Cultura muzicală în Grecia

Antică.
Comentarii succinte despre
începuturile muzicii în alte
culturi
 Dintre culturile muzicale ale Antichităţii, muzica
greacă este cea mai apropiată de noi, influenţând
gândirea artistică.
 Cauzele prin care s-a evidenţiat:
 delimitarea cadrului istoric general, alcătuit din
cele mai vechi culturi orientale;
 procesul de sintetizare şi de asimilare originală, în
urma căruia diferitele culturi au contribuit la
naşterea culturii greceşti.
 Câmpia dintre Tigru şi Eufrat se consideră a fi
fundamentul celei mai vechi civilizaţii omeneşti.
 În Mesopotamia au existat unele dintre cele
mai importante civilizații din lumea antică,
precum sumerienii, akkadienii, chaldeenii,
babilonienii și asirienii.
 Dincolo de câmpia amintită se impune cultura
chineză, iar în centrul Asiei, cultura indiană.
 Începând cu mileniul 4 î. e. n. culturile restrânse
în jurul celei greceşti sunt:
 babiloniană,
 egipteană;
 siriană;
 palestiniană.
 În culturile antice ale răsăritului apropiat se
constituie pentru prima dată un sistem muzical,
în forma cea mai rudimentară în istoria muzicii.
 Reţinem:
 legenda despre originea divină a muzicii la toate
popoarele de cultură ale Antichităţii;
 raportarea strânsă a sunetului la Cosmos.
 Relaţionată cu matematica, muzica reprezintă:
 o ştiinţă ezoterică;
 o preocupare rezervată celor ce răspundeau în
stat de ordinea tuturor lucrurilor divine şi
profane;
 Ordinea sunetelor se baza pe gama pentatonică
anhemitonică, din care se va dezvolta gama
heptatonică, rezultând simbolurile cifrelor 5 şi7;
 Au apărut primele încercări de scriere, aşa cum
dovedeşte un document cuneiform vechi
babilonian, ce presupunea notarea unei piese
pentru harpă.
 Cercetările asupra culturii vechi greceşti s-au
realizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
şi se bazează pe:
 fragmente din lirica lui Pindar;
 Tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide;
 Epopeile lui Homer;
 Poezia lui Hesiod.
 Din activitatea generală desfăşurată se desprind
trei domenii distincte:
 practic – artistic;
 teoretic- ştiinţific;
 estetic-filosofic.
 Scrierile despre muzică aparţin unor autori greci
precum:
 Aristoxenos, Plutarh, Aristide, Quintilian.
 Muzica avea un rol deosebit în viaţa
particulară şi în cea publică.
 Serbările religioase care atrăgeau mulţimea
erau adevărate concerte sau reprezentaţii
teatrale.
 Aşa a luat naştere arhitectura teatrelor, care
uimeşte prin acustica perfectă, precum şi
odeoanele, adevărate săli de concerte.
 Genurile muzicale:
 Chitarodia (cu derivatul ei lirodia);
 Chitarodul de profesie avea voce de tenor.
 Apărea în public îmbrăcat în haină lungă şi
purtând pe cap o cunună de lauri.
 Instrumentul său era kithara din Lesbos sau
cea asiatică.
 Repertoriul kitharodic era variat, incluzând
imnuri în onoarea zeilor.
 Lirodia cultivă forme mai intime:
 cântece politice;
 de dragoste;
 satirice;
 Al doilea gen era aulodia.
 Presupunea existenţa a doi interpreţi, un cântăreţ şi
un instrumentist.
 La concursuri, cântăreţul este singurul premiat.
 Piesa celebră din repertoriul auletic este Nomos
Pitic ce descria lupta dintre Apollo şi balaur.
 Corul avea un rol foarte important, fiind
considerat un personaj care participă la
desfăşurarea acţiunii.
 Genul în care muzica se afirmă din plin
rămâne tragedia.
 Un interes deosebit îl prezintă în cultura
muzicală antică, sistemul muzical.
 Grecii nu concepeau seriile lor de sunete
ascendent, ci descendent.
 Ceea ce numim astăzi gamă, se baza pe
reunirea unor entităţi mai mici, ce stau la
baza acesteia, a tetracordurilor.
 Tetracordul - şirul de patru sunete, cu două
sunete fixe şi două mobile.
 Tetracordul era adaptat la cele trei genuri:
diatonic, cromatic şi enarmonic.
 O altă problemă este cea a raporturilor
matematice dintre sunete, pe care vechii greci
au învăţat-o de la vechii egipteni.
 Se spune că Pitagora, întemeietorul noeticii
muzicale, a cunoaşterii muzicale pe baza
principiului cifrelor, ar fi învăţat în Egipt.
 Această ordine matematică a sunetelor, calculată
cu ajutorul unui instrument, compus dintr-o
singură coardă, se numea monocord;
 Se afla în concordanţă cu ordinea universală
cosmică.
 Pornind de la muzică, grecii au descoperit în
ordinea universală un sistem muzical pe care l-au
elucidat pe baza principiului dualităţii
antinomice, împăcată prin armonie.
 Intervalele consonante fundamentale erau:
cvarta, cvinta, octava.
 Gruparea intervalelor pe baza principiului
înălţimii relative se numeşte sistem.
 Sistemul muzical grec a avut o bază diatonică
heptatonică, distingându-se mai multe
ipostaze modale, cu ordinea diferită a
tonurilor şi a semitonurilor.
 Ritmica:
 Muzica vocală era strâns legată de poezie.
 Ritmul reprezenta în muzică principiul
masculin iar melodica, principiul feminin.
 Ritmica grecească se constituia pe unităţi
primare, având durata cea mai scurtă.
 Fraza muzicală se subdivizează în segmente
rezultate din sunete şi tăceri (pauze).
 Acestea sunt picioarele metrice: dactil, anapest,
troheu, iamb, peon.
 Notaţia muzicală se realiza cu ajutorul celor 24
de litere ale alfabetului ionic.
 Disciplinele studiate:
 Găsim la Martianus Capella sistemul celor 7
discipline: gramatica, dialectica şi retorica,
constituite în trivium şi aritmetica, geometria,
muzica, astronomia – quadrivium.
 Pentru Evul Mediu acestea formează sistemul
celor 7 arte liberale.
 Concluzii:
 Apariţia artelor este legată de totalitatea factorilor
de existenţă şi de trăirile omului.
 La început arta era sincretică, dansul muzica,
cuvântul, coexistau.
 Această artă sincretică s-a desfăşurat pe o lungă
perioadă de timp, fiind un intermediar între om şi
forţele naturii.
 Au rezultat religii şi credinţe în care muzica
deţinea un rol foarte important, deoarece era
considerată un dar al zeilor şi tot lor le era
închinată.
 Izvoare de cunoaştere:
 rămăşiţele de instrumente muzicale, desene,
încrustaţii pe pereţii peşterilor;
 cărţi istorice, filosofice, literare – informaţii
despre practicarea muzicii, despre genurile
muzicale, despre interpretarea lor vocală sau
instrumentală;
 mitologia, legende imortalizate în epopeile
anonime sau ale unor creatori;
 literatura (Sofocle, Euripide);
 Scrieri de teorie muzicală care dezbat aspecte ale
limbajului muzical (ritm, melodie).
 Documente notate – cele 10 melodii eline;
 Imnurile lui Mesomedes;
 Imnul delphic – mitologia engleză;
 Oda lui Pindar;
 Fragment cromatic – Orestia;
 Muzica ebraică – sursă pentru practica actuală, dar
şi sursă de inspiraţie pentru muzica cultă medievală;
 Studii comparative:
 Folclorul, muzica populară extraeuropeană (mai ales
în Asia), muzica medievală (bizantină şi
gregoriană).
Primul și al doilea Imn
delphic
 Cele două imnuri delphice sunt datate
c.138 î.Hr. și 128 î.Hr.
 Deși din păcate nu a supraviețuit în forma
sa completă, Primul Imn Delphic către
Apollo este fragmentul de muzică notată
în lumea occidentală! Este scris notația
muzicală alfabetică, utilizată în Grecia
antică, prin care notarea alfabetică
descria sunetul melodiei, scris deasupra
textului.
Primul Imn delphic
 Ritmul poate fi ușor dedus din silabele
textului.
Primul imn Delphic la Apollo a fost
descoperit în 1893 de un arheolog francez.
 Era inscripționat în marmură, sculptată pe
un perete exterior al tezaurului din Delfi.
 Tot ce se știe despre compozitorul său este
că a fost scris de un atenian, în jurul anului
138 î.Hr., deoarece partea inscripției care
indică numele compozitorului este prea
dificil de citit.
Traducerea în engleză –
Primul imn delphic
 "Hear me, you who posses deep-wooded Helicon,
fair-armed daughters of Zeus the magnificent!
Fly to beguile with your accents your brother,
golden-tressed Phoebus who, on the twin peak of this rock of Parnassus,
escorted by illustrious maidens of Delphi,
sets out for the limpid streams of Castalia, traversing,
on the Delphic promontory, the prophetic pinnacle.
Behold glorious Attica, nation of the great city which,
thanks to the prayers of the Tritonid warrior,
occupies a hillside sheltered from all harm.
On the holy alters Hephaestos consumes the thighs of young bullocks,
mingled with the flames, the Arabian vapor rises towards Olympos.
The shrill rustling lotus murmurs its swelling song, and the golden kithara,
the sweet-sounding kithara, answers the voice of men.
And all the host of poets, dwellers in Attica, sing your glory, God,
famed for playing the kithara, son of great Zeus,
beside this snow-crowned peak, oh you who reveal to all mortals
the eternal and infallible oracles.
They sing how you conquered the prophetic tripod
guarded by a fierce dragon when, with your darts
you pierced the gaudy, tortuously coiling monster,
so that, uttering many fearful hisses, the beast expired.
 Al doilea Imn delphic
Cel de-al doilea imn Delphic este puțin mai recent
Datează cu aproximație din anul 128 î.Hr.;
În mod evident, a fost interpretat pentru prima
dată în același an.
Numele compozitorului pentru al II-lea Imn
Delphic a supraviețuit, într-o inscripție separată.
Este numit „Limenius”.
Epitaful lui Seikilos

 Un cântec al așa numitului compozitor

Seikilos care și-a dorit să fie propriul
său epitaf.
 A fost descoperit pe o coloană de
marmură (în Asia Mică) scris într-o
notație antică greacă datată
aproximativ din anul 200 î.H
Epitaful lui Seikilos

 Traducere
 Atâta timp cât trăiești, strălucește!
Nu îți fă griji pentru nimic!
Viața nu durează mult.
Timpul își cere tributul.
 Muzica în China Antică:
 Exista o muzică de cult, alături de imnurile
dedicate împăratului şi, de asemenea, o muzică
populară foarte bogată.
 Era considerată cea mai de seamă artă:
Dumnezeu dă oamenilor pacea, liniştea, muzica
şi hrana, comenta Lao Tzi, părintele filosofiei
chineze, secolul IV d. C.
 Instrumentul caracteristic era guţiu, instrument
cu coarde de mătase şi arcuş;
 Scara muzicală utilizată era pentatonică (5
sunete fără semitonuri), sistemul pentatonic
anhemitonic.
 Muzica în India antică:
 Muzica era considerată un dar al zeilor;
 Se utilizau scări heptatonice;
 Octava era împărţită în 22 de sferturi;
 Se foloseau mai ales instrumente cu coarde:
 ravanaston, rabab, vina (cu coarde ciupite)
 Variante de flaut şi oboi;
 Tabla (percuţie)
 Muzica în Mesopotamia şi Egipt
 Mesopotamia
 Civilizaţia sumeriană şi asiro-babiloniană
 În timpul lui Nabucodonosor al doilea, muzica a
cunoscut o deosebită înflorire;
 Exista o notaţie muzicală asemănătoare celei
cuneiforme;
 În Egipt instrumentul naţional era lira.
 Caracteristicile culturii muzicale antice:
 anonim – tendinţa limbajului muzical nu este
originalitatea, ci stabilirea unui cod cu largă
valabilitate;
 Monodia nu se îndepărtează de anumite tipare,
care, deşi variate în diferitele culturi muzicale,
sunt foarte apropiate atât spaţial cât şi temporal;
 oralitatea – interpretul ia forma unor coruri;
 Interpretul nu este detaşat de actul creator, el
săvârşeşte o recreare muzicală.
 Se cântă pentru cinstirea şi implorarea zeilor –
Ditirambul;
 Cu ocazia înfrângerii sau victoriei la războaie –
Embateria;
 La ospeţe – Skolionul;
 La înmormântare – Threnul;
 Sincretismul - genuri:
 Tragedia elină;
 Nomosul chitaristic sau auletic (tendinţa de
desprindere a muzicii din însoţirea cu dansul sau
cuvântul).