Sergiu Celibidache 

S-a născut la Roman.Tatăl, Demostene, de origine greacă (Celibidaki), născut în județul

Covurlui (Galați), a fost ofițer de cavalerie, prefect al Iașului, și, începând cu 1922, ajutor de primar al
aceluiași oraș, iar mama, Maria, născută Brăteanu, în Roman, a fost profesoară de chimie. La șase luni
de la nașterea sa, familia Celibidache se mută la Iași. La vârsta de 4 ani, Sergiu Celibidache începe sa
cânte la pian. A studiat matematica, filosofia și muzica în Iași, iar după despărțirea de familia sa își
continuă studiile la București și Paris.
În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter
Gmeindl și Heinz Tiessen (compoziție), Fritz Stein (arta dirijatului). În același timp audiază cursurile de
filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică).

Abia sfârșite studiile, devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin,
întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcție, fiind suspectat de a fi
colaborat cu regimul nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine șef al orchestrei,
Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca
personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică, totuși nu totdeauna comod ca stil de dirijare
pentru componenții orchestrei dirijate. Suferă o mare deziluzie când aceștia, în 1954, îl aleg pe Herbert
von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler. Nu a mai revenit la pupitrul Filarmonicii din
Berlin decât peste 40 de ani, la invitația personală a lui Richard von Weizsäcker președintelui de atunci
al Germaniei, ocazie cu care a dirijat Simfonia a 7-a a lui Anton Bruckner.

George Enescu

George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vârnav din județul Botoșani, în familia

arendașului Costache Enescu și a soției lui, Maria, fiica preotului Cosmovici. A fost al optulea copil și
primul care n-a murit în copilărie. Mai târziu părinții lui s-au despărțit iar tatăl a avut o relație cu Maria
Ferdinand Suschi, o tânără de origine poloneză, din care s-a născut un fiu ilegitim, pictorul Dumitru
Bâșcu.
Părinții l-au alintat cu numele „Jurjac”, dat de guvernanta franceza Lydie Cedre, care a avut o influență
profundă asupra educației sale începând de la vârsta de 6 ani.
A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la
vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în primul său concert și a început studii de compoziție sub
îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le primise de la părinții săi și de la un vestit
lăutar, Niculae Chioru

Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii
Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe
versuri de Clément Marot (1908).
Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene,
având parteneri prestigioși ca Alfredo Casella sau Louis Fournier.

George Enescu la o masă festivă

În anii Primului război mondial rămâne în București. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van

Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România), compoziții de Claude Debussy, precum
și creațiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În același an are loc prima
ediție a concursului de compoziție George Enescu, în cadrul căruia compozitorul oferea câștigătorilor,
din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese în
concerte.
Statuia lui George Enescu amplasată lângă Universitatea Națională de Muzică București. Sculptor Boris Caragea,
1961

Statuia lui George Enescu, sculptată de Ion Jalea, instalată în 1971 pe peluza din fața Operei Naționale București

Ion Marin

Ion Marin (n. 8 iulie 1960, București, România) este un dirijor austriac de origine română. El este

recunoscut pe plan internațional, atât în operă, cât și în muzica simfonică

Născut la București, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal, Ion Marin
a început să studieze pianul și vioara la vârsta de trei ani. A absolvit Liceul George Enescu] în 1979. În
1983 a absolvit în domeniul compoziției la Academia Națională de Muzică din București, unde a studiat
cu Tiberiu Olah și Anatol Vieru. Și-a finalizat educația la Salzburg Mozarteum cu Carlo Zecchi și
Chiggiana Accademia din Siena, cu Franco Ferrara].
Ca urmare a debutului în 1981, a fost numit prim dirijor al Filarmonicii Arad (Transilvania). El a fondat
Orchestra de Cameră a Filarmonicii Transilvania, cu care a făcut turul Franței și Italiei, între 1983 și
1985. Între 1982 și 1985, a condus cele mai multe orchestre din România, precum și orchestre din
Cehoslovacia, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică.
Fără a urmări vreodată posturi permanente, în activitatea de dirijor invitat a lui Ion Marin se evidențiază
următoarele:
Fără a urmări vreodată posturi permanente, în activitatea de dirijor invitat a lui Ion Marin se evidențiază
următoarele:
Fără a urmări vreodată posturi permanente, în activitatea de dirijor invitat a lui Ion Marin se evidențiază
următoarele:

Germania: Filarmonica din Berlin (2007, 2010), Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii

Bavareze (2000, 2002, 2003, 2004), Gewandhaus Leipzig (1999, 2005), Staatskapelle
Dresden (concerte și turnee 1997- 2005), Filarmonica din München (concerte și turnee 2002-
2008), Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin (concerte și turnee (2001-2008, 2016)]. Din
2014, devine dirijor invitat principal al Hamburger Symphoniker