Tigrul nfiortor

de Constana Buzea
Racul, petele i-o broasc,
Trebuind s locuiasc
n borcanul cel rotund,
ntr-o zi s-au adunat
Pe nisipul de la fund
Care nu s-a tulburat.

Lumea lor era nchis

Ca un smbure-n cais.
S-au gndit c rost nu are
S se joace fiecare
Singur n borcanul mare.

Racul, petele i-o broasc

S-au gndit n mintea lor
C-ar fi bine i uor
S se mprieteneasc.

Dar un pete
Nu vorbete
Cu-o broscu
Cam prostu
i c-un rac
Foarte posac!
i atunci, ce s le fac?
Stau tot singuri i tot tac.

Iat c, ntmpltor,
Tocmai lng geamul lor,
Un motan veni torcnd,
Miorlind i croetnd.

Se-aez frumos n coad

nchiznd puin, cum tii,
Ochii lui portocalii.
Ore-ntregi sttu s vad

Cum plutesc i cum noat,

Cum se nvrtesc n roat,
Cum din guri baloane scap
Printre florile de ap.

Stnd astfel, acest motan

Vru s-i lng; i a lins
Sticla marelui borcan.
Mai trziu, privind duios,
Vru s tie cum miros;
i, de somn aproape-nvins,
A cscat i s-a ntins.

Vai, dar e periculos!

Se gndir notnd
Care mai de care-n jos.
Pentru c, motanul blnd,
Cum se ntindea cscnd,
Se vedea, din lumea lor,
Tigru nfiortor.