ATENEUL DIN BACAU

Istoria simfonicului din Bacău începe în 1956, când un grup de entuziaşti,

de împătimiţi ai muzicii, determină constituirea unei orchestre aici, în această
urbe, niciodată ocolită de arte. Geniul muzicii româneşti, George Enescu, murise
cu un an înainte, la Paris. În Bacău se ivea o orchestră simfonică - ca un gest de
recuperare şi valorificare a creaţiei enesciene, atăt de aproape de Tescani, unul
din locurile dragi maestrului
Anii 1956 şi 1957, au adus şi în oraşul Bacău înfiinţarea şcolii de muzică
de 8 ani şi ideea înfiripării unei orchestre simfonice. Aceste două instituţii au
pornit un lung drum în instruirea şi educarea publicului prin arta sunetelor.
Atunci, cred că nimeni nu bănuia ce avânt va lua cultura muzicală, sau cum va
arăta aceasta peste 6o de ani.
Ca şi în alte oraşe, un număr de profesori muzicieni, au gândit şi luat
acastă iniţiativă, cântând sau dirijând mici programe.
Mica orchestră era formată din instrumentişti locali, şcoliţi fie în armată
ca şi copii de trupă sau în particular. Prof. Dobrăuţeanu, Fazlâ, Zaborilă, Alexa,
Tiron, Bărbuţă, Vrânceanu etc. şi-au pus toată energia şi pasiunea pentru a
sprijini cele două focare muzicale.
Dar sediul orchestrei mici a ars, şi în continuare s-au găsit soluţii
temporare. S-a repetat în sălile: Teatrul de Păpuşi, actuala Curte de Apel, sediul
fostului local al Comitetului de cultură, Casa de cultură. La început au dirijat
prof. Fazlâ, Emil Zaborilă şi au continuat dirijorii Egon Havara, Vlad Plopeanu,
Igor Ciornei, iar mai târziu, „ctitorul" Ovidiu Bălan. Orchestra progresa, erau
apreciaţi colegii: Dinicu, Popescu, Vasilca, Condurache, Russ, Colodiuc,
Florescu, Mihăilă, Hanganu, Bertok, Creţu, fraţii Ursinschi, dar Şcoala de
muzică nu putea porni fără profesorii necesari la diferite specialităţi muzicale.
Pepiniera era orchestra simfonică.
Directorul şcolii, Petre Bărbuţă, a apelat desigur, la instrumentiştii mai
serioşi, pornind clasele înfiinţate.
 Nimeni nu şi-ar fi imaginat atunci că tînăra formaţie muzicală - cu un
număr restrâns de interpreţi, dar cu numeroase dificultăţi - îşi va purta legenda
prin ani spre importante centre culturale româneşti şi europene.
Rememorând momente ale începutului, nume de muzicieni cu înzestrări
manageriale precum Egon Havara, Alexandru Tiron, Emil Zaborilă, Eugen
Pricope, Igor Ciornei, trebuie evocate cu respect.
Urmărindu-i evoluţia de-a lungul celor sase decenii, subliniem că pentru
renumele acestei instituţii şi-au dat măsura talentului, pasiunii şi credinţei lor
sute de artişti. Alături de ei, pe podiumul de concert au evoluat aproape toate
celebrităţile dirijorale şi solistice din România, precum şi mari interpreţi din
numeroase alte ţări.
O mână de muzicieni animaţi de entuziasm şi bună inspiraţie au ales să
atribuie numele ilustrului intelectual şi artist, Mihail Jora, pentru filarmonica
băcăuana. Poate că în puţine alte asemenea situaţii noţiunea de „patron spiritual"
e la fel de potrivită, fiindcă puţine sunt personalităţile epocii antebelice şi de
după instalarea „puterii populare", care să simbolizeze mai concret şi mai
ilustrativ aristocraţia spiritului şi demnitatea lui în contrast cu primitivismul
epocii de inspiraţie bolşevică. Insă, în mod de netăgăduit, Mihail Jora e una
dintre aceste personalităţi iar faptul că filarmonica îi poartă numele nu e doar un
blazon ci şi o obligaţie.

Jora a fost un model pe care retorsiunile dramatice ale istoriei nu l-au

supus şi nu i-au ştirbit nici distincţia nici încrederea şi nu i-au alterat caracterul.
L-au însufleţit necontenit credinţa nestrămutată în Dumnezeu, în adevăr, în
convingerile sale şi nu în ultimă instanţă tăria şi nobleţea sufletească. La
moartea sa, care a survenit la 10 mai 1971, compozitorul Ion Dumitrescu, pe
atunci preşedinte al Uniunii Compozitorilor, adresa autorităţilor următorul text:
„... Mihail Jora a fost un om cu o atitudine morală şi cetăţenească exemplară,
model de cinste, corectitudine, generozitate, vrednicie şi totală abnegaţie pentru
înflorirea culturii româneşti. Invalid de la Mărăşeşti, Mihail Jora este ultimul
vlăstar al vechii şi vestitei familii moldoveneşti a Joreştilor, cu strămoşi de vază,
ca de pildă, hatmanul Antioh Jora, înrudit cu Negruzzi, Alecsandri, Gane,
Rosetti etc. Opera lui, de înaltă valoare artistică, pe care istoria muzicii
româneşti o înscrie la loc de frunte în patrimoniul culturii noastre, cuprinde
creaţii simfonice, de cameră, vocale, coregrafice”.
Mihail Jora, membru titular al Academiei Române, profesor și rector al
Academiei Regale de Muzică din București şi primul director muzical al
Radiodifuziunii Române. Mihail Jora a fost, alături de George Enescu,
personalitatea care a dominat viaţa muzicală românească a primei jumătăţi a
secolului 20, fiind înzestrat cu o inteligenţă artistică remarcabilă. A fost unul
dintre membrii fondatori ai Societăţii Compozitorilor Români, a fost prieten
apropiat al lui George Enescu şi profesor al lui Dinu Lipatti, iar în urma sa a
rămas o operă muzicală de excepţie, recunoscută ca atare şi premiată atât în ţară
cât şi peste hotare.
Considerat cel mai de seamă creator şi iniţiator în domeniul baletului şi
liedului românesc,Mihail Joara ramâne, alături de George Enescu, cea mai
proeminenta figura a muzicii româneşti moderne, deschizător de drumuri noi în
valorificarea folclorului şi a tematicii istorice şi patriotice.
Din anul 1969 Ovidiu Bălan şi-a împletit destinul cu cel al Filarmonicii
„Mihail Jora", ca director şi dirijor. Admirat deopotrivă de muzicieni şi
melomani, maestrul Ovidiu Bălan este un spirit complex, un artist cu muzica în
sânge, dinamic, riguros cu sine însuşi, un exemplu de luptător şi învingător.
Neafectat de complexul provinciei (fiind convins că provincialismul se referă la
o stare de spirit, nu la o realitate geografică), a format la Bacău un colectiv
performant, cu disponibilităţi pentru toate genurile de repertorii. Concertele sale
fiind deseori evenimente artistice.
O consecinţă firească a creşterii calităţii actului artistic a fost constituirea
de formaţii muzicale restrânse compuse din membri ai ansamblului orchestral,
formaţii de sine stătătoare cu repertorii variate şi pretenţioase, iar prezenţa
acestor formaţii a convins, întrunind sufragiile publicului şi criticii de
specialitate. Ne referim la Duo „Capriccio" , Trio „Syrinx", Trio „Ateneu"Trio
„Ateneu", Cvartetul „Fagotissimo" şi Cvartetul „Consonanţe". Unii dintre
membrii ansamblului au susţinut recitaluri şi concerte în stagiunea proprie, fie
invitaţi în alte centre muzicale.
Dar a venit şi ziua aniversării de 10 ani şi prin concert la sala Teatrului
Bacovia, 21 mai 1966, când s-a format spontan un cvartet de coarde (Beethoven
- Cvartetul în Fa, p.I) solist Ion Voicu. Directorii E. Zaborilă, apoi maestrul O.
Bălan, ar putea, sau pot fi mândri de drumul parcurs în 60 de ani al Orchestrei
Filarmonice sau de foştii şi actualii elevi ai Colegiului de Artă, acuma artişti,
dar mai ales de orchestra actuală cu nivelul ei de categoria I-a, fapt subliniat de
către toţi dirijorii şi mai ales, de un public format, constant iubitor pentru marea
muzică.
O altă iniţiativă demnă de consemnat este ţinerea unor cursuri pentru
tinerii dirijori, cu largă participare internaţională, cu profesorii: Ovidiu Bălan,
Robert Gutter şi Charles Gambetta (S.U.A), Vittorio Parisi (Italia), Konrad von
Abel (Germania).
Altminteri, dacă ar fi să ne referim la numărul de spectacole susţinute pe
scena Filarmonicii băcăuane, astăzi, se poate afirma că aceasta este mai tot
timpul, foarte „fierbinte", între 80 şi 100 de concerte şi recitaluri în fiecare
stagiune. Chiar şi atunci când orchestra e plecată în vreun turneu, la sediu „se
cântă".
Desigur, în afara activităţilor curente de la sediu mai există şi turneele, în
ţară sau în străinătate. Sunt ani mulţi de când fie orchestra, fie formaţii ale
Filarmonicii, fie soliştii ei sunt invitaţi să susţină spectacole în ţară sau peste
hotare.. În paralel cu această „organizare de şantier", are loc pregătirea
programului pentru desfăşurarea celor două manifestări muzicale care au devenit
de mult tradiţie şi au loc anual. Am numit festivalul „Zilele muzicii
contemporane", primul festival de acest fel din România şi „Enescu - Orfeul
moldav", dedicat memoriei lui George Enescu, desfăşurat, de obicei, la Tescani
şi Bacău pe parcursul a trei sau patru zile.
 Astăzi, orchestra reunește un grup de aproximativ 75 de muzicieni
talentați. Repertoriul permanent al orchestrei cuprinde lucrari simfonice, vocal-
simfonice si de camera din diferite perioade de creatie si stiluri muzicale: Baroc,
Clasic, Romantic, Contemporan.
Artişti, dirijori şi instrumentişti de valoare, recunoscuţi internaţional sunt
invitaţi să evolueze în stagiunea băcăuană alături de dirijorii permanenţi, Ovidiu
Bălan si Valentin Doni, aş aminti: Misha Katz, Petre Sbârcea, Corneliu
Dumbrăveanu, Alaîn Paris, Gheorghe Costin, Vlad Conta, Roberto Salvalaio,
Carlo Frajese, Sabin Pautza, Dorin Frandeş, I. Ionescu Galaţi, Radu Postăvaru,
Ovidiu Marinescu, Matei Corvin, Florin Totan, Dumitru Goia, Theo Wolters,
Mihail Ştefanescu, Marcian David, Leonardo Quadrini, ori mai tinerii: Karel
Mark Chichon, Mihail Agafiţa, George Hariton, Alexandru Ganea, Leonard
Dumitriu, Olivier Robe, Tiberiu Soare, Leonard Boga, Vlad Agachi, Tiberiu
Oprea, Petronius Negrescu, Daniel Manasi, Ramiro Arista, Lubnan Baalbaki,
Ovidiu Drăgan, Liviu Buiuc, Andrei Gogan, Mihnea Ignat, Marius Hristescu,
Henry Bonamy, Juan Cantarell, Andreea Barizza, Matei Pop, Iulia Cibişescu
Dmran, Cristian Lupeş, Vlad Eniu, Andreas Mihăiţă şi lista poate continua.
Solişti şi compozitori, de talie mondială, poposesc în Bacău, ori la
Tescani: Liana Şerbescu, solistă aici în anii '60, Corneliu Gheorghiu, Ilinca
Dumitrescu, Cristina Anghelescu, Valentin şi Roxana Gheorghiu, Aurelian
Octav Popa, Daniel Podlovski, Gabriel Croitoru, Florin Croitoru, Daniel Goiţi,
Mihai Ungureanu, Viniciu Moroianu, Dana Borşan, Vlad Dimulescu, Dan
Poenaru, Vasile Macovei, Daniel Kientzy, Michel Bourdoncle, Carmen Cârneci,
Viorel Munteanu, Anton Niculescu, Mioara Cortez, Leontina Văduva, Alina
Pavalache, Florin Diaconescu, Irina Iordăchescu, Leonel Morales, Vicenzo
Balzani, Florin Ionescu Galaţi, Ştefan Tarara, Bogdan Zvorişteanu, Luciano
Lanfranchi, Raluca Ştirbăţ, Georgeta Stoleriu, Ioana Măria Lupaşcu, Sergiu
Cârstea, Andrei Deleanu, Simina Croitoru, Walter Hilghers, Emilio Aversano,
Csiky Boldiszâr, Oxana Corjos, Adriana Maier, Horia Maxim, Axia Marinescu,
Cătălin Opriţoiu, Dan Bogdan Ştefanescu, Adriana şi Sorin Dogariu, Doru
Roman, Sorin Petrescu, Adrian Petrescu, Matei Ioachimescu, Johannes Skudlik,
Dietmar Graf, Felicia Donceanu, Emil Vişenescu, Dan Cavassi, Lea Yoanna
Adam, Denis Ivanov, Roman Timofeev, Gernot Daniel Hanske, Andrei Kivu,
Sherban Lupu, Ansamblul „Archaeus"şi Liviu Dănceanu, Cvartetul „Voces",
Cvartetul „Ad Libitum", Cvartetul Belcea, Cvartetul „Gaudeamus", Cvartetul
Transilvan, „Madrigalul", Răzvan Hamza, Elisabeth Ganter, Antal Zalai, Ernoe
Rosza, Marin Cazacu, Răzvan Suma Alexandru Tomescu, Horia Mihail, Florin
Paul, Răzvan Dragnea, Mircea Călin, Sandu Sandrin, Alina Nauncef, Valentina
Prunaru, Dana Protopopescu, Filip Papa, Adriana Porţeanu, Damien Ventula,
Bianca şi Remus Manoleanu, Rareş Saghin, Eugen Ţichindeleanu, Sebastian
Tegzeşiu, Doru Albu, Petrea Gâscă, Mihai Sârbu, Andreas Henkel, Monica
Florescu, Makcim Fernandez Samodaiev,Georgeta Grigore, Anca Harjoghi,
ElenaTănase, Alina şi Irina Ionescu, Tatiana Pocinoc, Andreea Butnaru, Florin
Mitrea, Diana Bucur, Florentina Onică, Gabriela Iştoc, George Emil Crăsnaru,
Radu şi George Dumitriu, Harcy Tavitian, Ion Baciu jr., şi mulţi, foarte mulţi
tineri interpreţi: Alina Bercu, Valentina Gheorghiu, Ioana Goicea, Simina
Croitoru, Mălina Ciobanu, Adrian Dima, Alexandru Cătău, Anca Păduraru.
Nu as încheia fară să amintesc colaborările cu două formaţii corale
băcăuane: Corala „Ateneu" şi Corul „Armonia" al Colegiului Naţional de Artă
„George Apostu", dirijate de profesorii Ion Bănică, Gh. Gozar şi Ionuţ Vâlcu cu
Corul Academic „Gavriil Musicescu" al Filarmonicii „Moldova" din Iaşi,
pregătit şi dirijat de Doru Morariu şi sporadic cu Corala Facultăţii de Muzică
„Gh. Dima" Cluj-Napoca, extensia Piatra-Neamţ, condusă de Kallo Ildiko,
participarea balerinilor de la clasa prof.Baicu Simona şi fară a rememora
concertele ţinute la Catedrala Catolică „Sfinţii Petru si Paul", unde, cel mai
recent a fost interpretat „Requiem"-u de A. Dvorak.
Evocăm adesea nume ale celor care nu mai sunt, dar care au onorat cu
măiestria şi prestanţa lor, scena Filarmonicii „Mihail Jora": Sofia Cosma, Eugen
Pricope, Igor Ciornei, Emanuel Elenescu, Henry Selbing, Ludovic Bâcs, Paul
Popescu, Iosif Conta, Vasile Timiş, Dan Claudiu Vornicelu, Anton Diaconu,
Mirela Zafiri, Alexandru Moroşanu, Georg Haag, Silvia Totan, Mălina Dandara,
Adrian Gheorghe etc.
Iată un drum, un ţel şi o mare reuşită, pe care şi le-ar dori multe oraşe din
ţară.

Bibiografie :
Refief armonic Sub semnul lui Jora - Ozana Kalmuski Zarea Editura
Vicovia
Jubileu 50 - Ozana Kalmuski Zarea Editura Egal