PRIVIRE ASUPRA MUZICII INSTRUMENTALE DE CAMERĂ

ÎN CREAŢIA COMPOZITORILOR ROMÂNI

Prof. ANA-DOINA OLTEŢEANU

Liceul de Arte „VICTOR GIULEANU” Rm. Valcea

Muzica de cameră instrumentală a cunoscut un proces de continuă înnoire şi

îmbunătăţire. S-au scris numeroase lucrări cu un conţinut luminos, inspirate din realitatea
epocii noastre, din sentimentele şi gândurile cele mai profunde şi subtile ale omului
contemporan. Au căpătat o largă generalizare trăsăturile realiste ale genului, principiul
accesibilităţii devenind un element de bază al muzicii de cameră – acestea în totală opoziţie
cu jocul gratuit de sunete care încătuşează fantezia creatorului şi-l îndepărtează de realitate.
Muzica de cameră instrumentală, asemenea celorlalte genuri, a cunoscut o permanentă
lărgire a conţinutului şi, paralel cu acesta, o îmbogăţire corespunzătoare a mijloacelor de
expresie folosite.Compozitorii,inspirându-se din ideile şi aspiraţiile vieţii, au creat numeroase
lucrări străbătute de optimism şi robusteţe, de suflul epic sau meditaţia lirică, în care sunt
asimilate, la un înalt nivel, elementele cântecului popular, în multe dintre ele fiind evident
tendinţa spre programatism. Aceste trăsături de conţinut sunt izvorate, pe de o parte, din
legăturile compozitorilor cu viaţa, cu bogaţia sufletească a omului, iar pe de altă parte ele
sunt continuarea firească a tradiţiei profund realiste reprezentată prin personalitatea complexă
a lui George Enescu. Impresii din copilarie, Simfonia de cameră, Sonata a III a pentru pian
şi vioară în caracter popular romanesc, Cvartetele, Octuorul şi Dixtuorul, prin noutatea
conţinutului şi măiestria tratării materialului tematic au rămas modele pentru compozitorii
care au urmat.
Mihail Jora a compus o Sonată pentru vioară şi pian, o Sonatină pentru pian, 13
Preludii pentru pian, trei caiete inspirate din viaţa copiilor intitulate Poze şi pozne, - lucrări
în care personalitatea compozitorului s-a afirmat puternic şi în care sunt asimilate organic
cele mai valoroase cuceriri ale muzicii contemporane.
Ion Dumitrescu, Marţian Negrea, Paul Constantinescu, Zeno Vancea şi alţii au scris
lucrări valoroase, continand solutii artistice originale, in domeniul cvartetului. In cel de-al
doilea cvartet de coarde de Marţian Negrea sunt valorificate trăsături ale cântecului popular
ardelenesc, în Cvartetele nr.2 şi nr.3 Zeno Vancea realizează o muzică echilibrată, cu
mijloace polifonice complexe, puse în slujba redării unui bogat conţinut emoţional.
Cvartetul în Do Major de Ion Dumitrescu, scris în cinstea Festivalului mondial al
tinetetului ţi studenţilor de la Bucureşti, închinat păcii, lucrare devenită ulterior Concert
pentru orchestră de coarde, se distinge prin vigoarea inspiraţiei, prin melodica izvorâtă din
folclor, de un dinamism năvalnic, cuceritor.
Cvartetul de Paul Constantinescu- intitulat de autor Concert pentru cvartet de coarde şi
devenit ulterior Concert pentru orchestră de coarde – este o lucrare de proporţii ample,
strabătută de un suflu epic şi de dinamism, de vivacitate şi optimism. Sonatina pentru vioară
şi pian a aceluiaşi compozitor se remarcă prin bogaţia melodică, prin noutatea şi ineditul
tratării intonaţiilor şi ritmului popular.
Majoritatea lucrărilor de muzică de cameră ale lui Alfred Mendelsohn au un conţinut
programatic. Printre acestea menţionam : Cvartetul nr.5 intitulat Cele patru temperamente,
Cvartetul nr.6 şi Sextetul de coarde Cântare omului inspirat din poemele lui Tudor Arghezi,
cele 7 miniaturi pentru cvintet de suflători şi Partita pentru vioară solo.
Sigismund Todută , referindu-se la lumea de imagini din sonatele sale, preciza:
„Sonata pentru violoncel şi pian merge din umbră către lumina, din sfera ideilor depresive
spre cele senine…Sonata pentru flaut gravitează în lumea imaginilor copilăriei”.Sonata
pentru vioară se inscrie, de asemenea, printre realizările de seama ale compozitorului.
Tudor Ciortea, în sonatele pentru vioară, violoncel şi pian, în Trio şi cvartete, în
Cvintetul cu pian şi în Octetul pentru suflători, două viole şi pian intitulat Din isprăvile lui
Păcală, utilizează idei melodice şi structuri ritmice variate şi complexe în care străbat vii
rezonanţe ale sensibilităţii poporului nostru.
Bogată este şi creaţia instrumentală de cameră a lui Ludovic Feldman: două Suite
pentru vioară şi pian, un Trio pentru coarde, un Cvintet pentru suflători,o Sonată pentru
flaut şi pian, devenită ulterior Concertul pentru flaut şi orchestră.
Suitele pentru pian Imagini din Dobrogea de azi de Diamandi Gheciu şi Imagini din
Muzeul satului de Petra Carmen Basacopol, Cvartetul Primăvara vieţii de Ovidiu Varga sunt
străbătute de o pregnantă viziune programatică.
Lucrări instrumentale de muzică de camera de o incontestabilă valoare au mai scris şi
compozitorii Sabin Dragoi, Nicolae Buicliu, Max Eisikovits, Eugen Cuteanu, Liviu Rusu,
Liviu Comes şi alţii.
În muzica instrumentală de cameră, un aport deosebit au avut şi Radu Paladi în
Cvartetul în do minor, Dumitru Capoianu în cele doua Cvartete de coarde, Theodor Grigoriu
în suita pentru cvartet de coarde Pe Argeş în sus, Anatol Vieru în cele doua Cvartete de
coarde şi Cvintetul pentru coarde şi clarinet. Merită menţionate, de asemenea, lucrările lui
Dumitru Bughici – Suita pentru vioară şi pian, Divertismentul pentru vioară, violoncel şi
pian, Tiberiu Olah – Trio pentru vioară, clarinet şi pian şi Sonatina pentru pian, Stefan
Niculescu – Sonata pentru clarinet şi pian, Cornel Trăilescu – Sonata pentru oboi şi pian,
Cornel Ţaranu - Trio şi Sonata pentru flaut şi pian, Pascal Bentoiu – Cvartetul de coarde,
Liviu Ionescu – Sonata pentru vioară şi pian, Sonata pentru pian şi violoncel de Valentin
Gheorghiu, Patru miniature pentru pian de Vinicius Grefiens, Joc din Oaş pentru pian de
Ştefan Mangoianu.
Muzica instrumentală de cameră, prin aportul creator al tuturor generaţiilor de
compozitori, a atins în zilele noastre un nivel ridicat de măiestrie artistică. Compozitorii
români se inspiră din izvoarele muzicii populare, păstrând o legatură organică cu tradiţiile
înaintate ale muzicii româneşti şi universale, preocupându-se de îmbogăţirea conţinutului
genului cu noi aspecte semnificative ale vieţii contemporane, care fac să vibreze noi cute ale
sensibilităţii auditoriului de astăzi.
Bibliografie
1. Petra-Basacopol Carmen- Însemnări despre creaţia instrumental Revista „.Muzica”
nr.8/1961
2. Vieru Anatol- Muzica simfonică, Revista „Muzica” nr.8/1959