Muzica antica

Originile artei muzicale trebuie căutate în îndepartata istorie a omenirii. Ca arta sonora poate fi
considerata abia in momentul în care sunetele sunt conștient organizate,reflectand un anumit grad de
evoluție în spiritualitatea omului primitiv.Astfel,omul devine creator de artă în momentul în care ajunge să
stăpâneasca gândirea și vorbirea articulată. Primele practici de natură artistică sunt legate de procesul
muncii, în colectiv,când apar comenzi ritmate, strigăte sau chemări, ingânări sau imbărbătări etc., mai apoi
ca forme evoluate de magie, rituale, incantații, când elementul melodico-ritmat este alăturat dansului si
cuvântului, formand astfel o artă sincretică ce s-a desfășurat pe o lungă perioadă de timp.

Primele forme ale artei muzica dateaza din paleoliticul mijlociu și constă în lovituri între pietre,
lemne sau orice alte obiecte uzuale. Au fost concepute și imnuri de slăvire, din urlete și dansuri.Astăzi,
aceste forme de manifestare sunt privite oarecum sceptic deoarece ele erau limitate la sunete precare și
destinate mulțumirii zeilor.

Pe masura ce primele civilizatii antice au inceput sa prinda forma ,muzica lor a devenit din ce in ce
mai complexa.

Muzica in China antică

In China Antica muzica insemna cea mai de seama arta. 'Cartea Cantecelor' este considerata cel mai
vechi document de creatie populara chineza cuprinzand 305 povestiri in versuri, unele avand semne
indicatoare de ritm de pauze sau unduiri expresive.

Exista si o muzica rigida, de templu sau cea de slavire a imparatului. De la mijlocul secolului al treilea
inaintea erei noastre existau la curte orchestre de peste 800 de muzicanti si formatii de peste 100 de
dansatori.

Sistemul sonor specific muzicii chinezesti este sistemul pentatonic anhemitonic, sistem modal bazat
pe o scara de cinci sunete, fara semitonuri. Predominau registrele inalte sau joase, alternate cu dansul sau
muzica de slavire a imparatului. La curtea imperiala existau doua tipuri de muzica: yen-yueh muzica laica,
pentru ocazii festive si ya-yueh muzica rituala. Chinezii considerau ca muzica are un rol educativ deosebit.

Genurile muzicale preferate de chinezi erau imnurile in onoarea cerului sau pentru cinstirea stramosilor,
odele pentru imparat, iar poezia era cantata cu sau fara acompaniament.

Muzica in Grecia antica

In Grecia Antica, cultura muzicala a fost influentata de toate civilizatiile care o inconjurau, data fiind
asezarea sa strategica. Culturi precum cea mesopotamica, etrusca, egipteana chiar si cele indoeuropene au
influentat atat muzica cat si instrumentele muzicale. Grecii dadeau o mare importanta valorii educative si
morale ale muzicii datorita acestui fapt muzica este strans relationata cu poemul epic. Apar barzii, care,
acompaniati de o lira, hoinareau din cetate in cetate transmitand pe cale orala istoria Greciei si legendele
sale. In acele vremuri muzica s-a relationat strans cu filosofía. Inteleptii vremii pun in valoare importanta
culturala a muzicii. Pitagora o considera “un medicament pentru suflet” iar Aristotel o foloseste pentru a
ajunge la catharsis. Ulterior apare in Atena ditirambul, poem liric dedicate zeului Dionysos acompaniat de

1
dans, si aulosul. Apar deasemenea dramele, tragediile si comediile combinate insa fara a pierde din dans,
muzica si poezie.

Muzica in grecia antica era prezenta in societate in mod universal: la festivitati, la ceremonia
funerare, in teatro etc, prin intermediul muzicii populare sau a baladelor care prezentau poemele epice. Juca
deci un rol important si o parte integrante in viata locuitorilor Greciei antice.
Exista fragmente semnificative despre notatia muzicala utilizata de greci si referinte literare ale greciei
antice. prin intermediul izvoarelor s-a putut investiga asupra modului in cares una muzica greaca, asupra
rolului ei in societate, in problemele economice relationate cu aceasta arta sau de importante sociala a
muzicienilor. Insasi faptul de a canta la instruente muzicale este prezent in desenele gasite pe cerámica
greaca. Cuvantul música provine din denuirea muze, fiicele lui Zeus,care, dupa mitología greaca, inspirau
toate activitatile creative si intelectuale.

Muzica in Egiptul antic

Cultura egipteana a lasat nenumarate marturii, unele scrise (papirusuri), altele nescrise (piramide sau
opere de arta). Credinta cosmogonica a acestui popor lega fiecare sunet dintr-o scara formata dintr-o
succesiune de cvarte, incepand cu nota mi, de planete si de zilele saptamanii, considerand ca acestea
influenteaza viata indivizilor. Instrumentele utilizate erau palmele (pentru ritm), vocea, harpa cu 3, 12 si 21
de corzi, flautul dublu, oboiul dublu, chitara cu 2-10 corzi, lira cu 6-10 corzi si titera cu 5 corzi.

Arta muzicala era sincretica, continea momente lirice si de dans si era utilizata la festivaluri, ceremonii
religioase sau funerare si in cadrul teatrului destinat zeilor (la care participa faraonul, alaturi de intreaga
comunitate). Muzica consta in formule magice de fermecare sau vindecare si in imnuri procesionale, era
cantata individual sau colectiv, iar melodia era preponderent diatonica, cu cromatisme ornamentale bogate
executate rapid si cu portamente cantate preponderent de femei.

Cele mai importante manifestari erau cele inchinate zeului Osiris zeul naturii, ele implicau aportul
sincretic al tuturor artelor, imbinandu-se poezia cu dansul si muzica, dar si cu elemente ale artelor vizuale,
prin decorurile fastuoase, pregatite minutios.

2
 Cultura muzicala in perioada
medievala

In anul 800 Carol cel Mare este incoronat de catre Papa, fapt ce consolideazaEuropa din punct de
vedere politic si religios, creand premisele unei societati si culturicomune. Se pun bazele primelor
universitati, se dezvolta filosofia scolastica, se fac primele traduceri din literatura araba si greaca. In secolele
XII- XIII au loc cruciadele sise construiesc primele catedrale gotice. Muzica se dezvolta in paralel, pe doua
segmente: religios si laic

Muzica religioasa se unifica, prin sistematizarile facut de Papa Grigore cel Mare, sub fora cantului
gregorian, denumit si "cantus planus", care devine primul sistemmuzical vest- european.

Curtile feudale incurajeaza creatia muzicala laica de divertisment; un rolimportant il are muzica de
dans, care va duce la dezvoltarea genurilor instrumentale. Isecolul al XIV- lea, muzica vocala laica preia
tehnicile de compozitie (legile polifonice)ale muzicii religioase.In aceasta epoca se dezvolta in mod deosebit
notatia muzicala, mai alesdiminuarii rolului improvizatiei, in favoarea lucrarilor compuse, dar si
gratiecompozitorilor de a-si revendica paternitatea asupra creatiilor lor. Astfel ajung pana lanoi primele
nume reprezentative de compozitori.Apar numeroase lucrari teoretice ( atribuite lui Boethius, Hucbald,
Odon deCluny, Philippe de Vitry, Franco da Cologna).Organizarea discursului muzical este initial moodica,
ulterior evoluand catre polifonie. Tot in aceasta perioada se cristalizeaza un sistem modal bazat pe
modurilegrecesti

3
4