Maria Cibotari

Maria Cebotari a fost o cântăreață de operă română, una dintre cele mai mari soprane din lume
în anii '30 și '40 ai secolului al XX-lea. Wikipedia

Anul nașterii: 10 februarie 1910, Chișinău

Data morții: 9 iunie 1949, Viena, Austria

Locul înhumării: Döbling Cemetery, Viena, Austria

Soț: Gustav Diessl (căs. 1938–1948), Alexandr Virubov (căs. ?–1938)

Albume: Maria Cebotari: Soprano, MAI MULTE

Cel de al doilea soț, Gustav Diessl, a murit de un atac de cord la 20 martie, 1948. Suferind de pe urmele
pierderii soțului la începutul anului 1949, soprana a acuzat dureri severe în timpul prezentației "Le nozze
di Figaro" la Teatro alla Scala, la început, medicii nu i-a luat în serios simptomele. Cu toate acestea, la 31
martie 1949, ea a căzut în timpul interpretării operetei lui Karl Millöcker "Der Bettelstudent" în Viena. În
timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de
cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei,
pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille.
 Gavril Musicescu

Gavriil Musicescu a fost un compozitor, muzicolog și dirijor român. Muzician de înaltă pregătire,
dirijor și organizator de talent al uneia dintre cele mai impunătoare formații corale care au ființat
pe ... Wikipedia

Anul nașterii: 20 martie 1847, Измаил, Ucraina

Data morții: 21 decembrie 1903, Iași, România

Locul înhumării: Cimitirul Eternitatea, Iași, România

Gen muzical: muzică corală

Studii: Conservatorul din Sankt Petersburg, Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași

Nepoți: Păstorel Teodoreanu, Ionel Teodoreanu, Ştefan Teodoreanu, Lawrence Teodoreanu,

Osvald Teodoreanu

Copii: Florica Musicescu, Sofia Musicescu Teodoreanu

Numele său de familie era Muzicenko, de origine ucraineană. [5]

Născut la 20 martie 1847 la Ismail, Gavriil Musicescu a făcut primele studii în orașul natal. Urmează timp
de 4 ani la Seminarul din Huși, după care studiază la Conservatorul din Iași.

Se știe că episcopul academician Melchisedec Ștefănescu a reformat Seminarul de la Huși după preluarea
conducerii instituției, prin programul aplicat și prin eliminarea pedepselor corporale, care mai mult
îndobitoceau decât educau. Atunci când a ajuns episcop, a fondat un cor în catedrala din Huși.

Acest cor era dirijat de unul dintre bursierii lui, Gavriil Musicescu, trimis de episcop spre a face studii
înalte[6], și care s-a întors cunoscând muzica corală apuseană. Musicescu va fi apreciat chiar de către
familia imperială a Rusiei, care îi va oferi postul de dirijor.
 Eugen Coca

Eugen Coca a fost un violonist și compozitor sovietic moldovean. A compus lucrări de scenă,
simfonice, instrumentale de camera, corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice.
Mai cunoscute sunt două simfonii și două poeme simfonice. Wikipedia

Anul nașterii: 15 aprilie 1893, Cureşniţa

Data morții: 9 ianuarie 1954, Chișinău

S-a născut la 3 aprilie 1893 (pe stil vechi) în Cureșnița, ținutul Soroca, gubernia Basarabia.

De mic a invățat să cânte la vioară cu tatăl său, Costache Coca, lăutar renumit din părțile Sorocii.

A devenit violonist în orchestra Teatrului dramatic și în orchestra de muzică populară condusă de lăutarul
A. Poleacov (Chișinău, 1905-1908), studiind concomitent vioara cu T. Grama și I. Finkel.

A fost apoi violonist în Orchestra simfonică din Eupatoria (1912-1913), în orchestra Teatrului de opera
Sibiriakov din Kostroma (1913-1914) și trupa S. Zimin din Moscova (1914-1915).

În anii 1915-1917, a studiat vioara sub îndrumarea profesorilor Tall din Moscova și Malișevski din Odesa.
A fost violist în Orchestra simfonică „George Enescu" din Iași (1919-1925). A luat lecții de vioara cu I.
Finkel (1924-1926) și de compoziție cu Gheorghi Iațentkovski (1932) la Conservatorul Unirea din Chișinău.

Eugen Coca a fost profesor de armonie, teorie și compoziție și dirijor la Școala de muzică din Cetatea
Albă; violonist la Orchestra Radio București (1934-1940); dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din
Chișinău (1944) și al Orchestrei Radio Chișinău (1944).

Membru al Societății Compozitorilor Romini (1935); membru al Uniunii Compozitorilor din Republica
Moldova, filiala U. C. din U. R. S. S. (1940). Mențiunea II pentru Tablou simfonic (1936) și Mențiunea I
pentru Capriciu român (1937) la Premiul de compoziție „George Enescu". Maestru emerit al artei din
Republica Moldova (1946).
 Stefan Neaga

Ștefan Neaga a fost un compozitor, pianist și dirijor moldovean, membru de onoare al Academiei
RSS Moldovenești din 1943. La 18 ani Ștefan Neaga a terminat cu distincție școala muzicală din
Chișinău. El a absolvit-o, având concepții progresiste despre arta muzicală. Wikipedia

Anul nașterii: 7 decembrie 1900, Chișinău

Data morții: 30 mai 1951, Chișinău

Educație: Universitatea Națională de Muzică București (1926–1931), MAI MULTE

Premii: Ordinul Lenin

La 18 ani Ștefan Neaga a terminat cu distincție școala muzicală din Chișinău. El a absolvit-o, având
concepții progresiste despre arta muzicală. În preajma absolvirii școlii muzicale Ștefan Neaga s-a întâlnit
cu Grigoraș Dinicu, violonist-concertist român care se bucura pe atunci de mare popularitate. Întâlnirea
cu acest muzicant atât de apropiat de arta populară, a jucat un rol important în viața viitorului
compozitor. În scurt timp a început a lucra în orchestra lui Dinicu în calitate de acompaniator, și treptat
Neaga se înrola în activitatea de creație, ocupându-se cu prelucrarea cântecelor populare.
 Fratii Stefaneti

Fraţii Ştefăneţ – Edgar, Marcel şi Veaceslav – sunt urmaşii unei dinastii de muzicieni, muzica
acompaniindu-i de mici în calea vieţii. Se pot considera adevăraţii favoriţi ai soartei, căci puţini au şansa
să-şi transforme pasiunea în profesie şi, pe deasupra, să fie apreciaţi şi premiaţi pentru aceasta.

Anul 2017 i-a răsplătit din plin, fiindu-le acordat Premiul „Gavriil Muzicescu” în domeniul muzicii pentru
contribuţie substanţială la dezvoltarea şi promovarea muzicii populare, distincţie care îi poziţionează drept
model în domeniul artistic.

Premiul „Gavri il Muzicescu” este unul de valoare înaltă pentru fraţii Ştefănet, deoarece în 2018, ei au fost
unicii premiaţi de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova în domeniul muzicii.
Acesta a fost oferit în cadrul unei gale fastuoase, unde aplauzele au mai răsunat o dată, în semn de
recunoştinţă, atât din partea publicului fidel, cât şi din partea oficialilor moldoveni.

Maria biesu

Maria Bieșu a fost o cântăreață de operă, soprană și lied din Republica Moldova. Wikipedia

Anul nașterii: 3 august 1935, Volintiri

Data morții: 16 mai 2012, Chișinău

Locul înhumării: Cimitirul Central din Chișinău, Chișinău

Ani de activitate: 1962 - 2012

Premii: Lenin Prize in Literature, Art and Architecture

Frați/Surori: Valentina Bieșu

Cărți: Viaţa mea e un turneu ...

Cociug Ana