HIERONYMUS BOSCH

Hieronymus Bosch (1453-1516) a fost un pictor neerlandez renascentist considerat

alchimist, eretic si chiar alienat mintal care a abordat in operele sale temerile si
credintele epocii sale, picturile sale ilustrand in principal pacatul si decaderea umana.
Numele sau adevarat a fost Hieronymus (sau Jeroen) van Aken, dar a semnat
tablourile cu numele Bosch, nume derivat din toponimul Hertogenbosch, locul nasterii
sale si unde a trait pana la sfarsitul vietii.

DATE BIOGRAFICE

Nu se cunosc detalii din viata sa. Fiu si nepot de pictori, continuie traditia familiei.
Cand a murit tatal sau avea in jur de 25 de ani. In 1480 el se insoara cu Aleyt Goyaert
van den Meervenne, fiica unui instarit cetatean al orasului. Din cate se stie nu au avut
copii. Hieronymus Bosch devine membru al breslei Notre Dame in care tatal sau
indeplinise rolul de consilier artistic. In secolul XV-lea, confreria Notre Dame este
bogata si influenta. Comunitatea angajeaza muzicanti pentru ceremoniile religioase si
apeleaza lasprijinul artistilor pentru decorarea capelei din oras.
La cererea breslei, Bosch picteaza in anul 1490 voleurile exterioare ale unui
retabulum(fundal al altarului). Mai tarziu va executa si alte lucrari de dimensiuni mai
mici. Arta lui Bosch este recunoscuta curand si dincolo de granitele orasului. Astfel,
Filip I cel Frumos ii comanda un tablou de altar reprezentand ”Judecata de Apoi”, iar
Margareta de Austria ii cumpara tabloul intitulat ”Ispitele Sfantului Anton”.
Hieronymus moare in 1516 iar inmormantarea are loc pe data de 9 septembrie in
orasul sau natal.

CARACTERIZAREA OPEREI SALE

Este cunoscută și ipoteza privind preocupările alchimiste ale lui Bosch, fiindcă în unele
opere ale pictorului se regăsesc elemente cu caracter ezoteric. Dovezi nu există, însă,
nici în acest sens. Câțiva critici pun sub semnul îndoielii integritatea mintală a
artistului, văzând în el un predicator dăunător din punct de vedere moral. De fapt,
imaginația exuberantă a lui Bosch se hrănește din folclorul flamand și din lumea
fantastică a Evului Mediu, populată de numeroase figuri legendare și grotești.
Hieronymus Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare amestecă mereu
profanul cu sacrul, obișnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de
descifrat ale poeziei, care este o prezență puternică în arta sa.
OPERA ARTISTICA
În tripticul "Judecata de Apoi" (cca. 1500-1510), năzuința sa moralizatoare nu este
numai expresia credinței totale, ci și a terorii infernului, ceea ce se leagă strâns cu
tradițiile vremii. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite.
Creaturile sale din infern sunt niște monștri stranii, balauri, broaște râioase, șerpi și
alte jivine hidoase, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică
sporește senzația de grotesc.

"Grădina desfătărilor umane" (numită și "Împărăția milenara„ 1503-1504)

este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă a lui Bosch, constituie
ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată și ca argument în favoarea teoriei
apartenenței pictorului la unele secte eretice. Ipoteza este puțin credibilă, ținând
seama și de faptul că Tripticul a aparținut regelui Filip al II-lea al Spaniei, rege catolic,
profund religios, care nu ar fi tolerat în palatul său picturi ce ar fi fost suspectate de
erezie.
În opera tardivă "Purtarea crucii” (1515-1516), Bosch renunță la abordarea
narativă caracteristică primelor sale compoziții religioase.

El invită credincioșii să resimtă din plin violența, spiritul demonic ce sălășuiește în

indivizii din mulțime le schimonosește chipurile, în contrast cu durerea imobilă de pe
chipul lui Iisus. Scena este compusă într-un fundal fără cer și peisaj, astfel încât
chipurile deformate de grimase bolnave ies și mai mult în evidență.
Hieronymus Bosch s-a născut după epoca pictorilor flamanzi primitivi, dominată de
personalitatea lui Jan van Eyk, și moare în momentul în care începe epoca de aur a
picturii din Tarile de Jos. Contemporan cu Memling si Duurer, Bosch a lucrat exclusiv pe
pământul său natal, in Brabant, creând o pictură originală și fermecătoare,
nemaiîntâlnită în arta europeană de până atunci.

Ispitirea Sfantului Anton Purtarea Crucii

Gradina
desfatarilor
umae
Judecata de Apoi