SĂNĂTATEA PUBLICĂ

SI
STOMATOLOGIA COMUNITARĂ
 PLANUL CURSULUI

I. SĂNĂTATEA PUBLICĂ: DEFINIŢIE, DIMENSIUNI

II. STOMATOLOGIE COMUNITARĂ: DEFINIŢIE,

PRINCIPII ŞI PRACTICĂ

III. STRATEGIILE OMS PRIVIND SĂNĂTATEA

ORALĂ
IV. DATE PRIVIND SITUAȚIA EPIDEMIOLOGICĂ A
AFECȚIUNILOR ORALE
I. SĂNĂTATE PUBLICĂ:
Definiţie şi dimensiuni
 DEFINIŢIE (OMS, 1952)
„Ştiinţa şi arta prevenirii bolilor, prelungirii vieţii şi
promovării sănătăţii prin eforturile organizate ale
societăţii, urmărind:
 Asanarea mediului

 Lupta impotriva bolilor care au importanta socială

 Educarea populatiei cu privire la regulile de igiena si

factorii de risc pentru sănătate
 Organizarea serviciilor sanitare atât pentru tratamentul
curativ al bolilor, cât şi pentru diagnosticarea precoce
si tratamentul preventiv al acestora”
 Obiectivele sănătăţii publice
 
 Cunoaşterea şi evaluarea stării de sănătate a unei populaţii
 Împieducarea apariției și eradicarea epidemiilor
 Prevenirea bolilor, accidentelor şi incapacităţilor
 Informarea şi educarea pentru sănătate a populaţiei
 Promovarea sănătaţii
 Identificarea factorilor de risc a bolilor
  Studiul epidemiologic al bolilor
 Organizarea sistemelor de sănătate
Sănătatea Publică-dimensiuni:

1. Dimensiune preventivă
2. Dimensiune socială
3. Dimensiune politică
4. Dimensiune educativă
 I. DIMENSIUNEA PREVENTIVĂ

1. PREVENŢIE PRIMARĂ
 Populaţia ţintă: întreaga populaţie, atenţionare
specială pentru persoanele sănătoase
 Obiectiv: împiedicarea apariţiei bolii

 Metode: educaţie pentru sănătate

(comportament alimentar, stres, alcool, tutun) ,
vaccinare, fluorizare etc
 2.PREVENŢIE SECUNDARĂ
 Populaţia ţintă: persoane bolnave
 Obiectiv:

-diagnosticarea si tratamentul precoce al bolilor

- ex: depistarea precoce a cancerului în faza incipientă,
înaintea apariţiei simptomelor

 Metode: screening populaţional, supravegherea si

dispensarizarea grupelor populationale cu risc crescut de
îmbolnăvire, de exemplu, persoanele cu leziuni
precanceroase
 3.PREVENŢIA TERŢIARĂ
 Populaţia ţintă: pacienţi

 Obiectiv: limitarea sechelelor şi păstrarea

funcţionalităţii normale, evitarea recidivelor

 Metode: readaptare şi reechilibrare, educaţie

terapeutică, de exemplu, limitarea sechelelor
funcţionale şi realizarea de obturatoare după
tratamentul cancerului oral
 II. DIMENSIUNEA SOCIALĂ
Obiectiv:
Identificarea factorilor sociali
determinanţi ai sănătăţii şi ai bolilor
dintr-o comunitate
 Determinanţii sociali ai sănătăţii
1. Condiţii de viaţă insalubre (lipsa apei potabile, condiţii sanitare
mediocre, accesibilitate redusă la serviciile sanitare)
2. Nivelul redus al educaţiei (implică lipsa cunoştinţelor în ceea ce
priveşte igiena orală; prevenirea afecţiunilor orale)
3. Stilul de viaţă influenţează negativ sănătatea orală prin: consum
exagerat de dulciuri şi bauturi acidulate, de alcool , fumatul-factor
etiologic al cancerului bucal
4. Conditiile de lucru-risc profesional (expunerea la anumite
substanţe toxice, soarele-factor de risc pentru cancerul de buză)
5. Statutul financiar – persoanele cu un venit financiar redus nu pot
avea acces la ingrijiri medicale de virf, au o alimentatie
nesanatoasa…risc crescut de imbolnaviri orale
6. Serviciile de sănătate
 3. DIMENSIUNEA POLITICĂ
 Scopul sănătatii publice este de realiza programe la
nivel populaţional care să fie aprobate si garantate
de o autoritate superioara, politică.
 Programe finanţate de sectorul politic:
 Analiza stării de sănătate a populaţiei (sănătatea
orală:1983, 1977, 1997)
 Programe de screening gratuit al afecțiunilor orale
 Campanii naţionale de prevenție în domeniul
sănătății
 4. DIMENSIUNEA EDUCATIVĂ
Educaţia pentru sănătate presupune:
 informarea populaţiei cu privire la factorii de risc ai bolilor

 actiuni care să modifice comportamentul nesanogen

 actiuni care sa schimbe atitudinea populaţei faţă de

credinţele, obiceiurile culturale considerate sigure şi
sănătoase
 Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatia pentru
sanatate drept arma cea mai eficace a sanatatii populationale
 Metode şi tehnici utilizate în Sănătatea publică:
 Metodele şi tehnicile biostatisticii
 Studiul populaţiilor umane – demografie;
 Metode şi tehnici de evaluare a relaţiilor de cauzalitate
dintre factorii de risc şi boală;
 Elemente de educaţie pentru sănătate, planificare,
economie şi legislaţie sanitară;
 Studiul influenţei factorilor de risc socio-economici
asupra stării de sănătate a populaţiei;
 Cercetarea consumului medical al populaţiei;
 Eficienţa medicală şi economică a asistenţei medicale;
DEFINIŢIA SĂNĂTĂŢII
 Primele definiţii ale sanatatii puneau accentul
numai pe functionarea normala a organismului,
considerând sanatatea ca fiind o stare in care
toate sistemele functioneaza normal.

 In 1946, OMS a definit sănătatea astfel: 

„O bunăstare completă, fizică, mentală şi
socială, care nu constă numai în absenţa bolii
sau a infirmităţii.”
Avantajul acestei definiţii este acela că insistă asupra aspectului
multidimensional al sănătăţii, aceasta fiind realizată dacă sunt
satisfăcute toate necesitățile fundamentale ale unei
persoane: afective, medicale, nutriţionale, sociale, culturale.
Instrumentele utilizate în sănătatea publică

   Indicatorii sunt instrumente de măsură a bolilor care

permit cunoasterea starii de sănătate, realizarea de
comparaţii între diferite persoane, grupuri, din locuri
diferite sau in momente de timp diferite
Un indicator trebuie să îndeplinească următoarele
caracteristici:
-Trebuie sa fie exact
-Trebuie sa fie usor de aplicat
-Trebuie sa fie simplu de calculat
-Trebuie sa fie usor de înţeles
 Indicatorii folosiţi în sanătatea publică
 Demografie: repartiţia populaţiei dupa vîrstă, sex, mediu social
 Speranta de viaţă : numărul mediu de ani pe care o persoană
poate să îi trăiască
 Natalitatea : numarul de nasteri pe an dintr-o anumita populaţie
 Mortalitatea : numarul de decese pe an dintr-o anumita
populaţie Morbiditatea : frecvenţa bolilor, accidentelor ,
incapacităţilor dintr-o anumita populaţie
 Incidenţa: numarul de cazuri noi de boală pe o perioada
determinată de timp
 Prevalenţa : numarul de cazuri de boala existente la un
moment dat intr-o populaţie
 Epidemiologia în sănătatea publică

 Definiţie
    Epidemiologia este studiul frecvenţei şi repartiţiei în timp şi spaţiu a
problemelor de sănătate, ţinând cont de factorii care le determină.
Exista trei tipuri de analize epidemiologice în funcţie de
tipul intrebarii la care răspunde fiecare:

 Epidemiologia descriptivă, oferă raspunsuri la

urmatoarele intrebări:
 Când,unde si la cine survine o problemă de sănătate?

 Epidemiologia analitică : testează ipoteze despre

factorii etiologici ai bolilor (Consumul excesiv de alcool
poate provoca cancer oral?)

 Epidemiologia intervenţională : are rolul de a evalua

eficacitatea unui nou medicament, a unei noi proceduri
medicale(Este medicamentul nou mai eficient decât cel existent
deja in farmacii?)
 Sănătatea comunitară
 O comunitate populaţională este o colectivitate, un grup de
indivizi care traiesc împreună într-un sistem de organizare socială
Membrii acestei comunităţi au interese şi principii comune,
acceptate de fiecare persoană şi recunoscute de toţi;
Comunitatea se defineşte prin legătura socială, de viaţă şi de
muncă a fiecarei persoane.

Sănătatea comunitară reprezintă:

“procesul prin care membrii unei colectivităţi, definita din

punct de vedere geografic sau social, participa impreună la
actiuni necesare pentru protejarea şi ameliorarea propriei lor
stări de sănătate” (OMS)
 Sănătatea comunitară presupune participarea tuturor
membrilor colectivităţii la gestiunea proprei sănătăţi
individuale şi colective

Acţiuni desfășurate la nivel comunitar:

 Analizarea starii de sănătate din comunitatea respectivă

 Identificarea cazurilor vechi și noi de boală
 Stabilirea priorităţilor şi a activităţilor necesare
ameliorarii stării de sănătate
 Mobilizarea resurselor proprii
 Organizarea activităţilor şi evaluarea rezultatelor
 Sănătatea comunitară diferă de medicina
individuală:

1. Pune accent mai mult pe prevenţie decât pe

tratamentul curativ 

2. Realizează un diagnostic al stării de sănătate

a populatiei şi nu a fiecărui individ în parte
3. Sănătatea comunitară pune accentul pe
factorii determinanţi ai sănătăţii şi bolii şi nu
atât pe aspectele medicale ale bolii.

4. Se interesează de aspectele economice ale

populaţiei , condiţiile de viaţă şi relaţiile
sociale ale tuturor membrilor comunităţii.
Paralelă între medicina comunitară și
medicina individuală
Abordare clinică Abordare comunitară

Pacient Populaţia unei comunităţi

Examen clinic Ancheta epidemiologică

Diagnostic Analiza stării de sănătate

Plan de tratament Planificarea programelor de

sănătate
Tratament Gestiunea programelor de
sănătate
II. NOŢIUNEA DE STOMATOLOGIE

COMUNITARĂ
 Definiţie

 Stomatologia comunitară reprezintă ramura

medicinei dentare care se ocupă cu:

 Diagnosticul , prevenirea si controlul problemelor

de sănătate orală dintr-o comunitate, promovarea
sănătăţii, educaţia pentru sănătate si gestiunea
programelor de sănătate.
 Domenii de acţiune:
 1. Evaluarea stării de sănătate orală dintr-o comunitate:
prevalenţa, incidenţa principalelor afecţiuni orale
 2. Diagnosticul problemelor de sănătate prin identificarea
factorilor etiologici ( factori de risc pentru principalele
afectiuni orale)
 3. Evaluarea eficienţei strategiilor şi programelor
existente    (exemplu: stabilirea metodelor cele mai
eficiente de prevenire a cariei dentare)  
 4. Planificarea şi gestionarea activităţilor necesare pentru
ameliorarea sănătăţii din comunitatea
respectivă (introducerea unor programe de fluorizare
locală în scoli, re-evaluarea statusului oral după o
perioadă de timp).
 Domenii de acţiune:
 5.  Organizarea de campanii de educaţie pentru
sănătatea orală, clare şi precise, care vor permite
indivizilor, familiilor, comunităţilor şi decidenţilor
politici să amelioreze sănătatea orală (campanii în
grădiniţe, şcoli atât pentru elevi, cât şi pentru părinţi şi
profesori).

 6. Asigurarea unor servicii de sănătate orală eficiente,

care să permită accesul fiecărui individ la îngrijirile de
sănătate orală.
 Instrumentele folosite în stomatologia
comunitară
 - Epidemiologie şi biostatistică
 - Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate
 -Realizarea şi evaluarea programelor de sănătate
 - Comunicare în sănătate
 - Economie aplicată în sănătate.
 III. STRATEGII OMS PRIVIND
SĂNĂTATEA ORALĂ
 Sănătatea orală şi cea generală au factori de risc
comuni, legaţi de dietă, practici incorecte de
igienizare personală, consumul de tutun şi cel
excesiv de alcool.
Strategii OMS
 1. Controlul afecţiunilor cavităţii orale prin
promovarea sănătăţii şi acţiuni de prevenţie
trebuie să se focalizeze pe abordarea factorilor
de risc comuni, bolilor orale şi generale.
 2. Îmbunătăţirea sănătătii orale a copiilor şi
vârstnicilor
 3. Reducerea inegalităţilor existente în starea de
sãnãtate a populaţiei cauzate de diferenţele de venit şi
nivelul de educaţie al individului.

4. Una dintre responsabilităţile majore ale O.M.S. este

cunoaşterea tendinţelor bolilor orale şi analiza
determinanţilor acestora
IV. Date OMS privind sănătatea orală
 60 - 90% dintre copiii şcolarizaţi şi
100% dintre adulţi au carii dentare.

 15 - 20% dintre adulţii cu vârsta

cuprinsă între 35-44 ani suferă de
parodontopatii severe.

 Aproape 30% dintre persoanele cu

vîrsta de 65 - 74 ani sunt edentate
total

 Incidenţa cancerului oral variază de la

1 la 10 cazuri la 100.000 de locuitori în
multe ţări, în special din Asia
 Prevalenţa cancerului oral este mai crescută la
subiecţii de sex masculin , la persoanele
vîrstnice, precum şi la cele defavorizate social
 Alcoolul şi fumatul reprezintă cauza etiologică
principală a cancerului oral

 De la 16% pînă la 40% dintre copiii cu vîrste

de 6-12 ani sunt afectaţi de leziuni traumatice
dento-parodontale
 Femeile reprezintă jumătate dintre bolnavii HIV pe
plan mondial şi aproape 60% din infecţiile HIV din
Africa

 La nivel mondial, numărul de copii sub 15 ani

infectaţi cu HIV a crescut de la 1,6 milioane în 2001
la 2,8 milioane în 2020. Aproape 90% dintre aceştia
locuiesc în Africa Sahariană.
 110.000 de copii au murit din cazua SIDA în 2020.
 Accesul la îngrijiri de
sănătate orală

 La nivel mondial, 60% din populația globului are

acces la îngrijirile de sănătate orală, exitând diferențe
foarte mari: 21,2% în Burkina Faso și 94,3% în
Slovacia.

 În funcție de țară, densitatea medicilor stomatologi

variază, de la 1 medic/560 persoane în Croația, la
1/1.278.446 în Etiopia (FDI).
 OMS plasează afecțiunile orale pe locul al patrulea, printre
cele mai costisitoare maladii.
 Costurile anuale ale îngrijirilor de sănătate orală din țările
Uniunii Europene au fost estimate la nivelul anului 2018 la
79 miliarde de euro, în timp ce SUA înregistrează singură,
costuri de 110 miliarde de dolari.
 În țările din comunitatea OCDE, 55 % din costuri sunt
plătite de pacienți, spre deosebire de cele pentru sănătatea
generală, unde procentul este de doar 20% (FDI)
Acoperirea sanitară universală
 Este definită ca : sistemul sanitar în care toate persoanele au
acces la tratamente medicale fără a plăti costuri suplimentare,
asigurând astfel o protecție socială adecvată.
 Acoperirea sanitară universală: sănătatea orală
(sursa FDI, 2018)
Acoperire de 100%: Japonia, Turcia, Polonia, Spania, Austria
Acoperire :51-99%: Germania, Islanda, Finlanda, Marea Britanie, Slovacia,Belgia
Acoperire : 1-50%:Suedia, Franța, Portugalia, Danemarca, Italia, Grecia, Ungaria, Cehia, Olanda,
Corea de sud
Fără acoperire sanitară: Canada, Australia, Norvegia Irlanda, Elveția
Sistemele de sănătate cele mai eficiente (Sursa : Bloomberg, după Banca Mondiala, FMI, OMS)

Țări Speranța de viață (ani) % din PIB pentru sănătate Costul îngrijirilor sanatate
/locuitor
Hong Kong 83,4 3,8% 1 409 $
Suisse 82,7 11,5% 9 121 $
Japon 82,6 8,5% 3 958 $
Espagne 82,3 10,4% 3 027 $
Italie 82,1 10,4% 3 436 $
Singapour 81,9 4,4% 2 286 $
Australie 81,8 8,9% 5 939 $
Israël 81,8 7,8% 2 426 $
Suède 81,8 9,6% 5 331 $
France 81,7 12,5% 4 952 $
Autriche 81 11,2% 5 280 $
Canada 80,9 10,8% 5 630 $
Corée du Sud 80,9 7,2% 1 616 $
Royaume-Uni 80,8 9,4% 3 609 $
Chili 79 7% 1 075 $
 Povara financiară a cheltuielilor cu servicii
stomatologice

Conform datelor publicate în 2017 de Eurostat, se constată că Cipru este țara în care povara financiară a fost
resimțită cel mai mult (47% au răspuns că este o povară financiară grea), iar pentru România proporția a fost
de 19% ( respondenți care consideră ca fiind o povară grea).
 OMS abordează sănătatea orală ca parte integrantă a
sănătăţii generale, bolile cavităţii orale având impact
asupra stării de sănătate în ansamblul său (boli
cardiovasculare, diabet, boli articulare, renale,sinuzite
etc.), asupra bunăstării şi calităţii vieţii indivizilor, dar
şi asupra sistemelor de sănătate şi asupra societăţii,
prin costurile ridicate asociate
 În cele 27 de ţări din Europa se cheltuiesc anual
pentru tratament 79 de miliarde euro, ceea ce
reprezintă 5% din totalul cheltuielilor pentru sănătate
  
 Romania
 Conform unui studiu realizat de către IPSOS Research în mai 2012
referitor la îngrijirea orală, în România – aplicat pe un eşantion de 500
de persoane, bărbaţi şi femei cu vârste între 18 şi 65 de ani, din mediul
urban (reprezentativitate naţională la nivel urban) s-a constat că:
 80% dintre români au probleme dentare, cariile fiind cea mai frecventă
afecţiune (71%).
 49% nu au vizitat cabinetul stomatologic în ultimul an, în timp ce doar
29% au mers la cabinet pentru un control iar un procent de 9% dintre
români care nu au mers niciodată la dentist.

 Motivul principal invocat de 64% din persoanele participante la studiu a

fost costul ridicat al tratamentelor stomatologice.

 Studiu realizat de GSK Consumer Healthcare în anul 2014

 Peste 45% au declarat că îşi periază dinţii mai puţin de 2 ori pe zi, în timp ce 10%
se spală pe dinţi doar de câteva ori pe săptămână, o dată pe săptămână sau
ocazional
 Eurobarometru
( sănătatea orală a populaţiei statelor
Uniunii Europene)
 41% declară că au încă toţi dinţii naturali (România:30%).
 Printre cei care nu au toţi dinţii naturali, 31% protezati
amovibil (România: 14%)
 16% au prezentat dureri la nivelul dinţilor sau gingiilor;
 7% s-au simţit jenaţi de aspectul estetic al danturii lor;)
Pentru România procentul este de 16% - primul loc în
Europa
 50% europeni frecventează cabinetul dentar pentru control
si prevenţie (România: 27%)
 Romania
 Subfinanțarea sistemului de sănătate orală - Procentul
cheltuielilor pentru asistența medicală stomatologică din
totalul celor alocate asistenței medicale reprezintă 0.37%,
fiind insuficiente pentru nevoile existente

 Numărul cabinetelor medicale stomatologice care au

contracte cu CAS pentru decontarea cheltuielilor este redus
(22%) în special datorită sumelor foarte mici primite (media
fiind de 2000 lei/lună) și a numeroaselor proceduri
birocratice

 Accesul la servicii stomatologice este extrem de redus

pentru persoanele din mediul rural, unde se găsesc
aproximativ 13% din numărul cabinetelor stomatologice
 Accesul persoanelor dezavantajate la servicii
stomatologice este redus datorită costurilor ridicate ale
acestor servicii

 Lipsa unor standarde de cost real realizate pe baza

informațiilor din piață și nu pe baza unor indici artificiali
sau al unor informații parțiale

 Lipsa unui program național de prevenție în domeniul

sănătății orale adresat copiilor

 Lipsa unui program național de informare,

conștientizare și culegere date reale cu privire la sănătatea
orală în Români
 Rezumat
 Definiția OMS a sănătății publice: ”Ştiinţa şi arta prevenirii bolilor,
prelungirii vieţii şi promovării sănătăţii prin eforturile organizate ale
societăţii”

 Sănătatea publică și comunitară au ca obiective principale:

prevenția și promovarea sănătății, prin implicarea tuturor
membrilor unei comunități la gestiunea propriei sănătăți
(depistarea factorilor de risc, a comportamentelor nesanogene,
managementul sistemului de sănătăte)
 Instrumentele folosite în stomatologia comunitară sunt:
• Epidemiologie şi biostatistică
• Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate
• Programe de sanatate: realizarea şi evaluarea lor
• Comunicare în sănătate
• Economie aplicată în sănătate
 CURSURI
 Epidemiologia afecțiunilor orale: caria dentară, boală parodontală, cancer oral,
traumatisme dento-parodontale, anomalii dento-faciale, eroziuni dnetare, HIV/SIDA
 Screening populațional; Indicatori de frecvență a bolilor
 Studii epidemiologice
 Promovarea sănătății: definiție, factori sociali determinanți, modele de sănătate, acțiuni
de promovare a sănătății
 Educație pentru sănătate: obiective, comunicare, relație medic-pacient, modele de
schimbare a comportamentului, intervenții la nivel individual, comunitar, mass-media
 Îngrijirea primară a sănătății- definiție, caracteristici, modele de îngrijire primară a
sănătății orale
 Metode comunitare de prevenție a cariei dentare prin fluorizare : generală, locală,
intoxicația cronică cu fluor (fluoroza)
 Analiza economică aplicată în sănătate: tipuri de evaluare economică, tipuri de costuri,
analiza economica aplicată în sănătate
 Rolul alimentației în sănătatea generală și orală : necesarul nutrițional la organismului,
piramida alimentației, rolul alimentației în sănătatea orală
 Indicatori socio-dentari