Clasicismul vienez (în limba germană: Wiener Klassik) reprezintă un stil muzical dezvoltat la Viena în perioada cuprinsă aproximativ între anii 1781 si 1827. Compozitorii cei mai reprezentativi ai acestei perioade au fost Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Niciunul nu era originar din Viena, dar cea mai mare parte a activității lor creatoare s-a desfășurat în acest oraș, care datorită operelor lor a căpătat o hegemonie în lumea muzicii. După epoca preclasică, cei trei mari compozitori ai clasicismului vienez - Haydn, Mozart și Beethoven - stăpânesc și perfecționează diferite genuri muzicale și procedee componistice, de la linia melodică populară, la polifonia barocă. Ei reunesc stilul galant și sentimental al muzicii preclasice cu diverse trăsături ale muzicii germane, franceze sau italiene, într-o mare varietate de creații, caracterizate printr-o înaltă virtuozitate a formei combinată cu dramatismul muzicii. TRASATURI ALE CLASICISMULUI MUZICAL echilibrul formei si expresiei logica si profunzimea exprimarii mare pondere acordata perfectiunii formale idealul componistic se focalizeaza asupra formelor inchise concise,asupra calitatii tematice si a legii contrastului melodic,ritmic,tonal,armonic sau timbral toate exploatate indeosebi in structura definitorie pt clasici- sonata. rolul principal al melodiei acompaniate care insa nu inseamna excluderea totala a polifoniei emanciparea timbrurilor instrumentelor prin constructia de noi tipuri de instrumente. Clavecinul este inlocuit treptat de pian construit pe principiul percutiei si nu al ciupirii corzilor. Orchestra se modifica radical fata de cea baroca de la aspectul compact la cel diferentiat largindu-si registrele in special spre finalul clasicismului.Vor fi folosite din ce in ce mai des instrumente precum flautul-picollo,contrafagotul,trombonii sau percutia. Genul de sonata, cvartetul decoarde, cvartetul instrumental, simfonia, opera, oratoriul, missa, recviemul
Forme predilecte:sonata, liedul tripartit simplu sau
compus, tema cu variatiuni, rondo-ul. La mijlocul veacului s-a creat simfonia, ca gen orchestral, al cărui conţinut era la început tot de divertisment, apoi din ce în ce mai sobru, mai divers şi mai adâncit. Pe tiparul ciclului de sonată se constituie simfonia, izvorâtă din uvertura italiană*.
(Manuscris original din simfonia a IX-a de Beethoven)
*UVERTURĂ – PIESĂ ORCHESTRALĂ CARE PRECEDĂ O LUCRARE MUZICALĂ DE MARI PROPORȚII
SAU CARE CONSTITUIE O LUCRARE INDEPENDENTĂ. PIESĂ INSTRUMENTALĂ CONSTITUIND PARTEA INTRODUCTIVĂ A SUITELOR PRECLASICE Sfarsit