În Olanda, arta a primit efluviile Reformei, ceea ce a explicat
numărul mic al operelor religioase. În pictura olandeză, spiritul patosului religios al catolicismului a fost repudiat şi ca atare scenele cu conţinut biblic şi unele genuri tradiţionale au dispărut, după cum au dispărut şi subiectele cu conţinut umanist, cu ecouri renascentiste. Deşi olandezul, prin datele sale genetice, s-a definit ca un viguros şi pasionat degustător al bucuriilor terestre, mentalitatea severă a reformaţilor l-a obligat la abstinenţe. Frans Hals (n. 1582, Antwerpen - d. 29 august 1666, Haarlem) a fost un pictor olandez din secolul al XVII-lea, care a excelat în arta portretistică, expresie a unei filosofii aparte în pictură, care pune accent pe vivacitate, suflu amplu şi coloritul vieţii. Hals a fost ucenicul lui Karel van Mander, dar a renunţat rapid la stilul manierist al maestrului său în favoarea naturalismului, sub influenţa caravaggiştilor olandezi. De la începutul carierei sale artistice, Frans Hals se remarcă ca excelent portretist. Obiectul principal al interesului lui Hals l-au reprezentat întotdeauna oamenii, iar graniţa dintre portret şi scenele de viaţă în pictura lui este destul de mobilă. Ofiţerii gărzii corporaţiei "Sfântul Gheorghe" din Haarlem, 1639 Ofiţerii companiei căpitanului Reynier Reael Banchetul ofiţerilor corporaţiei "Sfântul Adrian" din Haarlem, 1633 Portret de nuntă a lui Issac Abrahamsz Massa şi Beatrix van der Laen, 1622 Willem Heythuijsen 1634 Cavalerul care râde, 1624. Cântăreţul din lăută, 1620-22 Gypsy Girl. 1628-30. Oil on wood, 58 x 52 cm. Musée du Louvre, Paris. Tânărul flautist, 1625 Malle Babbe ("vrăjitoarea“), 1629 Portretul lui Verdonck, 1627 Young Man with a Skull Portrait of a Man Holding a Skull