Maria Bieșu s-a născut la 

3 august 1935 în comuna Volintiri, Județul Cetatea-Albă, Regatul
României, într-o familie de oameni simpli, privați de pretenții în ale artei muzicale. Părinții ei au fost
Luca și Tatiana Bieșu. Maria Bieșu debutează ca solistă în cadrul formației de muzică populară
„Fluieraș" cu piesa Struguraș de pe colină la un concurs raional,[4] alături de celebrii Tamara
Ciobanu și Serghei Lunchevici.[5][6] A fost nevoită să treacă prin emoțiile provocate de nedumeririle
părinților („artistă... ce fel de specialitate este asta?”).[5] Apoi, la festivalul republican, ministrul culturii
a urcat special pe scenă pentru a o îndemna să vină la conservator. În 1955, în fața comisiei de
examinare a Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu a interpretat o romanță de Liszt și aria
din Dama de Pică cu atâta simțire, încât în final s-a lăsat o tăcere suspectă, după care examinatorii
au exclamat în cor: „Bravo, Marie!”, primind nota cea mai înaltă. [7] A dus o viață grea, având și
probleme de sănătate, deoarece unica sursă de existență era o bursă modestă. A avut dificultăți în
timpul studiilor, deoarece a fost admisă la Conservator fără a avea o pregătire specială prealabilă.
La acel început promițător, Maria Bieșu a fost călăuzită de profesoarele de canto: Paulina Botezat și
talentata cântăreață Suzana Zarifian.
Maria avea însă de atunci convingerea fermă că locul ei este pe scena Operei, astfel a trecut de la
muzica folclorică la operă, angajându-se în 1962 în urma unui concurs la Opera din Chișinău. O
împrejurare accidentală îi oferă șansa unei lansări fulminante. În ajunul lansării
spectacolului Tosca de compozitorul Puccini, protagonista rolului Floriei Tosca se îmbolnăvește, iar
Maria Bieșu este propusă ca suplinitor. Debutul solistei pe scena Teatrului de Operă are loc pe 28
aprilie 1962. Succesul a fost recunoscut atât de specialiști, spectatori, cât și de teatrul care a început
să proiecteze un repertoriu special pentru ea.[5] „Maria Bieșu a demonstrat capacități de artistă prin
ținuta scenică firească, iar prin voce - har ales” (după presă, 1962). "Cultura Moldovei (13 mai 1962)
scria: "Rolul central al operei - Floria Tosca - și-a găsit o reușită interpretă în persoana absolventei
Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu. (...) De câțiva ani o cunoaștem ca o talentată interpretă
de cântece populare (cu orchestra Fluieraș. - A. D.)".[8] Atunci a fost pentru dânsa prima întâlnire cu
scena teatrului de operă, atunci începea o nouă eră în arta vocală interpretativă moldovenească.
Maria Bieșu făcuse atunci cunoștință cu tânărul regizor Eugen Platon (deși spectacolul a fost montat
de G. Ghelovani). Acesta a fost unul dintre primii care intuiseră o carieră artistică neobișnuită a
"sopranei de categoria a doua". Tânărul director de scenă a lucrat cu viitoarea primadonă în
spectacolul Evgheni Oneghin de Ceaikovski, care a confirmat talentul sopranei.
În 1965, tânăra solistă, împreună cu un grup de soliști de operă, face un stagiu la teatrul La
Scala din Milano, Italia. Aici, sub îndrumarea maestrului Enrico Piazza, asistentul de altădată a
marelui Toscanini, pregătește rolurile principale de soprană în limba italiană din
operele Tosca, Madame Butterfly, Aida și Trubadurul. Însuși Antonio Guiringuelli, directorul general
al teatrului La Scala, a declarat că această tânără n-are nevoie de nici un fel de lecții – ea are un dar
înnăscut.[9]