GENUL MUZICAL DRAMATIC

Din această categorie fac parte: OPERA, OPERETA și BALETUL.

OPERA:
- o lucrare scenică de proporții
- cea mai importantă caracteristică a sa este sincretismul (= îmbinarea muzicii cu textul, decorul, arta scenică,
costumație, dans)
Părțile operei:
- uvertura (preludiul) – parte instrumentală introductivă
- libretul = textul operei
- aria – parte solistică
- recitativul – parte mai puțin melodioasă, apropiată de vorbire
- ansambluri soliste – părți vocale în care mai mulți soliști (2, 3, 4 sau 6) cântă împreună. Se numesc duet,
trio, cvartet, sextet.
- intermezzo – parte instrumentală care face legătura între arii
- corul – personajul colectiv
- baletul – moment coregrafic care susține acțiunea operei
- scena finală – la sfârșitul operei, la care participă întreg ansamblul de interpreți (soliști, cor și orechestră)
Structura operei:
- poate avea între 1-5 acte
- fiecare act are mai multe tablouri, care, la rândul lor, sunt alcătuite din scene
Evoluția operei:
Sec. XVII → Preclasicismul muzical:
- Jacopo Peri – Euridice (prima operă)
- Claudio Monteverdi – opera seria Orfeu (operă cu subiect serios)
- Giovanni Battista Pergolesi – opera bufă La serva padrona (operă comică)
Sec. XVIII → Clasicismul muzical:
- Wolfgang Amadeus Mozart – Nunta lui Figaro, Don Giovani, Flautul fermecat, Răpirea din Serai
- Ludwig van Beethoven – Fidelio
Sec. XIX → Romantismul muzical (perioada de glorie a operei):
- Gioacchino Rossini - Bărbierul din Sevilla
- Giuseppe Verdi – Aida, Trubadurul, Traviata, Othello, Nabucco etc.
- Richard Wagner – tetralogia Inelul Nibelungilor (S.F.) etc.
- Georges Bizet – Carmen
- Piotr Ilici Ceaikovski – Dama de pică
Sec. XX:
- Giacomo Puccini – Boema, Tosca, Madame Butterfly etc.
Evoluția operei românești:
Sec. XIX:
- Eduard Caudella – operele comice Olteanca, Fata răzeșului; opera cu subiect istoric Petru Rareș
- Geroge Stephănescu – Petra; operele comice Scaiul bărbaților; Mama soacră
Sec. XX:
- George Enescu – Oedip
- Alexandru Zirra – Capra cu trei iezi; Alexandru Lăpușneanu; Făclia de Paști
- Sabin Drăgoi – Năpasta (după I. L. Caragiale); Horia
OPERETA:
- o compoziție muzical-dramatică cu conținut agreabil, în care momentele cântate alternează cu cele vorbite
- se înrudește cu opera bufă → subiect vesel, spumos, cu sfârșit fericit
- apare în sec. XIX, în Franța
Compozitori:
- Jacques Offenbach (părintele operetei) – Frumoasa Elena
- Johann Strauss – Voievodul țiganilor; Liliacul; Sânge vienez
- Ferenc Lehár – Văduva veselă
- Imre Kálmán – Silvia; Contesa Marița
- Alexandru Felchtenmacher – Baba Hârca
- Ciprian Porumbescu – Crai nou

BALETUL:
- a apărut în sec. XV, la curtea regilor Franței
- s-a dezvoltat în perioada romantică (sec. XIX), în creația compozitorilor ruși
- are aceeași structură ca opera: acte → tablouri → scene
Momentele baletului:
- uvertura
- pas-de-deux
- pas-de-trois
- momente solistice
- corpul de balet
Compozitori:
- Piotr Ilici Ceaikovski – Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci, Frumoasa din pădurea adormită
- Leo Delibes – Coppelia
- Mihail Jora – La piață