Portretistica

La început se paruse ca Rembrandt nu va schimba prea mult cursul portretisticii olandeze,totuși

după 10 ani era evident ca nu se mulțumea doar cu stilul convențional.Cam de pe atunci a începul el
să redea nu numai aparențele exterioare ci Rembrandt a mers mai departe în exprimarea vieții
interioare a omului și existența lui spirituală,așadar era clar că Rembrandt se depărta ușor de
succesul public și ca oricare latura a creației sale să redea portretisticii lui caracterul labil al
personalității.

Portretistica lui Rembrandt se împărțea in trei tipuri: autoportretele,portretele individuale și

portretele de grup. În special autoportretele reflectă acea fuziune dintre subiectiv și universal
caracteristică a geniului lui Rembrandt.

Portretele individuale reflectă sensibilitatea lui Rembrandt fața de latura spirituală a omului și
implică profunzime și generozitatea în interpretarea caracterului omenesc.

Portretele de grup evidențiază pe lângă aceste calităti de bază,abilitatea artistului în a lega figurile
individuale de activități și situații comune 1

Autoportrete

Portretele individuale

Portretele de grup

PEISAJUL

Peisajul era unul dintre cele mai populare subiecte ale artei olandeze În Olanda calvină și
democratică ,atât biserica cât și Curtea incetaseră sa mai fie patronnii influenți ai artelor,așadar a
câștigat teren dragostea burghezilor olandezi pentru infățisarea intimă a mediului lor.Peisajele au
devenit din ce în ce mai apreciate.

Pătrunderea lui Rembrandt in peisagistica olandeză a reiese un factor al universalității

sale.Evident Rembrandt a făcut acesta într-un mod atât de personal încat nici unul din contemporanii
săi nu îl putea întrece. Cunoaștem in total douăzeci și patru de gravuri de peisaje,mai mult de doua
sute de desene și șaptesprezece picturi2. În comparație cu realizările sale în portretistică sau in
pictura cu subiect numărul lucrărilor care înfățișează peisaje este mult mai mic.Studiile lui
Rembrandt după natură i-au adus experiențe noi care au avut repercusiuni asupra concepției sale
picturale și psihologice.

Dintre peisajele desenate de Rembrandt enumeram :Două căsuțe, din colecția Devonshire de la
Chatsworth.Aceste căsute dau impresia plină de forță a masei ,iar în tratarea suprafețelor,de bogăție
a texturii.

„Ferma printre copaci lângă un canal”-permite o expunere a vieții spațiale și picturale.

„Omval" -Rembrandt obține o claritate spațială desăvârșită pe o suprafață incredibil de largă cu

ajutorul a foarte puține accente plasate cu sensibilitate. 3

„Peisaj cu mori de vânt”-reprezentând un colțișor din marginea de apus a Amsterdamului.

1
Ibidem.p33
2
Ibidem.p99
3
Ibidem.p103
„Vedere din Amsterdam”.Amplul peisaj de câmpie din 1651 numit tradițional „Câmpul cântăritorului
de aur".

„Trei copaci" din 1643 cu un clarobscur pronunțat.

„Podul lui Six" din 1645 prezintă punctul culminant in tendințele realiste in peisajele gravate ale lui
Rembrandt. „Peisaj cu copaci,case țărănești și un turn” din 1650.

„Peisaj cu botezul eunucului”din 1636 combină pictura biblică cu peisajul.

„Valea râului cu ruine"și „Moara” ambele în stilul romantic.

Opera lui Rembrandt își datorează maturitatea și sporirea forței emoționale tocmai unui echilibru al
contrariilor4

SUBIECTELE BIBLICE

In Olanda secolului al XVII-lea subiectele religioase încetaseră să mai fie importante în pictură.

Portretistica și peisajul,pictura de gen și natura moartă,scenele de stradă și animalele își aveau

specialiștii lor.Insă arta religioasă nu mai era la mare cautare și nu avea le alți specialiști in afară de
Rembrandt și elevii săi apropiați.

După Calvin arta picturii ar trebui să se ocupe numai cu redarea lumii vizibile.El a refuzat orice
drept ca arta să servească religia.Convingerea sa era că reprezentarea figurativă a lui Dumnezeu sau
a lui Hristos degradează divinitatea prin prin umanizare 5

În comparație cu portretistica numarul lucrărilor cu temă biblică depășesc numărul portretelor

dintre subiectele biblice s- au păstrat în jur de o sută șaizeci de picturi ,in jur de optzeci de gravuri și
mai mult de șase sute de desene care înseamnă un total de opt sute cincizeci 6

Nu cunostem procentul lucrărilor biblice comandate caci exista putine dovezi ale u or astfle de
comenzi.Totusi faptul ca pictura cu subiect religios era foarte putin cautata admite supozitia ca
Rembrandt însuși a optat pentru aceasta.

Rembrandt a început prin a-și urma profesorul și traditia obișnuita a picturii lui biblice.Inovati sa a
contat in profunzimea interpretării nu neeaparat in originalitate. În general el prefera legendele care
ii permiteau sa se concentreze asupra reacției unui individ,evita scene de masa care predominau in
Renașterea târzie. El prefera scene ca „Potopul” „Strangerea manei” „ Adorația șarpelui de bronz”
sau „Masacrul inocenților".

Nu s-a ocupat niciodată de scene cu o semnificație pur teologică și nici n-a încercat să reprezinte
faptele lui Dumnezeu Rembrandt cu puține excepții nu a dat forma lui Dumnezeu.In reprezentarea
personajelor sale favorite din Vechiul Testament în momentele contactului cu Dumnezeu apar îngerii
mesagerii,ingeri ai lui Dumnezeu dar El nu. 7

Când Rembrandt s-a îndreptat spre Noul Testament l-a preocupat foarte mult figura lui Hristos și
aici a încercat să îmbine în caracterizarea lui omenescul și divinul.

4
Ibidem.p113
5
Jakob Rosenberg,rembrandt viața și opera,volumul II ,traducere de Ana Olos,editura
Meridiane,București,1976.p5
6
Ibidem.p.6
7
Ibidem.p.9