INEGALITATI-IN-STAREA-DE-SANATATE - 2017 - Cu Incidenta Si Prevalenta

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU
MONITORIZAREA INEGALITĂŢILOR
ÎN STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ROMÂNIEI
ÎN ANUL 2016
SIBIU 2017
1
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU
Autori:
Dr. Carmen Domnariu Dr. Ovidiu Chiş

Dr. Ioana Filip Dr. Sanda Dura
Dr. Laura Bălăşan Dr. Voicu Iuga
MONITORIZAREA INEGALITĂŢILOR
ÎN STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ROMÂNIEI
ÎN ANUL 2016
SIBIU 2017
2
Cuprins
Cuvânt înainte......................................................................................................................... 5
Disparități demografice ......................................................................................................... 6
Disparități privind natalitatea ............................................................................................. 14
Disparități privind fertilitatea .............................................................................................. 17
Disparități privind rata avorturilor ..................................................................................... 20
Disparități privind speranța medie de viață...................................................................... 25
Disparități ale ratei brute și corectate de mortalitate ...................................................... 30
Disparități ale mortalității specifice pe cauze de boală ....................................................................... 35
Mortalitatea prin boli cardiovasculare ................................................................................................................. 37
Mortalitatea prin tumori.......................................................................................................................................... 40
Mortalitatea prin accidente.................................................................................................................................... 42
Mortalitatea prin boli respiratorii ........................................................................................................................... 45
Mortalitatea prin boli ale aparatului digestiv ....................................................................................................... 47
Disparități ale mortalității infantile ................................................................................................... 50
Disparități privind mortalitatea maternă ........................................................................................... 57
Principalii indicatori de morbiditate .................................................................................. 58
Diabetul zaharat ............................................................................................................................... 59
Obezitatea........................................................................................................................................ 60
Tumorile maligne .............................................................................................................................. 62
Tulburările mentale și de comportament ........................................................................................... 63
Boala Alzheimer................................................................................................................................ 66
Epilepsia ........................................................................................................................................... 67
Bolile cardiovasculare ....................................................................................................................... 69
Boala hipertensivă ................................................................................................................................................. 69
Cardiopatia ischemică ........................................................................................................................................... 71
Bolile cerebrovasculare ............................................................................................................................................. 72
Cordul pulmonar cronic ......................................................................................................................................... 74
Bolile pulmonare .............................................................................................................................. 75
Bronhopneumopatia cronică obstructivă ............................................................................................................ 75
Tuberculoza ............................................................................................................................................................ 77
Bolile digestive ................................................................................................................................. 78
Boala ulceroasă ...................................................................................................................................................... 78
Ciroza hepatică....................................................................................................................................................... 80
Boli renale ........................................................................................................................................ 81
Insuficiența renală cronică .................................................................................................................................... 81
Anemiile ........................................................................................................................................... 83
Gușa simplă și gușă nodulară ............................................................................................................ 84
Inechități în accesul la serviciile de sănătate şi utilizarea resurselor de sănătate ..... 86
Unități sanitare și număr de paturi în spitale ..................................................................................... 86
Personal medico-sanitar ................................................................................................................... 89
Medici .............................................................................................................................................. 89
Personal mediu sanitar ..................................................................................................................... 93
Bibliografie ............................................................................................................................ 97
3
„Reducerea inegalităţilor în materie de sănătate este o prioritate majoră. Reducerea
inegalităţilor în materie de sănătate necesită o acţiune concertată între politica de sănătate publică
şi o serie de alte politici care au un impact asupra sănătăţii, printre care protecţia socială, educaţia
şi mediul. Provocarea constă în modul în care vom utiliza diferitele instrumente politice pentru a
construi coaliţii eficiente de acţiune în cadrul guvernului şi al societăţii”.
(John Dalli, fost Comisar European pentru sănătate şi protecţia
consumatorilor)
4
Cuvânt înainte
Inegalitățile stării de sănătate sunt condiționate atât de caracteristicile individuale, cât și

determinanții generali ai sănătății, precum: factorii socio-economici, educaționali, culturali,
ambientali, comportamentali și accesibilitate la serviciile de sănătate.
La nivel global, strategiile de sănătate au ca obiectiv primordial ameliorarea factorilor care
cauzează disparități semnificative în starea de sănătate a diferitelor grupuri populaționale.
La nivel national, îmbunătățirea stării de sănătate a populației și reducerea inegalităților
dintre regiunile și județele țării reprezintă priorități fundamentate prin principalele acte normative
care reglementează politica de sănătate publică: Hotărârea de Guvern Nr. 1028 din 18 noiembrie
2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate 2014 2020 şi a Planului de acţiuni pe
perioada 2014–2020 pentru implementarea Strategiei naţionale.
În lucrarea de față au fost descriși și interpretați comparativ principalii indicatori demografici
și de morbiditate ai stării de sănătate, precum și indicatori ai protecției sănătății, cu privire la
repartiția resurselor în sănătate.
5
Disparități demografice
După o creștere explozivă cu aproximativ 26% a numărului de locuitori în perioada 1960-

1990, în decursul ultimelor trei decenii, populația României a înregistrat un trend descendent,
efectivul acesteia diminuându-se cu peste 14% în intervalul 1990-2017. La 1 iulie 2016, populația
stabilă a României a fost de 22.260.798 de locuitori, în scădere față de anul precedent, în principal
datorită sporului natural negativ. (vezi figura nr. 1)
Figura nr. 1 Evoluția populaţiei României în perioada 1970-2016
(sursa: INS)
6
Fenomenul de urbanizare, consecință a migrației sociale interne, dar și a emanicipării
socio-culturale, a determină disparități semnificative în ceea ce privește repartiția populației pe
formele de habitat. Migrația de la sat la oraș a cunoscut o tendință ascendentă începând din anul
1990 și a înregistrat un nivel relativ stabil începând din anul 2003. La 1 iulie 2016, 56% din
populația națională stabilă era rezidentă în mediul urban. (vezi figurile nr. 2 și 3)
Figura nr. 2 Evoluția populaţiei României pe medii de rezidență în perioada 1992-2016
(sursa: INS)
Figura nr. 3 Repartiția populaţiei generale pe medii de rezidenţă în anul 2016
(sursa: INS)
7
Rezultantă a supramortalității masculine și a duratei de viață mai mari în rândul
femeilor, structura pe sexe a populației a fost favorabilă sexului feminin, cu o pondere de peste
51% și un raport de masculinitate de 96 de bărbați la 100 de femei. În profil regional, regiunea
Nord-Est a fost singura excepție în ceea ce privește fenomenul de feminizare a populației,
reprezentanții celor două sexe având ponderi aproximativ egale. (vezi figurile nr.4-6)
Figura nr. 4 Evoluția populaţiei României pe sexe în perioada 1992-2016
(sursa: INS)
(sursa: INS)
Figura nr. 5 Repartiția pe sexe a populaţiei generale în România în anul 2016)
(sursa: INS)
(sursa: INS)
(sursa: INS)
8
Din punct de vedere al efectivului populației, regiunille de dezvoltare Nord-Est,
Sud-Muntenia, Sud-Est, București-Ilfov și Centru au fost cel mai bine reprezentate numeric,
cu efective de populație aproximativ egale. (vezi figura nr. 6) Regiunea București-Ilfov a avut
însă cea mai înaltă densitate a populației, ca urmare a diferenței semnificative de suprafață.
Figura nr. 6 Repartiția populației stabile pe regiuni de dezvoltare și sexe în România în

anul 2016
(sursa: INS)
Din punct de vedere al repartiției pe medii rezidențiale, ponderea populatiei

urbane a fost superioară în toate regiunile de dezvoltare, cu excepția regiunilor Nord-Est și
Sud-Muntenia. (vezi figura nr. 7)
Piramida populaţiei pe sexe și pe grupe de vârstă pentru anul 2016 evidențiază o
bază foarte îngustă, corespunzătoare fenomenului de îmbătrânire a populației. Grupele de
vârstă cuprinse în intervalul 0-24 de ani au fost aproximativ egale numeric și înguste,
reflectând declinul demografic al populației României, în principal pe fondul scăderii
accentuate a natalității în ultimii 25 de ani. Consecință a politicii demografice pronataliste a
regimului comunist, efectivele de populație cel mai bine reprezentate numeric au fost cele cu
vârste între 34 și 54 de ani, care au reprezentat aproximativ 40% din efectivul populației.
(vezi figurile nr. 9 și 10)
9
Figura nr. 7 Distribuţia populației stabile pe medii de proveniență și regiuni de
dezvoltare în România în anul 2016
(sursa: INS)
(sursa: INS)
Raportul pe sexe al populației generale reflectă superioritatea numerică a populației

masculine până la vârsta de 50 ani. După această vârstă, raportul dintre cele două sexe se
inversează, ponderea populației feminine accentuându-se cu fiecare decadă. (vezi figura nr. 11)
Fenomenul de urbanizare s-a manifestat în majoritatea regiunilor țării, cu un profil
asemănător distribuţiei naţionale. Fac excepţie judeţele din regiunile de dezvoltare Nord-Est și
Sud-Muntenia: Vrancea, Vaslui, Suceava, Neamț, Iași, Harghita, Bacău, Botoșani, Buzău, Vâlcea,
Argeș, Olt, Teleorman, unde populația rurală a fost superioară numeric. (vezi tabelul I și figurile 8 și
11))
Fenomenul de îmbătrânire a populației este reflectat asimetric în cele două medii de
rezidență, ponderea populației din grupele de vârstă active fiind superioară în mediul urban față de
cel rural. (vezi figura nr. 11)
10
Tabelul I Repartiția populaţiei stabilă pe județe și medii de rezidenţă la 1 iulie 2016
Județ Total Urban Rural

România 22260798 12557869 9702929
Alba 381185 228267 152918
Arad 474347 269618 733800
Arges 646530 317075 329455
Bacau 747689 352693 394996
Bihor 619475 319005 300470
Bistrita-Nasaud 329490 129237 200253
Botosani 456404 197917 258487
Braila 356380 232996 123384
Brasov 631356 463608 167748
Buzau 479018 203031 275987
Calarasi 317592 127283 190309
Caras-Severin 328297 192426 135871
Cluj 722438 479438 243000
Constanta 770220 536595 233625
Covasna 228852 115476 113376
Dambovita 528791 169434 359357
Dolj 700840 387505 1840727
Galati 632255 360896 271359
Giurgiu 276930 90427 186503
Gorj 366429 178122 188307
Harghita 333789 147630 186159
Hunedoara 470223 366194 104029
Ialomita 293940 139423 154517
Iasi 921056 444752 476304
Ilfov 390919 175054 215865
Maramures 526197 317275 208922
Mehedinti 287005 145554 141451
Mun. Bucuresti 2107399 2107399
Mures 596352 313508 282844
Neamt 578007 227131 350876
Olt 450333 195801 254532
Prahova 809394 414328 395066
Salaj 247702 106998 140704
Satu Mare 390939 188373 202566
Sibiu 464513 313581 150932
Suceava 744854 324855 419999
Teleorman 389670 141996 247674
Timis 743427 454256 289171
Tulcea 244392 120930 123462
Valcea 403311 194009 209302
Vaslui 481272 220367 260905
Vrancea 391586 147406 244180
(sursa: INS)
11
Figura nr. 8 Repartiția populaţiei generale pe medii de rezidenţă și pe judeţe în anul 2016
12
Figura nr. 9 Piramida populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe în anul 2016
(sursa: INS)
Figura nr. 10 Distribuția procentuală populaţiei stabile pe grupe de vârstă în anul 2016
(sursa: INS)
13
Figura nr. 11 Piramida populaţiei pe grupe de vârstă şi medii de provenienţă în anul 2016
(sursa: INS)
(sursa: INS)
Disparități privind natalitatea
Natalitatea este unul dintre indicatorii care au suferit un recul constant în ultimii 25 de
ani. În anul 2016, indicatorul a înregistrat un minim istoric la nivel național, fiind de 8,6
născuți vii la 1.000 de locuitori. Valoarea scăzută a natalității influențează direct indicatorii de
fertilitate și sporul natural, care descriu evoluții asemănătoare. (vezi figura nr. 12)
Numărul născuților vii a fost constant mai crescut în mediul rural (8,9 la 1.000 de
locuitori versus 8,6 la 1.000 de locuitori), în toate regiunile de dezvoltare. (vezi figura nr. 13)
Rate ale natalității superioare mediei naționale s-au regăsit în Regiunile București-
Ilfov, Centru, Nord-Est și Nord–Vest. (vezi figura nr. 14) Valorile cele mai înalte ale natalității
s-au întâlnit în județele Ilfov, Sălaj, Suceava, Iași, Bistrița Năsăud, Harghita, Brașov, Mureș și
Sibiu, unde numărul născuților vii se situează între 9,41 și 12 la 1.000 de locuitori). Cel mai
accentuat declin al natalității s-a înregistrat în județele Brăila, Teleorman, Vâlcea,
Hunedoara, Gorj, Buzău, Neamț, Brăila, Caraș-Severin, Olt și Alba, care au avut mai puțin
de 7,7 născuții vii la 1.000 de locuitori. (vezi tabelul II și figura nr. 15)
14
Figura nr. 12 Evoluția natalității României în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți
vii)
(sursa: INS)
Figura nr. 13 Distribuția natalității pe medii de proveniență în 2016 (la 1.000 de născuți
vii)
(sursa: INS)
15
Figura nr. 14 Distribuția natalității pe regiuni de dezvoltare și medii de
proveniență (la 1.000 de născuți vii)
(sursa: INS)
Figura nr. 15 Disparități ale natalității pe județe în anul 2016 (născuți vii la 1.000 de
locuitori)
Legenda:
6.6- 7.7
7.71-8.3
8.31-9.4
9.41-12
(sursa: INS)
16
Tabelul II Indicele de natalitate pe judeţe în anul 2016 (născuți vii la 1.000 de locuitori)
ll
Județ Natalitatea Hunedoara 7,2
Alba 8 Ialomiţa 8,2
Arad 8,5 Iaşi 9,4
Argeş 8,3 Ilfov 12
Bacău 8 Maramureş 8,7
Bihor 9,2 Mehedinţi 7,8
Bistriţa-Năsăud 9,7 Mureş 9,4
Botoşani 8,3 Neamţ 7.5
Braşov 9,6 Olt 7
Brăila 6,9 Prahova 7,9
Buzău 7,6 Satu-Mare 8,6
Caraş-Sev. 6,9 Sălaj 10
Călăraşi 8,7 Sibiu 9,3
Cluj 9,5 Suceava 10,3
Constanţa 9,3 Teleorman 6,8
Covasna 9,6 Timiş 9,4
Dâmboviţa 8,3 Tulcea 7,3
Dolj 7,9 Vaslui 8,2
Galaţi 7,4 Vâlcea 6,6
Giurgiu 8,3 Vrancea 8,3
Gorj 7,5 Mun. Bucureşti 8,8
Harghita 9,4
(sursa: INS)
Disparități privind fertilitatea
Similar prăbușirii natalității, fertilitatea a cunoscut un minim istoric în anul 2016, valoarea
indicatorului la nivel național fiind de 34 de născuți vii la 1.000 femei de vârstă fertilă. (vezi figura
nr. 16)
Cele mai înalte rate ale fertilității în anul 2016 au înregistrat regiunile de dezvoltare Centru,
Nord-Est și Nord-Vest și în mediul rural. (vezi figura nr. 17) Valori ale fertilității superioare mediei
naționale au fost raportate de județele Ilfov, Sălaj, Suceava, Mureș, Covasna și Harghita, cu nivele
situate între 38,1 și 43,5 născuți vii la 1.000 femei de vârstă fertilă. vezi tabelul III și figura nr. 18)
17
Cele mai reduse valori ale fertilității se regăsesc în județele dunărene Brăila, Galați, Tulcea,
Olt, dar și Gorj, Vâlcea și Hunedoara, cu mai puțin de 30 născuți vii la 1000 de femei de vârstă
fertilă. (vezi tabelul III și figura nr. 18)
Figura nr. 16 Evoluția fertilității în România în perioada 1970-2016 (la 1.000 de femei 15-49
ani)
(sursa: INS)
Figura nr. 17 Distribuția fertilității pe regiuni de dezvoltare și medii de proveniență în 2016

(la 1.000 de femei 15-49 ani)
(sursa: INS)
18
Tabelul III Distribuția fertilității generale pe județe în anul 2016 (la 1.000 de femei 15-49 ani)
Județ Fertilitate generală Hunedoara 29.2

Alba 32.8 Ialomita 33.7
Arad 33.6 Iasi 36.2
Arges 32.6 Ilfov 43.5
Bacau 31.4 Maramures 34.5
Bihor 36.6 Mehedinti 31.9
Bistrita-Nasaud 38.9 Mun. Bucuresti 33.6
Botosani 33.7 Mures 38.1
Braila 28 Neamt 30.1
Brasov 38.6 Olt 28.8
Buzau 32.1 Prahova 32
Calarasi 35.1 Salaj 41.2
Caras-Severin 28.5 Satu Mare 33.2
Cluj 37.5 Sibiu 36.8
Constanta 36.3 Suceava 41
Covasna 38.4 Teleorman 30
Dambovita 33.1 Timis 36
Dolj 31.7 Tulcea 29.8
Galati 28.4 Valcea 26.7
Giurgiu 34.1 Vaslui 33.1
Gorj 28.7 Vrancea 33.5
Harghita 38.1
(sursa: INS)
Figura nr. 18 Disparități ale fertilității pe județe în anul 2016 (la 1.000 de femei 15-49 ani)
Legenda:
26,7-31,4
31,4-33,5
33,5-36,5
36,5-43,5
(sursa: INS)
19
Disparități privind rata avorturilor
Consecință a libertății legislative acordate avortului fără restricții și a implementării

măsurilor de planificare familială, frecvența avorturilor a avut o rată descrescătoare constantă după
anul 1990, moment caracterizat printr-o explozie a numărului de avorturi provocate (3.152,6 de
avorturi la 1.000 de născuți vii). În anul 2016, s-au înregistrat 333,9 de avorturi la 1.000 de născuți
vii. (vezi tabelul IV și figura nr. 19) Indicatorul trebuie interpretat cu precauție, fiind în mod evident
subestimat ca urmare a raportării incomplete sau a lipsei raportării din partea sectorului medical
privat.
Tabelul IV Rata avorturilor în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți vii)
Anul Rata avorturilor 2002 1176,1

1970 684,7 2003 1058,1
1980 1035,6 2004 883,4
1989 522,5 2005 739,1
1990 3152,6 2006 684,6
1991 3149,3 2007 639,1
1992 2657 2008 576,4
1993 2343,1 2009 522,6
1994 2148,8 2010 480,3
1995 2124,9 2011 526,8
1996 1972 2012 438,3
1997 1465,3 2013 402,1
1998 1144,1 2014 400,6
1999 1107,8 2015 352,6
2000 1099,5 2016 333,9
2001 1156,5
(sursa: INS)
Figura nr. 19 Evoluția numărului de avorturi în România în perioada 2002-2016
(sursa: INS)
20
Tabelul V Rata avorturilor pe județe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)
Rata Harghita 448,3

Județ avorturilor Hunedoara 165,5
România 333,9 Ialomiţa 796,5
Alba 208,2 Iaşi 205,8
Arad 272,4 Ilfov 118,6
Argeş 298,1 Maramureş 155,5
Bacău 342,5 Mehedinţi 725,6
Bihor 304,5 Mureş 309,7
Bistriţa-N. 119,7 Neamţ 230,1
Botoşani 156,7 Olt 227,7
Braşov 315,8 Prahova 339,9
Brăila 809,3 Satu-Mare 199
Buzău 405 Sălaj 74,4
Caraş-Sev. 425,1 Sibiu 263,3
Călăraşi 298,9 Suceava 184,6
Cluj 309,9 Teleorman 692,7
Constanţa 272 Timiş 379,3
Covasna 852,7 Tulcea 365,8
Dâmboviţa 291,6 Vaslui 392,2
Dolj 303,3 Vâlcea 478,2
Galaţi 184,1 Vrancea 188,1
Giurgiu 282 Mun. Bucureşti 569,8
Gorj 431,1
(sursa: INS)
Figura nr. 20 Disparități ale ratei avorturilor pe județe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)
Legenda: FARA SPATII LA LEGENDA

74,4 – 206,4
206,4 – 301,1
301,1 – 401,8
401,8 – 852,7
(sursa: INS)
21
Disparități privind sporul natural
Începând cu anul 1990, odată cu legalizarea avorturilor și introducerea măsurilor de

planificare familială, natalitatea a suferit un declin progresiv care, în anul 1992, a încrucișat
tendința mortalității conducând la un bilanț natural negativ și la un deficit de populație. Sporul
natural negativ și migrația internațională a populației active reprezintă principalii factori ai reducerii
populației țării și ai fenomenului de îmbătrânire demografică. În anul 2016, indicatorul a atins un
minim istoric, înregistrând valoarea de -3 la 1.000 de locuitori. (vezi figura nr.21)
Figura nr. 21 Evoluţia sporului natural în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți vii)
(sursa: INS)
Cel mai pronunțat declin al sporului natural s-a înregistrat în regiunile de dezvoltare Sud-
Muntenia (-5,3 la 1.000 de locuitori), Sud-Vest Oltenia (-5 la 1.000 de locuitori) și Sud-Est (-4 la
1.000 de locuitori). (vezi figura nr. 22) La nivel național, deficitul natalității față de mortalitate a fost
de aproape 4 ori mai accentuat în mediul rural față de cel urban, bilanțul natural fiind -5 la 1.000 de
locuitori în mediul rural versus -1,4 la 1.000 de locuitori în mediul urban. (vezi figura nr. 23)
Singurul județ care a raportat un spor natural pozitiv atât în mediul urban, cât și în mediul rural, a
fost judeţul Ilfov, cu o valoare medie de 2,2 la 1.000 de locuitori. Județele în care ecartul dintre
numărul născuților vii și cel al decedaților s-a apropiat de zero, în anul 2016, au fost: Gorj și
Vrancea (-0,1 la 1.000 de locuitori), respectiv Argeș (-0,2 la 1.000 de locuitori). Județele cu
bilanțuri negative importante în ambele medii de rezidență au fost: Brăila (-5,6 la 1.000 de locuitori
în mediul urban, -8,6 la locuitori în mediul rural), Hunedoara (-4,4 la 1.000 de locuitori în mediul
urban, -10,3 la locuitori în mediul rural) și Tulcea (-4,3 la 1.000 de locuitori în mediul urban, -13,6 la
1.000 de locuitori în mediul rural). (vezi tabelele VI și VII, și figura nr. 24)
22
Figura nr. 22 Sporul natural al populaţiei României pe regiuni de dezvoltare în anul 2016 (la
1.000 de locuitori)
(sursa: INS)
Figura nr. 23 Sporul natural al populaţiei României pe medii de rezidență în anul 2016 (la
1.000 de locuitori)
(sursa: INS)
23
Tabelul VI Sporul natural al populaţiei României pe judeţe și pe medii de rezidenţă în anul
2016 (la 1.000 de locuitori)
Sporul natural Vrancea -0.1 -6

Județ Urban Rural Arges -0.2 -6.5
Bihor -1.3 -3.8 Calarasi -2.2 -6.9
Bistrita-Nasaud 2.7 -2 Dambovita -1.6 -4.6
Maramures -1.3 -3.4 Giurgiu -4.2 -8.4
Satu Mare -2.6 -2.2 Ialomita -1.7 -7.9
Salaj 3.1 -5.5 Prahova -4.2 -5.9
Alba -2.4 -5.5 Teleorman -4.3 -13.6
Brasov -0.8 2.4 Ilfov 4 0.8
Covasna -1.2 -1.3 Mun. Bucuresti -1.7
Harghita -0.6 -1.8 Dolj -1.8 -10.2
Mures -2.2 -2.8 Gorj -0.1 -7
Sibiu -1.4 0.7 Mehedinti -1.5 -9.1
Bacau -1.8 -5.1 Olt -0.5 -11.2
Botosani -0.7 -7.3 Valcea -1 -5.1
Iasi 1.2 -1.3 Arad -3.2 -4.7
Neamt -2.2 -5.2 Caras-Severin -3.6 -7.9
Suceava 0.7 -0.6 Hunedoara -4.4 -10.3
Braila -5.6 -8.6 Timis -0.6 -1
Buzau -2.5 -9.3 Bihor -1.3 -3.8
Constanta -1.6 -0.5 Bistrita-Nasaud 2.7 -2
Galati -2.5 -5.1 Maramures -1.3 -3.4
Tulcea -1.6 -9
Tabelul VII Rata sporului natural al populaţiei României pe judeţe în anul 2016 (la 1.000 de
locuitori)
Județ Sporul Hunedoara -5.7

natural Ialomita -5.1
Alba -3.6
Iasi -0.1
Arad -3.8
Ilfov 2.2
Arges -3.3
Maramures -2.1
Bacau -3.6
Mehedinti -5.3
Bihor -2.5
Mun. Bucuresti si Sectorul -1.7
Bistrita-Nasaud -0.2 Agricol Ilfov
Botosani -4.4 Mures -2.5
Braila -6.7 Neamt -4.1
Buzau -6.4 Olt -6.6
Calarasi -5.1 Prahova -5
Caras-Severin -5.4 Salaj -1.8
Cluj -1.3 Satu Mare -2.4
Constanta -1.2 Sibiu -0.7
Covasna -1.3 Teleorman -10.2
Dambovita -3.7 Timis -0.8
Dolj -5.5 Tulcea -5.3
Galati -3.6 Valcea -3
Giurgiu -7 Vaslui -3.4
Gorj -3.6 Vrancea -3.7
Harghita -1.3
(sursa: INS)
24
Figura nr. 24 Sporul natural al populaţiei României în anul 2016 (la 1.000 de locuitori)
Legenda:
-10,2-5,2
-5,2-3,6
-3,6-1,8
-1,8-2,2
(sursa: INS)
Disparități privind speranța medie de viață
Speranța de viață, definită prin durata medie de viață, este unul dintre indicatorii
demografici majori care reflectă la nivel de individ și comunitate impactul tuturor factorilor care
determină starea de sănătate: stil de viață, condiții de trai, servicii de sănătate (tehnologii
medicale, tratamente, calitate, accesibilitate), nivel de educație, sănătatea mediului ambiental.
Deși indicatorul cuantifică progresul social, cultural, economic și medical al unei comunități, el are
o capacitate proiectivă redusă și ipotetică, numărul de ani trăiți la nivel de individ fiind considerabil
mai mare, ca urmare a tendinței regresive a mortalității.
În anul 2016, durata medie de viaţă a populației României a fost de 75,54 ani, (vezi figura
nr. 25) respectiv 72,09 ani pentru sexul masculin şi 79,02 ani pentru cel feminin.
Rezidenții regiunilor de dezvoltare București-Ilfov și Centru au avut cea mai lungă durată
medie de viață, respectiv 77,4 ani și 76,09 ani, la polul opus situându-se locuitorii din regiunile
Sud-Est și Sud-Vest Oltenia, cu 75,14 ani. (vezi figura nr. 26)
În ceea ce priveşte speranța de viață pe medii de rezidenţă, în anul 2016, durata medie de
viață în mediul urban a fost de 76,78 de ani, cu aproape 3 ani mai mare decât cea în mediul rural.
(vezi figurile nr. 27 și 28)
25
Figura nr. 25 Evoluţia duratei medii a vieții în perioada 1990-2016 (ani)
(sursa: INS)
Figura nr. 26 Durata medie a vieţii pe regiuni de dezvoltare în anul 2016 (ani)
(sursa: INS)
În ierarhia județelor, primele locuri au revenit Municipiului București și județului Brașov, cu o

durată medie de viață ce excede 80 ani (80,52 de ani, respectiv 80,28 de ani). O durată medie de
viață apropiată pragului de 80 ani s-a regăsit și în județele: Cluj (79,88 de ani), Galați, Iași și
Harghita (79,6 de ani), Sibiu (79,5 de ani), Alba (79,4 de ani), Ilfov, Neamț, Arad și Buzău (79,3 de
ani), Arad și Buzău (79,3 de ani). (vezi tabelul VIII și figura nr. 30 ) În toate regiunile țării, durata
medie de viață a fost semnificativ mai mare în rândul populației feminine. (vezi figura nr. 29)
26
Figura nr. 27 Durata medie a vieţii pe medii de rezidență în anul 2016 (ani)
(sursa: INS
Tabelul VIII Durata medie a vieţii pe județe în România în anul 2016 (ani)
Județ Durata medie Ialomita 74,31

a vieții Iasi 75,61
Romania 75,54
Ilfov 75,78
Alba 76,08
Maramures 74,65
Arad 74,87
Mehedinti 74,79
Arges 76,09
Municipiul Bucuresti 77,73
Bacau 74,5
Mures 75,2
Bihor 74,72
Neamt 75,56
Bistrita-Nasaud 75,95
Olt 74,62
Botosani 74,19
Prahova 75,8
Braila 75,27
Salaj 74,87
Brasov 77,01
Satu Mare 73,56
Buzau 75,27
Sibiu 76,2
Calarasi 73,69
Suceava 75,98
Caras-Severin 74,75
Teleorman 74,58
Cluj 76,94
Timis 76,15
Constanta 74,99
Tulcea 73,48
Covasna 75,76
Valcea 78,2
Dambovita 75,42
Vaslui 74,58
Dolj 74,58
Vrancea 75,81
Galati 75,51 (sursa: INS)
Giurgiu 73,9
Gorj 75,32
Harghita 76,16
Hunedoara 74,67
27
Figura nr. 28 Durata medie a vieţii pe județe și pe medii de rezidenţă în anul 2016
(sursa: INS)
28
Figura nr. 29 Durata medie a vieţii pe județe și pe sexe în anul 2016
(sursa: INS)
29
Figura nr. 30 Durata medie a vieţii în anul 2016
Legenda:
77,6 -78,2
78,2- 78,8
78,8-79,3
79,3-80,5
(sursa: INS)
Disparități ale ratei brute și corectate de mortalitate
România înregistrează unul dintre cele mai înalte rate brute de mortalitate din Europa. În
anul 2016, în România, mortalitatea corectată a avut valoarea de 8,1 decese la 1.000 de locuitori,
cu rate ale mortalității standardizate în profil teritorial cuprinse între 6,4 şi 9,9 decese la 1.000 de
locuitori. (vezi figura nr. 31 și tabelul IX)
Distribuţia mortalității generale pe medii de rezidență, relevă o supramortalitate în mediul
rural, cu 13, 9 decese la 1.000 de locuitori față de 9,7 decese la 1.000 de locuitori în mediul urban.
(vezi figurIle nr. 32 și 33)
30
Figura nr. 31 Evoluţia ratei brute de mortalitate în perioada 1970-2016 (la 1.000 de locuitori)
(sursa: INS)
Figura nr. 32 Mortalitatea brută pe medii în România în anul 2015
(sursa: INS)
31
Figura nr. 33 Ratele mortalității brute pe medii de rezidență și regiuni de dezvoltare în anul
2016 (decese la 1.000 de locuitori)
(sursa: INS)
În anul 2016, regiunile de dezvoltare cu cea mai înaltă rată a mortalității brute în mediul
urban au fost regiunea Sud-Muntenia, Vest și București-Ilfov, respectiv regiunea Sud-Vest Oltenia
pentru mediul rural. Cea mai scăzută valoare a mortalității brute în mediul urban s-a înregistrat în
regiunile București-Ilfov și Nord-Est, respectiv în regiunea București-Ilfov pentru mediul rural.(vezi
figurile nr. 33 și 34)
În ceea ce priveşte distribuţia pe grupe de vârstă şi sexe a mortalităţii generale, se
înregistrează un exces de mortalitate în rândul populației în vârstă de 0-1 an, rata mortalității
accentuându-se cu fiecare decadă de vârstă după 30 ani. (vezi figura nr. 35)
Repartiţia pe cvartile a mortalităţii corectate indică, în anul 2016, niveluri înalte ale
mortalităţii generale, cuprinse între 8,91 și 9,7 decese la 1.000 locuitori, în judeţele sudete (cu
excepția județului Vâlcea) și în regiunea de vest a țării (cu excepția județului Timiș). Cele mai
scăzute valori ale mortalității generale s-au înregistrat în Transilvania (exceptând județul
Hunedoara) și în jumătate din județele regiunii de nord-est (cu excepția județelor Bacău, Vaslui,
Botoșani și Tulcea). (vezi tabelul IX și figura nr. 36)
32
Figura nr. 34 Repartiția mortalității generale pe medii de provenienţă în anul 2016 (la 1.000
de locuitori)
(sursa: INS)
33
Figura nr. 35 Structura procentuală a decedaților pe grupe de vârstă în anul 2016 (la 1.000
de locuitori)
(sursa: INS)
Tabelul IX Mortalitatea corectată a populaţiei României pe judeţe în anul 2016 (la 1.000 de
locuitori)
Mortalitate Harghita 7,7
Județ corectată Hunedoara 9,0
Romania 8,1 9,1
Ialomiţa
Alba 7,9 7,9
Iaşi
Arad 8,5 8,2
Ilfov
Argeş 8,0 8,7
Maramureş
Bacău 9,0 8,9
Mehedinţi
Bihor 8,7 8,3
Mureş
Bistriţa-Nasaud 7,8 8,1
Neamţ
Botoşani 8,9 8,8
Olt
Braşov 7,2 8,4
Prahova
Brăila 8,6 9,4
Satu-Mare
Buzău 8,5 8,5
Sălaj
Caraş-Severin 8,3 7,5
Sibiu
Călăraşi 9,2 7,7
Suceava
Cluj 7,2 9,0
Teleorman
Constanţa 8,3 7,4
Timiş
Covasna 8,2 9,7
Tulcea
Dâmboviţa 8,4 8,9
Vaslui
Dolj 8,8 5,9
Vâlcea
Galaţi 8,4 8,0
Vrancea
Giurgiu 9,5 6,8
Mun.Bucureşti
Gorj 8,3
(sursa: INS)
34
(la 1.000 de locuitori)Figura nr. 36 Distribuția mortalității corectate pe judeţe și pe cvartile în
anul 2016
Legenda:
5,9-7,9
7,91-8,4
8,41-8,9
8,91-9,7
(sursa: INS)
Disparități ale mortalității specifice pe cauze de boală
Primele ranguri în ierarhia cauzelor de deces, în anul 2016, au fost ocupate de: bolile
cardiovasculare (668,4 decese la 100.000 de locuitori), neoplazii (233 decese la 100.000 de
locuitori), boli respiratorii și boli digestive (câte 65,4 decese la 100.000 de locuitori), leziuni
traumatice şi otrăviri (43,9 decese la 100.000 de locuitori). (vezi figura nr. 37) În ultimele două
decenii, decesele datorate acestor cauze au înregistrat valori relativ constante, cu excepția
deceselor de etiologie malignă, al căror trend este ascendent. (vezi figura nr. 38)
35
Figura nr. 37 Mortalitatea specifică pe primele cinci cauze de deces în România în anul 2016
(la 100.000 locuitori)
(sursa: INS)
(sursa: INS)
Figura nr. 38 Repartiția mortalității specifice după principalele cauze de deces, în perioada
1970-2016 (la 100.000 locuitori)
(sursa: INS)
36
Mortalitatea prin boli cardiovasculare
Afecțiunile cardiovasculare sunt condiţionate atât biologic și ereditar, cât și de către factori
de risc asociați stilului de viață: fumat, regim alimentar, obezitate, stres, sedentarism. Statusul
socioeconomic are, de asemenea, un impact semnificativ asupra apariţiei și evoluției afecţiunilor
cardiovasculare, exprimat mai puternic în rândul populației de sex feminin.
Principalele boli cardiovasculare tanatogeneratoare sunt: bolile cerebrovasculare,
hipertensiunea arterială și infarctul acut de miocard. Începând din anul 1995, bolile
cerebrovasculare și infarctul miocardic înscriu o tendință descrescătoare lentă și fluctuantă, există
un trend descrescător al mortalității prin infarct miocardic acut și afecțiuni cerebrovasculare,
respectiv un trend ascendent susținut al hipertensiunii arteriale cauzatoare de deces. În anul 2016,
România a înregistrat în medie 668,4 decese prin boli cardiovasculare la 100.000 de locuitori. (vezi
figura nr. 39)
Figura nr. 39 Repartiția mortalității specifice după principalele boli cardiovasculare în

perioada 1970-2016 (la 100.000 de locuitori)
(sursa INS)
Sexul feminin a avut un exces de aproximativ 8 procente în ceea ce privește mortalitatea

prin boli cardiovasculare față de sexul masculin. (vezi figura nr. 40)
37
Figura nr. 40 Distribuția procentuală a deceselor prin boli cardiovasculare pe sexe în anul
2016
(sursa: INS)
Regiunile de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, și Nord-Vest au raportat cel mai

mare număr de decese datorate bolilor inimii și ale vaselor de sânge. (vezi figura nr. 41)
Figura nr. 41 Repartiția pe regiuni a decedaților prin boli cardiovasculare în anul 2016
(sursa: INS)
Cele mai înalte valori ale mortalității cardiovasculare au raportat județele din sudul
României: Dolj (541,3 la 100.000 de locuitori), Mehedinți (521,8 la 100.000 de locuitori), Olt (514,2
la 100.000 de locuitori), Teleorman (536,5 la 100.000 de locuitori), Giurgiu (537,8 la 100.000 de
locuitori), precum și județul Hunedoara (517,4 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul X și figura nr.
42)
38
Tabelul X Mortalitatea standardizată prin boli ale aparatului circulator pe judeţe în anul 2016

Județ standardizată Hunedoara 517,4
Romania 433,5 Ialomiţa 490,9
Alba 431,0 Iaşi 365,1
Bistriţa-Nasaud 467,0 Neamţ 405,5
Brăila 454,2 Satu-Mare 485,7
Buzău 440,3 Sălaj 484,0
Caraş-Severin 486,3 Sibiu 398.2
Constanţa 430,9 Timiş 373,3
Giurgiu 537,8 Mun. Bucureşti 344,9
Gorj 480,1
(sursa: INS)
Figura nr. 42 Repartiția mortalității standardizate prin boli cardiovasculare pe judeţe în anul
Legenda:
323,7–413,2
413,3–454,1
454,1-483,0
483,1–541,3
(sursa: INS)
39
Mortalitatea prin tumori
Tumorile ocupă locul secund în ierarhia cauzelor mortalității în România, dar şi în

majoritatea ţărilor europene. În unele ţări, mortalitatea prin tumori maligne se situează pe primul
loc, ca o consecință a creșterii prevalenței bolilor neoplazice paralel cu scăderea mortalităţii prin
boli cardiovasculare. La nivel național, mortalitatea standardizată prin tumori este în continuă
creștere, în anul 2016 înregistrându-se 176,8 decese la 100.000 locuitori, cu o supramortalitate de
59 % în rândul sexului masculin. (vezi figura nr. 43)
Figura nr. 43 Distribuția pe sexe deceselor prin tumori în anul 2016 (la 100.000 locuitori)
(sursa: INS)
Repartiția deceselor neoplazice pe regiuni de dezvoltare indică regiunile Nord-Est și Sud-
Muntenia cu valorile cele mai înalte ale mortalității prin tumori, la polul opus situându-se regiunile
Vest și Sud Vest Oltenia. (vezi figura nr. 44)
Figura nr. 44 Numărul de decese prin tumori pe regiuni de dezvoltare în anul 2016 (la
100.000 locuitori)
(sursa: INS)
40
Tabelul XI Mortalitatea standardizată prin tumori pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Judeţ standardizată Hunedoara 193,8
Alba 158,2 Iaşi 199,7
Caraş-Severin 159,4 Sibiu 164,9
Giurgiu 204,5 Mun. Bucureşti 183,9
Gorj 176,8
(sursa: INS)
Valori crescute ale deceselor prin afecțiuni neoplazice se întâlnesc în județele: Tulcea
(202,2 la 100.000 de locuitori), Satu Mare (219,9 la 100.000 de locuitori) și Giurgiu (204,5 la
100.000 de locuitori), în timp valorile cele mai reduse s-au înregistrat în județele Vâlcea, Vrancea,
Argeș și Dolj. (vezi tabelul XI și figura nr. 45)
Figura nr. 45 Repartiția mortalității specifice standardizate prin tumori pe judeţe în anul
2016 (la 100.000 locuitori)
Legenda:
122,1-163,6
163,7-176,2
176,2-190,7
190,7-219,9
(sursa: INS)
41
Mortalitatea prin accidente
Accidentele se situează între primele cinci ranguri de mortalitate și ocupă primul loc în
clasa cauzelor de deces prin leziuni traumațice și otrăviri. Începând din anul 1995, accidentele
soldate cu deces au înregistrat un trend descendent susținut. (vezi figura nr. 46) Indicator
important prin prisma deceselor evitabile, moartea violentă reflectă nivelul de educaţie și bunăstare
al unei populații.
Spre deosebire de alte ţări europene unde mortalitatea traumatică este consecința actelor
autolitice și accidentărilor neintenţionate, în România, principala cauză de mortalitate traumatică
sunt accidentele rutiere, în principal datorate infrastructurii rutiere deficitare, Accidentele de muncă
au, de asemenea, un impact semnificativ atât la nivel societal, prin costurile sistemului de
sănătate, cât și la nivel individual, prin afectarea importantă a calității vieții.
În România, în anul 2016, accidentele rutiere au produs 38,5 decese la 100.000 de
locuitori, cu o supramortalitate de 77% în rândul populației masculine. (vezi figura nr. 47)
Județele cu cele mai multe decese secundare evenimentelor de trafic au fost Brăila, Gorj,
Argeș, Botoșani și Iași, în timp ce județele Buzău, Brașov, Harghita și Vâlcea înregistrează cel mai
redus număr de decese prin accidente rutiere. (vezi tabelul XII și figura nr. 49)
Figura nr. 46 Evoluţia mortalității specifice prin leziuni traumatice și otrăviri în perioada
1970-2016 (la 100.000 de locuitori)
(sursa: INS)
42
Figura nr. 47 Structura deceselor prin accidente pe sexe în anul 2016
Masculin Feminin
23%
77%
(sursa: INS)
Figura nr. 48 Repartiția numărului de decedați prin leziuni traumatice şi otrăviri pe regiuni în
anul 2016 (la 100.000 locuitori)
(sursa: INS)
43
Tabelul XII Mortalitatea standardizată prin accidente pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)

Judeţul standardizată Hunedoara 38,3
Alba 39,4 Iaşi 50,1
Argeş 54,5 Mun.Bucureşti 35,9
Bacău 40,5 Maramureş 46,9
Bihor 35,4 Mehedinţi 48,3
Bistriţa-Nasaud 44,4 Mureş 49,5
Botoşani 51,5 Neamţ 36,4
Brăila 56,2 Olt 45,8
Călăraşi 42,9 Satu-Mare 30,9
Constanţa 32,7 Teleorman 44,8
Covasna 39,8 Timiş 44,4
Dâmboviţa 38,6 Tulcea 30,7
Galaţi 32,6 Vaslui 40,7
Gorj 54,8
(sursa: INS)
Figura nr. 49 Repartiția mortalității corectate prin leziuni traumatice şi otrăviri pe judeţe și în
anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
23,3-33,4
33,5-40,2
40,3-45,7
45,8-56,2.1
(sursa: INS)
44
Mortalitatea prin boli respiratorii
Deși mortalitatea prin boli respiratorii înscrie un trend descendent în ultimii 50 ani, ea
reprezintă o cauză importantă de deces, în special în rândul populațiilor vulnerabile, respectiv
copiii, vârstnicii, precum și la rezidenții din mediul rural. (vezi figura nr. 50)
Figura nr. 50 Evoluţia mortalității brute prin boli respiratorii în perioada 1970-2016 (la 100000
locuitori)
(sursa: INS)
Figura nr. 51 Structura deceselor prin boli respiratorii pe sexe în anul 2016
(sursa: INS)
45
Figura nr. 52 Repartiția deceselor prin boli respiratorii pe regiuni în anul 2016 (la 100000
locuitori)
(sursa: INS)
Tabelul XIII Mortalitatea standardizată prin boli respiratorii a populaţiei României pe judeţe
în anul 2016 (la 100000 locuitori)
Mortalitate Harghita 51.2

Județ standardizată Hunedoara 51.3
Romania 65,4 Ialomiţa 50.3
Alba 45.4 Iaşi 59.4
Arad 62.1 Ilfov 42.6
Argeş 55.8 Maramureş 52.3
Bacău 43.5 Mehedinţi 51.1
Bihor 54.0 Mureş 63.2
Bistriţa-Nasaud 38.0 Neamţ 57.4
Botoşani 61.8 Olt 67.7
Braşov 42.5 Prahova 54.6
Brăila 46.4 Satu-Mare 57.0
Buzău 62.2 Sălaj 40.9
Caraş-Severin 47.2 Sibiu 51.7
Călăraşi 72.7 Suceava 30.4
Cluj 38.2 Teleorman 40.6
Constanţa 53.0 Timiş 53.4
Covasna 29.2 Tulcea 49.6
Dâmboviţa 35.9 Vaslui 78.8
Dolj 44.6 Vâlcea 24.4
Galaţi 59.2 Vrancea 50.0
Giurgiu 44.2 Mun. Bucureşti 32.8
Gorj 37.7
(sursa: INS)
46
În 2016, rata mortalității brute prin boli respiratorii în România a fost de 65,4 decese la
100.000 de locuitori, iar rata mortalității corectate a fost de 48,6 decese la 100.000 de locuitori, cu
o supramortalitate masculină. (vezi figura nr. 51) Cele mai crescute valori ale mortalității prin boli
respiratorii s-au înregistrat în județele aparținând regiunilor de dezvoltare Vest, Sud-Est, Nord-Est,
dar și Sud-Muntenia, iar cele mai scăzute valori în regiunile București-Ilfov, Nord-Vest și Sud-Vest
Oltenia. (vezi figurile nr. 52 și 53, și tabelul XIII))
Figura nr. 53 Repartiția mortalității specifice standardizate prin boli respiratorii pe judeţe în
anul 2016 (la 100.000 locuitori)
Legenda:
24,4-42,5
42,6-50,7
50,7-56,7
56,7-78,8
(sursa: INS)
Mortalitatea prin boli ale aparatului digestiv
În România, bolile ale aparatului digestiv se situează între primele cauze de mortalitate,
populația infantilă fiind afectată în mod disproporționat, ca o consecință a dependenței indicatorului
de condiţiile de igienă şi alimentaţie ale familiei. Evoluția mortalității infantile în perioada 1970-2016
înscrie o curbă ascendentă, cu valori fluctuante până în anul 2010, după care frecvența deceselor
de cauză digestivă se diminuează, situându-se în jurul valorii medii de de 65 decese la 100.000 de
locuitori. În anul 2016, mortalitatea brută prin boli digestive a fost de 65,3 decese la 100.000 de
locuitori, la nivel național, valoarea corectată a indicatorului fiind de 51,3 decese la 100.000 de
locuitori, cu un exces de mortalitate pentru sexul masculin. (vezi figurile nr. 54 și 55)
47
Figura nr. 54 Evoluţia mortalității brute prin boli ale aparatului digestiv în perioada 1970-
2016 (la 100.000 locuitori)
(sursa: INS)
Figura nr. 55 Structura deceselor prin boli digestive pe sexe în anul 2016
Masculin Feminin
40%
60%
(sursa: INS)
Judeţele care au înregistrat niveluri ridicate ale deceselor prin boli digestive în anul 2016
sunt cuprinse în regiunile de dezvoltare Nord-Est, Sud-Est și Sud-Muntenia, (vezi figura nr. 56)
respectiv județele Bacău, Vaslui, Galați, Botoșani, Vrancea, Neamț, Iași, Tulcea, Călărași, dar și
județele Maramureş și Satu-Mare, cu valori ale mortalității digestive cuprinse între 62,2 și 88,6
decese la 100.000 de locuitori. Cele mai scăzute valori ale mortalității prin boli digestive s-au
înregistrat în jdețele din Transilvania, precum și fost în județele Timiș și Caraș-Severin din cadrul
regiunii de dezvoltare Vest și județul Vâlcea. (vezi tabelul XIV și figura nr. 57)
48
Figura nr. 56 Repartiția deceselor prin boli digestive pe regiuni în anul 2016 (la 100.000
locuitori)
(sursa: INS)
Tabelul XIV Repartiția mortalității specifice corectate prin boli digestive pe judeţe și pe
cvartile în anul 2016 LIPSESTE MUN BUCURESTI
Mortalitatea Harghita 38,1
Județ standardizată Hunedoara 47,2
Alba 40,3 Iaşi 56,9
Dolj 56,2 39,2
Vâlcea
Galaţi 75,5
Vrancea 68,5
Giurgiu 62,5 M.Bucureşti 41.0
Gorj 53,5
(sursa: INS)
49
Figura nr. 57 Repartiția mortalității specifice corectate prin boli digestive pe judeţe și pe
cvartile în anul 2016 (la 100.000 locuitori)
Legenda:
31,4-40,3
40,4-50,1
50,2-62,1
62,2-88,6
(sursa: INS)
Disparități ale mortalității infantile
Mortalitatea infantilă este o componentă importantă a mortalității generale, al cărei studiu

prezintă un interes aparte deoarece, împreună cu speranța medie de viață, reprezintă cel mai
utilizat și cel mai fidel indicator al stării de sănătate și al nivelului de dezvoltare economico-socială
a unei populații. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a mamei şi copilului și reducerea riscului
de deces infantil reprezintă primul obiectiv al ariei strategice prioritare de intervenție ”Sănătate
Publică” din cadrul Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020. În pofida creșterii capacităților de
intervenţie și monitorizare a fenomenului, în anul 2016, România înregistrează cel mai înalt nivel al
mortalității infantile în rândul țărilor europene, cu 7,3 decese la 1.000 de născuții vii, reprezentând
dublul mediei europene.
Numărul deceselor infantile înregistrează un trend descendent caracterizat prin perioade de
scădere urmate de ani cu evoluție în platou, cu o supramortalitate infantilă în rândul populației
masculine și a celei din mediul rural. Scăderea ratei indicatorului este influențată și de scăderea
ratei natalității după 1990.
50
Dacă în anul 1970 s-au înregistrat în medie 29,3 decese la 1.000 de născuți vii, începând
din anul 2010, media națională a indicatorului s-a situat sub pragul de 10 decese la 1.000 născuți
vii. (vezi figura nr. 58) Cea mai mică valoare a mortalității infantile pe teritoriul României a fost de
4,4 decese la 1.000 născuți vii, în Municipiul București. Județele Mehedinți, Ialomița, Giurgiu,
Călărași, Brăila, Tulcea și Satu-Mare au menținut valori de peste 10 decese la 1.000 de născuții
vii. Cele mai înalte cote ale mortalității infantile s-au întâlnit în mediul rural al județelor Mehedinți și
Tulcea, cu 16,7 decese la 1.000 născuți vii. (vezi figurile nr. 59-61și tabelul XV)
Figura nr. 58 Evoluția indicilor mortalității infantile în România în perioada 1970-2016 (la
1.000 de născuți vii)
(sursa: INS)
51
Figura nr. 59 Mortalitatea infantilă pe medii și regiuni de dezvoltare în anul 2016 (la 1.000 de
născuți vii)
(sursa: INS)
Tabelul XV Repartiția mortalității infantile pe medii de proveniență și pe judeţe în anul 2016

(la 1.000 de născuți vii)
Județ Mortalitate infantilă Harghita 6,7 7,2 6,3

Total Urban Rural Hunedoara 9,7 8,5 14,4
Alba 6,2 5,3 7,5 Ialomita 10,4 7,4 12,7
Arad 6,2 4,1 8,8 Iasi 6,8 5,2 8,2
Arges 7,5 6,2 8,8 Ilfov 3,5 2,3 4,6
Bacau 8,5 6,9 9,8 Maramures 6,8 6,1 7,8
Bihor 8,9 8,4 9,5 Mehedinti 12,5 8,2 16,7
Bistrita-Nasaud 7,2 3,1 9,8 Mun. Bucuresti 4,4 4,4
Botosani 9,8 7,5 11,6 Mures 9 8,2 9,6
Braila 10,6 9,8 11,7 Neamt 6,9 5,7 7,6
Brasov 7,1 5,8 9,4 Olt 6 6,6 5,5
Buzau 8,2 10,3 6,7 Prahova 4,7 3,5 5,9
Calarasi 13,1 13 13,1 Salaj 6,9 4,6 8,7
Caras-Severin 9,7 7,1 13,2 Satu Mare 11,4 8,5 13,6
Cluj 4,7 3,2 7,4 Sibiu 6,7 5 9,3
Constanta 8,1 7 10,3 Suceava 8,1 6,4 9,2
Covasna 9,6 5,4 12,6 Teleorman 6,5 4,4 7,7
Dambovita 6,1 8,5 5,2 Timis 4,7 3,2 6,9
Dolj 6 3,3 9,3 Tulcea 11,8 7,5 16,7
Galati 9,7 10,3 8,9 Valcea 5,3 2,1 8,9
Giurgiu 10,5 7,8 11,6 Vaslui 8,1 7,8 8,3
Gorj 8,8 12,2 5,3 Vrancea 9,9 6,9 11,6
(sursa: INS)
52
Figura nr. 60 Mortalitatea infantilă pe judeţe în România în perioada 2010-2016 (la 1.000 de
născuți vii)
(sursa: INS)
53
Figura nr. 61 Mortalitatea infantilă pe judeţe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)
Legenda:
3,5-6,3
6,4-7,8
7,81-9,7
9,71-13,1
(sursa: INS)
Figura nr. 62 Cauzele mortalității infantile în România în anul 2016
(sursa: INS)
54
Din perspectiva ierarhiei cauzelor, afecțiunile perioadei perinatale (leziuni obstetricale,
boala hemolitică a nou-născutului, afecţiuni hipoxemice) au determinat o treime din decesele
grupei de vârstă 0-1 an, urmate de bolile aparatului respirator (23%) și malformațiile congenitale
(20%). (vezi figura nr. 62) Datorită profilului etiologic comun, clasa deceselor perinatale include
născuții morți (exceptând avortul în lună mare), decesele la naștere, precum și decesele survenite
în primele 6 zile de viață. În perioada 2000-2016, mortalitatea infantilă a avut un trend favorabil
pentru toate etapele de vârstă de la naștere până la vârsta de 1 an. (vezi figura nr. 63)
Figura nr. 63 Evoluția indicilor mortalității neonatale precoce, neonatale și postneonatale în

perioada 2000-2016 (la 1.000 de născuți vii)
(sursa: INS)
Tabelul XVI Mortalitatea neonatală, neonatală precoce și postneonatală pe medii de

proveniență în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)
Mortalitatea
neonatală precoce neonatală postneonatală
România 3,1 4,8 3,2
urban 2,4 3,4 2,4
rural 3,1 4,8 4,2
(sursa: INS)
Majoritatea deceselor infantile au survenit în prima lună de viață (4,8 decese la 1.000
născuții vii), în special în primele 6 zile după naștere, fiind cauzate în principal de afecțiunile
perioadei perinatale. (vezi tabelul XVI )După prima lună de viață, rata deceselor în rândul
populației infantile a fost de 3,2 la 1.000 de născuții vii. Județele Vrancea, Tulcea, Galați,
Hunedoara și Călărași înregistrează un exces de mortalitate infantilă ce depășește 6 decese la
1.000 la născuți vii. (vezi figura nr. 64)
55
Figura nr. 64 Indicii mortalității infantile neonatală precoce. neonatală și postneonatală pe
județe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)
(sursa: INS)
56
Disparități privind mortalitatea maternă
Mortalitatea maternă include decesele de orice cauză (exceptând accidentele și

traumatismele) care survin în rândul femeilor în timpul sarcinii, naşterii sau lehuziei. Mortalitatea
prin complicaţii ale sarcinii şi lăuziei s-a ameliorat semnificativ în ultimele două decenii, (vezi figura
nr. 65 ) deși continuă să înregistreze nivele ce exced media europeană, precum și disparități
importante în profil teritorial.
Figura nr. 65 Evoluția mortalității materne în România în perioada 1970-2016 (la 1.000 de
născuți vii)
(sursa: INS)
Tabelul XVII Distribuția mortalității materne pe județe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)
Mortalitate prin complicații Harghita 0,00

ale sarcinii, nașterii și Hunedoara 0,30
Județ lăuziei Ialomiţa 0,00
Romania 0,15
Iaşi 0,00
Alba 0,00 0,00
Ilfov
Arad 0,00
Maramureş 0,00
Argeş 0,19
Mehedinţi 0,00
Bacău 0,17
Mureş 0,36
Bihor 0,00
Neamţ 0,23
Bistriţa-Nasaud 0,00
Olt 0,00
Botoşani 0,00
Prahova 0,00
Braşov 0,00
Satu-Mare 0,00
Brăila 0,00
Sălaj 0,00
Buzău 0,00
Sibiu 0,00
Caraş-Severin 0,00
Suceava 0,00
Călăraşi 0,73
Teleorman 0,00
Cluj 0,00
Timiş 0,00
Constanţa 0,28
Tulcea 0,56
Covasna 0,00 0,00
Vaslui
Dâmboviţa 0,23
Vâlcea 0,38
Dolj 0,18 0,00
Vrancea
Galaţi 0,21 0,00
Mun. Bucureşti
Giurgiu 0,87
Gorj 0,00
57
(sursa: INS)
În anul 2016, s-au raportat 0,15 decese materne la 1.000 de născuţi vii, în majoritatea
cazurilor consecință a riscului obstetrical direct. Niveluri crescute ale deceselor materne au fost
raportate de județele Giurgiu (0,87 la 1.000 de născuți vii), Călărași (0,73 la 1.000 de născuți vii),
Tulcea (0,56 la 1.000 de născuți vii), Vâlcea (0,38 la 1.000 de născuți vii), Mureș (0,36 la 1.000 de
născuți vii), Constanța (0,28 la 1.000 de născuți vii), Dâmbovița și Neamț (0,23 la 1.000 de născuți
vii). (vezi tabelul XVII și figura nr. 66)
Figura nr. 66 Distribuția mortalității materne pe județeîn anul 2016

Legenda:
0,0-0,0
0,0-0,0
0,0-0,2
0,21-0,9
(sursa: INS)
Principalii indicatori de morbiditate
Morbiditatea este unul dintre indicatorii importanți care măsoară nivelul de îmbolnăvire al
populaţiei, dar și performanța serviciilor de sănătate, prin prisma ecartului dintre morbiditatea
diagnosticabilă și cea diagnosticată. Reducerea morbidității și mortalității prin boli netransmisibile și
transmisibile reprezintă o prioritate a Strategiei de Sănătate 2014-2020, fundamentată prin Aria
strategică de intervenție „Sănătate Publică”. În analiza morbidității s-au luat în considerare
incidenţa (frecvența cu care apar cazurile noi de îmbolnăvire într-o anumită populație, înrtr-un
interval definit de timp) și prevalenţa (numărul de cazuri de boală existente, noi și vechi, într-o
anumită populație, într-o perioadă de timp). În timp ce incidența se referă la apariția bolii și este
utilizată cu precădere pentru bolile acute, prevalența descrie povara bolii într-o populație.
58
La nivel național, principalele boli cronice netransmisibile care influențează indicatorii de
morbiditatea sunt: bolile cardiovasculare, tumorile, diabetul zaharat, bolile aparatului respiratori și
tulburările mentale.
Diabetul zaharat
Urmând dinamica bolii la nivel mondial, România înregistrează valori crescătoare ale
incidenței și prevalenței prin diabet zaharat. Dacă în anul 1974, ponderea bolilor endocrine, de
nutriție și de metabolism reprezenta 0,6% în cadrul profilului etiopatogenetic global, în anul 2016,
ponderea acestora a crescut la 4%.
Județele cu prevalențe înalte ale diabetului zaharat sunt: Arad (6.346,5 ‰ locuitori), Sibiu
(6.316 ‰ locuitori), Hunedoara (6.101 ‰ locuitori), Satu-Mare (6.049,3 ‰ locuitori), Constanța
(5.696,6 ‰ locuitori) și Timiș (5.729,2 ‰ locuitori). (vezi tabelul XVIII și figura nr. 67)
Tabelul XVIII Distribuția bolnavilor rămași cu diabet pe județe în anul 2016 (la 100.000
locuitori)
Județ Diabet zaharat Harghita 3647,2

România 3955,6 Hunedoara 6101,8
Alba 4181,7 Ialomita 3362,7
Arad 6346,5 Iasi 4468,0
Arges 3253,6 Ilfov 1997,1
Bacau 3082,3 Maramures 3687,8
Bihor 2786,8 Mehedinti 2968,5
Bistrita-Nasaud 3499,2 Mures 3344,7
Botosani 2500,1 Neamt 4076,5
Brasov 3874,1 Olt 3083,5
Braila 3590,0 Prahova 3809,7
Buzau 3199,9 Satu-Mare 6049,3
Caras-Severin 3628,4 Salaj 4345,8
Calarasi 3009,4 Sibiu 6316,5
Constanta 5696,6 Teleorman 3104,8
Covasna 3566,3 Timis 5729,2
Dimbovita 4522,9 Tulcea 2932,3
Dolj 3827,6 Vaslui 3059,1
Galati 3344,3 Vilcea 3514,1
Gorj 4165,8 Mun. Bucuresti 3983,8
(sursa: INS)
59
Figura nr. 67 Distribuția prevalenței prin diabet pe judeţe și pe cvartile în anul 2016 (la
100.000 locuitori)
Legenda:
1.997-3.128,5
3.128,6-3.637,7
3.637,7-4.208,6
4.208,7-6.346,4
(sursa: INS)
Obezitatea
Obezitatea este o condiție medicală caracterizată prin creșterea greutății corporale pe

seama țesutului adipos, definită printr-o valoare a indicelui de masă corporală ≥ 30kg/m2 .
Obezitatea are consecințe importante asupra calității vieții în general și incidenței, prevalenței și
mortalității prin boli asociate cardiovasculare, endocrine și a unor forme de cancer. Ca urmare a
creșterii ponderii obezității atât în rândul adulților, cât și al copiilor, Planul de Acțiuni pentru
implementarea Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020 prevede elaborarea unui plan
multianual pentru promovarea unui stil de viață sănătos.
În anul 2016, județul Mehedinți a înregistrat cea mai mare prevalență a obezității, cu 6.154
cazuri la 100.000 de locuitori, urmat de județele Arad, Iași, Neamț, Caraș-Severin, Bihor, Vaslui și
Suceava, cu valori cuprinse între 2.377,9 și 3.046,2 la 100.000 de locuitori. (vezi tabelul XIX și
figura nr. 68)
60
Tabelul XIX Distribuția prevalenței obezității pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Județ Obezitate Harghita 39,9

România 1535 Hunedoara 1282
Arad 3046,2 Iasi 2914,8
Bihor 2521 Mehedinti 6154
Brasov 2190,4 Olt 1352,1
Cluj 1917 Suceava 2377,9
Covasna 1984,2 Timis 635
Gorj 452,4 Mun. Bucuresti 844
(sursa: INS)
Figura nr. 68 Distribuția prevalenței obezității pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
39,91-878,88
878,96-1311,1
1311,2-2143,3
2143,4-6154,04
(sursa: INS)
61
Tumorile maligne
Tumorile maligne reprezintă a doua cauză de deces, având o tendință ascendentă, în parte
datorată și îmbunătățirii constante a mijloacelor tehnologice de diagnostic în ultimele decenii. În
anul 2016, prevalența tumorilor canceroase la nivel national a fost de 1.716,5 cazuri la 100.000
locuitori. Județele cu cel mai mare număr de boli neoplazice au fost: Tulcea, Sibiu, Arad, Galați,
Constanța, Teleoman, Olt, Satu-Mare, Mehedinți, Cluj, Covasna, care înregistrează frecvențe de
1,5 până la 2 ori mai mari față de valoarea medie națională. La polul opus s-au situat județele
Timiș (341,3 la 100.000 de locuitori), Ilfov (682,6 la 100.000 de locuitori), Bihor (868,3 la 100.000
de locuitori) și Giurgiu (935,2 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XX și figura nr. 69)
Tabelul XX Distribuția bolnavilor cu tumori maligne pe județe în anul 2016 (la 100.000
locuitori)
Judet Tumori maligne Harghita 1708,7

Arad 3264,2 Iasi 1548,5
Botosani 1032,6 Neamt 1331
Brasov 1217,2 Olt 2948,2
Braila 2133 Prahova 1074,4
Caras-Severin 1198 Salaj 1364,8
(sursa: INS)
62
Figura nr. 69 Prevalența tumorilor maligne la 100000 loc. pe județe. în anul 2016 (la 100.000
de locuitori)
Legenda:
341,2-1083,2
1083,3-1456,6
1456,7-2491,5
2491,6-3576,4
(sursa: INS)
Tulburările mentale și de comportament
Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale și

a „stării de bine”, descriind nu numai absența bolii, ci și capacitatea unui individ de a se
integra cu succes în viața familială, socială și profesională. Spre deosebire de afecțiunile
somatice, identificarea și intervenția timpurie în cazul tulburărilor neuropsihice sunt grefate
de mai mulți factori: natura subiectivă a acuzelor, teama stigmatizării și subestimarea
frecvenței reale în populație datorită subraportării din partea sectorului medical privat.
Tulburările mentale constituie una dintre cauzele principale ale poverii bolii și ale corecției
duratei de viață luând în considerare handicapul (disability-adjusted life years, DALY).
În anul 2016, România ponderea pacienților cu tulburări mentale și de
comportament a fost de 2.247 cazuri la 100.000 de locuitori. Prevalențe ce depășesc
3.000 de cazuri la 100.000 au fost raportate de județele: Argeș (4.722 la 100.000 de
locuitori), Vâlcea (4.122 la 100.000 de locuitori), Timiș (3.561 la 100.000 de locuitori),
Hunedoara (3.272 la 100.000 de locuitori) și Olt (3.019 la 100.000 de locuitori). (vezi
tabelele XX și XXII, și figurile nr. 70 și 71)
63
Tabelul XXI Distribuția bolnavilor cu tulburări mentale si de comportament pe județe în anul
Județ Tulburari mentale Harghita 1578,0

Arad 1702,3 Iasi 1822,5
Brasov 1630,0 Olt 3319,0
(sursa: INS)
Figura nr. 70 Prevalența tulburărilor mentale pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
270,8-1664,1
1664,2-2099,6
2099,6-2581,4
2581,5-4722,3
(sursa: INS)
64
Tabelul XXII Distribuția bolnavilor cu boli psihice majore pe județe în anul 2016 (la 100.000
de locuitori)
Județ Boli psihice Harghita 387,6

Arad 432,0 Iasi 1289,6
Brasov 1009,3 Olt 995,6
Gorj 642,6 Mun, Bucuresti 250,3
(sursa: INS)
Figura nr. 71 Prevalența bolilor psihice majore pe județe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)
Legenda:
40,8-790,7
791-1070,5
1070,6-1325,3
1325,4-2114,1
(sursa: INS)
65
Boala Alzheimer
Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței. Deși recunoașterea impactului
social al bolii este încă deficitară, ea reprezintă o problemă de sănătate publică datorită resurselor
medicale, sociale, psihosociale şi financiare care implică pe termen lung atât pacientul și familia
acestuia, cât şi serviciile de sănătate și sociale. În pofida creșterii numărului pacienților
diagnosticați, boala rămâne în continuare subestimată, fiind o sursă importantă de disabilitate. În
anul 2016, prevalența bolii la scară națională a fost de 141 cazuri la 100.000 de locuitori. Județele
care comunică cele mai reduse rate ale demenței Alzheimer au fost: Harghita (24,1 la 100.000 de
locuitori), Sălaj (44,3 la 100.000 de locuitori), Olt (45,8 la 100.000 de locuitori), Mare (53,3 la
100.000 de locuitori), Botoșani (56,1 la 100.000 de locuitori), Gorj (56,6 la 100.000 de locuitori),
Bihor (57,6 la 100.000 de locuitori), Mehedinți (58,4 la 100.000 de locuitori), Iași (64,1 la 100.000
de locuitori), Ilfov (91,2 la 100.000 de locuitori) și Constanța (91,3 la 100.000 de locuitori). (vezi
tabelul XXIII și figura nr. 72)
Tabelul XXIII Distribuția bolnavilor cu boală Alzheimer pe județe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)
Boala Harghita 24,1

Județ Alzheimer
Hunedoara 142,6
România 141,0
Ialomita 171,7
Alba 125,5
Iasi 64,1
Arad 127,8
Ilfov 91,2
Arges 220,8
Maramures 124,4
Bacau 49,5
Mehedinti 58,4
Bihor 57,6
Mures 160,6
Bistrita-Nasaud. 123,6
Neamt 109,8
Botosani 56,1
Olt 45,8
Brasov 199,1
Prahova 142,7
Braila 219,2
Satu-Mare 53,3
Buzau 126,8
Salaj 44,3
Caras-Severin 183,5
Sibiu 151,4
Calarasi 157,3
Suceava 101,1
Cluj 179,4
Teleorman 153,9
Constanta 91,3
Timis 211,0
Covasna 145,1
Tulcea 423,9
Dimbovita 194,5
Vaslui 118,4
Dolj 164,3
Vilcea 243,3
Galati 168,2
Vrancea 111,4
Giurgiu 205,5
Mun. Bucuresti 204,6
Gorj 56,6
(sursa: INS)
66
Figura nr. 72 Prevalența bolii Alzheimer pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
24,14-91,2
91,3-135,1
135,2-177,4
177,5-423,8
(sursa: INS)
Epilepsia
Organizația Mondială a Sănătăţii a plasat epilepsia pe lista de priorităţi a anului 2016, România
fiind una dintre fondatoarele moţiunii care solicită schimbări legislative care să îmbunătăţească
îngrijirile medicale acordate pacientului epileptic. Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică
gravă; atât datorită prognosticului medical rezervat, cât și a stigmatizării, prejudecăților și
impactului bolii asupra tuturor sectoarelor vieții, impunând poveri de natură fizică, psihologică și
socială asupra pacienților și a familiilor lor. În patogeneza bolii sunt incriminați factori genetici,
malformații congenitate, leziuni nervoase în perioada pre și perinatală, traumatisme craniene,
infecții sistemice, boli cerebrivasculare ori neoplazice, desi în numeroase cazuri, etiopatogeneza
bolii rămâne necunoscută.
La nivel național, în anul 2016, au fost raportate în medie 600 de cazuri de epilepsie
la 100.000 de locuitori. Județe la nivelul cărora s-au înregistrat rate ale prevalenței de peste 800 de
cazuri la 100.000 de locuitori au fost: Vâlcea (980,1 la 100.000 de locuitori), Mureș (931,2 la
100.000 de locuitori), Sălaj (901,7 la 100.000 de locuitori) și Sibiu (854 la 100.000 de locuitori).
(vezi tabelul XXIV și figura nr. 73)
67
Tabelul XXIV Distribuția bolnavilor cu epilepsie pe județe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)
Judeţ Epilepsie Harghita 762,3

Romania 600,7 Hunedoara 778,4
Alba 703,6 Ialomița 549,8
Arad 516,0 Iași 569,0
Bacău 702,2 Maramureș 643,9
Bihor 453,2 Mehedinți 438,9
Bistriţa-Năsăud 451,3 Mureș 931,2
Botoșani 510,8 Neamț 742,0
Brașov 696,2 Olt 464,9
Brăila 740,0 Prahova 482,7
Buzău 544,6 Satu-Mare 392,2
Caraş-Severin 762,2 Sălaj 901,7
Călărași 508,8 Sibiu 854,8
Covasna 768,5 Timiș 463,4
Dâmbovița 599,5 Tulcea 495,6
Galați 578,9 Vâlcea 980,1
Gorj 647,7 Mun. Bucureşti 465,5
(sursa: INS)
Figura nr. 73 Prevalența epilepsiei pe județe în anul 2016
Legenda:
343,47-498,87
498,88-604,9
604,91-736,86
736,87-980,07
(sursa: INS)
68
Bolile cardiovasculare
Cu o constelație de factori de risc, în parte nemodificabili, bolile cardiovasculare constituie

principala cauză de deces, spitalizare și handicap, aducând o povară enormă pentru sistemul
medical și economie. Planul Național de Control al Bolilor Cardiovasculare, prevăzut în Strategia
Națională de Sănătate 2014-2020, este expresia recunoașterii bolilor cardiovasculare ca priorități
sectoriale strategice ale politicii de sănătate.
Boala hipertensivă
Bolile cardiovasculare, în special hipertensiunea arterială, reprezintă principala cauză de
deces la nivel global. Incidența hipertensiunii arteriale și tendința de a apărea la vârste tot mai
tinere sunt în creștere, în condițiile în care controlul tensiunii arteriale pentru depistarea prococe a
bolii este încă deficitar.
Tabelul XXV Distribuția bolnavilor cu hipertensiune arterială pe județe în anul 2016 (la
100.000 de locuitori)
Boală Harghita 8725,2

Judet hipertensivă
Hunedoara 15220,5
România 12544,9
Ialomita 11126,4
Alba 15151,7
Iasi 12162,5
Arad 15378,6
Ilfov 5692,2
Arges 16246,5
Maramures 12084,0
Bacau 12610,2
Mehedinti 11414,8
Bihor 13863,7
Mures 10881,6
Bistrita-Năsăud 10274,6
Neamt 16225,2
Botosani 12564,3
Olt 4385,1
Brasov 17014,8
Prahova 9442,4
Braila 15889,8
Satu-Mare 5487,6
Buzau 14989,2
Salaj 17079,4
Caras-Severin 17349,3
Sibiu 17465,7
Calarasi 13908,2
Suceava 13361,8
Cluj 14545,4
Teleorman 14978,4
Constanta 8769,9
Timis 10211,7
Covasna 12480,5
Tulcea 11596,3
Dimbovita 11122,0
Vaslui 10727,3
Dolj 11863,9
Vilcea 15648,5
Galati 12686,9
Vrancea 9991,8
Giurgiu 9938,5
Gorj 14093,1
(sursa: INS)
69
Hipertensiunea arterială ocupă primul loc în ierarhia bolilor cronice. România înregistrează
rate crescătoare atât ale prevalenței hipertensiunii arteriale, cât și a prevalenței condițiilor medicale
asociate: diabet zaharat, obezitate, dislipidemii, risc cardiometabolic.
În anul 2016, prevalența bolii hipertensive în populația autohtonă a fost de 12.544 cazuri la
100.000 locuitori. Valori semnificativ mai înalte s-au înregistrat în județele: Sibiu (17.465,7 la
100.000 de locuitori), Caraș-Severin (17.349,3 la 100.000 de locuitori), Sălaj (17.079,4 la 100.000
de locuitori), Brașov (17.014,8 la 100.000 de locuitori), Argeș (16.246,5 la 100.000 de locuitori),
Vâlcea (15.648,5 la 100.000 de locuitori), Arad (15.378,6 la 100.000 de locuitori), Hunedoara
(15.220 la 100.000 de locuitori) și Alba (15.151, 7 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXV și
figura nr. 74)
Figura nr. 74 Prevalența bolii hipertensive pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
4385-10765,8
10765,8-12587,2
12587,3-15111
15111,1-17465,6
(sursa: INS)
70
Cardiopatia ischemică
Cardiopatia ischemică este cea mai frecventă și cea mai importantă cauză de deces la
nivel mondial. În România, în anul 2016, a înregistrat o prevalență medie de 5.882 cazuri la
100.000 de locuitori, morbiditatea reală în populație fiind în mod evident subestimată pe seama
formelor de boală nedureroase. Județele cu cea mai înaltă pondere a cazurilor de cardiopatie
ischemică diagnosticată au fost: Brașov (9.508,2 cazuri la 100.000 de locuitori), Sibiu (9.179 cazuri
la 100.000 de locuitori), Caraș-Severin (8.806 cazuri la 100.000 de locuitori), Covasna (8.138
cazuri la 100.000 de locuitori) și Hunedoara (8.130 cazuri la 100.000 de locuitori). Județele cu rata
cea mai redusă a prevalenței bolii corornariană ischemică au fost: Olt (2.490 cazuri la 100.000 de
locuitori), Ilfov (2.608 cazuri la 100.000 de locuitori) și Satu-Mare (2.976,6 cazuri la 100.000 de
locuitori). (vezi tabelul XXIV și figura nr. 74)
Tabelul XXVI Distribuția bolnavilor cu cardiopatie ischemică pe județe în anul 2016 (la
Cardiopatie Harghita 4615,5

Judet ischemică
Hunedoara 8137,0
România 5882,6
Ialomita 3842,2
Alba 7629,6
Iasi 3409,1
Arad 7486,3
Ilfov 2608,4
Arges 7011,1
Maramures 5766,0
Bacau 7060,5
Mehedinti 5273,1
Bihor 7480,6
Mures 5390,9
Bistrita-N. 4979,8
Neamt 6646,6
Botosani 5453,8
Olt 2490,3
Brasov 9508,2
Prahova 4896,9
Braila 5939,6
Satu-Mare 2976,6
Buzau 7732,7
Salaj 5908,2
Caras-Sev. 8806,0
Sibiu 9179,5
Calarasi 6630,7
Suceava 6474,6
Cluj 6436,7
Teleorman 7802,0
Constanta 3381,0
Timis 5055,1
Covasna 8138,1
Tulcea 3768,6
Dimbovita 4454,0
Vaslui 5030,6
Dolj 5342,6
Vilcea 7021,5
Galati 4294,2
Vrancea 5340,8
Giurgiu 4763,9
M.Bucuresti 6890,3
Gorj 4225,1
(sursa: INS)
71
Figura nr. 75 Prevalența cardiopatiei ischemice pe județe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)
Legenda:
2490,2-4652,5
4652,6-5609,8
5609,8-7050,7
7055,8-9508,1
(sursa: INS)
Bolile cerebrovasculare
Bolile cerebrovasculare înregistrează o incidență și mortalitate în creștere la mondial,

accidentul vascular cerebral fiind principala cauză de dizabilitate permanentă. Bolile
cerebrovasculare fac parte din categoria bolilor ce pot fi, în mare măsură, prevenite, având o
multitudine de factori favorizanți ce pot fi abordați prin intervenții de sănătate curative sau
profilactice (depuneri de colesterol la nivelul vaselor de sânge, boli cardiace, diabet zahart, fumat,
consum exagerat de băuturi alcoolice). Morbiditatea cerebrovasculară diagnosticabilă depășește
semnificativ pe cea diagnosticată, datorită formelor de boală asimptomatice.
La nivel național, în anul 2016, morbiditatea prin afecțiuni cerebrovasculare a fost de
1.692,8 cazuri la 100.000 de locuitori. Cea mai înaltă prevalență s-a înregistrat în județele Caraș-
Severin (2.705,1 la 100.000 de locuitori), Giurgiu (2.418,7 la 100.000 de locuitori), Teleorman
(2.365,2 la 100.000 de locuitori), Vâlcea (2.359 la 100.000 de locuitori) și Arad (2.322,7 la 100.000
de locuitori), cele mai puține cazuri raportate fiind la nivelul județelor Satu-Mare (662,9 la 100.000
de locuitori) și Olt (821,2 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXVI și figura nr. 76)
72
Tabelul XXVI Distribuția bolnavilor cu boli cerebrovasculare pe județe în anul 2016 (la
Boli Harghita 933,2

Județ cerebrovasculare
Hunedoara 1994,0
România 1692,8
Ialomita 1525,2
Alba 1769,6
Iasi 1818,4
Arad 2322,7
Ilfov 928,0
Arges 2083,5
Maramures 1747,6
Bacau 1893,0
Mehedinti 2763,8
Bihor 1598,1
Mures 1354,2
Neamt 1430,7
Botosani 1133,1
Olt 821,2
Brasov 1913,2
Prahova 1047,3
Braila 2163,6
Satu-Mare 662,9
Buzau 2186,9
Salaj 1746,9
Sibiu 1714,1
Calarasi 1896,9
Suceava 1558,6
Cluj 1730,0
Teleorman 2365,2
Constanta 1206,5
Timis 1412,1
Covasna 1512,1
Tulcea 1470,4
Dimbovita 1630,2
Vaslui 1147,7
Dolj 1640,4
Vilcea 2359,5
Galati 1624,2
Vrancea 947,8
Giurgiu 2418,7
Gorj 1663,5
(sursa: INS)
Figura nr. 76 Prevalența bolilor cerebrovasculare pe județe în anul 2016 la 100.000 de

locuitori)
Legenda:
662,9-1368,6
1368,7-1651,9
1652-1973,8
1973,9-2763,8
(sursa: INS)
73
Cordul pulmonar cronic
Cordul pulmonar cronic este o condiție medicală definită de hipertrofia ventricului drept,
consecință a unor boli ce afectează structura sau funcția plămânilor. Afecțiunea poate fi cauzată
de boli respiratorii, boli vasculare pulmonare, boli hematologice, boli infiltrative sau formațiuni
compresive mediastinale, boli ale peretelui toracic, mai mult de jumătate din cazuri fiind secundare
bronhopneumopatiei cronice obstructive. Calitatea vieții pacientului este profund afectată, iar
prognosticul bolii este grav ca urmare a evoluției progresive și a complicațiilor cu caracter vital.
La nivel național, ponderea pacienților cu cord pulmonar cronic este de 205,9 cazuri la
100.000 de locuitori, în anul 2016. Prevalențe ce depășesc de 1,5-2,3 ori media națională au fost
raportate de județele Arad (479,6 la 100.000 de locuitori), Olt (471,8 la 100.000 de locuitori),
Botoșani (465,6 la 100.000 de locuitori), Covasna (459,2 la 100.000 de locuitori), Caraș-Severin
(345,3 la 100.000 de locuitori), Bistrița-Năsăud (324,2 la 100.000 de locuitori), Mehedinți (323,7 la
100.000 de locuitori), Tulcea (319,1 la 100.000 de locuitori), Hunedoara și Brăila (305,5 la 100.000
de locuitori). (vezi tabelul XXVII și figura nr. 77)
Tabelul XXVII Distribuția bolnavilor cu cord pulmonar cronic pe județe în anul 2016 (la
Cord pulmonar Harghita 273,0

Județ cronic
Hunedoara 305,7
Romania 205,9
Ialomita 121,0
Alba 215,3
Iasi 183,6
Arad 479,6
Ilfov 98,9
Arges 333,9
Maramures 264,3
Bacau 118,0
Mehedinti 323,7
Bihor 268,2
Mures 186,5
Neamt 172,2
Botosani 465,6
Olt 471,8
Brasov 228,4
Prahova 58,3
Braila 305,5
Satu-Mare 277,8
Buzau 184,9
Salaj 198,1
Caras-Severin 345,3
Sibiu 150,4
Calarasi 110,0
Suceava 206,8
Cluj 204,6
Teleorman 319,1
Constanta 82,1
Timis 205,0
Covasna 459,2
Tulcea 226,5
Dimbovita 189,2
Vaslui 94,6
Dolj 138,8
Vilcea 233,2
Galati 121,2
Vrancea 115,3
Giurgiu 121,7
Gorj 151,8
(sursa: INS)
74
Figura nr. 77 Prevalența cordului pulmonar cronic pe județe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)
Legenda:
58,3-125,9
126-204,8
204,9-298,5
298,6-479,6
(sursa: INS)
Bolile pulmonare
Bronhopneumopatia cronică obstructivă
Bronhopneumopatia cronică obstructivă desemnează generic un grup de boli respiratorii cu

evoluție cronică, în principal bronșita cronică și emfizemul pulmonar. Factorul cauzal principal este
fumatul activ sau pasiv, aerul poluat și noxele profesionale fiind, de asemenea, factori de risc. Cu o
prevalență în creștere, boala reprezintă o problemă de sănătate publică la nivel mondial, fiind una
dintre cauzele principale de mortalitate și invaliditate, cu o contribuție substanțială la împovărarea
sistemelor de sănătate și societății, prin costuri directe și indirecte.
Județele cu nivele înalte ale bronhopneumopatiei cronice obstructive, a căror prevalență se
apropie sau depășește valoarea de 3.000 la 100.000 de locuitori în anul 2016 au fost: Sălaj
(3.445,9 cazuri la 100.000 de locuitori), Bihor (3.436,9 la 100.000 de locuitori), Mehedinți (3.083 la
100.000 de locuitori) și Hunedoara (2.962,3 la 100.000 de locuitori) (vezi tabelul XXVIII și figura nr.
78)
75
Tabelul XXVIII Distribuția pe județe a bolnavilor bronopneumopatie cronică obstructivă în
Bronhopneumopatie Harghita 1283,8

Judet cronică obstructivă
Hunedoara 2962,3
Romania 2053,3
Ialomita 1813,4
Alba 1897,1
Iasi 1709,4
Arad 2492,9
Ilfov 831,9
Arges 2783,7
Maramures 2178,1
Bacau 1861,9
Mehedinti 3083,7
Bihor 3436,9
Mures 1758,7
Neamt 2573,6
Botosani 2661,7
Olt 1555,5
Brasov 1861,3
Prahova 1525,1
Braila 2420,0
Satu-Mare 783,8
Buzau 2161,6
Salaj 3445,9
Sibiu 2703,1
Calarasi 2377,3
Suceava 2257,9
Cluj 2478,2
Teleorman 1698,0
Constanta 1333,9
Timis 2020,6
Covasna 1559,5
Tulcea 1460,9
Dimbovita 2035,8
Vaslui 2364,3
Dolj 2022,5
Vilcea 2264,0
Galati 1597,8
Vrancea 1391,7
Giurgiu 1485,3
Gorj 1787,1
(sursa: INS)
Figura nr. 78 Prevalența bronhopneumopatiei cronice obstructive pe județe în anul 2016 (la
Legenda:
783,8-1569,0
1569,1-2021,5
20121,6-2466,5
2466,6-3445,9
(sursa: INS)
76
Tuberculoza
Tuberculoza, boală cronică infecto-contagioasă cu răspândire mare în populație, constituie

o problemă prioritară de sănătate publică. Bazată pe programul Organizației Mondiale a Sănătății,
Strategia Naţională de Control al Tuberculozei a fundamentat elaborarea noului Program Naţional
de Control al Tuberculozei. Deși, în ultimii ani, incidența și prevalența bolii s-au scăzut constant,
România continuă să înregistreze unele dintre cele mai prevalențe din Europa.
Prevalența medie a tuberculozei în România, în anul 2016, a fost de 82,7 de cazuri la
100.000 de locuitori, cele mai numeroase cazuri de tuberculoză fiind raportate de județele Caraș-
Severin (312,6 la 100.000 de locuitori), Galați (179,2 la 100.000 de locuitori) și Botoșani (156,9 la
100.000 de locuitori). Morbidități ce depășesc 100 de cazuri la 100.000 de locuitori au fost
raportate, de asemenea, de județele Vâlcea, Argeș, Bacău, Giurgiu, Maramureș și Olt. (vezi tabelul
XXIXI și figura nr. 29)
Tabelul XXIX Distribuția bolnavilor cu tuberculoză pe județe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)
Județ Tuberculoză Harghita 17,7

Arad 71,8 Iasi 67,3
Brasov 83,1 Olt 101,4
(sursa: INS)
77
Figura nr. 29 Prevalența tuberculozei pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
17,70-57,96
57,97-72,79
72,80-100,14
100,15-312,58
(sursa: INS)
Bolile digestive
Boala ulceroasă
Cu o frecvență în creștere, boala ulceroasă, alături de cancerul gastric, domină patologia

gastro-duodenală. Boala este plurifactorială, recunoscând o multitudine de factori predispozanți:
genetici, fumat, anumite boli (bronhopneumopatia cronică obstructivă, insuficiența renală cronică,
hiperparatiroidismul, policitemia vera, infecția cu Helicobacter pylori). Prognosticul medical și social
al bolii este agravat de prezența complicațiilor, dar și a bolilor asociate. În fazele active, boala
influențează capacitatea de muncă, pacientul fiind inapt temporar de muncă, în funcțile de
condițiile profesionale și de viață.
În anul 2016, frecvența bolii ulceroase cu localizare gastrică sau duodenală a fost de
1.504,5 de cazuri la 100.000 de locuitori. Prevalențe ce exced 2.000 de cazuri la 100.000 de
locuitori sunt raportate de județele Hunedoara (2.968,6 la 100.000 de locuitori), Vâlcea (2.368,5 la
100.000 de locuitori), Arad (2.34,5 la 100.000 de locuitori), Iași (2.244,1 la 100.000 de locuitori) și
Sălaj (2.144,1 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXX și figura nr.30 )
78
Tabelul XXX Distribuția bolnavilor cu boală ulceroasă pe județe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)
Boala Harghita 1623,0

Județ ulceroasă
Hunedoara 2968,6
Romania 1504,5
Ialomita 635,3
Alba 1686,9
Iasi 2244,1
Arad 1640,2
Ilfov 772,3
Arges 2345,6
Maramures 1051,2
Bacau 1294,1
Mehedinti 1973,1
Bihor 1266,2
Mures 936,0
Neamt 1878,0
Botosani 1695,8
Olt 1232,1
Brasov 1550,7
Prahova 726,0
Braila 1899,2
Satu-Mare 670,5
Buzau 1886,2
Salaj 2144,9
Sibiu 1500,6
Calarasi 1008,4
Suceava 1728,1
Cluj 1265,5
Teleorman 1835,4
Constanta 942,2
Timis 1178,1
Covasna 1316,8
Tulcea 986,3
Dimbovita 1752,7
Vaslui 1689,2
Dolj 1676,7
Vilcea 2368,5
Galati 834,8
Vrancea 946,1
Giurgiu 757,5
Gorj 1810,0
(sursa: INS)
Figura nr. 30 Prevalența bolii ulceroase pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
635,3-1019,1
1019,2-1590,4
1590,5-1795,6
1795,6-2968,6
(sursa: INS)
79
Ciroza hepatică
Ciroza hepatică este o afecțiune cronică gravă, al cărei prognostic este invariabil infaust,
simptomele bolii apărând abia în stadiile avansate. Cauzele principale ale cirozei hepatice sunt
alcoolismul cronic și hepatitele virale B și C. În România, alături boala coronariană ischemică și
bolile cerebrovasculare, ciroza hepatică este răspunzătoare de cel mai mare număr de ani de viață
pierduți ca urmare a morții premature. De asemenea, boala împovărează sistemul medical prin
cheltuieli importante cu îngrijirile de sănătate ale pacienților spitalizați.
Prevalența cirozei hepatice la nivel național, în 2016, a fost de 1.505 de cazuri la 100.000 de
locuitori. Județele la nivelul cărora se înregistrează cele mai înalte nivele ale morbidității prin ciroză
hepatică aparțin cu precădere regiunii de nord est a României, respectiv județele Vaslui (3.098 la
100.000 de locuitori), Bacău (2.342,6 la 100.000 de locuitori), Botoșani (2.256,1 la 100.000 de
locuitori), Iași (2.239,4 la 100.000 de locuitori), Brăila (2.138,1 la 100.000 de locuitori), Neamț
(2.116,4 la 100.000 de locuitori) și Vrancea (2.052 la 100.000 de locuitori), dar și județul Dolj
(2.306 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXXI și figura nr. 31)
Tabelul XXXI Distribuția bolnavilor cu ciroză hepatică pe județe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)
Ciroză Harghita 680,2

Județ hepatică
Hunedoara 1732,0
Romania 1505,1
Ialomita 968,0
Alba 1027,6
Iasi 2239,4
Arad 1162,7
Ilfov 710,5
Arges 1698,9
Maramures 1452,4
Bacau 2342,6
Mehedinti 1022,3
Bihor 1768,6
Mures 1003,8
Neamt 2116,4
Botosani 2256,1
Olt 1149,2
Brasov 1380,6
Prahova 975,5
Braila 2138,1
Satu-Mare 659,4
Buzau 2053,5
Salaj 1953,6
Caras-Severin 952,5
Sibiu 1405,1
Calarasi 1203,0
Suceava 1792,1
Cluj 965,7
Teleorman 1202,9
Constanta 639,8
Timis 673,5
Covasna 1066,8
Tulcea 973,0
Dimbovita 1708,4
Vaslui 3098,4
Dolj 2306,2
Vilcea 1816,1
Galati 1661,2
Vrancea 2052,5
Giurgiu 895,9
Gorj 1374,8
(sursa: INS)
80
Figura nr. 31 Prevalența cirozei hepatice pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
639,74-973,84
973,85-1377,68
1377,69-1810,12
1810,13-3098,36
(sursa: INS)
Boli renale
Insuficiența renală cronică
Boala cronică de rinichi reprezintă o condiție medicală severă prin prognosticul infaust
datorat în primul rând subdiagnosticării și diagnosticului tardiv, dar și asocierii unui evantai al
factorilor de risc, în parte nemodificabili (vârsta înaintată, sexul masculin, factorii genetici), în parte
modificabili (hipertensiunea arterială, dislipidemiile, hiperuricemiile, anemia, greutatea crescută,
fumatul, consumul de analgezice antiinflamatoare). Pacientul cu disfuncție renală cronică are un
risc major de insuficiență renală cronică și nefrotoxicitate medicamentoasă, precum și un risc
important pentru afecțiuni cardiovasculare, osoase, cerebrale care reduc considerabil calitatea
vieții.
În anul 2016, în România au fost raportate 324,5 de cazuri de disfuncție cronică renală la
100.000 de locuitori. Prevalențe ce depășesc 400 de cazuri șa 100.000 de locuitori înregistrează
județele Brăila (488 la 100.000 de locuitori), Caraș-Severin (481,3 la 100.000 de locuitori), Argeș
(481,9 la 100.000 de locuitori), Brașov (475 la 100.000 de locuitori), Suceava (447,3 la 100.000 de
locuitori), Mehedinți (418,2 la 100.000 de locuitori) și Dolj (416,8 la 100.000 de locuitori). (vezi
tabelul XXXII și figura nr. 32)
81
Tabelul XXXII Distribuția bolnavilor cu insuficiență renală pe județe în anul 2016 (la 100.000
de locuitori)
Județ Insuficiență renală Harghita 147,4

Arad 380,7 Iasi 315,0
Brasov 475,3 Olt 333,4
Gorj 368,5 Mun. București 564.1
(sursa: INS)
Figura nr. 32 Prevalența insuficienței renale pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
56,67-247,72
247,73-298,18
298,19-367,82
367,83-564,12
(sursa: INS)
82
Anemiile
Anemia este sindrom frecvent în patologia generală, caracterizat de reducerea capacităţii

de a asigura transportul oxigenului, ca urmare fie a reducerii concentraţiei de hemoglobină din
eritrocite, fie a reducerii numărului de eritrocite din circulaţie. Anemia poate fi cauzată de numeroși
factori, unele anemii având condiționare genetică, dar majoritatea fiind secundare mecanismului
fiziopatologic al unei afecţiuni: inflamatorii, infecțioase, maligne, metabolice sau endocrinologice. În
ciuda unei disabilității semnificative, povara bolii este subestimată, în special în cazul anemiilor
secundare, când atenția specialiștilor focusează spre condiția medicală primară.
Pentru anul 2016, datele statistice naționale relevă în medie 897,5 de cazuri de anemie la
100.000 de locuitori. Județe care au înregistrat valori de 1,2 până la 2,5 ori mai mari decât media
națională au fost: Iași (2223,1 la 100.000 de locuitori), Bihor (1.506,5 la 100.000 de locuitori),
Hunedoara (1.328,3 la 100.000 de locuitori), Arad (1.142,3 la 100.000 de locuitori), Timiș (1.029,1
la 100.000 de locuitori), Covasna (1.007,9 la 100.000 de locuitori) și Municipiul București (2.053,7
la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXXIII și figura nr. 33)
Tabelul XXXIII Distribuția bolnavilor cu anemii pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Județ Anemii Harghita 675,7

Arad 881,1 Iasi 2223,1
Brasov 1082,5 Olt 987,0
(sursa: INS)
83
Figura nr. 33 Prevalența anemiilor pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)
Legenda:
172,94-483,49
483,5-673,31
673,32-981,62
981,63-2223,07
(sursa: INS)
Gușa simplă și gușă nodulară
Gușa simplă sau netoxică, este consecința creșterii volumului glandei tiroide, de natură
benignă, non-inflamatorie și neînsoțită de distiroidie. Carența de iod din alimentație este cauza cea
mai frecventă a gușii simple endemice, deși un număr important de cauzuri au o etiologie
necunoscută.
Deși, începând din anul 2010, România a demarat un program de iodare a sării pentru gătit
și în industria de panificație, încă există zone cu o carență medie de iod, în special în județele din
centrul și vestul țării: Sibiu (1.902,5 cazuri la 100.000 de locuitori), Bihor (1.863,3 cazuri la 100.000
de locuitori), Sălaj (1.690,4 cazuri la 100.000 de locuitori), Hunedoara (1.547 cazuri la 100.000 de
locuitori), Alba (1.540 cazuri la 100.000 de locuitori), dar și Brăila (1.502 cazuri la 100.000 de
locuitori). La nivel național, morbiditatea prin gușă simlă și nodulară a fost de 891,3 de cazuri la
100.000 de locuitori, în anul 2016. (vezi tabelul XXXIV și figura nr.34 )
84
Tabelul XXXIVI Distribuția bolnavilor cu gușă simplă și nodulară pe județe în anul 2016 (la
Gușă simplă și Harghita 914,5

Judet nodulară Hunedoara 1547,0
Romania 891,3 Ialomita 521,4
Alba 1540,4 Iasi 240,9
Arges 981,3 Maramures 949,4
Bacau 844,4 Mehedinti 343,3
Bihor 1863,8 Mures 1205,2
Bistrita-Nasaud 693,8 Neamt 990,1
Botosani 1091,1 Olt 198,0
Brasov 1021,5 Prahova 550,1
Braila 1502,0 Satu-Mare 454,3
Buzau 476,7 Salaj 1690,4
Caras-Severin 595,9 Sibiu 1902,5
Calarasi 548,1 Suceava 1342,8
Constanta 554,6 Timis 290,4
Dimbovita 536,3 Vaslui 576,7
Dolj 1126,5 Vilcea 1194,2
Galati 491,9 Vrancea 604,4
Giurgiu 403,5 Mun. Bucuresti 1169,8
Gorj 899,2
(sursa: INS)
Figura nr. 34 Prevalența gușei simple și nodulare pe județe în anul 2016 (la 100.000 de
locuitori)
Legenda:
187,95-525,09
525,1-831,96
831,97-1188,1
1188,2-1901,5
(sursa: INS)
85
Inechități în accesul la serviciile de sănătate şi utilizarea resurselor de
sănătate
Obiectivul genral 4 al Strategiei naționale de sănătate 2014-2020, Aria strategică de

intervenție „Servicii de sănătate” prevede accesul echitabil la servicii de sănătate de calitate și
cost-eficace, în special la grupurile vulnerabile. Alături de resursa financiară, resursa materială
(infrastructura și echipamentele), precum și resursa umană sunt factorii majori care determină
calitatea asistenţei medicale
Unități sanitare și număr de paturi în spitale
Tabelul XXXV Numărul de unități sanitare pe categorii în anul 2016

Spitale 567 Cabinete medicale de familie 11274
Ambulatorii de specialitate 108 Societate medicală civilă 194
Ambulatorii integrate spitalului 361 Cabinete stomatologice 14879
Policlinici 146 Cabinete stomatologice școlare 440
Dispensare medicale 187 Cabinete stomatologice studențești 36
Centre de sănătate 17 Societate stomatologică civilă
medicală 192
Centre de sănătate mintala 80
Cabinete medicale de specialitate 10754
Sanatorii TBC 2 Societate civilă medicală de
Sanatorii balneare 11 specialitate 443
Preventorii 2 Farmacii 7802
Unitatea medico-sociale 67 Puncte farmaceutice 1693
Centre de diagnostic si tratament 30 Depozite farmaceutice 259
Centre medicale de specialitate 667 Laboratoare medicale 4009
Cabinete de medicină generală 752 Laboratoare de tehnică dentară 2263
Cabinete medicale școlare 1878 Centre de transfuzie 42
Cabinete medicale studențești 53 Alte tipuri de cabinete medicale 749
(sursa: INS)
Asistența medicale spitalicească a fost asigurată, în anul 2016, de către 567 de spitale
funcționale în sectoarele public și privat, având o capacitate totală de 132.047 de paturi,
corespunzător unei medii de 593 paturi de spital la 100 000 locuitori, la nivel național. (vezi tabelul
XXXV) Cele mai multe paturi de spital au fost disponibile în unitățile medicale din regiunile de
dezvoltare București-Ilfov (23.331 de paturi, reprezentând aproape 20% din disponibilul de paturi la
nivel național), regiunea Nord-Est (20.165 de paturi) și regiunea nord-Vest (18.211 de paturi),
capacități de spitalizare mai reduse având regiunile Vest și Sud-Sud-Vest Oltenia (mai puțin de
13.000 paturi). (vezi figura nr. 35) Din punct de vedere al formei de proprietate, 95% din
capacitatea de spitalizare este asigurată de unităție din domeniul public. (vezi figura nr. 36 )
86
Figura nr. 35 Numărul de paturi în spital pe regiuni, în anul 2016 (la 100.000 de locuitori))
(sursa: INS)
Figura nr. 36 Numărul de paturi de spital pe forme de proprietate în anul 2016
(sursa: INS)
În profil teritorial, cele mai multe paturi de spital se găsesc la nivelul Municipiului București
(21.919 de paturi) și al județelor Iași (7.497 de paturi), Cluj (6.824 de paturi), Timiș (5.443 de
paturi), Dolj (21.919 de paturi), corespunzătoare marilor centre medicale universitare. Județele cu
cele mai puține paturi de spital sunt Giurgiu (807 de paturi), Tulcea (837 de paturi) și Ialomița (859
de paturi). (vezi figura nr. 37).
87
Figura nr. 37 Numărul total de paturi în spitale, în domeniile public și privat, pe județe în
anul 2016 (la 100.000 de locuitori))
(sursa: INS)
88
Personal medico-sanitar
În ultimele trei decenii, dinamica efectivului de personal medico-sanitar a avut o evoluție

ascendentă lentă, ușor mai pronunțată în ultimul deceniu, tendință prezentă, in proporții diferite, la
toate categoriile profesionale: medici, medici dentiști, farmaciști și personal sanitar mediu. (vezi
figura nr. 38)
Figura nr. 38 Evoluția numărului personalului medico-sanitar (la 10.000 de locuitori) în

perioada 1980 2016 (la 10.000 de locuitori)
(sursa: INS)
Medici
În anul 2016, acoperirea cu medici a populației României, cumulat în sectorul public și

privat, a fost de 25,7 de medici (exclusiv medicii stomatologi) la 10.000 de locuitori. Regiunile cu
cea mai mare densitate de medici sunt regiunea București-Ilfiv (13.260 de medici), regiunea Nord-
Vest (7.769 de medici), regiunea Nord-Est (7.319 de medici) și regiunea Centru (7.019 de medici),
acoperirea cu medici a regiunii Sud—Muntenia fiind cea mai scăzută (4.960 de medici). (vezi figura
nr. 39) Asistența medicală primară a fost asigurată de un număr de 1.2334 de medici de familie,
corespunzător unei distribuții de 5,54 medici de familie la 10.000 de locuitori. (vezi figura nr. 40)
89
Figura nr. 39 Distribuția numărului de medici (exclusiv stomatologi) pe județe în anul 2016
(sursa: INS)
90
Figura nr. 40 Distribuția numărului de medici (exclusiv stomatologi) pe regiuni și forme de
proprietate în anul 2016 (la 10.000 de locuitori)
(sursa: INS)
Asistența stomatologică a fost asigurată, în anul 2016, de un număr de 50.550 de medici

dentiști, care și-au desfășurat activitatea în cele 15.547 de cabinete cu profil stomatologic din
sectoarele public și privat, incluzând cabinetele de medicină dentară individuale, societățile
medicale stomatologice, cabinetele școlare și studențești. Cei mai mulți medici și stomatologi s-au
înregistrat în județele la nivelul cărora funcționează centrele universitare cu profil medical:
București, Iași și Cluj-Napoca. Cei mai puțini medici și stomatologi s-au înregistrat în județele: Olt,
Vaslui, Ialomița, Giurgiu și Călărași. Municipiul Bucureși și județele Cluj, Iași și Timișoara, la nivelul
cărora funcționează centre medicale universitare tradiționale, dar și Bihor și Sibiu, unde s-au
înființat școli medicale cu o tradiție relativ recentă, au cea mai mare acoperire cu stomatologi. Cel
mai redus număr de stomatologi raportat la efectivul populației se găsește în județele sudete Olt,
Călărași, Ialomița, Tulcea,Giurgiu și Călărași, precum și în județele Botoșani și Vaslui. (vezi figura
nr 41)
Regiunea București-Ilfov are cea mai mare densitate a cabinetelor cu profil stomatologic
(3.115 decabinete stomatologice), urmată de regiunile Nord-Vest (2.663 de cabinete
stomatologice) și regiunea Nord-Est (2.602 de cabinete stomatologice). Acoperirea populației cu
medici dentiști a fost de 7,38. la 10.000 locuitori, cu o pondere de aproximativ 10 ori mai mare a
acestora în mediul privat este decât în sectorul public. (vezi figura nr 42)
91
Figura nr. 41 Distribuția numărului de stomatologi pe județe în anul 2016 (la 10.000 de
locuitori)
(sursa: INS)
92
Figura nr. 42 Distribuția numărului de stomatologi pe regiuni de dezvoltare și forme de
proprietate în anul 2016 (la 10.000 de locuitori)
(sursa: INS)
Personal mediu sanitar
În anul 2016, efectivul personalului sanitar mediu la nivel național a fost de 137.246
angajați, două treimi din aceștia (90.669 persoane) fiind angajați în sectorul de stat. .(vezi figurile
nr. 43 și 44) Personalul sanitar mediu cuprinde asistenții medicali cu studii superioare (6,19 la
10.000 de locuitori) și asistenții medicali fără studii superioare (61,65 la 10.000 de locuitori).
Aproximativ 9% din asistenții medicali (12.035 persoane) sunt absolvenți de studii superioare de
scurtă durată. Raportat la distribuția regională, cea mai înaltă acoperire prin personal medical
mediu o au regiunile de dezvoltare București-Ilfov și regiunea Nord-Est, iar cea mai slabă
acoperire regiunea Vest. Municipiul București are cea bună acoperire cu personal mediu sanitar
(98,61 la 10.000 de locuitori). (vezi figura nr 43)
În ceea ce privește repartiția pe forme de proprietate, majoritatea efectivului de personal
mediu sanitar funcționează în sectorul public. (vezi figura nr 44)
93
Figura nr. 43 Distribuția numărului de asistenți medicali pe regiuni și forme de proprietate în
(sursa: INS)
Nivele ale acoperirii cu personal mediu sanitar ce exced 70 angajați la 10.000 de locuitori
au avut județele: Harghita (98,61 la 10.000 de locuitori), Dolj (82,89 la 10.000 de locuitori), Timiș
(77,87 la 10.000 de locuitori), Maramureș (77,37 la 10.000 de locuitori) și Brăila (71,30 10.000 de
locuitori). Un deficit de personal mediu se înregistrează în județele: Giurgiu (38,17 la 10.000 de
locuitori), Ialomița (44,16 la 10.000 de locuitori), Satu-Mare (44,30 la 10.000 de locuitori), Vaslui
(46,21 la 10.000 de locuitori) și Vrancea (48,88 la 10.000 de locuitori). Sectorul Agricol Ilfov are cel
mai redus număr de asistenți medicali raportat la populație (27,58 la 10.000 de locuitori),
compensat de accesibilitatea spre serviciile de sănătate ale capitalei. (vezi tabelul XXXVI și figura
nr. 45)
94
Figura nr. 44 Distribuția personalului sanitar mediu pe forme de proprietate în anul 2016
(sursa: INS)
Tabelul XXXVI Distribuția personalului sanitar mediu pe județe în anul 2016 (la 10.000 de
locuitori)
Județ Personal Harghita 84,01

mediu sanitar Hunedoara 61,67
Alba 56,95
Ialomița 44,16
Arad 51,61
Iaşi 65,70
Arges 54,78
Ilfov 27,58
Bacău 48,67
Maramureș 77,37
Bihor 61,92
Mehedinți 52,05
Bistrița-Năsăud 50,75
Mun. Bucureşti 98,61
Botoșani 53,61
Mureș 69,96
Brăila 71,30
Neamț 52,98
Brașov 45,66
Olt 55,05
Buzău 57,93
Prahova 62,06
Călăraşi 42,98
Sălaj 48,89
Caraş-Severin 54,89
Satu Mare 44,30
Cluj 64,35
Sibiu 60,75
Constanta 59,80
Suceava 53,77
Covasna 57,94
Teleorman 50,66
Dâmbovița 52,57
Timiș 77,87
Dolj 82,89
Tulcea 56,10
Galaţi 52,65
Vâlcea 56,26
Giurgiu 38,17
Vaslui 46,21
Gorj 55,78
Vrancea 48,88
(sursa: INS)
95
Figura nr. 45 Distribuția personalului sanitar mediu pe județe în anul 2016 (la 10.000 de
locuitori)
(sursa: INS)
96
Bibliografie
1. CE (2011). Reducerea inegalităților în materie de sănătate în Uniunea Europeană.

Luxemburg. 2011; disponibil la: ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=6265&langId=ro,
accesat la 24 octombrie 2017.
2. ESS (2016). Inegalități sociale în materie de sănătate și determinanții acestora. Principalele
rezultate ale celei de-a 7-a ediții a Anchetei Sociale Europene (ESS). Principalele rezultate
ale ESS. Londra:city Univ.2016; disponibil la:
http://www.europeansocialsurvey.org/docs/findings/ESS7_toplines_issue_6_health_Roman
ian.pdf, accesat la 26 decembrie 2017.
3. EU (2018). Eurostat. Statistics explained ; disponibil la :
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Disability_statistics_-_health,
accesat la 12 octombrie 2017.
4. INS (2017). Indicatori de statistică regională Tempo; disponibil la:
http://www.insse.ro/cms/ro/content/indicatori-de-statistica-regionala-tempo, accesat la 22
decembrie 2017.
5. MS. INSP. CNSISP (2017). Anuar de Statistică Sanitară 2016.
6. MS (2014). Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 „Sănătate pentru prosperitate”.
7. MS (2014). HG Nr. 1028 din 18 noiembrie 2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de
sănătate 2014 - 2020 şi a Planului de acţiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea
Strategiei naţionale;
8. MS (2016). Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 „Sănătate pentru prosperitate”.
Raport anual privind stadiul implementarii 2015.
9. WHO (2008). Closing the gap in a generation Health equity through action on the social
determinants of health; disponibil la:
http://www.who.int/social_determinants/final_report/csdh_finalreport_2008.pdf, accesat la
24 octombrie 2017.
97

INEGALITATI-IN-STAREA-DE-SANATATE - 2017 - Cu Incidenta Si Prevalenta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INEGALITATI-IN-STAREA-DE-SANATATE - 2017 - Cu Incidenta Si Prevalenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Dr. Carmen Domnariu Dr. Ovidiu Chiş

Inegalitățile stării de sănătate sunt condiționate atât de caracteristicile individuale, cât și

După o creștere explozivă cu aproximativ 26% a numărului de locuitori în perioada 1960-

Figura nr. 1 Evoluția populaţiei României în perioada 1970-2016

Figura nr. 2 Evoluția populaţiei României pe medii de rezidență în perioada 1992-2016

Figura nr. 3 Repartiția populaţiei generale pe medii de rezidenţă în anul 2016

Figura nr. 4 Evoluția populaţiei României pe sexe în perioada 1992-2016

Figura nr. 5 Repartiția pe sexe a populaţiei generale în România în anul 2016)

Figura nr. 6 Repartiția populației stabile pe regiuni de dezvoltare și sexe în România în

Din punct de vedere al repartiției pe medii rezidențiale, ponderea populatiei

Raportul pe sexe al populației generale reflectă superioritatea numerică a populației

Județ Total Urban Rural

Disparități privind natalitatea

Disparități privind fertilitatea

Figura nr. 17 Distribuția fertilității pe regiuni de dezvoltare și medii de proveniență în 2016

Județ Fertilitate generală Hunedoara 29.2

Consecință a libertății legislative acordate avortului fără restricții și a implementării

Tabelul IV Rata avorturilor în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți vii)

Anul Rata avorturilor 2002 1176,1

Figura nr. 19 Evoluția numărului de avorturi în România în perioada 2002-2016

Rata Harghita 448,3

Legenda: FARA SPATII LA LEGENDA

Începând cu anul 1990, odată cu legalizarea avorturilor și introducerea măsurilor de

Sporul natural Vrancea -0.1 -6

Județ Sporul Hunedoara -5.7

Disparități privind speranța medie de viață

În ierarhia județelor, primele locuri au revenit Municipiului București și județului Brașov, cu o

Județ Durata medie Ialomita 74,31

Disparități ale ratei brute și corectate de mortalitate

Figura nr. 32 Mortalitatea brută pe medii în România în anul 2015

Disparități ale mortalității specifice pe cauze de boală

Figura nr. 39 Repartiția mortalității specifice după principalele boli cardiovasculare în

Sexul feminin a avut un exces de aproximativ 8 procente în ceea ce privește mortalitatea

Regiunile de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, și Nord-Vest au raportat cel mai

Mortalitate Harghita 413,1

Tumorile ocupă locul secund în ierarhia cauzelor mortalității în România, dar şi în

Mortalitate Harghita 156,4

Mortalitate Harghita 26,3

Mortalitate Harghita 51.2

Mortalitatea prin boli ale aparatului digestiv

Disparități ale mortalității infantile

Mortalitatea infantilă este o componentă importantă a mortalității generale, al cărei studiu

Tabelul XV Repartiția mortalității infantile pe medii de proveniență și pe judeţe în anul 2016

Județ Mortalitate infantilă Harghita 6,7 7,2 6,3

Figura nr. 62 Cauzele mortalității infantile în România în anul 2016

Figura nr. 63 Evoluția indicilor mortalității neonatale precoce, neonatale și postneonatale în

Tabelul XVI Mortalitatea neonatală, neonatală precoce și postneonatală pe medii de

Mortalitatea maternă include decesele de orice cauză (exceptând accidentele și

Mortalitate prin complicații Harghita 0,00

Figura nr. 66 Distribuția mortalității materne pe județeîn anul 2016

Principalii indicatori de morbiditate

Județ Diabet zaharat Harghita 3647,2

Obezitatea este o condiție medicală caracterizată prin creșterea greutății corporale pe

Județ Obezitate Harghita 39,9

Judet Tumori maligne Harghita 1708,7

Tulburările mentale și de comportament

Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale și

Județ Tulburari mentale Harghita 1578,0

Județ Boli psihice Harghita 387,6

Boala Harghita 24,1

Judeţ Epilepsie Harghita 762,3