UNIVERSITATEA DE STAT ALECU RUSSO DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI ARTE

CATEDRA DE ARTE ŞI EDUCAŢIA ARTISTICĂ

REFERAT

la disciplina : Istoria Muzicii Universale

Tema : „Barocul și Clasicismul vinez”

Autor : Ursu Mihail , MZ11Z

Profesor : conf.univ.,dr BULARGA Tatiana

Clasicismul vienez este o perioadă muzicală deosebit de importantă și influentă în istoria muzicii.De
asemenea, clasicismul vienez a adus o schimbare în modul de interpretare și de abordare a muzicii.
Orchestrația a devenit mai complexă și mai variată, iar utilizarea instrumentelor a fost explorată într-un mod
inovator. De exemplu, Beethoven a introdus în simfoniile sale instrumente precum trompetele și timpanele,
adăugind astfel un sunet mai puternic și mai dramatic.
Un alt aspect important al clasicismului vienez este importanța acordată expresiei emoționale în muzică.
Compozitorii au căutat să transmită emoții profunde prin intermediul compozițiilor lor, folosind contrastul
între secțiunile calme și cele energice, precum și utilizând tehnici de dezvoltare tematică .
Clasicismul vienez a avut, de asemenea, un impact semnificativ în dezvoltarea formelor muzicale. Simfonia,
sonata și cvartetul de coarde au devenit genuri muzicale importante în această perioadă, iar compozitorii au
explorat diferitele posibilități ale acestor forme, aducând inovație și creativitate în muzica lor.

După epoca preclasică, reprezentată prin fiii lui Johann Sebastian Bach, în special Carl Philipp Emanuel
Bach (1714-1788) și Johann Christian Bach (1735-1782), și prin Școala din Mannheim (Johann
Stamitz, 1717-1757; Christian Cannabich, 1731-1798), cei trei mari compozitori ai clasicismului vienez -
Haydn, Mozart și Beethoven - stăpânesc și perfecționează diferite genuri muzicale și procedee componistice,
de la linia melodică populară, la polifonia barocă. Ei reunesc stilul galant și sentimental al muzicii preclasice
cu diverse trăsături ale muzicii germane, franceze sau italiene, într-o mare varietate de creații, caracterizate
printr-o înaltă virtuozitate a formei combinată cu dramatismul muzicii.

Acest aspect se recunoaște în toate genurile, de la muzica de cameră, în special cvartetul de coarde dezvoltat
de Joseph Haydn și sonata instrumentală, la simfonie, concert pentru instrumente soliste și
orchestră, operă (de ex. Mozart) sau în muzica religioasă (Requiem-ul de Mozart sau Missa
solemnis de Beethoven), care au devenit modele pentru generațiile următoare. Caracteristic pentru cea mai
mare parte a compozițiilor este folosirea în prima mișcare a formei de sonată, nu în manieră schematică, ci
într-o mare diversitate a fanteziei creatoare, proprie fiecărui compozitor în parte.

Compozitorii cei mai reprezentativi ai acestei perioade au fost Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus
Mozart și Ludwig van Beethoven, strâns legați între ei (Haydn era prieten cu Mozart, Beethoven i-a fost
elev). Niciunul nu era originar din Viena, dar cea mai mare parte a activității lor creatoare s-a desfășurat în
acest oraș, care datorită operelor lor a căpătat o hegemonie în lumea muzicii. Compozitorii au urmărit să
creeze lucrări cu structuri clare și proporționate, utilizând tehnicile de dezvoltare tematică și contrapunct
specific barocului. (Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau, Arhiducatul Austriei, Sfântul
Imperiu Roman – d. 31 mai 1809, Viena, Imperiul Austriac) a fost un compozitor austriac. Alături
de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalități muzicale
ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale
din Europa apuseană. Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg, Sfântul Imperiu
Roman – d. 5 decembrie 1791, Viena, Sfântul Imperiu Roman) a fost un compozitor austriac, unul dintre cei
mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani
de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca „Anul muzical Mozart”.

Genurile și formele reprezentative ale clasicismului vienez includ simfonia, concertul, sonata și opera.
Simfonia: Simfonia a devenit o formă muzicală importantă în perioada clasicismului vienez. Aceasta constă
într-o lucrare instrumentală pentru orchestră, care este împărțită în mai multe părți sau mișcări. Simfoniile
compuse de compozitori precum Haydn, Mozart și Beethoven au devenit celebre pentru structurile lor
complexe și pentru modul în care explorează diferitele teme și motive muzicale.
Concertul: Concertul este o formă muzicală în care un solist (de obicei la pian, vioară sau violoncel)
interacționează cu o orchestră. Acest gen a fost foarte popular în perioada clasicismului vienez, iar
compozitori precum Mozart și Beethoven au scris numeroase concerte remarcabile.

Concertele sunt cunoscute pentru virtuozitatea soliștilor și pentru modul în care aceștia interacționează cu
ansamblul orchestral.
Sonata: Sonata este o formă muzicală care constă într-o lucrare instrumentală pentru un instrument solo sau
pentru un grup mic de instrumente. Sonata are de obicei trei sau patru mișcări distincte, care variază în ritm.
Opera: Opera a continuat să fie un gen popular în perioada clasicismului vienez. reprezintă esența
clasicismului vienez și demonstrează abilitățile și inovațiile compozitorilor din această perioadă. Muzica
clasică vieneză este cunoscută pentru eleganța sa, pentru rafinamentul tehnic și pentru expresivitatea sa
emoțională.
Creația clasicismului vienez : MOZART Simfonia nr. 34

A fost compusă de Mozart în vara tîrzie a anului 1780, într-o perioadă de rară fertilitate creatoare, căreia ii
aparţin cîteva dintre cele mai remarcabile opusuri de maturitate ale compozitorului, intre care Simfonia
concertantă în Mi bemol major, Divertismentul în Re major pentru cvartet de coarde, Sonata în Si
bemol major pentru pian si vioară, opera Idomeneo. Mozart se afla din nou acasă, la Salzburg. unde
atmosfera familiară, amintirile din copilărie, ambianţa ce-i ocrotise primii ani de viaţă ii umpleau fiinţa de o
blîndă melancolie.Simfonia sa în Do major, constind si ea din trei părţi — Allegro vivace, Andante di molto
şi Allegro vivace — poartă amprenta acestui popas intre ai săi, zugrăvit de compozitor intr-un suspin
romantic, generos si legănător Prima parte are un caracter triumfal, evocînd serbările din oraşul atît de
îndrăgit de Mozart. A doua temă defineşte clar caracterul de evocare al lucrării, creind momente cînd de
optimism, cînd de vagă melancolie, din care rezultă efecte surprinzătoare. Expresia concentrată din
încheierea primei mişcări, plină de energie, readuce motivul de la începutul simfoniei. Partea a doua este
bazată pe o temă plina de gingăşie, sugerînd o fină dantelărie scăldată în lumină. Finalul e construit pe o
temă principală avîntată, vijelioasă chiar, a coardelor şi suflătorilor de lemn, desfăsurindu-se în ritm de
tarantelă care continuă şi devine suportul celei de a doua teme, intonata de violină. Ea evoluează într-o
magistrală urzeală muzicală, cu aceasi vioaie pulsaţie ritmică, totul luînd sfîrşit intr-un clocot de bucurie şi
de vigoare juvenilă.

CONCLUZII : Pentru mine, clasicismul vienez este o călătorie auditivă într-un peisaj sonor rafinat și
echilibrat. Melodiile mă îmbie cu o eleganță atemporală, iar complexitatea structurilor muzicale mă
captivează, oferind o experiență sonoră plină de profunzime și claritate. Este ca și cum aș asculta
conversații muzicale între instrumente, fiecare având propria voce distinctă, dar contribuind la o armonie
sublimă.Clasicismul vienez a reprezentat o perioadă artistică remarcabilă, evidențiind echilibrul, claritatea
și simetria în muzică. Operele marilor compozitori precum Mozart, Haydn și Beethoven au definit această
epocă, punând accent pe structură și expresie. Este considerat un punct de referință în evoluția muzicii
clasice, lăsând o amprentă durabilă asupra istoriei muzicale.

BIBLIOGRAFIE
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Clasicismul_vienez
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Wolfgang_Amadeus_Mozart
3. https://discvinil.ro/produs/w-a-mozart-simfonia-nr-32-simfonia-nr-34-mica-
serenada/