MINISTERUL EDUCAȚIEI

Univeritatea din Craiova

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL ARTE ȘI MEDIA

CÂNT ROMÂNESC CONTEMPORAN

Minieseu

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. SEBAT ELMIRA

Student:
Enache Ciprian Costel
An I, Master – ARTĂ MUZICALĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ.

Craiova. 2024
 CREAȚIA VOCALĂ
FELICIA DONCEANU

Felicia Donceanu s-a născut la Bacău, în 1931 și a studiat compoziția la clasa

profesorului Mihail Jora (cu care a studiat compoziția) la Conservatorul de Muzică „Ciprian
Porumbescu”. Printre maeștrii săi se numără și George Breazul și Ioan D. Chirescu (cu care a
studiat teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae
Buicliu (countrapunct), Theodor Rogalski și Mircea Basarab (orchestrație), Paul Jelescu
(citire de partituri), etc.
Dintre elevele lui Mihail Jora, Felicia Donceanu poate fi considerată o artistă aparte.
Nu numai compozitoare, ci și scriitoare și plasticiană, doamna Donceanu are o accentuată
înclinație spre literatură sau poate mai bine spus, spre îngemănarea dintre cuvânt și sunetul
muzical.
Felicia Donceanu este o compozitoare ale cărei merite sunt general recunoscute. A fost
distinsă cu: Mențiune specială la Concursul Internațional de Compoziție de la Mannheim,
1961; Premiul III la Concursul Ion Vidu, 1964; multe Premii ale Uniunii Compozitorilor și
Muzicologilor din România; Premiul George Enescu al Academiei Române; Premii ale
Consiliului Național al Organizației Pionierilor; Premiul I la Concursul de muzică religioasă
al Asociației pentru Pacea Religiilor 1997...
Muzica sa este clară, limpede, nedând interpretului posibilitatea de a face mari
diferențe față de textul muzical, tocmai pentru că autoarea nu este de principiul acordării unei
libertăți prea evidente a artistului interpret. Ea își concepe muzica prin prisma propriei ființe,
o așterne pe hârtie și o delimitează exact, oferind interpretului totul de-a gata și având
pretenția să-i fie respectate doleanțele.
După finalizarea studiilor în 1956, ea a lucrat ca redactor la Editura pentru Literatură și
Artă (ESPLA) din București, secția muzicală, până în 1958, și apoi la Editura Muzicală
a U.C.M.R, până în anul 1966.
A scris articole și cronici în Muzica, Contemporanul, Munca, Azi. A susținut
conferințe, prelegeri, concerte-lecții, emisiuni radiofonice. A scris texte pentru muzică proprie
și pentru diverse lucrări corale aparținând diferiților compozitori români. A scris scenarii
pentru radio și pentru spectacole muzical-coregrafice. A realizat ilustrații de cărți pentru copii.
 Referitor la compoziție, aceasta s-a axat mai mult pe lucrările pentru voce și diferite
ansambluri (cicluri de lieduri, cicluri corale, vocal-instrumentale, teatru instrumental)
îndreptându-și atenția și asupra muzicii pentru copii. A obținut numeroase distincții, precum
Premiul Academiei Române și Premii de creație ale U.C.M.R., dar și o Mențiune la Concursul
Internațional de compoziție din Mannheim, în 1961.
După plecarea de la edituri, ea s-a dedicat în întregime compoziției, producând lucrări
care au fost interpretate la nivel internațional, s-a căsătorit cu poetul Alexandru Voitin.
Felicia Donceanu a compus pentru piese de teatru („Tartuffe” de Molière, 1965;
„Măsură pentru măsură” de William Shakespeare, 1965) și ansamblu instrumental, dar s-a
concentrat în mare parte pe lucrări camerale. Muzica ei este influențată de muzica populară
românească, uneori folosind instrumente populare tradiționale. Lucrările selectate includ:
- Arie de concert (1973), pentru bariton și orchestră
- Măiastra (1973), pentru soprană, cor și orchestră de coarde
- Picolicomando (1984) pentru tenor, copii, cor, orgă, vioară și percuție
- Yolanda (1993), pentru soprană și orchestră
- Rugăciunea Domnească (1992), pentru voce, orchestră de coarde și percuție
- Rugăciunea Domnească (1998), pentru cor masculin, orchestră de coarde și percuție
- Invocatio (1999), cu texte biblice și fragmente de versuri de Ovidiu, marcat pentru
soprană, pian, vioară și orchestră de cameră
- Clopote la soroc (1999), o cantată pentru cor SATB și orchestră
- Retro-Tango, pentru ansamblu fagot
- Inscripția de pe un catarg, pentru harpă
- Odinioară, cântec-ciclu pentru mezzo-soprană și pian
- Mărgele (1962), patru cântece pe versuri de Tudor Arghezi
- Trei Cântece pentru Til (1964), pe versuri de George Călinescu
- Dor I pentru contralto
- Dor II pentru contralto
- Imagini pe versuri de Eminescu (1963-1965), pentru soprană
- Cu Penetul
- Mărturisiri, ciclu de cinci cântece pentru bas-bariton cu poezii de Alexandru Voitin,
din septembrie 1975-septembrie 1978 și 1986
- Cântece de fată frumoasă
- Cântând cu Ienăchiță Văcărescu
- Sincron
 - Ponti Euxini Clepsydra (1971), pentru soprană, clarinet, oboi, percuție, harpă
- Mai sunt încă roze (1972), cu texte de Macedonski, este un cântec de cinci munca
pentru soprană și ansamblu instrumental
- Două Serenade (1973), pentru bariton, flaut, harpă, versuri de Baconski
- Cântece de fată frumoasă (1976), trei-mișcari pentru mezzo-soprană, corn englez și
marimba
- Cântând cu Ienăchiță Văcărescu (1983), pentru soprană, flaut, viola da gamba, flaut,
clavecin și percuție, text de Ienăchiță Văcărescu
- Abțibilder după Tristan Tzara (1996), pentru soprană, clavecin, și două viole da gamba
- Cutia cu surpriză ... și pentru oameni încrutați (1998), pentru soprană, două viole da
gamba, clavecin, pian, și marionete
- Tablouri vivante (1999), pentru voce și instrumente

Lucrări înregistrate pe CD:

- Polhymnia – Sacrée et Profane

LA MIJLOC DE CODRU DES

Felicia Donceanu rămâne un nume de referinţă în creaţia de lied, realizând o sinteză

originală între elementele specifice muzicii folclorice româneşti şi sistemele internaţionale
moderne.
La mijloc de codru des, a doua piesă a ciclului Imagini pe versuri de Mihai Eminescu.
[...] „Mi-am spălat sufletul de zgura cotidianului cufundându-mi-l în versul eminescian. Apoi
am luat penelul, culorile, am netezit pânza cu portative și, ascultând muzica lui Eminescu, am
încercat smerită să pictez tihna sidefie, unda verzuie de cer vălurind, fulgurarea argintie de
neliniște... Era acum mulți ani. Oare în timp se vor fi alterat culorile?” [...] Piesa este
concepută în allegretto, într-o alternare superrapidă a măsurilor de 6, 9, 12/8, aproape fiecare
măsură având o nouă metrică. Ajunge printr-un ritenuto la „și de lună și de soare”, într-un
meno mosso care crește în accelerando „și de lună și de stele” susținut de galopul în timpi
inegali ai pianului – până la interiorizatul „și de chipul dragei mele” cu subito ritenuto și
molto rallentando spre piano.
 Subtilitatea tehnicii componistice este în deplină concordanță cu textul eminescian.
„Imagini” ne prezintă o autoare care are vocația melodiei acompaniate, cu pronunțate
asimetrii ritmice obținute prin dese schimbări de măsură.

https://youtu.be/37F2zWJumLc