarmonică, George Georgescu, Orchestra RTV, Emanuel Elenescu);
• Taina, opus 17 (1932), balet în 3 acte, libretul de Maria de Saxa Coburg, premiera București, 8
februarie 1936, Opera Română, Ionel Perlea (Cântec indian, pian solo, în „Muzică și poezie” nr. 5,
București, 1936;
• Dans. Cântec de dragoste, pian solo, în „Muzica”, supliment nr. 1, București, 1958);
• Luceafărul, opus 60 (1951), balet în 3 acte, libretul de Alexandru Jar după Mihai Eminescu, primă
audiție, București, 24 septembrie 1951, Filarmonică, George Georgescu (actul IV) (Dansul Cătălinei,
pian solo, în „Muzica”, supliment nr. 1, București, 1958).
Muzică vocal-simfonică
• Cântec de leagăn, opus 57 (1949), voce, cor mixt și orchestră;
• Cantata festivă, opus 53 (1950), cor mixt și orchestră, versuri de Maria Banuș, București, 5
noiembrie 1950, Filarmonică, George Georgescu;
• Prind visele aripi, opus 86 (1959), cantată pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri de Maria
Banuș.
Muzică simfonică
• Suita nr. 1 pentru orchestră, opus 2 (1924), primă audiție, București, 26 ianuarie 1925, Filarmonică,
George Georgescu (versiunea I-a); idem, 1926 (versiunea a II-a);
• Trei tablouri simfonice, opus 3 (1925), primă audiție, București, 8 februarie 1926, Filarmonică,
George Georgescu;
• Simfonia nr. 1 de cameră, opus 5 (1926), București, 1949; idem, București, 1969, primă audiție,
București, 30 octombrie 1927, Filarmonică, Hermann Scherchen;
• Serenadă pentru orchestră, opus 9 (1928), București, 1966, primă audiție, București, 24 noiembrie
1929, Filarmonică, George Georgescu (Orchestra Cinematografiei, Paul Popescu);
• Poem pentru orchestră, opus 13 (1930), primă audiție, București, 23 noiembrie 1930, Filarmonică,
George Georgescu;
• Suita nr. 2 pentru orchestră, opus 15 (1931), primă audiție, București, 28 noiembrie 1932,
Filarmonică, George Georgescu;
• Suita brevis, opus 21 (1935), primă audiție, București, 14 noiembrie 1936, Filarmonică, George
Georgescu;
• Trei schițe pentru orchestră, opus 22 (1936), quasi-elegie, cântec, joc, primă audiție, București, 16
ianuarie 1936, Filarmonică, Ionel Perlea;
• Trei capricii pentru orchestră, opus 24 (1937), primă audiție, București, 22 aprilie 1937, Filarmonică,
Alfred Alessandrescu;
• Suita pitorească, opus 25 (1938), primă audiție, București, 9 februarie 1939, Filarmonică, Ionel
Perlea;
• Simfonia nr. 1 în Sol major, opus 30 (1943), primă audiție, București, 3 februarie 1946, Filarmonică,
George Enescu;
• Divertisment pentru orchestră mică, opus 31 (1944), primă audiție, București, 28 ianuarie 1945,
Filarmonică, George Enescu;
• Simfonieta nr. 7, opus 35 (1945), primă audiție, București, 30 noiembrie 1947, Filarmonică, V.S.
Jianu;
• Quatre impressions pour orchestre, opus 36 (1945), impatience, nocturne, jeux d'enfants, jazzerie,
primă audiție, București, 14 noiembrie 1946, Orchestra RTV, Matei Socor;
• Suita nr. 3 pentru orchestră, opus 38 (1946), primă audiție, București, 1947, Orchestra RTV, Charles
Bruck;
• Simfonieta nr. 2, opus 40 (1946), primă audiție, București, 1 martie 1951, Orchestra RTV, Alfred
Alessandrescu;
• Simfonieta nr. 3, opus 45 (1947), primă audiție, București, 18 aprilie 1948, Filarmonică, George
Georgescu;
• Simfonia nr. 2 în Fa major, opus 46 (1947), București, 1949, primă audiție, București, 23 octombrie
1949, Filarmonică, Constantin Silvestri;
• Patru tablouri rustice, opus 48 (1949), primă audiție, București, 1950, Orchestra RTV, C. Silvestri;
• Simfonia nr. 3 în do minor, opus 54 (1949), București, 1957, primă audiție, București, 1950,
Orchestra RTV, Matei Socor;
• Uvertura festivă, opus 56 (1949), primă audiție, București, 10 noiembrie 1950, Filarmonică, C.
Silvestri;
• Fantezie pe teme populare, opus 61 (1951), primă audiție, București, 1951, Orchestra RTV, Matei
Socor;
• Suita nr. 5, opus 69 (1953), pentru orchestră cu instrumente populare, București, 1954;
• Fantezie română, opus 70 (1953);
• Simfonieta nr. 4, opus 73 (1953), primă audiție, București, 11 martie 1954, Orchestra RTV, Alfred
Alessandrescu;
• Simfonia nr. 4 în RE major, opus 76 (1954), București, 1963, primă audiție, București, 1 ianuarie
1955, Filarmonică, Antonin Ciolan;
• Simfonia nr. 5 în mi minor, opus 78 (1955), primă audiție, București, 30 martie 1957, Filarmonică,
George Georgescu;
• Simfonia nr. 6 în do diez minor, opus 82 (1957), București, 1964, primă audiție, București, 7
decembrie 1957, Filarmonică, George Georgescu;
• Simfonieta nr. 5, opus 89 (1959), primă audiție, București, 1959, Orchestra RTV, Carol Litvin;
• Simfonia nr. 8 în sol diez minor, opus 91 (1960), primă audiție, București, 5 decembrie 1968,
Orchestra RTV, Paul Popescu;
• Simfonia de cameră nr. 2, opus 98 (1961), primă audiție, București, 1963, Orchestra
Cinematografiei, C. Bugeanu;
• Simfonia nr. 9 în Fa major, opus 101 (1962) București, 1971, primă audiție, București, 21 decembrie
1963, Mihai Brediceanu;
• Simfonieta nr. 7, opus 102 (1963), primă audiție, București, 1 octombrie 1966, Filarmonică, Emanuel
Elenescu;
• Divertisment - serenade pour grande orchestre, opus 103 (1963), primă audiție, București, 27
octombrie 1967, Filarmonică, Henri Selbing;
• Simfonia nr. 10 în do minor, opus 112 (1968), primă audiție, București, 14 februarie 1969,
Filarmonică, Mihai Brediceanu;
• Six portraits, opus 113 (1969), București, 1974, primă audiție, București, 1970, Filarmonică;
• Simfonia nr. 11 în do minor „In memoriam”, opus 116 (1970), București, 1972, primă audiție,
București, 6 mai 1971, Orchestra RTV, Iosif Conta;
• Simfonieta nr. 9, opus 115 (1969), primă audiție, București, 13 mai 1971, Filarmonică;
• Simfonieta nr. 10, opus 117 (1970), primă audiție, Bacău, 26 ianuarie 1973, Orchestra Simfonică;
• Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972,
Filarmonică;
Muzică concertantă
• Poem pentru pian și orchestră, opus 1 (1923) primă audiție, București, 18 februarie 1924,
Filarmonică, George Georgescu, Muza Ghermani-Ciomac;
• Poem pentru violoncel și orchestră, opus 33 (1944), primă audiție, București, 1945, Orchestra RTV,
Matei Socor și Theodor Lupu;
• Capriccio pentru pian și orchestră, opus 42, (1946), primă audiție, București, 1947, Orchestra RTV,
Matei Socor și Mihail Andricu;
• Concert pentru vioară și orchestră, opus 93 (1960), București, 1968, primă audiție, București, 1960,
Orchestra Cinematografiei, Eduard Fischer, Virgil Pop;
Muzică de cameră
• Quatre novelettes, opus 4 (1925), pentru cvartet de coarde și pian, Paris;
• Octet în Fa major pentru clarinet, fagot, corn și cvintet de coarde, opus 8 (1928), București, 1955;
• Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni;
Muzică instrumentală
• Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947;
• Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux;
• Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral;
• Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi și pian, joc pentru clarinet și pian, capriccio pentru
pian.
• Sonatine pour le piano, opus 12 (1929), Paris, 1930; idem în Piese pentru pian de compozitori
români, București, 1966;
• Quatres esquisses pour piano, opus 19 (1934), caprice, chant sans paroles, eglogue, danse, Paris,
1940;
• Album pentru pian, opus 26 (1938), complainte, marche-miniature, caprice, danse, București, 1946;
• Suite pour le piano, opus 37 (1946);
• Sonate pour piano, opus 55 (1949), Paris, 1955; idem în Piese pentru pian de compozitori români
(III), București, 1966;
• Patru preludii pentru pian, opus 105 (1964), poco tranquillo, allegretto, andante, poco vivo;
• Nouă impresiuni pentru pian, opus 108 (1965), în Piese pentru pian de compozitori români,
București, 1966; idem în Rumaniscke Klavierminiaturen fur Kinder und Jugendliche, heraugegeben v.
Liviu Cornes, Leipzig, 1976 (impression);
Muzică corală
• Două coruri pe texte populare, opus 16 (1931), cor mixt;
• Șase ani de când trecu (1950), cor mixt, versuri de Mihu Dragomir, București, 1950;
• Cântec pentru Festivalul tineretului, opus 71 (1953), cor mixt și pian (orchestră), versuri de Maria
Banuș;
• Două coruri pentru copii, opus 87 (1959), două voci și pian, versuri de Cicerone Theodorescu.
Muzică vocală
• Trei lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, opus 10 (1929).
Muzicologie
• Folclorul în „Muzica” cultă românească, în „Muzică și poezie” nr. 4, București, 1936;
• Posibilitatea unici nou preclasicism, în „România literară” nr. 52, București, 23 decembrie 1971.
Ediții critice
Domenico Scarlatti. 50 Sonate, București, 1966.
Note
^ a b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ a b Mihail Gheorghe Andricu, Musicalics
^ Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică Română, București, 1972, p. 1838
^ M.R. Mocanu - Cenzura comunistă (Documente), Editura Albatros, București, 2001, p. 189.
^ „Sfera Politicii”. Arhivat din original la 23 decembrie 2011. Accesat în 14 aprilie 2011.
^ Cosma, Viorel (1999). Muzicieni din România, Lexicon, vol. 1.