Muzica vocală şi

instrumentală în Renaştere
În perioada Renaşterii s-au dezvoltat în special două
noi genuri:
chansonul francez si madrigalul italian.
Cântecul şi madrigalul erau compuse pe mai multe
voci.
Versurile variau de la povestiri sentimentale de
dragoste, la descrieri pastorale.
 Madrigalele secolului al XVI-lea erau compuse inițial
la două voci.
 Ritmul şi textul erau identice.
 Treptat, se vor compune lucrări de gen la cinci voci.
 Se remarcă:
 divizarea vocilor în grupuri.
 atenția asupra registrelor.
 Reprezentanţi din evoluţia madrigalului:
 Andrea Gabrielli;
 Giovanni Pierluigi da Palestrina;
 Claudio Monteverdi, care pâna la vârsta de 40 de ani
a compus madrigaluri.
 Odată cu instaurarea bogatei familii Medici,
apare un nou gen - cântecele de carnaval.
 Iniţial, se interpretau pe trei voci.
 Se bazau pe cântece cunoscute.
 Erau cântate la serbările de stradă improvizate.
 O pondere deosebită a avut-o muzica destinată
bisericii.
 Corurile erau mici, aproximativ 20 – 30 de persoane.
 Vocile erau introduse de instrumente: cornul şi
trombonul.
 Biserica Romană considera că arta sonoră trebuie să
fie simplă, favorizând muzica religioasă a lui
Palestrina, cu text scurt, inteligibil.
 Mai târziu, Palestrina preferă să scrie partituri ce
redau calităţile corului.
 Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594)
 S-a născut în 1525 la câteva mile de Roma, în
orăşelul Palestrina;
 Numele de Palestrina nu reprezintă decât porecla
compozitorului.
 Pe atunci, artiştii de seamă erau adesea numiţi după
oraşul în care se născuseră.
 1537, la vârsta de 12 ani, figura printre cântăreţii
uneia din bisericile romane.
 1551, conducea corul catedralei Sf. Petru din Roma.
 Avansarea rapidă a lui Palestrina se explică prin
faptul ca noul papă – Iulius al III-lea fusese, înainte
de numirea sa, cardinal la Palestrina şi-l cunoştea pe
Giovanni ca pe un muzician remarcabil.
 1555, Palestrina a devenit cantor al Capelei Sixtine;
 A fost concediat ulterior pentru că era căsătorit,
aspect nepermis pentru un cantor papal.
 Palestrina este angajat să conducă activitatea
muzicală la alte biserici din Roma.
 1571 - 1594, anul morţii sale, a condus corul
catedralei Sf. Petru.
 Importanţa componistică a lui Palestrina:
 lucrări vocale polifonice;
 misse;
 motete;
 madrigaluri religioase şi laice, executate a cappella,
(de cor fără acompaniament de orgă sau alt
instrument muzical).
 Ca muzician angajat al bisericii, Palestrina a compus
lucrări dedicate slujbelor religioase.
 Spiritul catolic nu a avut vreodată un ecou mai
puternic în realizările componistice, aşa cum a avut în
creaţia palestriniană.
 Creaţia lui Palestrina se identifică în sensul
accentuării textului prin intermediul muzicii.
 Fără avânturi patetice, fără accente dramatice, cu o
cursivitate în care melismele, salturile intervalice
mari, disonanţele sunt evitate sau rezolvate imediat.
 În creaţia liturgică, tema de bază (cantus firmus), este
preluată din cântările gregoriene.
 Stilul imitativ, cu intrare succesivă a vocilor, ce
creează momente iniţiale de relaţii armonice (de
factură modală) şi realizează o gradată amplificare a
sonorităţii, este dominant în concepţia polifonică
palestriniană.
 Muzica celor şase părţi ale missei este generată de
tema iniţială, prezentând în unele creaţii, modele de
gândire ciclică.
 Părţile missei sunt:
 Kirie,
 Gloria,
 Credo,
 Sanctus,
 Benedictus,
 Agnus Dei.
 Remarcăm:
 predominarea facturii armonico-acordice în
secţiunile cu text lung – Credo.
 Stilul linear polifonic apare în părţile cu puţine
cuvinte (Kirie).
 Claudio Zuan Antonio Monteverdi (1567-1643)
 (botezat pe 15 mai 1567 în Cremona, d. 29 noiembrie 1643 la
Veneția)
 compozitor, violonist și cântăreț italian.
 Operele sale sunt promovate pe toate scenele importante din
lume.
 Madrigalurile sunt considerate lucrări tradiţionale ale genului.
 Unele piese sacre sunt de asemenea foarte cunoscute.
 Este cunoscut ca părintele operei.
 Piese sacre
 Madrigali spirituali;
 Misse;
 Piese vocale
 Canzonette
 Lamento d'Arianna, 1623;
 2 culegeri de Scherzi musicali
 8 volume de madrigale de la 2 la 8 voci;
 Creaţii scenice:
 L'Orfeo, premieră Mantua,1607
 L'Arianna, 1608
 Il ballo delle ingrate, 1608
 Balet - Tirsi e Clori, 1616
 Il combattimento di Tancredi e Clorinda, Veneția, 1624
 Il ritorno d'Ulisse in patria, Veneția 1640
 L'Incoronazione di Poppea, Veneția 1642 ( în două variante )
 Răspândirea noului stil „rappresentativo” la alte
curţi italiene, a început cu reprezentarea operei
„Orfeo” de Claudio Monteverdi, la Mantua în 1607.
 Libretul, de Alessandro Striggio, foloseşte  aceeaşi
poveste ca şi „Euridice” a lui Rinuccini, lărgită şi cu
un final diferit, mai apropiată de mit.
 Muzica lui „Orfeu” se remarcă printr-o afectivitate
mai mare decât „Euridice”.
 Luca Marenzio (n. 1553, Brescia — d. 1599, Roma)
 A desfășurat o mare parte din activitate la Roma;
 A deținut funcții importante în slujba unor cardinali.
 A fost extrem de admirat ca autor de madrigaluri.
 A fost supranumit compozitorul divin.
 A ilustrat foarte sugestiv idei sau cuvinte ale textului,
prin procedee componistice specifice.
 A adoptat în compozițiile sale un stil mai cromatic
decât se obișnuia în vremea respectivă.
 A avut tendința de a abandona modurile, în favoarea
scărilor minore și majore.
 A deschis calea către noua Școală monteverdiană;
 A compus:
 Muzică religioasă: mise, motete;
 Muzică laică: 500 de madrigale (9 volume);
 Gesualdo da Venosa (sau Carlo Gesualdo)
 Compozitor italian renascentist;
 S-a născut la Napoli în 1560;
 A încetat din viaţă la Avellino în 1613.
 A aparținut unei familii nobiliare foarte bogate din
sudul Italiei.
 De mic și-a manifestat înclinația către muzică și a
urmat studii de specialitate.
 Încă din adolescență compune cu o mare ușurință și
cântă cu virtuozitate la lăută.
 După anul 1590, biografia sa devine controversată.
 Opera sa se remarcă printr-o expresivitate ieșită din
comun;
 folosirea îndrăzneață a armoniilor cromatice, într-un
mod nemaiîntâlnit până la el.
 Creații:
 Muzică laică: 7 volume de madrigale (ultimul,
publicat postum în 1694).
 Muzică religioasă: două cărți de Sacrae cantiones.
 Muzica instrumentală în secolul al XVI-lea
 Datorită perfecţionării tehnicii de construcţie a
instrumentelor, se cristalizează şi se dezvoltă genuri
instrumentale.
 În practica instrumentală, anumite genuri sunt
desprinse din muzica vocală.
 Până în secolul al XVI-lea, instrumentele însoţeau
vocile, dublându-le şi, rareori, având rolul de a
executa liniile polifonice, care însoţeau melodia
principală, conferită vocii.
 În muzica de dans, instrumentele nu mai erau
dependente de voci.
 În momentul în care instrumentele se desprind de
voci, se creează mici ansambluri instrumentale, cu
care se execută o polifonie vocală transpusă.
 Apar piese la 3-4 voci, ce conţin fie muzică de dans,
fie transcripţii de motete, chansone şi arii, creându-se
astfel genul de ricercar – o transcripţie a motetului,
canzonei şi fanteziei, cu aceeaşi structură a
ricercarului, dar şi cu episoade libere.
 Odată cu transcripţia unei piese de dans, se realizează
treptat trecerea către cuplul de dansuri
 Pavana – Gagliarda;
 Tantz-Nachtantz;
 Pasamezzo-Saltarello.
 Se vor adăuga apoi noi dansuri:
 Pivo, Baletto, Allemanda, Couranta, Sarabanda,
Giga.
 O altă categorie de genuri instrumentale, nelegate de
cânt sau de dans, sunt acele preludii, toccate şi teme
cu variaţiuni, precum:
 Passacaglia;
 Ciaccona;
 Folia
 Aceste genuri oferă etalarea primelor încercări de
virtuozitate instrumentală.
 Instrumentele fundamentale în Renaştere au fost lăuta
şi orga.
 Notaţia la lăută se realiza cu ajutorul aşa-numitelor
tabulaturi, realizate cu un portativ de linii
reprezentând coardele instrumentului.
 Claudio Merulo - primele compoziţii pentru orgă
Toccate, 1598.
 După modelul orgii s-a creat treptat un instrument cu
coarde cu taste – clavicordul.
 Acesta va fi înlocuit apoi de clavicembalo.
 Către sfârşitul secolului al XVI-lea, se realizează
formele noilor instrumente, ce vor forma cvartetul
modern:
 vioara,
 viola
 violoncelul.
 Meşterii cremonezi – Andreea Guarnieri, Antonio şi
Nicollo Amatti, Antonio Stradivari, vor perfecţiona
familia instrumentelor cu arcuş.
 Transcripţia după piesele polifonice şi cele de dans
au realizat:
 Marco Antonio Cavazzoni (Italia),
 John Dowland (Anglia).
 În Anglia, muzica de virginal se dezvoltă, fiind
utilizat procedeul variaţiunii:
 William Byrd, Thomas Morley, John Bull,etc.
 Orga a favorizat tehnica polifonică.
 Pentru orgă s-au scris:
 ricercare,
 toccate
 canzone.
 Muzica de orgă au compus italienii: Cipriano da Rore,
Andreea şi Giovanni Gabrieli.
 Fie în suite, fie ca piese separate, procedeul variaţiunii
polifonice este specific passacagliei, ciacconei şi foliei.