Rezumat ILIE MARIANA PDF

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR.T.
POPA”IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DISCIPLINA DE CARIOLOGIE SI ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE
CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA STĂRII

FUNCŢIONALE A MOLARILOR DE 6 ANI LA
TINERI ŞI A POSIBILITĂŢILOR DE
REABILITARE
Rezumatul tezei de doctorat
DOCTORAND, CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC,

DR. ILIE MARIANA PROF. DR. LĂCĂTUȘU ȘTEFAN
-IAȘI-
2012
CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA STĂRII FUNCŢIONALE A MOLARILOR DE 6 ANI LA TINERI ŞI A 2012
POSIBILITĂŢILOR DE REABILITARE
CUPRINS:
PARTEA GENERALĂ-STADIUL CUNOAȘTERII:
CAPITOLUL I. Întroducere. Date generale privind importanța molarului prim

permanent…………………………………………………………………………………...……………...4.
CAPITOLUL II. Particularități morfo-structurale și funcționale ale molarului prim
permanent…………………………………………………………………………...………………….......6.
CAPITOLUL III. Vulnerabilitatea afectărea prin carie, complicațiile acesteia și consecințele pierderii
precoce ale molarului prim permanent…………………………………………………………………..19.
CAPITOLUL IV. Posibilităţi actuale de diagnostic al cariei dentare la molarul prim
permanent....................................................................................................................................................24.
CAPITOLUL V. Mijloace şi metode profilactice ale cariei dentare la molarul prim
permanent………………………………………………………………………...……………………….45.
CAPITOLUL VI. Principii terapeutice minim invazive şi de refacere morfo funcţională a molarul prim
permanent……………………………………………………………………………………..…………..74.
PARTEA PERSONALĂ
CAPITOLUL VII. Motivația alegerii temei de cercetare. obiective specifice.

metodologie…………………………………….…………………………………………………..…….99.
CAPITOLUL VIII. Statusul odontal şi susceptibilitatea la carie a molarului prim permanent la tineri
între 16-20 ani – Studiu clinic...................................................................................................................110.
CAPITOLUL IX Studiu comparative de evaluare a eficienței în timp a unor sigilanți în funcție de tipul
materialului……………………………………………………………………………………………...136.
CAPITOLUL X. Studiu microscopic (SEM) de evaluare a menținerii în timp și a efectului

carioprofilactic a unor sigilanți pe bază de glassionomer aplicați prin tehnica
ART...........................................................................................................................................................181.
CAPITOLUL XI.Studiu de analiză AFM (microscopie prin forță atomică) a efectului gravajului acid în
cariile incipiente prin metoda de infiltrare ICON.....................................................................................206.
CAPITOLUL XII. Studiu clinico-radiologic privind tratamentul leziunilor carioase incipiente prin
metoda de infiltrare ICON........................................................................................................................220.
CAPITOLUL XIII. Metode minim invazive de reoptimizare a restaurărilor molarului prim permanent–
studiu longitudinal la doi ani....................................................................................................................258.
CONCLUZII………………………………………………………………………………...................279.
BIBLIOGRAFIE…………………………….………………………..………………………….……282.
2
MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI DE CERCETARE. OBIECTIVE

SPECIFICE. METODOLOGIE
Tendinţele practicii medicale stomatologice actuale de reorientare spre conceptul preventiv şi spre
cel de terapie minim invazivă, bazate pe rezultatele a numeroase studii de cercetare din domeniul
cariologiei au stat la baza conceperii studiilor efectuate în cadrul acestei teze de doctorat.
Şcoala ieşeană de cariologie şi terapie odontală conservativă a avut de-a lungul timpului preocupări
constante şi prioritare atât în ceea ce priveşte managementul modern al bolii carioase, cât şi a modelului
medical de abordare al acesteia (111,113,114).
Datorită acestui context şi în condiţiile în care în literatură, problemele ce ţin de particularităţile de
dezvoltare, erupție, mineralizare, gradul de afectare prin carie, cât și a posibilităților preventive și
terapeutice ale molarului prim permanent sunt fie insuficiente și incomplete, fie controversate sau
minimalizate, intenţia de a sistematiza şi decanta cât mai multe informaţii referitoare la acest subiect şi de
a încerca posibile corelaţii ale acestora cu unele observaţii personale reprezentă un fapt necesar.
Abordarea temei alese, Cercetări privind evaluarea stării funcţionale a molarilor de 6 ani la tineri
şi a posibilităţilor de reabilitare, a fost determinată de necesitatea unei înţelegeri cât mai corecte a
importanţei unui diagnostic cât mai precoce, corect şi precis al leziunilor carioase ale molarului prim
permanent, cât şi a posibilităţilor profilactice și terapeutice ce pot fi instituite în acest caz, ţinându-se cont
şi de particularităţile individuale ale pacienţilor.
Molarii de 6 ani sunt numiţi aşa deoarece sunt primii molari care erup la această vârstă în spatele
molarilor II temporari şi care contribuie la îmbunătăţirea eficienţei funcţiei masticatorie prin morfologia
ocluzală pluricuspidiană şi la înălţarea şi stabilizarea ocluziei.
La copiii afectaţi de boala carioasă, cu leziuni active localizate în special la molarii temporari are
loc o colonizare timpurie a suprafeţelor molarilor de 6 ani cu floră cariogenă.
La aderarea acestei flore şi formarea nişelor ecologice cariogene contribuie o serie de factori:
particularităţile anatomice a acestor molari cu şanţuri şi gropiţe adânci în unele situaţii
clinice;
existenţa suprafeţelor ruguase de smalţ după erupţie pe o perioadă de 2-3 ani până la
maturarea lui în cavitatea orală prin precipitarea mineralelor din salivă şi prin abrazie;
lipsa unei igiene adecvate prin lipsa de formare a deprinderilor la această vârstă şi
îngreunată apoi prin tulburările de erupţie a celorlalte grupe dentare;
lipsa unor programe preventive şi de protecţie a acestor molari;
existenţa unor factori de risc cariogen dat de consumul exagerat sau între mese de produse
zaharoase sau băuturi îndulcite;
existenţa unor dezechilibre ale metabolismului mineral (fosfo-calcic) care poate însoţi
creşterea ponderală atunci când nu este compensată printr-un consum adecvat de alimente
bogate în minerale.
Odată fixată flora microbiană cariogenă în anumite zone ale suprafeţelor dentare a molarilor de 6
ani ea poate dezvolta procese carioase mai devreme sau mai târziu în funcţie de existenţa factorilor de risc
cariogen la fiecare individ.
Acţiunea factorilor de risc cariogen poate fi maximă la vârsta pubertăţii când acţiunea lor se exercită
pe un teren afectat de dezechilibre endocrine şi metabolice.
Astfel procesele carioase ce acţionează pe aceşti molari, în cele mai multe situaţii clinice, sunt acute
cu evoluţie rapidă şi duc într-un timp scurt la distrugerea suprafețelor masticatorii şi a punctelor de
contact favorizând instalarea unor complicaţii locale, loco-regionale sau generale grave.
3
La tinerii cu vârsta peste 18 ani molarii de 6 ani au perioada cea mai lungă de funcţionare în mediul
oral dintre dinţii permanenţi din sectorul molar-premolar iar studiile epidemiologice actuale scot în
evidenţă cel mai înalt grad de afectare prin carii fisurale sau proximale.
În lipsa unor strategii care să urmărească conservarea acestor molari pe arcade se ajunge la extracţii
precoce a lor şi la instalarea unor dezechilibre grave ocluzo-articulare cu afectarea articulaţiei temporo-
mandibulare şi favorizarea instalării afecţiunilor parodontale.
Examenele stomatologice la tineri scot în evidenţă numărul mare de carii localizate la aceşti molari,
numărul mare de restaurări nefuncţionale, numărul mare de dinţi absenţi şi complicaţiile produse.
Considerăm că medicii dentişti nu acordă suficientă atenţie îngrijirilor profesionale a acestor molari
în raport cu importanţa lor clinică neexistând protocoale clinice de detectare a cariilor cu evoluţie
necavitară, a cariilor ascunse, a recidivelor de carie, a etanşietăţii restaurărilor dentare şi de reabilitare
funcţională a lor.
Deasemeni există o lipsă de dotare adecvată în unele cabinete de medicină dentară cu mijloace de
explorare în scop diagnostic a leziunilor primare, secundare sau de evaluare a complicaţiilor produse.
Scopurile studiului:
Cercetările efectuate în cadrul acestei teze își propun să evalueze:
gradul de afectare a molarului prim permanent prin evaluarea statusul odontal şi a
susceptibilității prin carie la tineri.
eficiența în timp a unor măsuri preventiv-terapeutice aplicate la nivelul sistemului
fisural ocluzal al molarului prim permanent prin utilizarea unor sigilanți din rășini
composite, compomeri și glassionomeri.
menținerea în timp și efectul carioprofilactic a unor sigilanți pe bază de
glassionomer aplicați prin tehnica ART(tehnica atraumatică restaurativă)-evaluare prin
microscopie SEM.
capacitatea opririi în evoluție și a tratării cariilor incipiente cu localizare la nivelul
suprafețelor netede ale molarului prim permanent (vestibulare, orale, meziale și distale) prin
metoda minim invazivă de infiltrare ICON.
posibilitățile, tehnicile și metodele minim invazive de reoptimizare a restaurărilor
molarului prim permanent.
Obiectivele generale ale lucrării:
În aceste condiţii în prezenta tezei de doctorat îmi propun următoarele:
Adunarea unor informaţii din literatură referitoare la gradul de afectare a molarilor de 6 ani
la vârsta de 18 - 20 ani asupra factorilor de risc care au contribuit la afecţiune, asupra
posibilităţilor de diagnostic şi reabilitare.
Efectuarea unor studii clinice prin care să evaluez starea funcţională a acestor dinţi, starea
funcţională a restaurărilor şi complicaţiile produse.
Efectuarea unor studii statistice (epidemiologice) prin care să evaluez gradul de afectare a
acestor molari în raport cu alte grupe de dinţi şi în raport cu existenţa unor factori de risc
cariogen.
Elaborarea unor strategii în scop de diagnostic, de tratament etiologic, preventiv şi
restaurator.
Cercetările efectuate au fost orientate pe următoarele direcţii:
Evaluarea statusului odontal şi a susceptibilitatății la carie a molarului prim permanent la
tineri între 16-20 ani – studiu clinic.
Studiu comparativ de evaluare a eficienței în timp a unor sigilanți în funcție de tipul
materialului.
4
Studiu microscopic (SEM) de evaluarea menținerii în timp și efectul carioprofilactic a unor

sigilanți pe bază de glassionomer aplicați prin tehnica ART(tehnica atraumatică
restaurativă).
Studiu de analiză AFM(microscopie prin forță atomică) a efectului gravajului acid în cariile
incipiente prin metoda de infiltrare ICON
Studiu clinico-radiologic privind eficiența tratamentului leziunilor carioase incipiente prin
metoda de infiltrare ICON.
Metode minim invazive de reoptimizare a restaurărilor molarului prim permanent - studiu
longitudinal la doi ani.
Tema aleasă pentru cercetare consider că este de actualitate întrucât evaluarea stării funcţionale a
molarilor de 6 ani la tineri a fost foarte puţin abordată în literatură în raport cu importanţa acestor molari
în realizarea funcţiei masticatorii dar mai ales pentru menţinerea homeostaziei în cavitatea orală. Prezenţa
leziunilor carioase primare şi secundare la acest nivel constituie un factor de risc cariogen pentru celelalte
grupe dentare. Extracţia lor precoce duce la instalarea unor complicaţii grave care compromite
funcţionalitatea întregului aparat dento-maxilar.
Elaborea unui program de evaluare şi de reabilitare a unui model de management specific pentru
aceşti molari la vârste tinere şi aplicarea lui în practică de către practicienii stomatologi permite
menţinerea acestor dinţi pentru toată viaţa pacientului. Tema prezintă un interes ştiinţific pentru
cunoaştere întrucât la noi nu s-au făcut studii epidemiologice care să evalueze starea funcţională a acestor
molari la tineri în raport cu alte grupe dentare şi în raport cu existenţa unor factori de risc cariogen.
Printre factorii de risc cariogen cel mai frecvent la tineri este recunoscut a fi igiena dentară defectuoasă.
Modelul de management pe care doresc să-l realizez şi să-l promovez pentru protecţia acestor
molari va urmări şi schimbarea comportamentului personal al fiecărui individ de la cel distructiv pentru
sănătate la cel ce promovează sănătatea dinţilor (106). Este cunoscut faptul că în ţările nordice igiena
orală publică precum şi tratamentul preventiv este oferit gratuit tuturor copiilor şi adolescenţilor. În
Finlanda, de exemplu, se ţin ore speciale de igienă orală în toate clasele de şcoală primară şi gimnaziu.
Specialiştii în igienă dentară au fost determinaţi încă din 1972 de către Comitetul Naţional de Sănătate să
ia măsuri profesionale de prevenire, să instruiască şi să motiveze pacienţii, să menţină un nivel adecvat de
igienă şi sănătate a dinţilor folosind o strategie care să instruiască toţi copiii aflaţi în şcoli punându-le
baza igienei orale şi avertizându-i asupra riscului apariţiei cariilor datorat consumului de dulciuri.
În ancheta epidemiologică pe grupe de vârstă la tineri la care am să evaluez leziunile carioase cu
localizări în special la molarii de 6 ani îmi propun să evaluez şi starea de igienă buco-dentară modul cum
îşi realizează igiena dentară, de la cine a primit instrucţiuni de efectuare a ei şi sfaturile pentru dietă.
Scopul programului pe care doresc să-l realizez este acela de a opri extinderea bolii carioase de la
leziunile cu localizare la nivelul molarului de 6 ani la celelalte grupe dentare.
Sondajul pe care îl voi realiza cuprinde nu numai evaluarea sănătăţii dinţilor în cavitatea orală dar şi
un chestionar inspirat din cadrul celor existente în evaluările unor ţări ce ce se aplică şi la grupa de vârstă
de 18 ani, grupă pe care o doresc să o cuprind în lotul de cercetare.
Culegerea și prelucrarea datelor
Baza de date privind selecţionarea, examinarea şi evaluarea cazurilor ( molari prim permanenți)
am efectuat-o la tineri cu vârste cuprinse între 16-20 ani ce sau prezentat într-un cabinet de medicină
dentară din Galaţi în perioada 2008-2011 și la Catedra de Odontologie şi Parodontologie, Baza Clinică
Stomatologică Mihail Cogălniceanu, UMF Iaşi.
Activităţile de cercetare s-au derulat în conformitate cu legislaţia existentă în vigoare, cu
respectarea normelor deontologice ale cercetării. Realizarea examenelor clinice s-au desfăşurat în acord
cu LEGEA nr. 46 din 21ianuarie 2003 privind drepturile pacientului, după obţinerea acordului de
participare la cercetarea ştiinţifică. Aceasta presupune acordul pentru a fi fotografiat sau filmat în scop
5
medical și științific; pentru recoltarea, păstrarea si folosirea tuturor produselor prelevate în vederea
stabilirii diagnosticului sau a tratamentului; ca informaţiile privind rezultatele investigațiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul si datele personale să se poată folosi, de asemenea, în scop medical, didactic si
ştiinţific. A fost respectată confidenţialitatea datelor personale ale pacienţilor. După ce a fost explicat
scopul și modalitatea de derulare a studiului, s-a obţinut consimţământul informat şi mandatat în scris de
la fiecare participant.
Studiile clinice s-au efectuat cu acordul pacienţilor şi al părinţilor acestora pentru cei cu vârste
cuprinse înte 7-18 ani.
Datele obţinute în cadrul studiilor in vitro au fost au fost posibile datorită utilizării unui microscop
electronic cu scanare, SEM model VEGA II LSH, produs de firma TESCAN Cehia, cuplat cu un detector
EDX tip QUANTAX QX2, produs de firma BRUKER/ROENTEC Germania.
Microscopul, controlat integral prin computer, dispune de un tun de electroni cu filament din
tungsten, ce poate obţine o rezoluţie de 3nm la 30KV, având putere de mărire între 30 şi 1.000.000 X în
modul rezoluţie, tensiunea de accelerare între 200 V la 30 kV, viteza de scanare între 200 ns şi 10 ms pe
pixel. Presiunea de lucru este mai mică de 1x10-2 Pa. Quantax QX2 este un detector EDX folosit pentru
micro-analiza calitativă şi cantitativă în industrie, cercetare şi educaţie, ce permite măsurători cantitative
fără a fi folosite standarde specifice de calibrare. Are o arie activă de 10 mm2, putând analiza toate
elementele mai grele decât carbonul, probe şlefuite sau cu suprafaţă neregulată, filme subţiri sau particule,
având o rezoluţie sub 1,33 eV (MnK, 1000 cps). Quantax QX2 foloseşte un detector de a III-a generaţie,
Xflash, un detector ce nu are nevoie de răcire cu azot lichid şi este de circa 10 ori mai rapid decât
detectorii convenţionali Si(Li).
Microscopul electronic SEM VEGA II LSH, cuplat cu detector EDX tip QUANTAX QX2, poate
face următoarele tipuri de analiză:
analiză microscopică, pentru identificarea microstructurii, fazelor şi constituenţilor cu
ajutorul detectorilor SE (Secondary Electrons – imagine 3D a suprafeţei) şi BSE (Back
Scattered Electrons – imagine 2D a suprafeţei, contrast mai bun al fazelor diferite), ordin de
mărire între 50X şi 100.000X (1.000.000X);
analiză chimică calitativă şi cantitativă a elementelor (toate cu raza atomică mai mare
decât Carbonul, excepţie făcând gazele rare, lantanidele şi actinidele) de pe suprafaţa probei;
analiza chimică calitativă şi cantitativă a unor constituenţi de pe anumite zone din suprafaţa
probei;
analiza chimică de-a lungul unui vector, pe suprafaţa probei;
maparea elementelor pe suprafaţa analizată, în vederea identificării segregaţiilor,
separărilor, fazelor distincte şi a uniformităţii şi dispersiei elementelor.
Analiza rugozităţii de suprafaţă a unor leziuni carioase incipiente s-a realizat prin examinarea la
microscopul de forţă atomică (AFM).
Analiza AFM a fost efectuată la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”.
În cadrul studiului şi pentru finalizarea rezultatelor s-a utilizat un computer PC cu programele:

MS Office pentru tehnoredactare, grafice şi desene;
Programul VrmlPad 2.1™ al firmei Parallel Graphix (versiunea shareware) pentru simulare şi
animaţie;
Programul VRML View3.0™ al firmei System in Afotion, pentru vizualizarea structurilor;
Programele SPSS 11 şi STATISTICA 6 pentru prelucrarea statistică a datelor.
Analiza datelor
Datele rezultate din experimentările in vitro cât şi cele din cadrul studiilor clinice au fost supuse
prelucrării statistice descriptive şi analitice de verificare, confirmare sau infirmare a ipotezelor de lucru.
6
S-au obţinut astfel informaţii despre caracterul semnificativ sau nesemnificativ statistic al datelor privind
variabilele studiate.
Metode statistice de evaluare utilizate
Disciplina „statistică” îşi are originea în Germania, ea datând din secolele XVII-XVIII, atunci când
doi învăţaţi ai acelui timp au elaborat Statistik, un nomenclator al cunoştinţelor necesare Prinţului. La
începutul secolului al XIX-lea sensului cuvântului se restrânge treptat la descrierea cu ajutorul numerelor
a ansamblului societăţii. La începutul secolului XX, statistica devine o metodă matematică de analiză a
faptelor, sociale sau nu, şi este asociată de cele mai multe ori cu teoria probabilităţilor, datorită calculului
probabilistic care garantează credibilitatea măsurătorilor statistice obţinute.
Având la bază o metodă adecvată cunoaşterii proceselor ce se desfăşoară aleatoriu, teoria
probabilităţilor, statistica medicală reuşeşte să descifreze cu o eroare cunoscută şi acceptabilă – corelaţia
multiplă dintre fenomenele studiate şi factorii determinanţi, în vederea stabilirii principalelor tendinţe ale
acestora. În acest scop sunt utilizate programe dedicate pentru prelucrarea statistică a datelor, rezultatele
obţinute ducând la concluzii clare asupra fenomenelor studiate .
Atunci când aplicăm legile statisticii la domenii precum medicina, biologia umană ori sănătatea
publică, vorbim de fapt de ceea ce se numeşte biostatistică (81).
Metoda comparării aceluiaşi fenomen între diferite categorii de pacienţi (diferenţiaţi după anumite
criterii de exemplu: grupe de vârstă, diagnostic, factori de risc etc.) constituie un aspect deosebit de
important în cunoaşterea fenomenelor (105). Metoda constă în studiul corelativ al fenomenelor cu factorii
cunoscuţi sau presupuşi a fi cauza principală de risc în ivirea unor probleme medicale studiate .
Cum prezenta lucrare conţine câteva elemente de biostatistică, prezentarea, fie şi pe scurt, a
metodelor statistice de evaluare utilizate mi se pare cât se poate de necesară.
Alegerea metodelor de cercetare depinde de natura fenomenului studiat, de frecvenţa, dinamica şi
structura acestuia .
În analiza statistică se operează cu variabile.
Variabila este acea proprietate a unui proces care poate lua diverse valori, deci care poate să
varieze. Variabilele pot fi cantitative sau calitative, continue sau discrete, independente sau dependente.
Valorile pe care le pot lua variabilele într-un anumit moment le vom numi scoruri. Cu ajutorul variantelor
se poate evidenţia „variabilitatea” caracteristicilor, posibilitatea de a se manifesta, ivi în cadrul unor limite
prin mai multe valori, sau însuşiri concrete. Fiecărui subiect, „individ statistic”, dintr-o colectivitate
cercetată şi fiecărei caracteristici de grupare îi corespunde o variantă de grupare, o anumită valoare, un
nivel de însuşire calitativă.
Media aritmetică este considerată o metodă descriptivă pentru că ea descrie tendinţa centrală într-
un grup de rezultate. Semnificaţia mediei rezidă în faptul că ea este punctul faţă de care scorurile sunt
egal depărtate. Abaterile de la medie într-o direcţie sunt egale cu abaterile în cealaltă direcţie.
S.E. Mean-sau standard error of mean (eroarea standard a mediei) ne poate arăta limitele () între
care variază media eşantionului în cadrul unei populaţii de eşantioane. Un astfel de interval este foarte util
atunci când aproximăm valoarea mediei dintr-o populaţie. Această valoare nu este cunoscută decât în
urma unor cercetări complexe. În practică, majoritatea estimărilor statistice se fac pe eşantioane, iar
rezultatele, sub condiţia reprezentativităţii, sunt apoi extinse la populaţia din care a fost extras eşantionul.
O altă metodă de a descrie tendinţa centrală este mediana.
Mediana împarte şi ea o distribuţie în două părţi, numai că o face din punctul de vedere al
frecvenţelor scorurilor. Astfel, jumătate dintre scorurile unei distribuţii vor avea valori mai mari decât
mediana, restul – valori mai mari. Uneori, o distribuţie de scoruri poate fi descrisă şi prin modul. Acesta
este valoarea cu frecvenţa cea mai mare.
Varianţa unei distribuţii arată cât de „împrăştiate” sunt scorurile în jurul valorii centrale, care este
gradul de variabilitate din grupul de rezultate. Este o măsură a gradului de variabilitate a scorurilor şi
7
arată cât de mult se abat ele de la tendinţa centrală. Cu cât această valoare este mai mare, cu atât sunt mai
împrăştiate scorurile în jurul valorii centrale. Varianţa se poate exprima prin valori absolute, relative,
fracţii sau însuşiri. Grupând datele în clase, se remarcă asimilarea tuturor valorilor unei clase la o valoare
unică, aceea a punctului median (în acest mod, se face reducerea la cazul unei variabile discontinue).
Efectivul unei valori (sau al unei clase) reprezintă frecvenţa sa absolută, adică numărul de apariţii ale
acestei valori (sau al acestei clase) în ansamblul distribuit.
Frecvenţa relativă se obţine raportând frecvenţa absolută la numărul de indivizi. Suma frecvenţelor
relative va fi egală cu 1, ceea ce reprezintă mulţimea, adică 100%, sau 100 cazuri ale distribuţiei.
Frecvenţa cumulată este numărul de indivizi cumulaţi până la o anumită valoare a variabilei de
studiu; poate fi absolută şi relativă. Plecând de la valoarea cea mai mică (prima din ordinea tabelului) se
adună succesiv frecvenţele fiecărei valori (sau clase); prin urmare, pentru fiecare valoare se consideră nu
numai frecvenţa sa proprie, ci suma acestei frecvenţe cu a tuturor valorilor inferioare. În acest mod se
obţine o distribuţie de frecvenţe numite cumulate.
Cu ajutorul indicatorilor statistici se poate efectua analiza cantitativă care să permită evaluări şi
comparaţii din punct de vedere a localizării şi a împrăştierii datelor. Aceştia exprimă numeric, pe baza
valorilor de studiu, fie localizarea, fie variaţia datelor/400/.
Indicatorii de corelaţie şi regresie servesc la exprimarea legăturilor funcţionale, cauzale între două
sau mai multe caracteristici ale unui fenomen sau colectivităţi.
Valorile medii sunt indicatori ai însuşirii calitative esenţiale ale fenomenelor, colectivităţii studiate,
măsura tendinţei centrale a repartiţiilor de frecvenţe ale variabilei. De interes deosebit este cunoaşterea
comparativă a fenomenelor studiate faţă de un etalon, valoarea medie. Fără cunoaşterea valorii medii,
comparaţia nu este posibilă decât în mod imperfect: comparaţia dintre două sau mai multe fenomene
pentru a constata diferenţa dintre ele, neputând conclude dacă aceste fenomene sunt sau nu apropiate de o
valoare etalon.
Valoare medie are aceleaşi dimensiuni concrete cu ale variabilei a cărei repartiţie de frecvenţă o
caracterizează (sintetizează). După Brian condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o medie ar fi:
 să fie definită în mod precis;
 să fie expresia, sinteza tuturor observaţiilor efectuate;
 să posede proprietăţi simple, evidente, clare;
 să nu fie afectată prea mult de fluctuaţiile de selecţie.
Valorile medii pot fi exprimate prin cifre absolute sau prin indici. De exemplu, în cazul cunoaşterii
tensiunii arteriale sistolice sau diastolice la un grup de populaţie, valorile medii se exprimă prin cifre
absolute (mmHg, cm, Kg). În cazul mortalităţii sau morbidităţii generale sau specifice pe vârste sau sexe,
cauze de boală, valorile medii se exprimă prin cifre relative (la 100 sau 1000 cazuri).
Foarte utilă în analiza statistică este deviaţia standard. Ea arată cu cât se împrăştie scorurile în
jurul valorii centrale. În mod obişnuit, în intervalul delimitat de deviaţia standard de o parte şi alta a
mediei, găsim aproximativ două treimi din totalul scorurilor, deci în acest interval vom avea scorurile
considerate tipice sau normale pentru acea distribuţie.
Corelaţia este o metodă statistică descriptivă, deoarece descrie ce se petrece într-un grup de
rezultate, însă nu exprimă o relaţie cauzală. Se pune deseori problema de a analiza legătura dintre două
variabile cantitative în sensul de a vedea în ce măsură valorile respective co-variază (de exemplu valorile
mari dintr-o variabilă se corelează cu valorile mari din cealaltă variabilă). Corelaţia măsoară relaţia liniară
dintre variabile şi se măsoară cu coeficientul de corelaţie Pearson (r).
Trei sunt elementele ce contează în interpretarea corelaţiei: pragul de semnificaţie (p), semnul
corelaţiei şi mărimea absolută a coeficientului de corelaţie (r).
Dacă p este mai mic de 0,05 atunci putem considera că există o relaţie între variabilele studiate.
8
Semnul corelaţiei arată natura legăturii care există: direct proporţională, dacă semnul este pozitiv
sau invers proporţională când semnul este negativ.
Mărimea absolută a coeficientului de corelaţie (r) descrie tăria legăturii ce există între variabile; se
consideră astfel că legătura este slabă dacă valoarea absolută a lui r nu depăşeşte 0,30; legătura este de
tărie medie la o valoare cuprinsă între 0,30 – 0,50 şi vorbim de legături puternice dacă mărimea absolută
este mai mare de 0,50. Coeficientul de corelaţie ridicat la pătrat ne indică proporţia de varianţă, mai
precis ce procentaj din populaţia generală prezintă exact relaţia.
Atunci când o investigaţie de tip statistic se efectuează pe un eşantion, orice rezultat obţinut are o
valoare relativă, în sensul că datele respective nu numai că nu coincid cu cele referitoare la populaţie, dar
nici măcar nu se poate şti cu certitudine care este diferenţa dintre cele două genuri de date, de vreme ce
starea populaţiei este, de cele mai multe ori, necunoscută. Teoria probabilităţilor oferă proceduri pentru
evaluarea rezultatelor studiilor selective, permiţând o estimare, în termeni de probabilitate, a marjei
maxime de eroare ce se poate comite prin utilizarea mărimilor din eşantion în locul celor care
caracterizează populaţia. Dacă avem de estimat o valoare v din populaţie, de exemplu o medie, prin
valoarea v1 din eşantion, este posibil să se determine un interval (v1-v, v1+v), numit interval de
confidenţă (sau de încredere) în care valoarea v se va plasa cu o probabilitate P, suficient de ridicată,
numită nivel de încredere. Probabilitatea complementară p=1-P, care ne indică ce şanse avem de a comite
o eroare când afirmăm că mărimea v se află în intervalul de confidenţă, se numeşte prag de semnificaţie
sau coeficient de risc. Prin urmare, asupra populaţiilor studiate selectiv nu se pot emite judecăţi cu valoare
de certitudine, ci se pot exprima nişte supoziţii care poartă denumirea de ipoteze statistice.
În lucrarea de faţă am folosit următoarele teste de verificare a ipotezelor statistice: testul t şi testul
Anova unifactorial.
În interpretarea statistică a testului t, oricare ar fi tipul de test ales, elementele pe care ne
fundamentăm interpretarea sunt:
Pragul de semnificaţie (p): reprezintă probabilitatea de a greşi atunci când acceptăm ca adevărată
ipoteza noastră de cercetare. Pentru a ne confirma ipoteza de cercetare, pragul de semnificaţie trebuie să
fie mai mic sau cel mult egal cu 0,05. Nivel (prag) de semnificaţie este probabilitatea maximă cu cât
putem risca o eroare. În practică, un nivel de semnificaţie de 0,05 (5%) este suficient de precis,
probabilitatea (nivel de încredere) de 95% arătând că decizia este justă. În aceste cazuri afirmăm că
ipoteza H0 a fost respinsă la un nivel (prag de semnificaţie) de 0,05 deci că s-ar putea să greşim cu o
probabilitate de 0,05 (5%) şi că putem avea o încredere în decizia făcută cu o probabilitate de 95% (nivel
de încredere) .
Gradul de libertate (df): arată mărimea eşantionului pe care s-a făcut testarea ipotezei; cu cât acesta
este mai mare, cu atât mai mult putem avea încredere în rezultatele obţinute, indiferent dacă ele confirmă
sau nu ipoteza de cercetare.
Sensul diferenţei: este dat de valoarea mediilor comparate şi arată în ce sens apare diferenţa (care
medie este mai mare sau mai mică).
Analiza de varianţă Anova calculează raportul dintre variaţia provocată de diferenţele inter-grupuri
şi variaţia cauzată de diferenţele intra-grup şi stabileşte dacă acest raport este suficient de mare pentru a
putea distinge între grupuri.
Prelucrarea datelor a fost realizată cu ajutorul programelor SPSS 11 şi STATISTICA 6, iar pragul de
semnificaţie pentru care am respins ipoteza de nul este 0,05.
9
PARTEA PERSONALĂ
STATUSUL ODONTAL ȘI SUSCEPTIBILITATEA LA CARIE A MOLARULUI PRIM

PERMANENT LA TINERI ÎNTRE 16-20 ANI– STUDIU CLINIC
Deşi condiţiile de sănătate orală s-au îmbunătăţit în ultimele decenii, caria dentară rămâne încă o
problemă în multe regiuni ale lumii (109). Chiar dacă caria dentară reprezintă una din cele mai investigate
boli, studiile adresate adulţilor tineri aproape că lipsesc. Deasemeni, modul de abordare al tratamentului
cariilor s-a îmbunătăţit în ultimii ani. Tehnicile preventive utilizate la copii au fost extinse la toate grupele
de vârstă. Schimbările produse în epidemiologia cariilor au contribuit la dezvoltarea unei filosofii de
tratament preventiv şi conservator caracterizat printr-o mai mare atenţie asupra individului şi a bolii sale
cu reducerea accentuată a intervenţilor chirurgicale. Însă strategiile conservative, noninvazive pentru
tratamentul leziunilor ocluzale incipiente n-au fost adoptate de către marea masă a practicienilor deoarece
unele dintre ele s-au dovedit a fi ineficiente. În acest caz se continuă cu tratamente clasice mai ales în
cariile ocluzale şi proximale.
Afectarea prin carii a primilor molari erupţi în perioada dentiţiei mixte este scoasă în evidenţă de
studiile epidemiologice (Bratthall, 1980; Alelunsue, 1989; Holbrook, 1989; Confield, 1993) într-un
procentaj de peste 87% la pacienţii cu risc cariogen mare.
Prezenţa cariilor necavitare sau cavitare la nivelul primilor molari permanenţi este considerată a fi
un indicator al activităţii carioase la fiecare individ.
Studiile epidemiologice folosesc indicii D.M.F.T. şi D.M.F.S., în timp ce rata şi progresia cariei este
neglijată ori ea se corelează cu acţiunea factorilor asociaţi. Alegerea protocolului clinic adecvat este
determinată de prezenţa şi activitatea acestor factori la indivizii cu risc mare cariogen şi în funcţie de
morfologia ocluzală a acestor molari, de adâncimea şanţurilor şi gropiţelor ocluzale .
Ineficienţa unor strategii preventive sau terapeutice a leziunilor carioase cu localizare la nivelul
primilor molari este semnalată de o serie de studii clinice care scot în evidenţă numărul mare de extracţii
şi complicaţiile produse.
M. Ozeki şi colaboratorii reuşesc să pună în evidenţă flora cariogenă din unele fisuri ocluzale ale
molarilor la tinerii retardaţi mintal prin recoltarea de placă din aceste fisuri şi cultivarea pe medii de
cultură specifice fiecărui tip de bacterie. Astfel pune în evidenţă streptococul mutans, lactobacilii
actinomices vâscosus în număr foarte mare în fisurile cu carii necavitare sau cavitare şi streptococi
salivarius, mitis în fisurile fără cară carii.
Majoritatea studiilor naţionale epidemiologice de supraveghere a prevalenţei cariilor includ numai
leziunile carioase cu cavitaţie vizibilă (152,153,154).
Prof. N.B. Pitts (1997) propune o imagine grafică a nivelelor de diagnostic în boala carioasă
reprezentată printr-un ghețar ce plutește pe apă. Ghețarul este compus din stadii de afectare de la cele mai
grave D4 până la cele sublinice. Cele mai incipiente modificări ale smalțului (cele de la baza ghețarului)
reprezintă formele sublinice ale demineralizărilor de subsuprafață , apoi urmează cariile de smalț
necavitare D1, ce pot fi identificate prin mijloace clinice. Nivelul D2 rerezintă cariile cavitare ale
smalțului, D3 nivelul de afectare al dentinei prin leziuni cavitare și/sau necavitare. Spre final, vârful
ghețarului este reprezentat de D4 – leziuni cavitare importante în smalț și dentină cu distrucție până la
pulpă.
Nivelul la care ghețarul iese deasupra apei depinde de tipul de metode utilizate în diagnostic. Când
se folosesc mijloace de diagnostic clasice, aplicate în studiile epidemiologice acest nivel începe de la D3(
10
leziuni în dentină). Astfel leziunile în smalț (D1,D2) sunt ignorate și sunt considerate sănătoase, element
total greșit. BOALA CARIOASĂ CU NIVELE DIFERITE DE DIAGNOSTIC
Fig.VII. 1. "Ghețarul" lui N.B.Pitts (1997) cu nivelele de afectare și mjloacele de diagnostic

Nyvad B. și coautorii propun în 1999 noi criterii clinice de diagnostic ale cariei, care includ atât
cariile cavitare cât și cele necavitare, de asemenea se ia în considerare activitatea leziunilor carioase. Nu
întotdeauna, cariile incipiente ale smalțului se transformă în cavitare. Acestea pot fi supuse terapiei de
remineralizare și astfel pot fi oprite în evoluție.
Diagnosticul modern al bolii carioase ce include gradul de activitate al cariei și stadiile incipiente
de evoluție este foarte important și devine de bază în planificarea, monitorizarea și aprecierea eficienței
măsurilor profilactice și terapeutice aplicate (156,157,243).
Scopul studiului:
Scopul acestui studiu a fost de a evalua statusul odontal şi nivelul de afectare prin carie şi
complicaţiile acesteia a molarului prim permanent la tineri cu vârste cuprinse între 16-20 ani ce sau
prezentat într-un cabinet de medicină dentară din Galaţi în perioada 2008-2010, utilizând criteriile clinice
de diagnostic a cariei dentare și aprecierea gradului de activitate a acesteia.
Material şi metodă:
Lotul de studiu a cuprins 96 de tineri cu vârste cuprinse între 16-20 ani, de ambele sexe. Pacienţii au
fost selectaţi dintre cei prezentaţi la cabinetul privat pentru consultaţie şi tratament şi dintre studenţii
anului I ai Universităţii din Galaţi, care au fost invitaţi la cabinet pentru consultaţie gratuită.
Criteriile de includere în lot au fost:
- pacienţi cu un areal divers de patologii odontale diagnosticate, dintre care şi afectarea prin carie
sau chiar pierderea prematură consecutiv unor complicații post carie a molarilor prim permanenți;
- vârsta civilă cuprinsă între 16 şi 20 ani;
- formularul cu consimţământul în cunoştinţă de cauză, informat, mandatat, motivat, semnat şi
datat.
Criteriile de excludere din lot au fost:
- pacienţi necooperanţi;
- vârsta civilă sub 16 și peste 20 ani.
Activităţile de cercetare s-au derulat în conformitate cu legislaţia existentă în vigoare, cu
respectarea normelor deontologice ale cercetării. Realizarea examenelor clinice s-au desfăşurat în acord
cu LEGEA nr. 46 din 21ianuarie 2003 privind drepturile pacientului, după obţinerea acordului de
participare la cercetarea ştiinţifică. Aceasta presupune acordul pentru a fi fotografiat sau filmat în scop
medical și științific; pentru recoltarea, păstrarea si folosirea tuturor produselor prelevate în vederea
stabilirii diagnosticului sau a tratamentului; ca informaţiile privind rezultatele investigațiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul si datele personale să se poată folosi, de asemenea, în scop medical, didactic si
11
ştiinţific. A fost respectată confidenţialitatea datelor personale ale pacienţilor. După ce a fost explicat
scopul și modalitatea de derulare a studiului, s-a obţinut consimţământul informat şi mandatat în scris de
la fiecare participant.
Lotul de studiu (n = 96) a fost constituit astfel:
 46 de băieți și 50 fete cu vărste cuprinse între 16-20 ani;
 57 din participanți proveneau din mediu urban, iar 39 din mediu rural.
Examenul clinic a fost efectuat în cabinetul stomatologic în condiții optime de confort și iluminare
adecvată, utilizându-se trusa de examinare clasică (sondă, pensă și oglindă), o atenţie deosebită
acordânduse morfologiei şi structurilor dentare afectate.
Evaluarea cuprindea:
1. calcularea indicelui de placă bacteriană OHI-S (Green-Vermillion),
2. iar nivelul de afectare prin carie şi complicaţiile acesteia a molarului prim permanent
a fost evaluată utilizând o metodă clinică de diagnostic a cariei dentare aplicate după
criteriile Nyvad B.
Examenul clinic a fost realizat de către un singur examinator.
Inițial a fost evaluată starea de igienă orală. Apoi dinții au fost supuși unei igeinizări prin periaj
mecanic profesional cu Prophypaste galben, apoi s-au spălat din abundență cu jet de apă de la seringa aer-
apă; pentru examenul clinic sursa de lumină directă a fost cea a lămpii cu halogen de la unit-ul dentar și
indirect, utilizând oglinda dentară. Examinarea ulterioară s-a efectuat prin inspecție clinică amănunțită și
prin palpare ușoară, utilizând o sondă explorer (cu vârf rotunjit). Suprafețele dentare erau examinate după
ce au fost uscate în prealabil timp de 5 secunde cu un jet de aer de la seringa aer-apă a unit-ului (După
Ekstrand, 1998). Activitatea leziunilor carioase a fost evaluată pe toate suprafețele dinților examinați
(vestibulare, orale, meziale, distale, ocluzale), apreciindu-se transluciditatea, culoarea și textura dinților.
Deasemenea, se lua în considerare starea de integritate și structura suprafețlor examinate (suprafețe
intacte, pierderea integrității cu defect în smalț, prezența unei cavități în dentină).
Evaluarea stării de igienă orală s-a făcut prin calcularea indicelui de placă bacteriană OHI-S
(Green-Vermillion).
Indicele de igienă orală (OHI) (ORAL HYGIENE INDEX – OHI) - Green şi Vermillion, 1960) este
un indice combinat, compus din:
 Indicele de depozite moi (DI – detritus index)
 Indicele de tartru (CI – calculus index).
Rezultate:
Datele obținute au fost consemnate în foaia de observație. Informațiile au fost prelucrate și
analizate statistic cu ajutorul programului SPSS 17 si EXCEL 2007.
Ulterior prelucrării statistice a datelor, au fost obţinute următoarele rezultate, care vor sta la baza derulării
şi optimizării viitoarelor studii din sfera profilactică și terapeutică a patologiei afectării prin bolă carioasă
si a unor pierderi premature a molarilor prim permanenți.
1. Distribuția cazurilor în funcție de mediul din care provin relevă predominanța acestora
din mediul urban (75%).
Fig.VIII. 3. Distribuţia cazurilor în funcţie de mediul de provenienţă
12
2. Distribuția pacienților în funcție de sex relevă o ușoară predominanța a fetelor față

de băieți.
Fig.VIII.4. Distribuţia cazurilor în funcţie de sex

3. Distribuția pacienților în funcție de vârsta.
Fig.VIII. 5. Distribuţia cazurilor în funcţie de vârstă

4. În urma analizei rezultatelor indicilor de igienă orală OHI-S (Green și Vermillion
ORAL HYGIENE INDEX – OHI simplificat) valoarea medie obținută a acestuia este de
2,86±0,46, ceea ce corespunde unei igiene orale nesatisfăcătoare.
Au fost examinați în total 96 pacienți, respectiv 384 dinți (molari prim permanent), 1920 suprafețe
(O - fața ocluzală, M - fața mezială, D – fața distală, Or. – fața orală), cărora li s-au atribuit coduri ce au
variat de la K0 - K10.
Caz clinic Nr. 1 D.U., 18 ani sex masculin
Examen clinic- prezintă:
 1.6 ( M=D 2 ,D=D 0 ,O=D 7 ,V=D 0 ,Or=D 2 .)
 2.6 ( M=D 0 ,D=D0 ,O=D3 ,V=D 0 ,Or=D 0 .)
 3.6 ( M=D 3 ,D=D 3 ,O=D3 ,V=D3 ,Or=D 0 .)
 4.6 ( M=D3 ,D=D 6 ,O=D 6,V=D3 ,Or=D 2 .)
Fig.VIII. 6, 7. Aspectul clinic al leziunilor de pe molarii 1.6, 4.6.

Caz clinic Nr. 2 V.A., 17 ani sex masculin
Examen clinic- prezintă:
 1.6 ( M=D 4 ,D=D 0 ,O=D 2 ,V=D 0 ,Or=D 0 .)
 2.6 ( M=D 3 ,D=D 0 ,O=D 3 ,V=D 0 ,Or=D 0 .)
 3.6 ( M=D 0 ,D=D 0 ,O=D 7 ,V=D 7 ,Or=D 0 .)
 4.6 ( M=D 10 ,D=D 10 ,O=D 10,V=D 10,Or=D 10.)
13
Fig. VIII. 8,9,10. Aspectul clinic al leziunilor de pe molarii 1.6, 3.6, 4.6.
Din cei 384 (respectiv 1920 suprafețe ) ai molarilor prim examinați sa constatat că:
 Doar 113 dinți (565 suprafețe) (29,4%) - au primit cod D0 – suprafață sănătoasă.
 89 dinți ( 445 suprafețe) (23,1%) - au primit cod D 10 (extrași post- carie).
 182 dinți (910 suprafețe) (47,4%) - au primit coduri de la D1-D9, fiind afectați prin:
o carie necavitară activă D1,- 106 suprafețe (5,5%)
o cavitară în smalț activă D2, - 125 suprafețe (6,5%)
o cavitară în dentină activă D3,- 211 suprafețe (10,9%)
o carie necavitară inactivă D4,- 82 suprafețe (4,27%)
o cavitară în smalț inactivă D5, - 24 suprafețe (1,25%)
o cavitară în dentină inactivă D6 - 8 suprafețe (0,41%)
sau de urmările acesteia (restaurări- cu sau fără prezența unei carii active sau inactive
asociate):
o obturație (suprafață sănătoasă) D7,- 94 suprafețe (4,89%)
o obturație (cu o carie activă asociată) D8,- 182 suprafețe (9,47%)
o obturație (cu o carie inactivă asociată) D9 - 78 suprafețe (4,06%).
Fig.VIII. 32 Distribuția procentuală a codurilor pe cele 1920 suprafețe
 În raport cu localizarea au predominat extracțiile (D10) la molarii inferiori (dinții 3.6, 4.6)
(12,14%), față de cei superiori (1.6, 2.6) (10,93%).
 Cei mai afectați prin carii (D1-D6) deasemenea au fost molarii inferiori (dinții 3.6, 4.6) (14,96%),
comparativ cu cei superiori (1.6, 2.6) (14,27%).
 Carii profunde cu interesare pulpară D3 (1.6, 2.6) comparativ cu dintii inferiori (3.6, 2.6);
Tabel VIII.7.
1/6 2/6 3/6 4/6
D3 133 78
14
Fig. 33. Distribuția codului D3 în raport cu localizarea :dț.sup. 1.6, 2.6 sau dț. Inf. 3.6, 4.6.
Comparativ, proportia cariilor cavitare active este de 6.92% pentru molarii superiori, fata de 4.06% in
cazul molarilor inferiori.
 D7 obturații (1.6, 2.6) comparativ cu dintii inferiori (3.6, 2.6)
Tabel VIII.8.
1/6 2/6 3/6 4/6
D7 47 47
Fig.VIII. 34. Distribuția codului D7 în raport cu localizarea :dț.sup. 1.6, 2.6 sau dț. Inf. 3.6, 4.6.
 Atunci când comparăm cariile incipiente de smalț necavitare D1 cu cele cavitare în smalț și
dentină D2, D3 constatăm următoarele:
Tabel VIII.9.
1/6 2/6 3/6 4/6
D1 30(1.56%) 76(3.96%)
D2 54(2.81%) 71(3.7%)
D3 133(6.92) 78(4.06)
D4 47 (2.44) 35 (1.82)
D5 6 (0.31) 18 (0.94)
D6 4 (0.208) 4 (0.208)
 Constatam D1 de 1.56% pe molarii superiori si de 3.96% pe cei inferiori.

 Proportia se pastreaza si pentru D2, 2.81% pentru molari superiori si de 3.7% pentru cei
inferiori.
 In ceea ce priveste D3, avem un procent de 6.92 in cazul molarilor superiori si de 4.06% in
cazul celor inferiori.
15
Per ansamblu am obținut următoarea distribuție în ceea ce privește:

 gradul de afectare prin D 1,D 2, D 3:
Tabel VIII.10.
carie necavitară activă D1 – 106 suprafețe (5.520%)
carie cavitară în smalț activă D2 – 125 suprafețe (6.510%)
carie cavitară în dentină activă D3 – 211 suprafețe (10.989%)
Fig.VIII.35. Distribuția procentuală a codurilor leziunilor D 1,D 2, D 3.

 gradul de afectare prin D 4, D 5, D 6:
Tabel VIII.11.
carie necavitară inactivă D4- 82 suprafețe (4.270%)
carie cavitară în smalț inactivă D5 - 24 suprafețe (1.25%)
carie cavitară în dentină inactivă D6 - 8 suprafețe (0.416%)
Fig.VIII. 36. Distribuția procentuală a codurilor leziunilor D4-D6:
Fig.VIII. 37. Distribuția procentuală a codurilor leziunilor D1-D6:
16
 În ceea ce privește distribuția leziunilor D3 situate pe fețele O(ocluzale) în raport cu fețele M, D

(meziale, distale) și D7 situate pe fețele O(ocluzale) in raport cu fețele M, D (meziale, distale)
am obținut următoarea distribuție:
 Tabel VIII.12
1.6 2.6 3.6 4.6
D3 O 39 10 10 10
D3 M 19 0 0 10
D3 D 38 0 2 20
D7 O 2 0 1 22
D7 M 1 18 4 2
D7 D 1 1 1 3
Fig. VIII.38. Distribuția procentuală acodurilor cariilor cavitare D3 în raport cu localizarea pe

cadrane, molari superiori 1.6,2.6 și inferiori 3.6,4.6 (fețele Ocluzale, Meziale, Distale)
Fig.VIII.39. Distribuția procentuală a codurilor obturațiilor D7 în raport cu localizarea pe

cadrane,molari superiori 1.6,2.6 și inferiori 3.6,4.6 (fețele Ocluzale, Meziale, Distale).
Discuții:
Nyvad și colaboratorii (1999, 2003) au pus la punct o serie de criterii care să aprecieze gradul de
activitate al leziunilor carioase ce se bazează pe aspect (dacă suprafața este netedă, lucioasă, dură -
leziunea este inactivă/oprită în evoluție); dacă suprafața este cretoasă și/sau rugoasă, leziunea este activă
(Thylstrup și colab., 1994). Aceste criterii au fost adoptate pentru a reflecta observația clinică cum că
leziunile carioase noncavitare nu se transformă întotdeauna într-o cavitate ci, de cele mai multe ori, se
17
opresc în evoluție sau se remineralizează (Black, 1914; Backer Dirks, 1966), afirmații dovedite de studiile
longitudinale. Diagnosticul precoce al cariei, implicit stabilirea gradului de activitate a acesteia, sunt
esențiale pentru stabilirea nevoilor corecte de tratament fie invaziv, fie neinvaziv, prin remineralizare, în
cadrul managmentului bolii carioase (Nyvad și Fejerskov, 1997), caracteristici perfect valabile și pentru
molarul prim permanent. Aplicând metoda de evaluare a leziunilor după indicii Nyvad în studiul nostru
am putut constata o mai completă și corectă analiză a gradului de afectare a statusului odontal al
molarului prim permanent, depistând chiar și leziunile incipiente, care ulterior vor putea fi tratate
neinvaziv. În urma analizei rezultatelor putem constata că:
în ceea ce priveşte nivelul de afectare D 0 (dinţi cu suprafețe sănătoase), acesta a avut o

valoare mai mare la femei faţă de bărbaţi;
pentru toate nivelurile de afectare prin carie, de la D1 la D3 numărul leziunilor cavitare în
smalţ şi dentină a fost mai mare la femei decât la bărbaţi;
studiul de faţă arată o afectare prin pierderea prematură (extracție) a molarilor prim
permanenți (respectiv cod D 10) la 23,1% din cazuri, cu o interesare mai mare a
molarilor inferiori, comparativ cu cei superiori.
Numărul cariilor complicate este de două ori mai mare în cazul molarilor inferiori față de
cei superiori;
Cariile active interesează 12,9% din suprafețe în timp ce cele inactive doar 5,93%;
În ceea ce privește obturațiile asociate cu suprafețe sănătoase reprezintă 4,89%, obturații cu
carii active asociate 9,47% și obturații cu carii inactive asociate 4,06%.
În raport cu localizarea au predominat extracțiile (D10) la molarii inferiori (dinții 3.6, 4.6)
(12,14%), față de cei superiori (1.6, 2.6) (10,93%).
Cei mai afectați prin carii (D1-D6) deasemenea au fost molarii inferiori (dinții 3.6, 4.6)
(14,96%), comparativ cu cei superiori (1.6, 2.6) (14,27%).
Carii profunde cu interesare pulpară D3 (1.6, 2.6) comparativ cu dintii inferiori (3.6, 2.6);
Concluzii:
Gradul de afectare prin carie și complicațiile acesteia a molarului prim permanent este destul de
important la grupa de vârstă 16-20 ani. Perioada în sine este una extrem de critică și dificilă, deoarece
surprinde sfârșitul pubertății (14-16 ani) cu trecere spre adolescență (16-20), când au loc o serie de
schimbări atât fizice ( modificări hormonale) cât mai ales psiho-sociale, cu dezvoltarea și formarea de
caractere, interdependente de o multitudine de factori implicați ce au menirea de a forma individul ca
personalitate.
În acest cumul de scimbări intervine și o afectare a parametrilor statusului de sănatate a molarului
prim permanent, care la această perioadă de vârstă este dintele cel mai "vârstnic", prezent pe arcadă de la
6 ani, astfel fiind cel mai expus tuturor factorilor cariogeni implicați.
Datorită importanței deosebite a molarului prim permanent în dezvoltarea dentiției, considerăm că
trebuie acordată o importanță mult mai mare educației preventive, astfel încât pacienții să se prezinte la
medicul stomatolog înainte de apariția cariei, când pot fi aplicate mijloacele adecvate de prevenire, cât și
aplicarea unor metode și mijloace moderne ce pot diagnostica leziunile încă din stadiile incipiente,
nepermițând astfel dezvoltării procesului spre stadiul cavitar, în consecință, în cadrul tratamentului,
nefiind necesare măsuri invazive și costisitoare.
18
STUDIU COMPARATIV DE EVALUARE A EFICIENȚEI ÎN TIMP A UNOR

SIGILANȚI ÎN FUNCȚIE DE TIPUL MATERIALULUI
Incidența crescutã a cariei dentare în țara noastrã este cuprinsã între 80-98%, astfel conferã
acestei boli dimensiuni sociale cu importante costuri economice. Acestea justificã aplicarea unor metode
și mijloace terapeutice și profilactice care sã diminueze rãspândirea acestei boli. Metodele utilizate pentru
creșterea rezistenței structurilor dentare la apariția cariei sunt sigilãrile și fluorizãrile dentare.
 Obiectivul prioritar al sigilării este închiderea reliefurilor retentive coronare la dinţii recent erupţi
pentru a se împiedica transformarea zonelor de stagnare a plăcii bacteriene în nişe ecologice de
carie, favorizarea curăţirii şi autocurăţirii suprafeţelor retentive.
Fisurile molarilor reprezintă una din cele mai frecvente localizări ale cariei şi, implicit, o zonă de
risc importantă. O explicaţie a faptului că fisurile reprezintă o zonă de risc poate fi aceea că maturizarea
lor finală are loc în perioada postnatală, la 3†5 ani, şi depinde de gradul de mineralizare a salivei şi de
placa bacteriană ce le acoperă. În cazul unei mineralizări incomplete, în fisurile hipomineralizate se
instalează deseori un proces carios chiar din faza de erupţie a molarilor. Astfel, devine foarte important
ca în etapa de maturizare a dentiţiei definitive să se asigure condiţii favorabile pentru maturarea smalţului
cu formarea unei structuri rezistente şi înlăturarea acţiunii florei cariogene în zonele dentare cariosensibile
(204) . La nivel fisural, acest deziderat poate fi îndeplinit cu ajutorul sigilanţilor.
Sigilarea fisurilor reprezintă o metodă din cadrul profilaxiei primare a cariei dentare, care se
desfăşoară în complex cu alte metode de profilaxie a afecţiunilor stomatologice (277,278) Ideea constă în
sigilarea ermetică a fisurilor cu ajutorul unor materiale plastice, care împiedică pătrunderea
microorganismelor în fisurile incomplet mineralizate. Sigilarea fisurală este nedureroasă, deoarece în
marea majoritate a cazurilor nu necesită nici un fel de preparare a ţesuturilor dure dentare, ceea ce
reprezintă un aspect foarte important în cazul copiilor.
Efectul profilactic al sigilărilor fisurale este destul de important şi este certificat de unii autori cu
valori cuprinse între 55% şi 99,1% (317,326. Această eficacitate depinde de tehnica de aplicare, retenţia
materialului pe suprafaţa dentară şi proprietăţile materialului de sigilare utilizat (108,222,316).
SCOPUL STUDIULUI:
 Scopul acestui studiu a fost de a evalua eficiența metodei de sigilare a șanțurilor și fosetelor
molarilor la o lună, 6 și 12 luni, utilizând materiale de sigilare diferite pentru creșterea rezistenței
structurilor dure dentare la atacul cariogen.
MATERIAL ȘI METODĂ:
Cercetarea a fost realizatã pe un lot de 30 pacienți, cu vârsta cuprinsã între 6 – 18 ani , de ambele
sexe, ce prezentau cel puțin un molar în erupție sau proaspăt erupt.
Pacienţii au fost selectaţi dintre cei prezentaţi la Disciplina de Cariologie-Odontoterapie
Restauratoare pentru diverse tratamente odonto-parodontale.
Inițial a fost evaluată starea de igienă orală. Apoi dinții au fost supuși unei igeinizări prin periaj
mecanic profesional cu Prophypaste galben, apoi s-au spălat din abundență cu jet de apă de la seringa aer-
apă; pentru examenul clinic sursa de lumină directă a fost cea a lămpii cu halogen de la unit-ul dentar și
indirect, utilizând oglinda dentară.
Examinarea ulterioară s-a efectuat prin inspecție clinică amănunțită și prin palpare ușoară, utilizând
o sondă explorer (cu vârf rotunjit). Suprafețele dentare erau examinate după ce au fost uscate în prealabil
timp de 5 secunde cu un jet de aer de la seringa aer-apă a unit-ului (După Ekstrand, 1998).
19
Activitatea leziunilor carioase a fost evaluată pe toate suprafețele dinților examinați (vestibulare,
orale, meziale, distale, ocluzale), apreciindu-se transluciditatea, culoarea și textura dinților.
Deasemenea, se lua în considerare starea de integritate și structura suprafețlor examinate (suprafețe
intacte, pierderea integrității cu defect în smalț, prezența unei cavități în dentină).
Pacienții(n=30) au fost împãrțiți în mod aleatoriu în șase loturi loturi:
I. Lot I de studiu (Compozit fluid); reprezentat de 5 pacienți la care s-au realizat 9 sigilãri a
șanțurilor și fosetelor cu un material compozit fluid = Compozit fluid WAVE SDI (Dent-a-
America)
II. Lot II de studiu (Comp.fluid+Fluor); reprezentat de 5 pacienți la care s-au realizat 19 sigilãri a
șanțurilor și fosetelor cu un material compozit fluid ce eliberează fluor Fisurit F (VOCO)
III. Lot III de studiu (Compomer) reprezentat de 5 pacienți la care s-au realizat 8 sigilãri a șanțurilor
și fosetelor cu un compomer = (Dyract Seal (Dentsply DeTrey) formă de prezentare seringi.;
IV. Lot IV de studiu (Glassionomer); reprezentat de 5 pacienți la care s-au realizat 8 sigilãri a
șanțurilor și fosetelor cu un glassionomer GC Fuji Triage Pink
V. Lot V (lac Fluor); alcãtuit din 5 pacienți la care s-au realizat pe 10 dinți fluorizãri locale
profesionale cu Bifluorid 12
VI. Lot VI (Martor); alcãtuit din 5 pacienți (10 dinți) la care nu s-au aplicat metode locale sau
generale de prevenire a cariei dentare.
Din cei 30 de pacienți selectați în studiu, 12 de pacienți au fost de sex masculin, iar restul de 18 de
pacienți au fost de sex feminin.
REZULTATE:
Rezultatele obținute în urma sigilãrii șanțurilor și fosetelor au fost evaluate la o perioadã de 1 lunã,
6 luni, 12 luni. Evaluarea eficienței sigilãrii (loturile I, II, III, IV) am realizat-o urmãrind urmãtorii
parametri:
 prezența de neregularitãți superficiale la nivelul suprafeței sigilantului (NS);
 adaptarea marginalã și retenția sigilantului (AM);
 apariția de leziuni carioase ocluzale la nivelul dinților sigilați (LC);
 dispariția parțialã a sigilantului. Gradul de retenție în timp a sigilantului a fost notat
utilizându-se:
criiteriile lui Simonsen (Simonsen’s criteria)
 Complete retention [C]=retenție completă
 Partial retention [P]= retenție parțială
 Missing [M]= absent complet
Pentru loturile V, VI = s-a analizat aparitia sau nu a leziunilor carioase (LC).
ANALIZA STATISTICĂ:
În ceea ce priveşte neregularităţile superficiale, rezultatele fiind identice nu se poate opera nicio
analiză statistică.
Adaptarea marginală
Ne interesează dacă după lună între cele 4 loturi sunt diferenţe semnificative din punct de vedere
statistic. Aplicăm în acest sens, testul Kruskal-Wallis, echivalentul neparametric al testului Anova.
Ranks
lot N Mean Rank
AMluna1 lot1 9 17.50
lot2 9 17.50
lot3 8 17.50
lot 4 8 17.50
Total 34
20

lot2 9 16.00
lot3 8 16.00
lot 4 8 22.38
Total 34
lot2 9 15.00
lot3 8 15.00
lot 4 6 20.33
Total 32
Test Statisticsa,b
AMluna1 AMluna6 AMluna12
Chi-Square .000 10.379 5.662
df 3 3 3
Asymp. Sig. 1.000 .016 .129
a. Kruskal Wallis Test
b. Grouping Variable: lot
Constatăm din primul tabel de output ca media rangurilor pentru cele 4 loturi este uşor crescătoare
după 6 luni şi descrescătoare după 12 luni, excepţie facând lotul 1 unde înregistrăm în continuare o uşoară
creştere. Rezultatul testului, afişat în tabelul Test Statistics, se exprimă printr-o valoare chi-pătrat
(11,976), cu două grade de libertate şi p = 0,016 semnificativ statistic la 6 luni. Ca urmare, ipoteza de
nul poate fi respinsă, între cele patru loturi existând la 6 luni diferenţe semnificative statistic. Pentru o
lună şi 12 luni rezultatele testului sunt nesemnificative statistic.
Pentru a vedea dacă există diferenţe între loturi luate câte două, aplicăm testul neparametric Mann-
Whitney, echivalentul neparametric al testului t pentru eşantioane independente.
Ranks
lot N Mean Rank Sum of Ranks
AMluna1 lot1 9 9.50 85.50
lot2 9 9.50 85.50
Total 18
AMluna6 lot1 9 9.50 85.50
lot2 9 9.50 85.50
Total 18
AMluna12 lot1 9 10.00 90.00
lot2 9 9.00 81.00

Total 18
Primul tabel indică faptul că rangul mediu dat parametrului „lot1” este 10,00, iar rangul mediu
pentru al doilea lot este de 9,00. Aceasta înseamnă că valorile înregistrate în cazul lotului 1 au tendinţa să
fie mai mare decât cele din lotulal doilea.
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 40.500 40.500 36.000
Wilcoxon W 85.500 85.500 81.000
Z .000 .000 -1.000
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 1.000 .317
Exact Sig. [2*(1-tailed Sig.)] 1.000a 1.000a .730a
a. Not corrected for ties.
21
Testul este nesemnificativ statistic (p = 0.317 > 0.05). Aşadar, testul Mann-Whitney a
concluzionat că scorurile la 12 luni pentru cele două loturi nu diferă semnificativ statistic. (U= 36.0, p =
0.317 > 0.05).
Ranks
AMluna1 lot1 9 9.00 81.00
lot3 8 9.00 72.00
Total 17
AMluna6 lot1 9 9.00 81.00
lot3 8 9.00 72.00
Total 17
AMluna12 lot1 9 9.44 85.00
lot3 8 8.50 68.00
Total 17
Primul tabel indică faptul că după 12 luni rangul mediu dat parametrului „lot1” este 9,44, iar
rangul mediu pentru al treilea lot este de 8,50. Aceasta înseamnă că valorile înregistrate în cazul lotului 1
au tendinţa să fie mai mare decât cele din lotul al treilea.
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 36.000 36.000 32.000
Wilcoxon W 72.000 72.000 68.000
Z .000 .000 -.943
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 1.000 .346
Testul este nesemnificativ statistic (p = 0.346 > 0.05). Aşadar, testul Mann-Whitney a
concluzionat că scorurile la 12 luni pentru cele două loturi nu diferă semnificativ statistic. (U= 32.0, p =
0.346 > 0.05).
Ranks
AMluna1 lot1 9 9.00 81.00
lot 4 8 9.00 72.00
Total 17
AMluna6 lot1 9 7.50 67.50
lot 4 8 10.69 85.50
Total 17
AMluna12 lot1 9 7.33 66.00
lot 4 6 9.00 54.00
Total 15
Primul tabel indică faptul că după 6 şi 12 luni rangul mediu dat parametrului „lot1” este 7,50,
respectiv 7,33, iar rangul mediu pentru al lotul 4 este de 10,69, respectiv 9. Aceasta înseamnă că valorile
înregistrate în cazul lotului 4 au tendinţa să fie mai mare decât cele din lotul 1.
b
Test Statistics
Mann-Whitney U 36.000 22.500 21.000
Wilcoxon W 72.000 67.500 66.000
Z .000 -1.964 -1.018
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 .050 .309
22
a a a
Exact Sig. [2*(1-tailed Sig.)] 1.000 .200 .529
Testul este nesemnificativ statistic şi la 6 şi la 12 luni(p = 0.05 = 0.05 la 6 luni, p = 0.309 > 0.05 la
12 luni). Aşadar, testul Mann-Whitney a concluzionat că scorurile la 6 si 12 luni pentru cele două loturi
nu diferă semnificativ statistic.
Ranks
AMluna1 lot2 9 9.00 81.00
lot 4 8 9.00 72.00
Total 17
AMluna6 lot2 9 7.50 67.50
lot 4 8 10.69 85.50
Total 17
AMluna12 lot2 9 7.00 63.00
lot 4 6 9.50 57.00
Total 15
respectiv 7,00 iar rangul mediu pentru al lotul 4 este de 10,69, respectiv 9.50. Aceasta înseamnă că
valorile înregistrate în cazul lotului 4 au tendinţa să fie mai mare decât cele din lotul 2.
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 36.000 22.500 18.000
Wilcoxon W 72.000 67.500 63.000
Z .000 -1.964 -1.797
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 .050 .072
Exact Sig. [2*(1-tailed Sig.)] 1.000a .200a .328a
Testul este nesemnificativ statistic şi la 6 şi la 12 luni(p = 0.05 = 0.05 la 6 luni, p = 0.072 > 0.05 la
12 luni). Aşadar, testul Mann-Whitney a concluzionat că scorurile la 6 si 12 luni pentru cele două loturi
Ranks
AMluna1 lot3 8 8.50 68.00
lot 4 8 8.50 68.00
Total 16
AMluna6 lot3 8 7.00 56.00
lot 4 8 10.00 80.00
Total 16
AMluna12 lot3 8 6.50 52.00
lot 4 6 8.83 53.00
respectiv 10,00 iar rangul mediu pentru al lotul 4 este de 10,00, respectiv 8.83. Aceasta înseamnă că
valorile înregistrate în cazul lotului 4 au tendinţa să fie mai mare decât cele din lotul 3.
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 32.000 20.000 16.000
Wilcoxon W 68.000 56.000 52.000
23
Z .000 -1.861 -1.700

Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 .063 .089
Testul este nesemnificativ statistic şi la 6 şi la 12 luni(p = 0.063 > 0.05 la 6 luni, p = 0.089 > 0.05
la 12 luni). Aşadar, testul Mann-Whitney a concluzionat că scorurile la 6 si 12 luni pentru cele două loturi
Retenţia sigilării
Ranks
lot N Mean Rank
RSluna1 lot1 9 17.50
lot2 9 17.50
lot3 8 17.50
lot 4 8 17.50
Total 34
lot2 9 16.00
lot3 8 16.00
lot 4 8 22.38
Total 34
lot2 9 15.00
lot3 8 15.00
lot 4 8 23.63
Total 34
Test Statisticsa,b
RSluna1 RSluna6 RSluna12
Chi-Square .000 10.359 10.940
df 3 3 3
Asymp. Sig. 1.000 .016 .012
a. Kruskal Wallis Test
Rezultatul testului, afişat în tabelul Test Statistics, se exprimă printr-o valoare chi-pătrat (11,976),
cu 5grade de libertate şi p = 0,016 şi p = 0.012 semnificativ statistic la 6 şi şa12 luni. Ca urmare, ipoteza
de nul poate fi respinsă, între cele 4 loturi existând la 6 şi 12 luni diferenţe semnificative statistic.
Pentru a vedea dacă există diferenţe între loturi luate câte două, aplicăm testul neparametric Mann-
Whitney, echivalentul neparametric al testului t pentru eşantioane independente.
Ranks
RSluna1 lot1 9 9.50 85.50
lot2 9 9.50 85.50
Total 18
RSluna6 lot1 9 9.50 85.50
lot2 9 9.50 85.50
Total 18
RSluna12 lot1 9 10.00 90.00
lot2 9 9.00 81.00
Total 18
24
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 40.500 40.500 36.000
Wilcoxon W 85.500 85.500 81.000
Z .000 .000 -1.000
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 1.000 .317
Nesemnifictaiv statistic
Ranks
RSluna1 lot1 9 9.00 81.00
lot3 8 9.00 72.00
Total 17
RSluna6 lot1 9 9.00 81.00
lot3 8 9.00 72.00
Total 17
RSluna12 lot1 9 9.44 85.00
lot3 8 8.50 68.00
Total 17
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 36.000 36.000 32.000
Wilcoxon W 72.000 72.000 68.000
Z .000 .000 -.943
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 1.000 .346
Nesemnificativ statistic
Ranks
RSluna1 lot1 9 9.00 81.00
lot 4 8 9.00 72.00
Total 17
RSluna6 lot1 9 7.50 67.50
lot 4 8 10.69 85.50
Total 17
RSluna12 lot1 9 7.33 66.00
lot 4 8 10.88 87.00
Total 17
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 36.000 22.500 21.000
Wilcoxon W 72.000 67.500 66.000
Z .000 -1.956 -1.799
25
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 .050 .072

Nesemnificativ statistic
Ranks
RSluna1 lot2 9 9.00 81.00
lot 4 8 9.00 72.00
Total 17
RSluna6 lot2 9 7.50 67.50
lot 4 8 10.69 85.50
Total 17
RSluna12 lot2 9 7.00 63.00
lot 4 8 11.25 90.00
Total 17
respectiv 7,00 iar rangul mediu pentru lotul 4 este de 10,69, respectiv 11.25.
Aceasta înseamnă că valorile înregistrate în cazul lotului 4 au tendinţa să fie mai mare decât cele
din lotul 2.
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 36.000 22.500 18.000
Wilcoxon W 72.000 67.500 63.000
Z .000 -1.956 -2.332
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 .050 .020
Testul este semnificativ statistic doar la 12 luni(p = 0.020 < 0.05).
Aşadar, testul Mann-Whitney a concluzionat că scorurile la 12 luni dintre cele două loturi (2 şi 4)
diferă semnificativ statistic.
Ranks
RSluna1 lot3 8 8.50 68.00
lot 4 8 8.50 68.00
Total 16
RSluna6 lot3 8 7.00 56.00
lot 4 8 10.00 80.00
Total 16
RSluna12 lot3 8 6.50 52.00
lot 4 8 10.50 84.00
Total 16
respectiv 6,50 iar rangul mediu pentru lotul 4 este de 10,00, respectiv 10,50. Aceasta înseamnă că valorile
înregistrate în cazul lotului 4 au tendinţa să fie mai mare decât cele din lotul 3.
26
Test Statisticsb
Mann-Whitney U 32.000 20.000 16.000
Wilcoxon W 68.000 56.000 52.000
Z .000 -1.852 -2.213
Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 .064 .027
Testul este semnificativ statistic doar la 12 luni(p = 0.027 < 0.05). Aşadar, testul Mann-Whitney
a concluzionat că scorurile la 12 luni dintre cele două loturi (3 şi 4) diferă semnificativ statistic.
 Dupã o lunã de la sigilare s-au constatat urmãtoarele:
- nu existau neregularitãți superficiale;
- adaptarea marginalã era integrã și corectã indiferent de materialul de sigilare utilizat;
- nu s-a constatat apariția de leziuni carioase la nivelul suprafeței dentare sigilate în toatã
aceastã perioadã;
- sigilarea era prezentã în totalitate.
Pentru loturile V, VI nu se constată nici un fel de modificări la nivelul dinților luați în
studiu.
 Dupã 6 luni de la sigilare s-au constatat urmãtoarele:
I. în cazul celor 9 sigilãri realizate cu SDI WAVE
 adaptare marginalã integrã și corectã;
 nu s-a constatat apariția de leziuni carioase la nivelul dinților sigilați;
 inexistența de neregularitãți superficiale;
 prezența în totalitate a celor 9 sigilãri.
II. în cazul celor 9 sigilãri realizate cu Fissurit F
III. în cazul celor 8 sigilãri realizate cu Dyract Seal prin metoda Total-Seal
IV. în cazul celor 15 sigilãri realizate cu materialul GC Fugi TRIAGE s-au constatat urmãtoarele:
 prezența în totalitate a doar 5 sigilãri, 2 prezente parțial, una absentă în
 Dupã 12 luni de la sigilare s-au constatat urmãtoarele:
I. în cazul celor 9 sigilãri realizate cu SDI WAVE
 adaptare marginalã incompletă datorită pierderii parțiale a sigilantului la un dinte la
nivelul molarului de 6 ani.
 prezența în totalitate a 8 sigilãri, una fiind parțial prezentă.
27
II. în cazul celor 9 sigilãri realizate cu Fissurit F

prezența în totalitate a celor 9 sigilãri.
III. în cazul celor 8 sigilãri realizate cu Dyract Seal prin metoda Total-Seal
prezența în totalitate a celor 8sigilãri.
IV. în cazul celor 15 sigilãri realizate cu materialul GC Fugi TRIAGE s-au constatat urmãtoarele:
 prezența în totalitate a doar 4 sigilãri, 2 prezente parțial, două fiind absente în
totalitate. Situație în care am fost nevoiți sã refacem din nou sigilarea dinților
respectivi.
 Nici în acest caz nu s-a constatat apariția vreunei leziuni carioase.
Eficiența fluorizãrii locale profesionale a fost urmãritã de asemenea pe parcursul a 12 luni, la
intervale de 1 lunã, 6 luni, 12 luni (Tabel. IX.6.,GraficulIX..4. )
 Dupã prima lunã nu s-a constatat apariția de leziuni carioase noi la nivelul molarilor de 6,12
și 18 ani.
 Dupã 6 luni, la examimarea celor 5 pacienți (10 dinți) incluși în lot s-a constatat apariția unei
leziuni carioase la nivelul molarilor de 6 ani, 1 leziune carioasă la nivelul molarilor de 12 ani.
 Dupã 12 luni, la examimarea celor 5 pacienți (10 dinți) incluși în lot s-a constatat apariția a 1
leziuni carioase la nivelul molarilor de 6 ani, 1 leziune carioasă la nivelul molarilor de 12 ani
și nici o leziune la nivelul molarilor de 18 ani.
DISCUȚII:
La sfârșitul celor 12 luni de studiu, din cele 60 de sigilãri realizate, dintre care 34 la nivelul molarilor
de 6 ani, 12 ani și 18 ani, prezente în totalitate erau 29, parțial prezente 3 și absente în totalitate 2. De-a
lungul celor 12 luni a fost necesarã resigilarea șanțurilor și fosetelor într-un numãr de 5 cazuri. Din
acestea, în 1 din cazuri a fost utilizat materialul compozit SDI WAVE, iar în restul de 4 cazuri în care a
fost necesarã resigilarea șanțurilor și fosetelor datoritã pierderii parțiale a materialului de sigilare, s-a
folosit cimentul glass ionomer GC Fuji TRIAGE Pink . În ceea ce privește materialul SDI WAVE,
pierderea parțialã a materialului de sigilare de la nivelul șanțurilor și fosetelor s-a datorat contaminãrii cu
salivã a suprafeței demineralizate în timpul spãlãrii acidului folosit pentru demineralizare. În cazul
sigilãrilor realizate cu glassionomerul GC Fuji TRIAGE Pink, pierderea materialului de sigilare de la
nivelul șanțurilor și fosetelor sigilate s-a datorat rezistenței scãzute pe care aceste materiale le prezintã în
zonele supuse direct solicitãrilor masticatorii.
La sfârșitul perioadei de studiu, din totalul de 9 sigilãri aplicate cu materialul Fisurit F (VOCO) și 8
sigilãri aplicate cu materialul Dyract Seal (Dentsplay De Trey) prin tehnica Total Seal, nici una nu a
prezentat lipsã de material la nivelul zonei ocluzale în care s-au aplicat, dovedind o retenþie foarte bunã și
ca urmare având și o eficacitate crescutã în prevenirea apariției leziunilor carioase la acest nivel.
În cazul în care aplicarea acestui material s-a realizat fãrã aplicarea Prime Bondingului pe suprafața
demineralizatã și uscatã s-a constatat același lucru: toate cele 8 sigilãri fiind prezente în totalitate la
sfârșitul celor 12 luni de studiu.
28
În ceea ce privește lotul supus fluorizãrii, la sfârșitul celor 12 luni de studiu s-a constatat apariția unui
numãr de 2 leziuni carioase la nivelul șanțurilor și fosetelor, eficiența materialului în prevenirea cariei
dentare la nivelul fețelor ocluzale fiind de 80 %, fluorizarea localã profesionalã prezentând însã o
eficiențã crescutã la nivelul suprafețelor dentare netede unde nu s-a înregistrat apariția decât a unei leziuni
carioase ceea ce reprezintã o eficiențã de 90% în prevenirea cariei dentare.
La sfârșitul celor 12 luni de studiu, la examenul stomatologic realizat celor 5 pacienți din lotul martor, s-a
constatat apariția unui numãr de 5 leziuni carioase la nivelul șanțurilor și fosetelor, fețelor ocluzale ale
molarilor de 6, 12 și 18 ani.
Drept rezultat putem afirma că, atât sigilanții cât și fluorizãrile locale profesionale sunt eficace în
prevenirea cariei dentare la nivelul șanțurilor și fosetelor, însã eficacitatea cea mai mare o prezintã totuși
sigilanții dentari.
Concluzii:
Metoda sigilãrii este cea mai eficientã metodã de prevenire a apariției cariei dentare la nivelul
șanțurilor și fosetelor, sigilanții dentari sunt singurele materiale capabile sã previnã pe timp îndelungat și
în mod eficient apariția leziunilor carioase la nivelul șanțurilor și fosetelor fețelor ocluzale, prin bariera
mecanicã pe care aceștia o formeazã la acest nivel.
Cei mai eficienți d.p.d.v. al sigilării, adeziunii etanșietății și al retenției în timp sunt sigilanții pe
bază de rășini compozite, fotopolimerizabili și dintre aceștia cei cu eliberare de fluor, deoarece fluorul
eliberat favorizeazã procesul de remineralizare al smalțului demineralizat, iar în condițiile desprinderii
materialului de sigilare, suprafața de smalț rãmâne cu rezistențã crescutã la carie. Succesul unei sigilãri
depinde de corectitudinea cu care se respectã tehnica de lucru și acuratețea cu care se realizeazã fiecare
etapã. Prevenirea cariei dentare prin sigilarea șanțurilor și fosetelor s-a dovedit a fi superioarã fluorizãrii
locale profesionale, eficiența constatatã la sfârșitul perioadei de studiu fiind de 100% în cazul sigilãrii și
de 80% în cazul fluorizãrii.
Fluorizãrile în șanțuri și fosete pot întârzia apariția cariilor dar nu le pot preveni în totalitate.
STUDIU MICROSCOPIC (SEM) DE EVALUARE A MENȚINERII ÎN TIMP ȘI A EFECTULUI

CARIOPROFILACTIC A UNOR SIGILANȚI PE BAZĂ DE GLASSIONOMER APLICAȚI
PRIN TEHNICA ART
Obiectivul prioritar al sigilării este închiderea reliefurilor retentive coronare la dinţii recent erupţi
pentru a se împiedica transformarea zonelor de stagnare a plăcii bacteriene în nişe ecologice afectate de
carie, determind favorizarea curăţirii şi autocurăţirii suprafeţelor retentive.
Pentru a realiza sigilarea șanțurilor și fosetelor retentive de-a lungul timpului au fost utilizate mai
multe tipuri de materiale: rășini compozite, compomeri, glassionomeri (134).
Răşinile compozite prezintă următoarele caracteristici: ele conţin o fază organică (răşini fără
umplutură – fluide) şi o fază anorganică, legate prin agenţi de cuplare silanici. Faza anorganică conţine
umplutura (răşini cu umplutură - vâscoase). De asemenea răşinile pot conţine fluor, (Helioseal F) care se
eliberează lent dezvoltând şi un efect carioprofilactic în jurul sigilării.
Cauze posibile pentru esec ale sigilanților pe bază de rășini composite pot fi incriminate următoarele:
greşeli de aplicare a materialelor (gravaj acid incomplet sau incorect, nerespectarea timpilor operatori);
contaminarea salivară după gravaj; incorectă adaptare ocluzală. Sigilarea fosetelor si fisurilor predispuse
la carii este o măsură eficientă pentru a preveni dezoltarea leziunilor carioase şi pentru tratarea leziunilor
carioase în smalț la nivelul fosetelor si fisurilor.
Această constatare este în concordanţă cu încheierea unei analize critice efectuate de Simonson, care a
concluzionat cu 10 ani mai devreme că "diferența ce ține de eficacitatea de prevenire a cariilor între răşina
compozită şi glassionomer este echivoca ".
29
Acest studiu are menirea să cerceteze motivele acestui lucru.
SCOPUL STUDIULUI:
Scopul acestui studiu a fost:
 de a evalua clinic, pe o perioadă de 3 ani (la 6, 12, 24, 36 luni) gradul de retenție al sigilanților de
tip glassionomeri aplicați prin metoda ART, cât și eficiența carioprofilactică a acestora,
 de a analiza descriptiv, după 3 ani, prin metoda de microscopie electronică prin scanare (SEM)
capacitatea de penetrare, retenție și adaptare marginală a sigilantului în profunzimea șanțurilor și
fosetelor ocluzale ale molarilor.
Cercetarea a fost realizată pe un lot de 15 pacienți, cu vârste cuprinse între 8-16 ani, cărora li s-au
efectuat (nr.= 42) sigilări cu glassionomer, utilizându-se tehnica de aplicare bazată pe principiul ART
(Atraumatic Restaurative Treatmant), folosind două produse de tip glassionomeri cu vascozitate crescută:
GC Fuji TRIAGE Pink. (Leuven, Belgia) şi Ketac Molar (3M ESPE, Seefeld, Germania).
Sigilările au fost efectuate în sistemul de șanțuri și fosete la grupul de dinți premolar-molar, în
intervalul de timp 1 lună - 2 ani de la erupția acestora. Indicațiile erau următoarele:
Pacienţi cu risc crescut de îmbolnăvire prin carie,
Şanţurile şi fosetele ocluzale ale molarilor (de elecţie suprafaţa ocluzală a primului molar definitive,
ideal, imediat după erupţie) şi ale premolarilor;
Şanţurile şi fosetele vestibulare şi orale ale molarilor;
Fosetele supracingulare;
Şanţurile şi fosetele ce prezintă coloraţii intrinseci ale smalţului la care nu s-au pus în evidenţă carii
dentinare subiacente prin examen clinic şi radiologic;
Şanţurile şi fosetele cu smalţ colorat şi decalcifiat dar fără carii dentinare la acelaşi dinte, evidenţiate
clinic şi radiologic;
şanţuri şi gropiţe sănătoase la pacienţi cu carii active.
Sigilarea prin Terapia Atraumatică Restaurativă (ART) a fost efectuată cu ajutorul unei truse de
instrumentar special propusă de cei de la Firma GC, ce este compus din: oglindă stomatologică, sondă,
pensă, 3 excavatoare (S, M, L), daltă smalț ( cuțit tăietor de smalţ), fuluar (modelator sau instrument de
aplicare). Sigilările aplicate au fost analizate în timp la 6, 12, 24, 36 luni. Deasemenea a fost evaluată și
consemnată rata de apariție a unor leziuni carioase fisurale noi sau gradul de evoluție al leziunilor
carioase incipiente existente. Evaluarea clinică a retenției în timp a sigilărilor a fost analizată utilizându-se
sistemul CCS (Deery). În ultimul an de evaluare a sigilărilor, au fost luate în mod aleatoriu de pe 10
dinți, anterior sigilați, amprente ale dinților sigilați, folosind ExafastTM Putty şi portamprenta din silicon
(3MESPE, Seefeld, Germania), apoi a fost folosită răşină epoxidică în turnarea probelor.
30
Fig. X.4. Probele din rășină

Acestea au fost examinate cu un microscop electronic cu scanare, SEM model VEGA II LSH,
produs de firma TESCAN Cehia, cuplat cu un detector EDX tip QUANTAX QX2, produs de firma
BRUKER/ROENTEC Germania.
Microscopul, controlat integral prin computer, dispune de un tun de electroni cu filament din
tungsten, ce poate obţine o rezoluţie de 3nm la 30KV, având putere de mărire între 30 şi 1.000.000 X în
modul rezoluţie, tensiunea de accelerare între 200 V la 30 kV, viteza de scanare între 200 ns şi 10 ms pe
pixel. Probele au fost montate pe inele din aluminiu și impregnate prin pulverizare cu aliaj de aur-paladiu
înainte de examinare.
REZULTATE:
I. Rata de retenție a sigilanților în timp la 6, 12, 18, 24 și 36 luni:
ANALIZA STATISTICĂ:
Graficele X. 1-6.Distributiile de frecventa la momentul initial, la 6, 12, 18, 24 si 36 de luni
31
Pentru graficele de mai sus: pe axa orizontală (Ox) sunt reprezentate valorile distribuției analizate; pe axa
verticală (Oy) sunt reprezentate frecvențele fiecărei valori, sub forma unei bare rectangulare.Unde
Constatam ca distributiile de frecventa au abateri de la distributia normala. Din acest motiv, vom
verifica cu ajutorul testului Wilcoxon daca exista diferente semnificative statistic pentru fiecare interval
de timp. Verficam daca exista diferente semnificative dpdv statistic la momentul initial, la 6, 12, 18, 24 si
36 de luni. Folosim in acest caz testul Wilcoxon – echivalentul neparametric al testului t pentru
esantioane perechi. Rezultatele generate de programul SPSS17 sunt tabelele de mai jos.
Conform testului Wilcoxon există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între scorurile
loturilor si 18, 24 si 38 de luni, după cum urmează:
18 luni – 24 luni (Wilcoxon: N = 42, z = 3.317, two-tailed = 0.001 ss).
Comparatii realizate la 24 si 36 de luni
Ranks
N Mean Rank Sum of Ranks
a
luni36 - luni24 Negative Ranks 0 .00 .00
Positive Ranks 12b 6.50 78.00
Ties 30c
Total 42
a. luni36 < luni24
b. luni36 > luni24
c. luni36 = luni24
Test Statisticsb
luni36 - luni24
Z -3.464a
Asymp. Sig. (2-tailed) .001
a. Based on negative ranks.
b. Wilcoxon Signed Ranks Test
Conform testului Wilcoxon există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între scorurile
loturilor la 24 si 38 de luni, după cum urmează:
II. Analiza microscopică (SEM) la 3 ani a gradului de retenție, adaptare și penetrabilitate a sigilărilor
din glassionomer prin metoda amprentării și turnării probelor in rășină.
III.1. Cazul V.T., 14 ani, Dintele 3.6.
32
A C C
D E F
H I
Fig.X.4.Imagini fotografice - glassionomer cu vâscozitate crescută (GC Fuji TRIAGE ) sigilare la dintele
3.6, A – la 6 luni după aplicare, B,C - după 3 ani de la aplicare, la nivelul șanțului centro-vestibular și în
fosetele mezială și distală, materialul glassionomer clinic, pare a fi parțial absent; dar pe imaginile
microscopice SEM mărite D, E, F, G, H, I - se observă clar prezența materialului în profunzimea
33
fisurilor și fosetelor; o aderență marginală bună și retenția glassionomerului în restul sistemului fisural
ocluzal.
DISCUȚII:
Retenția este considerată de mulți a fi o condiţie necesară pentru efectul preventiv al sigilantului,
prevalenţa de leziuni carioase în dentină în fosete şi fisuri anterior sigilate cu glassionomeri cu vâscozitate
scăzută ar putea fi de aşteptat să fie mai mare. Motivul cel mai probabil pentru discrepanţa dintre
rezultatul sistematic şi rata scăzută a retenţiei glassionomerilor cu vâscozitate scazută a fost raportată de
către Torppa-Sarinen şi Seppa. Ei au investigat, stereoscopic şi SEM, fosetele şi fisurile suprafeţelor
ocluzale la molarii secunzi recent erupți şi la premolarii care au pierdut parţial sau total sigilarea cu
glassionomer cu vascozitate scazută după 4 luni. Materialul glassionomer cu vâscozitate scăzută era încă
prezent în profunzimea fisurilor în majoritatea cazurilor investigate.
Cazurile clinice prezentate mai sus în acest studiu ne arată, că în imaginile ce analizează
microscopic (SEM) in vitro mostrele din rășină epoxidică, sunt prezente în profunzimea șanțurilor și
fosetelor resturi de material sigilant, din glassionomer cu vâscozitate înaltă, care analizate din punct de
vedere clinic, apar să fie lipsite de material sigilant. De aici putem deduce că,, astfel sigilanții
glassionomeri cu vâscozitate crescută sunt, prin urmare, capabili să-şi exercite efectul lor carioprotectiv
pe o lungă perioadă de timp. Aceste resturi sunt, probabil, prezente, deoarece glassionomerul are
capacitatea să se fractureze în masa lui, în contrast cu materialele pe bază de răşină compozită, care au
tendinţa de a se fractura marginal, la nivelul joncțiunii material-adhesiv-dinte.
Putem astfel concluziona, că folosind un glassionomer cu vâscozitate crescută ca material sigilant
cu prin tehnica de abordare ART are o serie de avantaje:
Sigilanții pot fi aplicați chiar şi atunci când suprafaţa dintelui este umedă.
În ceea ce privește capacitatea de penetrare a sigilantului glassionomer aplicat prin tehnica ART în
profunzimea fisurii, sub "presiunea degetului", nu s-a dovedit în mod semnificativ diferită față de cea
pe bază de rășini compozite, în timp ce percolarea marginală a fost dovedita clar, a nu fi diferită de
cea a sigilanților pe bază de rașini compozite in vitro.
Se acumulează dovezi, că treptat, pe măsură ce acestea vor fi utilizați mai des, vom constata că
sigilantii glassionomer (cu vâscozitate crescută) sunt la fel de eficienți în prevenirea dezvoltării
leziunilor carioase în dentină ca şi materiale sigilante pe bază de rășini compozite.
Iar posibilitatea aplicării acestora în condiții mai speciale, precare din punct de vedere al controlului
umidității, la copii, persoane cu handicap sau pacienți necooperanți reprezintă un mare avantaj.
Capacitatea importantă a eliberării în timp a fluorului se însumează cu succes la efectul său
carioprofilactic.
De-asemenea timpii de lucru reduși, tehnica necomplicată, ce nu necesită aparatură sau instrumentar
laborios, cât și raportul cost-eficiență favorabil pot fi considerate avantaje suplimentare ce indică
alegerea acestei metode și a acestui material de sigilare.
CONCLUZII:
În concluzie, rezultatele obținute și cazurile prezentate în acest studiu sprijină și indică utilizarea
glasionomerului cu vâscozitate crescută, aplicat prin tehnica ART de sigilare a șanțurilor și fosetelor.
Acest studiu confirmă că, chiar şi atunci când, clinic, se observă absența totală sau parțială a
materialului din sistemul fisural, glasionomerul poate încă să fie prezent în partile mai profunde a
sistemului de șanțuri și fosete, continuând să-şi exercite efectul său carioprotectiv.
34
STUDIU DE ANALIZĂ AFM (MICROSCOPIE PRIN FORȚĂ ATOMICĂ) A EFECTULUI

GRAVAJULUI ACID ÎN CARIILE INCIPIENTE PRIN METODA DE INFILTRARE ICON
Descoperirea unei leziuni carioase considerată a fi prea incipientă pentru a fi restaurată obligă de
multe ori la o abordare de tipul expectativei. ICON face parte dintr-o nouă categorie de produse aflate la
graniţa dintre cele utilizate în prevenţie (terapia cu fluor) şi cele folosite în restaurarea leziunilor carioase.
Tehnologia infiltraţiei microinvazive caracteristică ICON poate fi utilizată în tratamentul
leziunilor carioase apărute pe suprafeţele netede şi pe cele proximale care se întind până în treimea
externă dentinară.
Sistemul ICON este capabil sa oprească progresia lezunilor carioase incipiente ale smalţului şi să
îndepărteze aspectul leziunile de tip white spot.
Sistemul ICON oferă un tratament imediat, care nu necesită îndepărtarea ţesutului dentar sănătos,
care previne progresia leziunii şi care creşte durata de viaţă a dintelui. De asemenea, sistemul permite
obţinerea unui aspect estetic mai bun decât cel obţinut prin microabraziune sau alte tratamente
restauratoare utilizate în cazul leziunilor carioase incipiente.
Printre avantajele clare ale metodei se numără şi faptul că sistemul este simplu şi timpul de lucru
este redus, de aproximativ 15 minute, ceea ce economiseşte atât timpul pacientului, cât şi al medicului.
După izolarea dintelui cu digă şi plasarea penelor pentru separare,suprafaţa smalţului este tratată cu acid
clorhidric 15% pentru a deschide sistemul de pori din corpul leziunii. Apoi suprafaţa este spălată, uscată
cu un agent pe bază de etanol, apoi cu aer.Infiltrantul răşinic cu coeficient ridicat de penetrare este aplicat
pe leziune, excesul de material este îndepărtat şi materialul este polimerizat. Producătorul recomandă
aplicarea unui al doilea strat de infiltrant răşinic urmat de fotopolimerizarea acestuia.
Infiltrarea leziunilor carioase cu răşini având vâscozitate scăzută pare să fie o soluţie viabilă
pentru stoparea progresiei leziunilor. Penetrarea materialului poate fi însă îngreunată însă de stratul de
suprafaţă a leziunilor carioase naturale care prezintă un grad de mineralizare crescută.
SCOPUL STUDIULUI:
 a fost stabilirea şi compararea efectelor determinate de acţiunea acidului ortofosforic şi acidului

clorhidric asupra smalţului prezentând leziuni carioase incipiente cu evoluţie diferitǎ.
S-au utilizat 10 dinţi care prezentau leziuni carioase necavitare şi care au fost împărţiţi în 2
grupuri corespunzător tipului de evoluţie a leziunilor carioase: 10 dinţi care prezentau leziuni acute şi 10
dinţi cu leziuni cronice. Dinţii au fost secţionaţi prin mijlocul leziunilor necavitare în două jumătăţi
(figura 1). Una dintre jumătăţile fiecărei leziuni a fost analizată din punctul de vedere al rugozităţii de
suprafaţă prin examinarea la microscopul de forţă atomică (AFM) (figura 2). Cinci jumătăţi prezentând
leziuni de tip white spot şi 5 prezentând leziuni de tip brown spot au fost supuse gravajului acid utilizând
acid ortofosforic 37% (Scotchbond etchant gel, 3M ESPE) timp de 30 secunde, spălată cu apă distilată 30
secunde, uscată, vacuumată şi apoi supusă analizei AFM. Alte 5 jumătăţi din leziunile carioase care
prezentau leziuni de tip white spot şi 5 care prezentau leziuni de tip brown spot au fost supuse acţiunii
acidului clorhidric 15% timp de 2 minute, apoi spălate cu apă şi supuse analizei AFM. Analiza AFM a
fost efectuată la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”.
35
Fig. XI.1. Parte din loturile de studiu Fig. X.2. Microscopul de forţă atomică
REZULTATE:
Aspectele 3D şi 2D ale unei leziuni de tip white spot după gravajul cu acid ortofosforic pot fi
urmărite în figurile 2 şi 3. Aspectul secţiunii de 2 μm demonstrează prezenţa unor rugozităţi eterogene ca
dimensiuni.
Fig.XI.3. Aspectul 3D al unei leziuni de tip white spot Fig.XI.4. Aspectul 2D al unei leziuni de tip white spot
după gravaj acid cu acid ortofosforic 37% după gravaj acid cu acid ortofosforic 37%
Intervalul de variaţie a rugozităţilor a fost cuprins între 100 şi 250 nm (figura 4)
Fig.XI.5.Imaginea histogramei
pentru leziunile de tip white spot
în urma gravajului cu acid
fosforic
Aspectele 3D şi 2D ale unei leziuni de tip white spot după gravajul cu acid clorhidric 1% pot fi
urmărite în figurile 5 şi 6.Pe secţiunea de 10 μm se remarcă prezenţa unor neregularităţi eterogene şi mai
accentuate decât în cazul utilizării acidului ortofosforic.
Figura XI.5. Aspectul 3D al unei leziuni de tip white Figura XI.6. Aspectul 2D al unei leziuni de tip
spot după acţiunea acidului clorhidric15% white spot după acţiunea acidului clorhidric15%
36
Intervalul de variaţie a rugozităţilor a fost cuprins între 150 şi 270 nm (figura 7).
Figura XI.7. Aspectul histogramei

pentru leziunile de tip white spot în
urma gravajului cu acid clorhidric
În cazul leziunilor carioase de tip brown spot aspectele 3D şi 2D după gravajul cu acid
ortofosforic 37% sunt prezentate în figurile 8 şi 9. Secţiunea de 2 μm relevă prezenţa unor neregularităţi
eterogene.
Tabelul XI.1. Rugozităţile medii pătratice pentru leziunile de tip white şi brown spot înainte şi după
gravajul cu acid fosforic şi clorhidric.
Rugozitate brown spot (nm) Rugozitate white spot (nm)

Martor Acid fosforic Acid clorhidric Martor Acid fosforic Acid clorhidric
Proba 1 17.58 21.85 31.50 23.33 49.07 58.39
Proba 2 18.91 23.45 32.78 24.13 50.21 59.45
Proba 3 17.33 22,07 31.13 23.47 48.89 58.55
Proba 4 18.45 22.88 32.25 24.251 50.25 60.23
Proba 5 18.22 22.64 33.09 23.66 48.83 59.46
Se remarcă prezenţa unei rugozităţi de suprafaţă iniţială a smalţului mai mare în cazul leziunilor carioase
de tip white spot comparativ cu cele de tip brown spot. Pentru ambele tipuri de leziuni carioase necavitare
gravajul acid cu acid fosforic şi clorhidric a condus la creşterea rugozităţii de suprafaţă a smalţului
comparativ cu starea suprafeţei smalţului înainte de gravaj. Acidul clorhidric a condus la obţinerea unei
rugozităţi de suprafaţă mai mare decât în cazul acidului ortofosforic, atât în cazul leziunilor carioase
necavitare acute, cât şi cronice (graficele XI. 1,2).
Graficul XI. 1. Rugozitatea medie pătratică în cazul leziunilor de tip brown spot
Graficul XI. 2. Rugozitatea medie pătratică în cazul leziunilor de tip white spot
37
Rugozitatea obţnută în urma gravajului cu acid ortofosforic a fost mai accentuate în cazul
leziunilor carioase de tip white spot comparative cu cele de tip brown spot (graficul XI. 4).
Graficul XI. 4. Rugozitatea medie pătratică după gravajul cu acid fosforic 37%
Aceeaşi tendinţă a fost menţinută şi în cazul gravajului cu acid clorhidric, rugozitatea înregistrată
în cazul leziunilor de tip white spot fiind mai mare decât cea pentru leziunile de tip brown spot (graficul
XI.5).
Graficul XI.5. Rugozitatea medie pătratică după gravajul cu acid clorhidric 15%
Pentru că au existat diferenţe între valorile obţinute în urma gravajului acid cu ambele tipuri de
acid comparativ cu lotul martor atât în cazul leziunilor de tip white spot, cât şi în cazul celor de tip brown
spot, datele au fost analizate statistic utilizând testul Wilcoxon pentru eşantioane perechi. Rezultatele
testului în cazul leziunilor de tip brown spot sunt prezentate în tabelele XI. 2 şi 3.
Ranks
a
AFBS - LMRBS Negative Ranks 0 .00 .00
Positive Ranks 5b 3.00 15.00
c
Ties 0
Total 5
ACBS - LMRBS Negative Ranks 0d .00 .00
e
Positive Ranks 5 3.00 15.00
Ties 0f
Total 5
ACBS - AFBS Negative Ranks 0g .00 .00
Positive Ranks 5h 3.00 15.00
Ties 0i
Total 5
38
Test Statisticsb
AFBS - LMRBS ACBS - LMRBS ACBS - AFBS
Z -2.023a -2.032a -2.023a
Asymp. Sig. (2-tailed) .043 .042 .043
Tabele XI.2,3. Rezultatele testului Wilcoxon de comparare a rugozităţilor de suprafaţă în cazul leziunilor
de tip brown spot
S-au obţinut diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între rugozităţlle de suprafaţă ale
leziunilor de tip brown spot după gravajul cu acid fosforic comparativ cu lotul martor (z = 2.023, two-
tailed = 0.043 ), între rugozităţlle de suprafaţă ale leziunilor de tip brown spot după gravajul cu acid
clorhidric comparativ cu lotul martor(z = 2.032, two-tailed = 0.042), precum şi între rugozităţile de
suprafaţă după gravajul cu acid fosforic comparativ cu cel clorhidric (z = 2.023, two-tailed = 0.043).
Rezultatele testului Wilcoxon în cazul leziunilor de tip white spot sunt prezentate în tabelele XI. 4
şi 5.
Ranks
AFWS - LMWS Negative Ranks 0a .00 .00
b
Ties 0c
Total 5
ACWS - LMWS Negative Ranks 0d .00 .00
Positive Ranks 5e 3.00 15.00
f
Ties 0
Total 5
ACWS - AFWS Negative Ranks 0g .00 .00
h
Ties 0i
Total 5
Test Statisticsb
AFWS - LMWS ACWS - LMWS ACWS - AFWS
Z -2.023a -2.023a -2.023a
Asymp. Sig. (2-tailed) .043 .043 .043
Tabelele XI.4,5. Rezultatele testului Wilcoxon de comparare a rugozităţilor de suprafaţă în cazul
leziunilor de tip white spot
S-au obţinut diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între rugozităţlle de suprafaţă ale
leziunilor de tip white spot după gravajul cu acid fosforic comparativ cu lotul martor (z = 2.023, two-
tailed = 0.043 ), între rugozităţlle de suprafaţă ale leziunilor de tip brown spot după gravajul cu acid
clorhidric comparativ cu lotul martor(z = 2.023, two-tailed = 0.043), precum şi între rugozităţile de
suprafaţă după gravajul cu acid fosforic comparativ cu cel clorhidric (z = 2.023, two-tailed = 0.043).
Pentru că au existat diferenţe între valorile rugozităţii obţinute în urma gravajului cu acid fosforic,
respectiv clorhidric în cazul leziunilor de tip white spot comparativ cu cele de tip brown spot, datele au
fost analizate statistic utilizând testul Mann-Whitney pentru esantioane independente. Rezultatele testului
39
de comparare a rugozităţilor după utilizarea acidului fosforic în cazul leziunilor de tip white şi brown spot
sunt prezentate în tabelele XI.6,7.
Ranks
Rugozitate N Mean Rank Sum of Ranks
AF rugozitate brown spot 5 3.00 15.00
rugozitate white spot 5 8.00 40.00
Total 10
Test Statisticsb
AF
Mann-Whitney U .000
Wilcoxon W 15.000
Z -2.611
Exact Sig. [2*(1-tailed Sig.)] .008a
b. Grouping Variable: Rugozitate
Tabelele XI.6,7. Rezultatele testului Mann Whitney de comparare a rugozităţilor de suprafaţă în cazul
leziunilor de tip white şi brown spot după acţiunea acidului fosforic
Tabelul 6 de output indică faptul că rangul mediu dat parametrului rugozitate brown spot (acid
fosforic) pentru primul grup este de 3, iar rangul mediu pentru al doilea lot rugozitate white spot (acid
fosforic) este de 8. Aceasta înseamnă că valorile din grupul 2 au tendinţa să fie mai mari decît cele din
grupul 1.Tabelul 7 indică statistica de bază Mann-Whitney, valoarea U fiind 0, ceea ce este semnificativ
din punct de vedere statistic: p = 0,009 < 0,05. Aşadar, testul U Mann-Whitney a concluzionat că valorile
rugozitatilor existente în cadrul celor două loturi sunt semnificativ statistic diferite între ele (U = 0, N1 =
5, N2 = 5, p two-tailed = 0,009).
Rezultatele testului de comparare a rugozităţilor după utilizarea acidului clorhidric în cazul
leziunilor de tip white şi brown spot sunt prezentate în tabelele XI.8,9.
Ranks
Rugozitate N Mean Rank Sum of Ranks
AC rugozitate brown spot 5 3.00 15.00
rugozitate white spot 5 8.00 40.00
Total 10
Test Statisticsb
AC
Mann-Whitney U .000
Wilcoxon W 15.000
Z -2.611
Exact Sig. [2*(1-tailed Sig.)] .008a
b. Grouping Variable: Rugozitate
Tabelele XI.8,9. Rezultatele testului Mann Whitney de comparare a rugozităţilor de suprafaţă în cazul
leziunilor de tip white şi brown spot după acţiunea acidului clorhidric
Tabelul XI. 8 de output indică faptul că rangul mediu dat parametrului rugozitate white spot (acid
clorhidric) pentru primul grup este de 3, iar rangul mediu pentru al doilea lot rugozitate white spot (acid
40
clorhidric) este de 8. Aceasta înseamnă că valorile din grupul 2 au tendinţa să fie mai mari decît cele din
grupul 1. Tabelul XI.9 indică statistica de bază Mann-Whitney, valoarea U fiind 0, ceea ce este
semnificativ din punct de vedere statistic: p = 0,009 < 0,05. Aşadar, testul U Mann-Whitney a
concluzionat că valorile rugozitatilor existente în cadrul celor două loturi sunt semnificativ statistic
diferite între ele (U = 0, N1 = 5, N2 = 5, p two-tailed = 0,009).
DISCUȚII:
Microscopia de forţă atomică este o metodă valoroasă în studiul demineralizării şi în stabilirea
efectelor pe care diverse soluţii sau factori din mediul oral le au asupra structurii ţesuturilor dure dentare
prin evidenţierea modificărilor structurale şi dimensionale induse de acestea. Indiferent de timpul de
acţiune, acidul utilizat în acest studiu a afectat morfologia de suprafaţă a smalţului, creând microporozităţi
prin îndepărtarea selectivă a materialului prismatic. În opinia lui Busscher şi a lui Legler creşterea
energiei libere de suprafaţă şi creşterea porozităţii unui ţesut care este oricum poros ca efecte ale acţiunii
acidului de gravaj par a fi mai importante în obţinerea adeziunii decât profunzimea penetrării răşinii în
stratul de smalţ gravat. Caracteristicile retentive ale smalţului gravat depind de tipul acidului, timpul de
acţiune al acidului şi de compoziţia chimică a smalţului (Carstensen, 1992; Legler, 1989, 1990; Zidam,
1986).
Caracteristicile retentive ale suprafeţei de smalţ condiţionate depind de tipul acidului, timpul de
acţiune al acidului şi de compoziţia chimică a smalţului (Silverstone, 1974; Zidam and Hill, 1986; Legler
et al., 1989, 1990; Carstensen, 1992). Alegerea unui agent de gravaj ar trebui făcută ţinând cont şi de
constantele de disociere ale acestuia (Bertolotti, 1992). Pentru acizii având constanta de disociere scăzută
există tendinţa de a-i utiliza în soluţii mai diluate faţă de cei având constanta de disociere ridicată.
Constantele de disociere ale acizilor utilizaţi în acest studio au valoarea de -7 pentru acidul clorhidric şi
de 2,1 pentru acidul fosforic.
Acidul clorhidric şi acidul fosforic au fost utilizaţi separat sau în asociere ca agenţi de albire
(Raper and Manser, 1941; McCloskey, 1984; Croll and Cavanaugh, 1986a,b; Croll, 1989, 1990, Powell
and Craig, 1982). Aplicarea direct a acidului clorhidric 18% timp de 100 secunde a determinat o pierdere
în profunzime a smalţului de 100±47μm. (Tong LSM, 1993). Examinarea SEM a scos în evidenţă un tipar
obişnuit de gravaj a smalţului în zonele care au fost tratate cu cu acid clorhidric 18%.
Infiltrarea leziunilor carioase necavitare de smalţ cu răşini pare să fie o abordare promiţătoare
pentru oprirea din evoluţie a leziunilor. Impermeabilitatea relativă a stratului de suprafaţă a leziunilor
carioase natural poate îngreuna penetrarea răşinii în corpul leziunii şi de aceea este recomandat ca acest
strat să fie îndepărtat înaintea infiltrării. Acidul clorhidric s-a dovedit a fi foarte potrivit pentru erodarea
acestui strat superficial (Paris S, 2007).
CONCLUZII:
1. Atât acidul ortofosforic 37%, cât şi acidul clorhidric 15% au determinat creşterea rugozităţii de
suprafaţă a smalţului afectat de leziuni carioase necavitare acute şi cornice de o manieră semnificativă
statistic
2. Starea de suprafaţă a leziunilor carioase de tip brown spot a fost modificată semnificativ mai puţin
decât cea a leziunilor de tip white spot, atât în cazul acidului ortofosforic, cât şi a acidului clorhidric.
41
STUDIU CLINICO-RADIOLOGIC PRIVIND TRATAMENTUL LEZIUNILOR CARIOASE

INCIPIENTE PRIN METODA DE INFILTRARE ICON
Leziunile carioase de tip white spots ? : cu toţii le vedem şi deseori ne întrebăm ce putem face în ceea
ce le priveşte. Este rezonabil să spunem, că fiecare medic stomatolog întâlnește de-a lungul carierei sale
un număr considerabil de pacienţi, care prezintă leziuni carioase incipiente de tip white spot. Nici molarul
prim permanent nu este scutit de prezența acestor leziuni. Dat fiind importanța acestui dinte în
homeostazia sistemului stomatognat, diagnosticarea cât mai precoce și mai precisă a leziunilor carioase în
fazele incipiente, reprezintă cheea succesului menținerii pe o perioadă cât mai lungă de timp a stării de
sănătate a acestui dinte.
Problema este cum să tratăm aceste leziuni. Până acum opţiunile noastre în tratarea leziunilor carioase
incipiente au fost limitate la metode invazive de diferite grade, white spot-urile fiind un fenomen destul
de comun de decalificare, în special în cazurile terapiei post-ortodontice.
În anul 2010 apare pe piața stomatologică românească o tehnologie inovatoare de tratament a
cariilor incipiente necavitare – metoda ICON (DMG). Conceptul acestei metode constă în infiltrarea
leziunii cu o rășină fluidă pe bază de metilmetacrilat, rezultând astfel o sigilare, stabilizare și oprire în
evoluție a procesului carios.
Tratamentul cariilor incipiente prin metoda de infiltrare ICON este una din orientările inovatorii
ale stomatologiei moderne, ce se bazează pe principiul Terapiei Minim Invazive. Această metodă permite
stoparea în evoluție a procesului carios necavitar, utilizând tehnica infiltrării țesuturilor afectate,
demineralizate cu un preparat, care va sigila leziunea, inhibând astfel evoluția acesteia și favorizând
condiții prielnice pentru refacerea țesuturilor afectate.
În momentul de față există o preocupare mondială, prin realizarea unor studii clinice și
paraclinice care confirmă perspectiva de succes a aplicării metodei de infiltrare în tratamentul cariilor
incipiente, necavitare în stadiile E1-2, D1 (268). Cu toate acestea, se confirmă încă, necesarul unor studii
suplimentare atât in vivo, cât și in vitro, pentru a putea evalua corect și complet caracteristicile,
avantajele, indicațiile, dar și limitele acestei metode.
În această parte a studiului vom cerceta posibilitățile restabilirii estetice și vom discuta factorii,
care influențează rezultatul vizual final în urma utilizării tehnologiei ICON în tratamentul cariilor incipiente.
SCOPUL STUDIULUI:
Scopul acestui studiu este:
de a evalua clinic capacitatea metodei de infiltrare ICON de a stopa evoluția cariilor incipiente
localizate pe suprafețele netede ale molarului prim permanent,
de a analiza reușita rezolvării deficiențelor estetice (de tip wite-spot sau brown-spot) și
capacitatea de menținere în timp a rezultatelor obținute.
Din lotul de pacienți examinați au fost selectați pentru studiu 14 pacienți ce prezentau la nivelul
suprafețelor netede (vestibulare, orale, meziale și distale) ale molarilor prim permanenți (19 suprafețe
dentare) leziuni carioase incipiente necavitare cu evoluție cronică sau acută (clasificate după ICDAS cu
scorurile 1,2, iar d.p.d.v. radiologic cu E1,E2 sau D1). După o igeinizare minuțioasă a acestor suprafețe s-
a aplicat unul dintre sistemele de izolare alese, în funcție de situația clinică și de particularitățile
individuale ale pacientuluii. Apoi suprafețele afectate sunt supuse terapiei de infiltrare prin metoda ICON.
42
Tehnica de aplicare a produsului ICON necesită o izolare perfectă, de acea un pas foarte important îl
are aplicarea unui sistem de izolare eficient. În studiul nostru am folosit mai multe sisteme de izolare:
cum ar fi sistemul de izolare tip digă clasică cu cleme, sistemul Optradam și diga lichidă.
Fig.XII. 4,5. Sistemul clasic de izolare Digă cu cleme, asoaciată cu batoane din silicon
Fig.XII. 6. Diga lichidă

Fig.XII. 7, 8. Pregătirea sistemului de izolare, umezirea foliei, pentru a permite o mai ușoară aplicare a
acesteia, perforarea foliei
Fig.XII.9, 10 . Izolarea
Fig.XII.11, 12. Sistemul de fotopolimerizare. Preparatul ICON (DMG) utilizat în studiu.

REZULTATE:
I. Capacitatea metodei de infiltrare ICON de a stopa evoluția cariilor incipiente localizate pe
suprafețele netede ale molarului prim permanent.
Leziunile au putut fi monitorizate pe o perioadă de 12 luni, rezultatele analizându-se atât clinic,
cât și radiologic.
Elemente de statistică descriptivă
43
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
initial 19 1 3 1.74 .872

la3luni 19 1 3 1.74 .872
la6luni 19 1 3 1.79 .918
la9luni 19 1 4 1.84 1.015
la12luni 19 1 4 1.89 1.100
Valid N (listwise) 19
Din tabelul de statistică descriptivă de mai sus, constatăm că media evaluarii profunzimii leziunilor carioase a crescut.
Initial – 1,74, la 6 luni – 1,79, la 12 luni – 1,89.
Pentru a afla dacă aceste diferenţe sunt semnificativă din punct de vedere statistic va trebui să folosim teste statistice,
nu înainte de a verifica normalitatea celor două distribuţii.
Graficele XII. 1-5. Pentru graficele de mai sus:

– pe axa orizontală (Ox) sunt reprezentate valorile distribuției analizate;
– pe axa verticală (Oy) sunt reprezentate frecvențele fiecărei valori, sub forma unei bare
rectangulare.
În cazul unei distribuții normale, valorile pentru skewness și kurtosis sunt egale cu 0. Dar, chiar și în
cazul unui eșantion aleatoriu, extras dintr-o populație normală, este puțin probabil să obținem indici de
simetrie și aplatizare egali cu 0. Pentru a stabili normalitatea unei distribuții folosim eroarea standard a
fiecăruia dintre cei doi indici pentru calcularea limitelor intervalului de încredere. Dacă în limitele unui
interval de încredere de 95% se va afla și valoarea 0 (caracteristică unei distribuții normale), atunci va
trebui să acceptăm ipoteza că distribuția populației prezintă o simetrie sau o aplatizare normală.
Putem verifica normalitatea distribuţiilor folosind teste de normalitate:
Tests of Normality
Kolmogorov-Smirnova Shapiro-Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
initial .327 19 .000 .735 19 .000
la3luni .327 19 .000 .735 19 .000
la6luni .332 19 .000 .718 19 .000
la9luni .323 19 .000 .771 19 .000
la12luni .318 19 .000 .773 19 .000
a. Lilliefors Significance Correction
44
Tabelul de mai sus cuprinde rezultatele testelor de normalitate. În esență, acestea testează gradul
de suprapunere dintre distribuția cumulativă a variabilei analizate și distribuția cumulativă a unei variabile
a cărei distribuție urmează curba lui Gauss. Ne interesează testul Shapiro-Wilk, dat fiind și faptul că
numărul valorilor avute este mic.
Dacă p este mai mic sau egal cu 0,05, atunci se respinge ipoteza de normalitate a distribuției
(distribuția se abate de la forma normală). Constatăm în cazul ambelor loturi că avem abateri de la
distribuția normală. Putem folosi testele statistice neparametrice: testele Friedman si Wilcoxon pentru
eşantioane perechi.
Ipoteza de nul: între cele 5 evaluări nu există diferenţe semnificative dpdv statistic;
Ipoteza de cercetare: media scorurilor celor cinci evaluări este semnificativ diferită.
Folosim testul Friedman. El este echivalentul testului ANOVA pentru măsurări repetate şi date
parametrice. (Dacă este utilizat pentru doar două măsurări repetate, rezultatul său este echivalent cu cel al
testului Wilcoxon.
Ranks
Mean Rank
initial 2.87
la3luni 2.87
la6luni 2.97
la9luni 3.11
la12luni 3.18
Test Statisticsa
N 19
Chi-Square 7.030
df 4
Asymp. Sig. .134
a. Friedman Test
Primul tabel prezintă media rangurilor pentru cele cinci perioade de timp.
În al doilea tabel găsim valoarea testului Friedman exprimată în valori chi-pătrat (7,030), având un nivel
de semnificaţie p = 0.134. Acest rezultat permite respingerea ipotezei de cercetare şi acceptarea ipotezei
de nul. Între cele cinci evaluări nu există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.
II. Analiza reușitei rezolvării deficiențelor estetice (de tip wite-spot sau brown-spot) și
capacitatea de menținere în timp a rezultatelor obținute.
Evaluarea s-a făcut la intervale de 1, 3, 6 şi 12 luni prin măsurarea următorilor parametri, evaluaţi
prin metoda Borovschii-Axamit:
Suprafaţa focarului de demineralizare a smalţului, măsurată cu ajutorul unei sonde gradate şi a
unui şablon milimetric aplicat pe o folie de celuloid;
Profunzimea focarului de demineralizare, apreciată prin metoda colorării cu soluţie albastru de
metilen 2% aplicată timp de 1†2 min. pe suprafaţa dentară în prealabil curăţată şi uscată. După
expirarea timpului suprafaţa dentară era spălată şi uscată, iar gradul de colorare era comparat cu o scală
gradată pe 10 nuanţe de semiton al culorii din spectrul albastru. Rezultatele fiind interpretate astfel:
scorul cuprins în intervalul (0†3) reprezintă o colorare de mică intensitate, deci o
demineralizare a smalţului de mică profunzime, situată în stratul de suprafaţă;
scorul cuprins în intervalul (4†5) reprezintă o colorare de intensitate medie, respectiv o
demineralizare ce depăşeşte 1/2 din grosimea smalţului;
45
scorul cuprins în intervalul (6†10) reprezintă o colorare de intensitate mare, deci o profunzime
mare a procesului de demineralizare.
I. Suma întinderii suprafeţelor focarelor de demineralizare
Elemente de statistică descriptivă
Statistics
inaintedetratament la3luni la6luni la12luni
N Valid 19 19 19 19
Missing 0 0 0 0
Mean 5.237 3.379 3.079 2.916
Std. Error of Mean .2550 .2881 .3703 .4018
Std. Deviation 1.1117 1.2559 1.6140 1.7516
Minimum 3.0 .0 .0 .0
Maximum 7.2 5.8 6.4 7.2
Observăm că faţă de momentul iniţial, la 12 luni media intinderii suprafeţei focarului de

demineralizare a scăzut: de la 5,237 (înainte de tratament) la 2,916 (la 12 luni).
Pentru a afla dacă aceste diferenţe sunt semnificativă din punct de vedere statistic va trebui să
folosim teste statistice, nu înainte de a verifica normalitatea celor două distribuţii.
Tests of Normality
inaintedetratament .122 19 .200* .977 19 .908
la3luni .283 19 .000 .853 19 .008
la6luni .187 19 .081 .923 19 .127
la12luni .225 19 .012 .871 19 .015
*. This is a lower bound of the true significance.
a cărei distribuție urmează curba lui Gauss. Ne interesează testul Shapiro-Wilk, dat fiind și faptul că
numărul valorilor avute este mic. Dacă p este mai mic sau egal cu 0,05, atunci se respinge ipoteza de
normalitate a distribuției (distribuția se abate de la forma normală). Constatăm că înainte de tratament şi
la 6 luni avem distribuţii normale, iar în cazul celorlate dou variabile avem abateri de la distribuția
normală. Putem folosi testele statistice neparametrice: testele Friedman si Wilcoxon pentru eşantioane
perechi. Ipoteza de nul: între cele 5 evaluări nu există diferenţe semnificative dpdv statistic;
testului Wilcoxon). Testul Friedman
Tests of Normality
inaintedetratament .237 19 .006 .901 19 .051
la3luni .237 19 .006 .851 19 .007
la6luni .212 19 .024 .799 19 .001
la12luni .322 19 .000 .614 19 .000
46
a cărei distribuție urmează curba lui Gauss.
Ne interesează testul Shapiro-Wilk, dat fiind și faptul că numărul valorilor avute este mic. Dacă p
este mai mic sau egal cu 0,05, atunci se respinge ipoteza de normalitate a distribuției (distribuția se abate
de la forma normală).
Constatăm că doar înainte de tratament avem distribuţii normale. În cazul celorlate trei variabile
avem abateri de la distribuția normală. Putem folosi testele statistice neparametrice: testele Friedman si
Wilcoxon pentru eşantioane perechi.
Ipoteza de nul: între cele 5 evaluări nu există diferenţe semnificative dpdv statistic;
testului Wilcoxon). Testul Friedman
Ranks
Mean Rank
inaintedetratament 3.68
la3luni 2.39
la6luni 2.05
la12luni 1.87
Test Statisticsa
N 19
Chi-Square 29.453
df 3
Asymp. Sig. .000
a. Friedman Test
ÂPrimul tabel prezintă media rangurilor pentru cele cinci perioade de timp.
În al doilea tabel găsim valoarea testului Friedman exprimată în valori chi-pătrat (29,453), având
un nivel de semnificaţie p = 0.0001. Acest rezultat permite respingerea ipotezei de nul şi acceptarea
ipotezei de cercetare. Între cele cinci evaluări există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.
Pentru a vedea între care din aceste evaluări există diferenţe semnificative din punct de vedere
statistic, vom aplica testul Wilcoxon, echivalentul testului t pentru eşantioane perechi:
Conform testului Wilcoxon există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între:
– scorurile înainte de tratament şi cele înregistrate după 3 luni de la începerea tratamentului (N = 19,
z = 3.709, p (two-tailed) = 0.0001).
– scorurile înainte de tratament şi cele înregistrate după 6 luni de la începerea tratamentului (N = 19,
z = 3.707, p (two-tailed) = 0.0001).
– scorurile înainte de tratament şi cele înregistrate după 12 luni de la începerea tratamentului (N =
19, z = 3.328, p (two-tailed) = 0.001).
CAZURI CLINICE:
Caz 1. Pacienta S.A.., 21 ani.
Motivele prezentării: - prezența unor modificări de culoare în treimea cervicală a dinților inferiori.
Din anamneză constatăm, că petele alb-cretoase pacienta le-a sesizat imediat după finalizarea unui
tratament ortodontic fix, aproximativ cu 2 ani în urmă, iar în ultimile 9 luni a observat că unele pete au
tendința să se coloreze în galben-maroniu, iar altele sunt chiar cu pierdere de substanță. La examenul
47
clinic constatăm prezența unor leziuni carioase incipiente de tip white-spot (4.6, 3.6, 4.5.) sau brown-spot
(3.4, 4.3) în treimea cervicală a dinților inferiori, iar la 3.3, 3.5 leziuni carioase microcavitare).
Diagnostic: cod ICDAS
- Cod 2 ( carie de smalț necavitară) pentru 3.4, 3.6, 4.5, 4.6.
- Cod 3 (carie de smalț microcavitară) pentru 3.3, 3.5.
Fig. XII.24, 25. Izolare (diga lichidă), aplicarea acidului.
Fig.XII. 26, 27. Aspect după condiționare, aplicarea desicantului.Infiltrarea cu rășină

Caz 2. Pacientul Z.A., 23 ani, prezintă leziuni carioase incipiente pe fețele proximale ale molarilor prim
permanenți (1.6 și 4.6), depistate clinic și vizualizate radiologic.
Fig.XII.30, 31 . Imagini radiologice ale cariilor de pe 1.6,4.6.
Fig.XII. 32, 33. Aspect clinic înainte de tratament. Pregătirea sistemului de izolare, aplicarea acestuia.
48
Fig.XII.44, 45. Scoaterea sistemului de izolare. Aspect final după tratament.

DISCUȚII:
Metoda de tratament prin infiltraţie a leziunilor de demineralizare asociate cu tratamentul
ortodontic fix, care utilizează produsul ICON de la Firma DMG America oferă o soluţie terapeutică
superioară tuturor celorlalte metode utilizate de până acum.
Astfel încât la o perioadă de 6 luni de la aplicare a metodei doar la două leziuni (10,52%) din 21
(100%) se observă o progresie a leziunii carioase, evoluția fiind de la E2 la D1 la 6 luni, spre D2 la 12
luni pentru una din leziuni și de D1 spre D2 la 12 luni pentru cealaltă leziune. Oprirea completă în
evoluție a cariei se constată la 89,48% din cazuri.
Au fost recent publicare rezultatele unor echipe de cercetători din America de Sud, Danemarca,
Germania, care confirmă eficiența clinică a reușitei terapeutice prin metoda infiltrării ICON pe fețele
proximale, cu stoparea evoluției proceselor carioase, după o perioadă de 12-18 luni de la aplicare.
Cercetările efectuate în Germania au arătat că progresia leziunilor la lotul Martor era de 37%, pe
când în lotul de cercetare de doar 11%, după aplicarea infiltrantului.
În rezultatele unui studiu in vitro, efectuat recent, privind utilizarea metodei de inf iltrare, s-a
demonstrat o mai eficientă penetrare a rășinii infiltrante în regiunea de afectare a unui dinte natural,
comparativ cu cea a unui adeziv obișnuit (13). Acest fapt, permite confirmarea ipotezei, conform căreia
terapia de infiltrare împiedică dezvoltarea ulterioară a procesului carios.
CONCLUZII:
Pacienţii apreciază evitarea tratamentului invaziv și posibilitatea aplicării unui tratament
minim-invaziv, fără anestezie, preparare, sau restaurări mai scumpe.
Deoarece infiltrăriile previn progresia leziunii, aceasta prelungeşte durata de viaţă a dintelui şi
oferă o soluţie simplă și eficientă.
Fără îndoială, această tehnică inovatoare va ajuta mulţi pacienţi să evite multe proceduri mai
riguroase, costisitoare ca timp și suport financiar, dar și invazive prin preparare și refacere.
Metoda infiltrării ICON oferă rezultate estetice superioare. Tehnica de aplicare în scimb
necesită o izolare perfectă, realizată preferabil cu diga. Deoarece preparatul este recent apărut
pe piaţă este considerabil costisitor, iar manopera necesită o durată de timp mai mare pentru a
fi realizată, comparativ cu cea a metodei de fluorizare profundă sau alte tehnici de
remineralizare.
METODE MINIM INVAZIVE DE REOPTIMIZARE A RESTAURĂRILOR MOLARULUI

PRIM PERMANENT– STUDIU LONGITUDINAL LA DOI ANI
GC Europe MI Advisory Board prezintă o abordare a tratamentului minim invaziv (MI) bazată pe
dovezi, având în centrul atenției pacientul, care poate fi utilizată zilnic în cabinetul stomatologic, și care
se bazează pe patru etape ale planului de tratament: Identificare MI, Prevenție MI, Restaurare MI și
Control periodic MI.
49
Evaluarea clinică a obturaţiilor şi criteriile ce definesc atitudinea noastră în faţa unor restaurări
defectuoase sunt etape importante ale terapiei minim invazive ce vizează creşterea longevităţii acestora
prin măsuri operative neagresive asociate însă cu mijloacele preventiv-terapeutice care asigură starea de
sănătate orală a pacienţilor.
Ca o consecinţă a atitudinii excesive chirurgicale a tratamentului restaurativ tradiţional aplicat
cariilor primare, medicul stomatolog se confruntă cu o nouă provocare: carie secundară sau defect
marginal.
Alegerea reparaţiei ca opţiune terapeutică va fi stabilită pe baza evaluării riscului cariogen, a
judecării avantajelor faţă de riscurile impuse şi apelării la design-uri cavitare conservative.
Concluziile clinice trase în urma analizării comportării materialului de restaurare în cavitatea bucală
susţin că :
este mai mică percolarea între un amalgam vechi şi unul nou decât între unul nou şi pereţii
cavităţii
cimenturile glass-ionomere aderă foarte bine la un amalgam vechi în care s-a intervenit recent
răşinile compozite aderă bine la vechile răşini compozite
majoritatea combinaţiilor aderă mai bine decât un amalgam nou la marginile cavităţii şi este
probabil de preferat să plasăm o restaurare reparativă din răşină compozită sau CGI lângă oricare material
vechi.
Îndepărtarea unor zone din materialul vechi de restaurare se face acţionând în interiorul acesteia cu
instrumente rotative şi apoi fracturând fragmentele slăbite cu instrumentar de mână. Pentru defectele
marginale minore, localizate, o primă opţiune terapeutică ar fi reconturarea şi surfasarea restaurării, după
care defectul marginal necarios poate fi sigilat cu materiale sigilante. Dacă apelăm la o reparaţie,
cavităţile conservative realizate vor avea propria lor formă de retenţie şi rezistenţă, şi vor fi obturate, de
obicei, cu acelaşi material ca cel din care este compusă restaurarea (14).
La pacienţii cu risc cariogen mic şi carioactivitate redusă, strategia intervenţiei minim-invazive
presupune uneori, numai expectativa şi monitorizarea unor defecte marginale minore, deoarece rata
progresiei unor eventuale leziuni cariogene este mică, iar modificările patologice ireversibile ar apare
între 6 luni şi 2 ani .
Scopul studiului:
Scopul acestui studiu este:
 de a aprecia situația clinică a unor obturații din rășini compozite (C) și din amalgam (A) de clasa I,
II și clasa a-V-a cu localizare la nivelul molarului prim permanent,
 de a monitoriza și evalua eficiența soluțiilor terapeutice minim invazive alese (prin sigilare,
reoptimizare prin finisare și lustruire, refacere morfofuncțională sau reparare), aplicate restaurărilor
defectuoase pe o perioadă de doi ani de la reintervenție,
 și analiza statistică a rezultatelor obținute.
Ipoteza de lucru emisă de noi a presupus, că tratamentul defectelor detectate la nivelul restaurărilor
din rășini compozite sau amalgam ale molarului prim permanent prin măsuri minim invazive la nivelul
restaurărilor (sigilarea marginilor, finisare și lustruire, refacerea morfolgiei, sau repararea acestora), oferă
chiar și după ani de la reparare, restaurări acceptabile d.p.d.v. clinic, ce nu prezintă defecte clinice
evidente și au o calitate satisfăcătoare.
Material şi metodă:
Din lotul de cercetare care a fost prezentat în studiul anterior (96 de tineri cu vârste cuprinse între 16-
20 ani, de ambele sexe) au fost selectați pacienții ce prezentau molari prim permanenți cu restaurări
(T=254) realizate din rășini compozite (n=111) și din amalgam (n=143) de clasa I, II și a V-a realizate cu
cel puțin 5 ani în urmă, ce prezentau una sau mai multe caracteristici necorespunzătoare și necesitau
50
reoptimizare. Acești pacienți au fost tratați în mod curent la cabinetul privat și reevaluați periodic timp de
doi ani.
Criteriile de includere în lot au fost:
vârsta civilă cuprinsă între 16 şi 20 ani,
pacienți cu risc cariogen mediu și igienă orală satisfăcătoare, cu cel puțin 20 de dinți prezenți în
cavitatea orală,
prezența a cel puțin unui molar prim permanent restaurat cu rășină compozită sau amalgam ce
necesită reoptimizare,
dinții restaurați trebuie să îndeplinească condiția de a fi în ocluzie funcțională, cu un dinte
antagonist natural, să prezinte punct de contact proximal cu un dinte vecin, să fie asimptomatici la
examinarea inițială și la examenul radiologic să nu prezinte semne de recidivă sau carie recurentă și nici
afectare pulpară,
formularul cu consimţământul în cunoştinţă de cauză, informat, mandatat, motivat, semnat şi
datat.
Având în vedere toate aceste criterii, restaurările au fost clasificate în:
• restaurări corecte ce corespund tuturor exigenţelor;
• restaurări acceptabile ce prezintă unul sau mai multe defecte minore, care pot fi menţinute pe loc,
dar monitorizate în cursul vizitelor de dispensarizare; pot fi reparate când este cazul;
• restaurări inacceptabile care necesită o înlocuire imediată pentru că riscă să producă leziuni ale
dinţilor restauraţi, sau ale ţesuturilor din jur.
Pentru a sintetiza reperele pe care le avem în vedere în evaluarea restaurărilor au fost utilizate
criteriile de evaluare clinică Ryge / modificate dupa Serviciile de Sănătate Publică ale Statelor Unite
USPHS (Public Health Service U.S.) care ne ajută în alegerea unor opţiuni individuale de tratament (12).
Dupa evaluarea inițială, am atribuit restaurațiile unuia din cele 5 loturi în conformitate cu urmatoarele
criterii:
 Dacă resturația prezenta defecte minore în ceea ce privește adaptarea marginală (micropercolare,
colorarea marginilor) s-a recomandat efectuarea unei sigilări marginale (Lot I) sau analiza ulterioară prin
expectativă, plasându-le în grupul celor netratați (Lot V).
 Dacă restaurația a fost diagnosticată cu carie secundara, s-a indicat reparația (Lot III) sau
înlocuirea acesteia (Lot IV).
 Dacă defectele notate, interesează forma anatomică (o suprconturare) sau starea de suprafață
(rugozitate, pierderea luciului) s-a recomandat reconturarea, finisarea și lustruirea restaurării (Lot II) sau
analiza ulterioară prin expectativă, plasându-le în grupul celor netratați Lot V).
 Dacă restaurația are defecte ce țin de contacte premature cu dinții vecini sau forma anatomică
precară (infracontur) se recomandă repararea (Lot III) sau înlocuirea (Lot IV). Măsurile terapeutice
individuale aplicate:
Lot I: Sigilare marginală (n=49).
Manopera de sigilare marginală a obturațiilor evaluate și selectate cu defecte marginale minore spre
sigilare este efectuată în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Am realizat inițial un gravaj acid
(cu acid fosforic 35%) a marginilor restaurațiilor pentru 15 secunde. Apoi se folosește jetul de apă, pentru
a îndepărta acidul, se usucă ușor și se pregătește restaurația în vederea aplicării sigilantului pe baza de
rasini compozite cu eliberare de fluor ( Fisurit F, Firma VOCO).Se fotopolimerizează sigilantul.Toate
procedurile sunt executate folosindu-se o izolare corespunzătoare a suprafețelor tratate.
Lot II: Reconturare, finisare (n=71)
Restaurările cu o suprafață supraconturată sau cu modelare necorespunzătoare sunt supuse
reconturării, remodelării, finisării și lustruirii finale, utilizându-se freze, pietre(ComposiProDiacomp),
51
discuri(Soflex, 3M ESPE), benzi (Soflex finishing Strips, 3M ESPE), cupe de cauciuc speciale de
modelat, finisat și lustruit, asociate la final cu pastă de lustruire.
LotIII: Reparare(n=43)
După ce se explorează atent defectele marginale situate adiacent restaurărilor, asociate sau nu cu carii
secundare marginale, se realizează o preparație minimă utilizând frezele speciale, acționând în principal la
marginile restaurării adiacente defectului. După îndepărtarea materialului restaurativ din zona
defectuoasă, se trece la ablația țesuturilor dentare afectate prin carie secundară, eventual, prezente în
cavitatea preparată. Pentru restaurațiile realizate din material compozit se trece la condiționarea acidă,
apoi se aplică un sistem bonding (Adper Prompt), urmat de restaurare cu rășină compozită (Filtek,
Supreme Plus, Universal, Restorative, 3M ESPE). Pentru restaurârile din amalgam s-a folosit amalgam
incapsulat non ɣ doi, realizându-se mai întâi prin preparare cu instrumentar rotativ câteva elemente de
retenție suplimentare în masa vechii restaurări.
Lot IV: Înlocuire (n=38)
Se efectuiază îndepărtarea în totalitate a vechii restaurări și refacerea acesteia cu material compozit
sau amalgam în funcție de particularitățile individuale ale pacientului.
Lot V: Netratate(n=53)
Pentru aceste restaurări se ia hotărârea de a nu fi tratate în nici un fel, ele beneficiind doar de o
supraveghere a evoluției în timp. Pacienții au fost rechemați pentru examinare periodică la 1 respectiv 2
ani de la efectuarea examinării inițiale.
Analiza statistică:
Rezultatele obținute au fost supuse unei analize statistice cu ajutorul programului SPSS 17 si
EXCEL 2007.
Rezultate:
În urma evaluărilor anuale la finalul studiului am constatat că din numărul inițial de restaurări
analizate (T=254), din care rășini compozite (n=111) și amalgam (n=143), au fost examinate dupa 1 an
224 (88%) dupa 2 ani 206 (81%). În cel de-al 2-lea an de reexaminare s-au pierdut 48 de restaurări din
studiu. 28 au fost pierdute din motive ce țin de pacienți (schimbare de domiciliu, renunțare la participare
în studiu): 12 din motive protetice, ortodontice (coroane de înveliș, benzi metalice ce au acoperit
restaurația), 7 s-au pierdut datorită reluării unor tratamente endodontice și unul in urma unui traumatism.
Tabel XIII.4. Distribuția restaurațiilor evaluate pe grupe de cercetare.
GRUP Nr. restaurări Nr. restaurări TOTAL
Rășini compozite (C) Amalgam (A)
Lot I 33 16 49
= sigilate
Lot II 32 39 71
= Reconturate, finisate
Lot III 15 28 43
= reparate
Lot IV 18 20 38
= înlocuite
Lot V 21 32 53
= netrartate
TOTAL 119 135 254
1. Lotul I (Sigilarea marginală): Rezultatele prezentate în Tabelul III arată evoluția caracteristicilor
pentru restaurațiile din lotul I, care au fost supuse unui tratament prin sigilare marginală. Se constată o
îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește adaptarea marginală pe toată perioada studiului.
Restaurările evaluate au primit calificativul Bravo pentru forma anatomică, calitatea suprafetelor (finetea,
52
gradul de lustruire), fără a fi observate diferențe semnificative între perioade. Deasemenea, nu s-a notat
nici o modificare semnificativă referitoare la cariile secundare.
Tabel XIII.5. Rezultate clinice pentru Lotul I (Sigilarea marginală)
Criterii RYGE Restaurații ce au primit cod Alfa(%) P Value
modificate / SSPU.S. Inițial după 2 ani
Adaptarea marginală 6 62 < .001
Forma anatomică 70 65 .626
Starea de suprafață 83 70 .152
Caria secundară 100 100 -1
Gradul de lustruire 72 55 .108
2. Lotul II. (Refacerea morfologiei, finisare, lustruire). În cazul evaluării restaurațiilor din Lotul II
se observă o îmbunătățire semnificativă a rezultatelor, în ceea ce privește forma anatomică și starea de
suprafață a obturațiilor, rezultatele fiind semnificative d.p.d.v. statistic. De asemenea o îmbunătățire
pozitivă se constată și în cazul gradului de lustruire și al adaptării marginale al restaurărilor. În ceea ce
privește incidenței cariilor secundare modificările sunt minore în cadrul acestui lot.
Tabel XIII.6. Rezultate clinice pentru Lotul II (Refacerea morfologiei).
modificate Inițial după 2 ani
Adaptarea marginală 36 37 .856
Forma anatomică 42 81 <.001
3. Lotul III. (Repararea restaurărilor). Analizând rezultatele obținute pentru Lotul III constatăm că,
singurul parametru clinic care s-a îmbunătățit semnificativ a fost forma anatomică a suprafețelor
restaurate. În ceea ce privește cariile secundare se observă îmbunătățiri, dar rezultatele nu au fost
semnificative d.p.d.v. statistic. Analizând parametrii de adaptare marginală, gradul de finisare al
suprafețelor și gradul de lustruire constatăm că rezultatele au revenit la valoarea inițială, cea de la
începutul studiului.
Tabel XIII.7. Rezultate clinice pentru Lotul III (Repararea restaurărilor).
Forma anatomică 23 60 <.008
Caria secundară 89 100 .074
4. Lotul IV. (Înlocuirea restaurațiilor). După cum se observă în tabelul VI, pentru suprafețele din
Lotul III, în care s-a recurs la înlocuirea restaurațiilor, toți parametrii evaluați prezintă îmbunătățiri
semnificative față de începutul studiului.
Tabel XIII.8. Rezultate clinice pentru Lotul IV (Înlocuirea restaurărilor).
Caria secundară 57 100 <.001
53
5. Lotul V (Netratarea și supravegherea restaurărilor în timp). Pentru restaurările din cadrul acestui
lot, în urma supravegherii evoluției în timp, putem observa că parametrii care au suferit modificari sunt:
adaptarea marginală, starea de suprafață și gradul de lustruire a restaurărilor. Restul parametrilor nu
prezintă modificări semnificative pe parcursul celor doi ani de evaluare.
Tabel XIII.9. Rezultate clinice pentru Lotul V (Netratarea și supravegherea restaurărilor).
Adaptarea marginală 79 49 <.001
Discuții:
Analizând rezultatele obținute în studiul nostru, putem afirma că ipoteza emisă inițial a fost
confirmată. Astfel restaurările pe bază de rășini compozite precum și cele din amalgam de clasa I, II și V,
situate la nivelul molarului prim permanent, cu defecte clinice minime ce beneficiază de măsuri
terapeutice minim invazive, cum ar fi: refacerea morfologiei anatomice prin finisare și lustruire, sigilare
marginală și reparare parțială, și-au păstrat parametrii clinici favorabili în limite acceptabile din punct de
vedere clinic pe parcursul celor doi ani de studiu, nefiind necesară aplicarea unor măsuri de înlocuire a
acestora.
În ceea ce privește sigilarea marginală și repararea restaurărilor defectuoase din rășini compozite și a
celor din amalgam, rezultatele examinării la un an, respectiv doi ani, au arătat că aplicarea acestor măsuri
terapeutice oferă rezultate optime, ce sunt obținute fără a necesita o indepărtare excesivă și invazivă a
structurii dentare. Pentru restaurările din Lotul I, sigilarea defectelor minore marginale oferă o creștere și
o menținere a calificativelor Alfa pe parcursul celor doi ani de studiu. Aceste tratamente alternative reduc,
de asemenea, riscul de a mai fi nevoie de o terapie complexă restaurativă asociată cu îndepărtarea
repetată, de multe ori excesivă de țesut dentar, însoțită uneori de iritarea pulpei dentare. Pe parcursul celor
doi ani de evaluare nu s-au observat fracturi la nivelul țesuturilor dure dentare sau afectare pulpară pentru
Loturile I, II, III. S-a înregistrat dezvoltarea unor carii secundare doar în cazul a trei restaurări. Nici una
din restaurațiile reparate sau sigilate (Lot I, II, III), nu a căzut pe durata evaluării.
Sigilarea marginală se poate degrada în timp, de aceea este necesară verificarea lor în mod regulat.
Motivele pentru instalarea defectelor marginale nu au fost identificate. Deasemenea, nu s-au evaluat
variabilele ce țin de caracteristicile individuale ale restaurărilor, incluzând diferențe ale poziției dinților,
rezistența sigilantului sau probleme legate de design-ul cavității, ocluzie sau fenomene asociate cu
bruxismul sau alte parafuncții ocluzale.
Reoptimizarea morfologiei restaurărilor prin reconturare, finisare și lustruire oferă o îmbunătățire
semnificativă a califiativului Alfa cu menținerea acestuia în limite acceptabile pe parcursul intregii
perioade de evaluare (doi ani). S-a realizat o reoptimizare a restaurărilor supraconturate cu îndepărtarea
materialului restaurativ în exces, redarea volumului coronar pentru a îmbunătăți morfologia anatomică a
dinților, urmate de finisarea și lustruire finală a suprafețelor restaurației, ceea ce va împiedica retenția
plăcii bacterine, nepermițând dezvoltarea unor eventuale carii secundare adiacente.
Alegerea soluției terapeutice de reparare a restaurărilor (în cazul Lotului III) au arătat o îmbunătățire
semnificativă în ceea ce privește forma anatomică, rezultatele fiind menținute în parametri optimi pe toată
perioada studiului.
Repararea, este un tratament relativ simplu de efectuat, mai conservator, solicitând mai puțin timp
pentru realizare, care poate crește longevitatea restaurărilor la un preț mai mic, doar prin îndepărtarea
porțiunii defectuoase, lăsând o parte a restaurației neatinsă.
54
Pentru restaurările supuse manoperei de reparare (Lot III) de clasa I, II și V din cadrul acestui studiu,
adaptarea marginală, starea de suprafață și gradul de lustruire a restaurărilor după cei doi ani de evaluare
au revenit la parametrii inițiali.
Atunci când este aleasă ca soluție terapeutică înlocuirea restaurării (Lot IV), se constată uneori
fenomenul de supratratament, cu exciziă în exces de țesut dentar în timpul îndepărtării vechii restaurări,
ulterior fiind necesare eforturi mai substanțiale în refacerea acesteia. Astfel îndepărtarea nu constituie
tratamentul de elecție pentru restaurațiile defectuoase. Iar o perioadă mai mare de evaluare, în cadrul
dispensarizării, vor susține reușita adoptării tehnicilor noastre de tratament conservator, bazat pe aplicarea
principiilor minim invazive.
Pentru restaurările din Lotul V, cu excepția parametrilor în ceea ce privește caria secundară, toti
ceilalți parametri au suferit modificări nefavorabile, în comparație cu valorile inițiale.
Astfel putem constata că, aplicarea unor măsuri terapeutice minim invazive în cadrul reoptimizării
unor restaurări defectuoase vor reduce efectele negative ce pot să apară dacă s-ar alege, de exemplu,
soluția de îndepărtare în totalitate a acesteia (cum ar fi o eventuală afectare a pulpei sau o scădere a
rezistenței țesuturilor dure dentare restante). Aplicarea sigilării marginale și repararea restaurărilor
defectuoase pot conduce la o îmbunătățire a calitătii și o creștere a longevității acestora în timp.
Concluzii:
Rezultatele acestui studiu arată că la nivelul restaurațiilor aplicate pe molarul prim permanent,
efectuate din materiale plastice, pentru care ar fi fost recomandată îndepărtarea, pot fi , în anumite condiții
aplicate măsuri de reoptimizare a acestora, fiind efectuate sigilarea marginală și repararea defectelor
localizate prin măsuri minim invazive. Majoritatea restaurațiilor din studiu tratate prin una din aceste
metode și-au menținut caracteristicile clinice optime pe toată durata de evaluare .
Astfel putem concluziona că metodele alternative, ce se ghidează pe principii minim invazive de
reoptimizare a unor restaurări defectuoase, ca de exemplu sigilarea, furniruirea, repararea sau refacerea
morfologiei anatomice prin reconturare, finisare și lustruire, cresc longevitatea acestora în timp, sunt mai
puțin costisitoare și reprezintă opțiuni mult mai conservative.
CONCLUZII FINALE . RECOMANDĂRI PRACTICE:
Importanţa unui diagnostic cât mai precoce, corect şi precis al leziunilor carioase de pe molarul
prim permanent, cât şi a posibilităţilor profilactice și terapeutice ce pot fi instituite în acest caz, ţinându-se
cont şi de particularităţile individuale ale pacienţilor, reprezintă cheia succesului menținerii acestui dinte
o perioadă cât mai îndelungată de timp pe arcadă.
La tinerii cu vârsta de peste 18 ani molarii de 6 ani au perioada cea mai lungă de funcţionare în
mediul oral dintre dinţii permanenţi din sectorul molar-premolar. Conform rezultatelor din cadrul
cercetărilor noastre și a studiile epidemiologice actuale constatăm cel mai înalt grad de afectare prin carii
fisurale sau proximale la acești dinți în comparație cu ceilalți molari și premolari.
În lipsa unor strategii care să urmărească conservarea acestor molari pe arcade se ajunge la
extracţii precoce a lor şi la instalarea unor dezechilibre grave ocluzo-articulare cu afectarea articulaţiei
temporo-mandibulare şi favorizarea instalării afecţiunilor parodontale.
Gradul de afectare prin carie și complicațiile acesteia a molarului prim permanent este destul de
important la grupa de vârstă 16-20 ani. Perioada în sine este una extrem de critică și dificilă, deoarece
surprinde sfârșitul pubertății (14-16 ani) cu trecere spre adolescență (16-20), când au loc o serie de
schimbări atât fizice (modificări hormonale) cât mai ales psiho-sociale, cu dezvoltarea și formarea de
caractere, interdependente de o multitudine de factori implicați ce au menirea de a forma individul ca
personalitate.
55
În acest cumul de scimbări intervine și o afectare a parametrilor statusului de sănatate a molarului

prim permanent, care la această perioadă de vârstă este dintele cel mai "vârstnic", prezent pe arcadă de la
6 ani, astfel fiind cel mai expus tuturor factorilor cariogeni implicați.
Datorită importanței deosebite a molarului prim permanent în dezvoltarea dentiției, considerăm că
trebuie acordată o importanță mult mai mare educației preventive, astfel încât pacienții să se prezinte la
medicul stomatolog înainte de apariția cariei, când pot fi aplicate mijloacele adecvate de prevenire, cât și
aplicarea unor metode și mijloace moderne ce pot diagnostica leziunile încă din stadiile incipiente,
nepermițând astfel dezvoltării procesului spre stadiul cavitar, în consecință, în cadrul tratamentului,
nefiind necesare măsuri invazive și costisitoare.
Metoda sigilãrii este cea mai eficientã metodã de prevenire a apariției cariei dentare la nivelul
șanțurilor și fosetelor, sigilanții dentari sunt singurele materiale capabile sã previnã pe timp îndelungat și
în mod eficient apariția leziunilor carioase la nivelul șanțurilor și fosetelor fețelor ocluzale, prin bariera
mecanicã pe care aceștia o formeazã la acest nivel.
Cei mai eficienți d.p.d.v. al sigilării, adeziunii etanșietății și al retenției în timp sunt sigilanții pe
bază de rășini compozite, fotopolimerizabili și dintre aceștia cei cu eliberare de fluor, deoarece fluorul
eliberat favorizeazã procesul de remineralizare al smalțului demineralizat, iar în condițiile desprinderii
materialului de sigilare, suprafața de smalț rãmâne cu rezistențã crescutã la carie.
Succesul unei sigilãri depinde de corectitudinea cu care se respectã tehnica de lucru și acuratețea
cu care se realizeazã fiecare etapã.
Prevenirea cariei dentare prin sigilarea șanțurilor și fosetelor s-a dovedit a fi superioarã fluorizãrii
locale profesionale, eficiența constatatã la sfârșitul perioadei de studiu fiind de 100% în cazul sigilãrii și
de 80% în cazul fluorizãrii. Fluorizãrile în șanțuri și fosete pot întârzia apariția cariilor dar nu le pot
preveni în totalitate.
Sigilanții glassionomeri cu vâscozitate crescută sunt capabili să-şi exercite efectul lor
carioprotectiv pe o lungă perioadă de timp. Iar aplicarea lor prin tehnica de abordare ART (atraumatic
restaurativ treatmant) are o serie de avantaje: sigilanții pot fi aplicați chiar şi atunci când suprafaţa
dintelui este umedă, în ceea ce privește capacitatea de penetrare a sigilantului glassionomer aplicat prin
tehnica ART în profunzimea fisurii, sub "presiunea degetului", nu s-a dovedit în mod semnificativ diferită
față de cea pe bază de rășini compozite.
În timp ce percolarea marginală a fost dovedita clar, a nu fi diferită de cea a sigilanților pe bază de
rașini compozite in vitro, se acumulează dovezi, că treptat, pe măsură ce acestea vor fi utilizați mai des,
vom constata că sigilantii glassionomer (cu vâscozitate crescută) sunt la fel de eficienți în prevenirea
dezvoltării leziunilor carioase în dentină ca şi materiale sigilante pe bază de rășini compozite, iar
posibilitatea aplicării acestora în condiții mai speciale, precare din punct de vedere al controlului
umidității, la copii, persoane cu handicap sau pacienți necooperanți reprezintă un mare avantaj.
Capacitatea importantă a eliberării în timp a fluorului se însumează cu succes la efectul său
carioprofilactic, de-asemenea timpii de lucru reduși, tehnica necomplicată, ce nu necesită aparatură sau
instrumentar laborios, cât și raportul cost-eficiență favorabil pot fi considerate avantaje suplimentare ce
indică alegerea acestei metode și a acestui material de sigilare.
Până nu demult descoperirea unei leziuni carioase considerată a fi prea incipientă pentru a fi
restaurată obligă de multe ori la o abordare de tipul expectativei. Metoda ICON face parte dintr-o nouă
categorie de produse aflate la graniţa dintre cele utilizate în prevenţie (terapia cu fluor) şi cele folosite în
restaurarea leziunilor carioase. Tehnologia infiltraţiei microinvazive caracteristică ICON poate fi utilizată
în tratamentul leziunilor carioase apărute pe suprafeţele netede şi pe cele proximale care se întind până în
treimea externă dentinară.
Sistemul ICON oferă un tratament imediat, care nu necesită îndepărtarea ţesutului dentar sănătos,
care previne progresia leziunii şi care creşte durata de viaţă a dintelui. De asemenea, sistemul permite
56
obţinerea unui aspect estetic mai bun decât cel obţinut prin microabraziune sau alte tratamente
restauratoare utilizate în cazul leziunilor carioase incipiente.
Infiltrarea leziunilor carioase cu răşini având vâscozitate scăzută pare să fie o soluţie viabilă
pentru stoparea progresiei leziunilor. Penetrarea materialului poate fi însă îngreunată însă de stratul de
suprafaţă a leziunilor carioase naturale care prezintă un grad de mineralizare crescută.
În stabilirea şi compararea efectelor determinate de acţiunea acidului ortofosforic şi acidului
clorhidric asupra smalţului prezentând leziuni carioase incipiente cu evoluţie diferitǎ, utilizând metodă de
studiu AFM am constatat că: atât acidul ortofosforic 37%, cât şi acidul clorhidric 15% au determinat
creşterea rugozităţii de suprafaţă a smalţului afectat de leziuni carioase necavitare acute şi cornice de o
manieră semnificativă statistic. Starea de suprafaţă a leziunilor carioase de tip brown spot a fost
modificată semnificativ mai puţin decât cea a leziunilor de tip white spot, atât în cazul acidului
ortofosforic, cât şi a acidului clorhidric.
Pacienţii apreciază evitarea tratamentului invaziv și posibilitatea aplicării unui tratament minim-
invaziv, fără anestezie, preparare, sau restaurări mai scumpe.
Deoarece infiltrăriile previn progresia leziunii, aceasta prelungeşte durata de viaţă a dintelui şi
oferă o soluţie simplă și eficientă.
Metoda infiltrării ICON oferă rezultate estetice superioare. Tehnica de aplicare în scimb necesită o
izolare perfectă, realizată preferabil cu diga. Deoarece preparatul este recent apărut pe piaţă este
considerabil costisitor, iar manopera necesită o durată de timp mai mare pentru a fi realizată, comparativ
cu cea a metodei de fluorizare profundă sau alte tehnici de remineralizare.
În cadrul reușitei terapeutice al bolii carioase, în secolul 21, devine necesar să se pună accentul pe
evaluarea riscului cariogen, remineralizarea leziunilor necavitare, abandonarea abordării chirurgicale a
managementului cariilor și pe repararea restaurărilor defectuoase în schimbul înlocuirii lor.
Realizarea unor studii clinice de evaluare a stării morfo-funcționale a molarului prim permanent,
care vor permite conceperea unor protocoale clinice eficiente de reoptimizare a restaurărilor
inacceptabile, prin adoptarea unor măsuri minim invazive, necostisitoare, reprezintă un pas la fel de
important în menținerea în condiții optime și pe o perioadă cât mai îndelungată de timp a acestui dinte în
cavitatea orală.
Astfel din rezultatele obținute în cadrul cercetărilor din această direcție am constatat că, aplicarea
unor măsuri terapeutice minim invazive în cadrul reoptimizării unor restaurări defectuoase vor reduce
efectele negative ce pot să apară, decât dacă s-ar alege, de exemplu, soluția de îndepărtare în totalitate a
acesteia (cum ar fi o eventuală afectare a pulpei sau o scădere a rezistenței țesuturilor dure dentare
restante). Aplicarea sigilării marginale și repararea restaurărilor defectuoase pot conduce la o îmbunătățire
a calitătii și o creștere a longevității acestora în timp.
Rezultatele acestui studiu arată că la nivelul restaurațiilor aplicate pe molarul prim permanent,
efectuate din materiale plastice, pentru care ar fi fost recomandată îndepărtarea, pot fi, în anumite condiții
aplicate măsuri de reoptimizare a acestora, fiind efectuate sigilarea marginală și repararea defectelor
localizate prin măsuri minim invazive. Majoritatea restaurațiilor din studiu tratate prin una din aceste
metode și-au menținut caracteristicile clinice optime pe toată durata de evaluare .
Astfel putem concluziona că metodele alternative, ce se ghidează pe principii minim invazive de
reoptimizare a unor restaurări defectuoase, ca de exemplu sigilarea, furniruirea, repararea sau refacerea
morfologiei anatomice prin reconturare, finisare și lustruire, cresc longevitatea acestora în timp, sunt mai
puțin costisitoare și reprezintă opțiuni mult mai conservative.
BIBLIOGRAFIE
1. Akarsu S, Koprulu H. In vivo comparison of the efficacy of DIAGNOdent by visual inspection and radiographic
diagnostic echniques in the diagnosis of occlusal caries. J Clin Dent. 2006;17(3):53-8.
57
2. Akpata ES, Farid MR, al-Saif K, Roberts EA. Cavitation at radiolucent areas on proximal surfaces of posterior
teeth. Caries Res 1996;30:313-316.
3. Al-Khateeb S, Forsberg CM, de Josselin de Jong E, Angmar-Mansson B: A longitudinal laser fluorescence
study of white spot lesions in orthodontic patients. Am J Orthod Dentofacial Orthop 1998;113:595–602.
4. Al-Khateeb S, ten Cate JM, Angmar-Mansson B, de Josselin de Jong E, Sundstrom G, Exterkate RA, Oliveby
A: Quantification of formation and remineralization of artificial enamel lesions with a new portable fluorescence
device. Adv Dent Res 1997;11:502–506.
5. Aljehani A, Tranaeus S, Forsberg CM, Angmar- Mansson B, Shi XQ: In vitro quantification of white spot
enamel lesions adjacent to fixed orthodontic appliances using quantitative light-induced fluorescence and
Diagnodent. Acta Odontol Scand 2004; 62:313–318.
6. Aljehani A, Yousif MA, Angmar-Mansson B, Shi XQ: Longitudinal quantification of incipient carious lesions
in postorthodontic patients using a fluorescence method. Eur J Oral Sci 2006;114:430–434.
7. Amaechi BT, Highham SM, de Josselin de Jong E, Possible factors influencing the use of quantitative light-
induced fluorescence for caries detection and assessment. Caries Res. 2000;34:325.
8. Amarante E, Radal M, Espelid I: Impact of diagnostic creiteria on the prevalence on dental caries in Norwegian
children aged 5, 12 and 18 years. Community Dent Oral Epidemiol 1998;26:87–94.
9. Aminov Liana, S.Andrian, Mihaela Salceanu, Anca Melian, T. Hamburda, Maria Vataman Efficient endodontic
sealing: a key to long-term success. Roumanian Journal of Medical Dentistry 2011; 1(2):164-168.
10. Anderson M, Stecksén-Blicks C, Stenlund H, Ranggård L, Tsilingaridis G, Mejàre I. Detection of approximal
caries in 5-year-old swedish children. Caries Res 2005;39:92-99.
11. Ando M. Performance of digital imaging fiber-optic transillumination (DIFOTI) for detection of noncavitated
primary caries. 7th Annu Indiana Conf, Indianapolis, 2006.
12. Anderson M.H, Loesche W.J, Charbeneau G.T. Bacteriologic study of a basic fuschin caries disclosing dye. J
Prosthet Dent 1985; 54:51-5.
13. Andrian S., Lăcătuşu St.: Caria dentară- Protocoale şi tehnici- Ed.Apollonia,Iaşi, 1999.
14. Andrian S.: Restaurări fizionomice cu materiale plastice în cariologie: Ed.Panteon Iaşi 2001.
15. Andrian S., S.Stoleriu, O.Carmen Utilizarea clinică a fluorului Medicina Stomatologică, 2004; 8 (4): 54-59.
16. Andrian S. Tratamentul Minim Invaziv al Cariei Dentare. Edit.Princeps Edit; Iaşi 2002.
17. Andrian S., G. Iovan, G. Pancu, A comparative study on the topography of the dentinary surface resulting after
the removal of pathological tissues by various techniques Vol 14 nr. 4 pag: 278-282.
18. Andrian Sorin, Iovan Gianina, Ghiorghe Angela, Pancu Galina, Stoleriu Simona Topoliceanu Claudiu Study
regarding factors that influence corrosion of conventional amalgam restorations 1 International Congress On Side
Efects In Medicine, Iasi, Romania, martie 19-22, 2009: 718-722.
19. Angmar-Mansson B, ten Bosch JJ. Quantitative light-induced fluorescence for assessing early caries lesions.
Monogr Oral Sci 2000; 17: 144-162.
20. Angelillo IF, Anfosso R, Nobile CG, Pavia M:Prevalence of dental caries in schoolchildren in Italy. Eur J
Epidemiol 1998;14:351–357.
21. Anttonen V, L. Seppä, H. Hausen Clinical Study on the Effect of Professional Cleaning of Occlusal Tooth
Surfaces on Laser Fluorescence Measurements. Caries Res 2005;39:280-283.
22. Anttonen V, Seppa L, Hausen H. Clinical study of the use of the laser fluorescence device DIAGNOdent for
detection of occlusal caries in children. Caries Res. 2003;37(1):17-23.
23. Araújo FB, Rosito DB, Toigo E, dos Santos CK. Diagnosis of approximal caries: radiographic versus clinical
examination using tooth separation. Am J Dent 1992;5:245-248.
24. Aranda M, Garcia-Godoy F. Clinical evaluation of the retention and wear of a light-cured pit and fissure glass
ionomer sealant:J Clin Pediatr Dent 1995;19:273-7.
25. Arends J, Christoffersen J: The nature of early caries lesions in enamel. J Dent Res 1986;65:2–11. 16 Ten Bosch
JJ: Light scattering and related methods in caries diagnosis; in Stookey GK (ed): Early Detection of Dental Caries:
Proceedings of the 1st Annual Indiana Conference. Indianapolis, Indiana University School of Dentistry, 1996, pp
81–90.
26. Arrow P, Riordan P.J. Retention and caries preventive effects of a GIC and a resin-based fissure sealant.
Community Dent Oral Epidemiol 1995;23:282-5.
58
27. Ashley PF, Blinkhorn AS, Davies RM. Occlusal caries diagnosis: an in vitro histological validation of
Electronic Caries Monitor (ECM) and other methods. J Dent 1998; 26 (2): 83-88.
28. Attrill DC, Ashley PF. Occlusal caries detection in primary teeth: a comparison of DIAGNOdent with
conventional methods. Br Dent J 2001; 190 (8): 440-443.
29. Backer Dirks O: Posteruptive changes in dental enamel. J Dent Res 1966;45:503–511.
30. Backer-Dirks O, van Amerongen J, Winkler KC: A reproducible method for caries evaluation. J Dent Res
1951;30:346–359.
31. Bader JD, Shugars DA, Bonito AJ. A systematic review of the performance of methods for identifying carious
lesions. J Public Health Dent 2002; 62: 201–213.
32. Bader JD, Shugars DA, Bonito AJ. Systematic review of selected dental caries diagnostic and management
methods. J Dent Educ 2001;65:960–968.
33. Bader JD, Shugars DA: A systematic review of the performance of a laser fluorescence device for detecting
caries. J Am Dent Assoc 2004;135:1413–1426.
34. Bader JD, Shugars DA, Bonito AJ. A systematic review of the performance of methods for identifying carious
lesions . J.Public Health Dent 2002; 62 (4): 201-213.
35. Bader JD, Shugars DA, Bonito AJ. Systematic reviews of selected dental caries diagnostic and management
methods. J Dent Educ 2001; 65 (10): 960-968.
36. Bamzahim M., Shi X-Q, Angmar –ManssonB. Detecţia cariilor ocluzale si cuantificarea prin DIAGNOdent si
Monitorul de detectare a cariilor: comparaţie in vitro. Acta Odontal Scand 2002, 60:360-364.
37. Bamzahim M. Shi X-Q, Angmar B. Detecţia cariilor secundare prin DIAGNOdent şi radiografie: un studiu
comparativ in vitro; Acta Odontal Scand 2004:62 ;61-64.
38. Bamzahim M, Aljehani A, Shi XQ: Clinical performance of Diagnodent in the detection of secondary carious
lesions. Acta Odontol Scand 2005;63:26–30.
39. Bamzahim M, Shi XQ, Angmar-Mansson B: Secondary caries detection by Diagnodent and radiography: a
comparative in vitro study. Acta Odontol Scand 2004;62:61–64.
40. Bamzahim M., Shi X-Q, Angmar, Mansson B. Detecţia cariilor ocluzale si cuantificarea prin DIAGNOdent si
Monitorul de detectare a cariilor: comparaţie in vitro. Acta Odontal Scand 2002, 60:360-364
41. Banerjee A, Gilmour A, Kidd E, Watson T. Relationship between Streptococcus mutans and the
autofluorescence of carious dentin. Am J Dent 2004; 17: 233–236.
42. Banerjee A, Watson TF, Kidd EA. Dentine caries excavation: a review of current clinical techniques. Br Dent J
2000; 188: 476–482.
43. Banting DW: Diagnosis and prediction of root caries. Adv Dent Res 1993;7:80–86.
44. Banting DW: The diagnosis of root caries. J Dent Educ 2001;65:991–996.
45. Barja-Fidaigo F, Maroun S, de Oliveira BH.: Effectiveness of a glass ionomer cement used as a pit and sealant
in recently erupted permanent first molars. J Dent Child (Chic). 2009 Jan-Apr;76 (l):34-40.
46. Baumann M.A.: A new approach to demonstration of root canal anatomy. J Dent Educ. 2004; 58, 704-708.
47. Bavram M, Ozer M, Arici S.: Effects of first molar extraction on third molar angulation and eruption space.
Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2009 Feb;107(2):14-20.
48. Beer R., Baumann M.A., Kim S.: Color Atlas of Dental Medicine. Endodontology. Anatomy 46-59, Thieme,
Stuttgard, New York 2000.
49. Beighton D, Lynch E, Heath MR: A microbiological study of primary root caries lesions with different
treatment needs. J Dent Res 1993;63:623–629.
50. Bergman G, Lindén LA: The action of the explorer on incipient caries. Svensk Tandläkare Tidsskrift
1969;62:629–634.
51. Berkey CS, Douglass CW, Valachovic RW, Chauncey HH: Longitudinal radiographic analysis of carious lesion
progression. Community Dent Oral Epidemiol 1988;16:83–90.
52. Berman DS, Slack GL: Susceptibility of tooth surfaces to carious attack: a longitudinal study. Br Dent J
1973;134:135–139.
53. Berry HM Jr: Cervical burnout and Mach band: two shadows of doubt in radiologic interpretation of carious
lesions. J Am Dent Assoc 1983;106:622–625.
59
54. Bellizzi K., Hartwell G.: Evaluating the maxillary premolar with three canals for endodontic therapy. 1991,
Journal of Endodontics, 7: 521-527.
55. Borovschii Е.В., Иванов В.С., Максимовский Ю.М., Максимовская Л.Н. Терапевтическая стоматология.
Мoscva, 1998 г .
56. Borovschii, Е.В. Кариес зубов: препарирование и пломбирование.: АО "Стоматология", 2001. 140- 144.
57. Braun A, Frentzen M, Nolden R. Effects of tooth cleaning on laser fluorescence measurements of the tooth
surface. Dtsch Zahnarztl Z 1999; 54: 195–197.
58. Braun A, Graefen O, Frentzen M, Nolden R. Comparative study of conventional caries diagnosis versus laser
fluorescence measurements. Dtsch Zahna¨rztl Z 2000; 55: 248–251.
59. Braun A, Krause F, Jepsen S. The influence of the calibration mode of a laser fluorescence device on caries
detection. Caries Res 2005; 39: 144–149.
60. Brunette DM. Critical thinking: understanding and evaluating dental research. London: Quintessence
Pub.Co.1996
61. Carlos JP, Gittelsohn AM: Longitudinal studies of the natural history of caries. II. A life-table study of caries
incidence in the permanent teeth. Arch Oral Biol 1965;10:739–751.
62. Carvalho JC, Ekstrand KR, Thylstrup A: Dental plaque and caries on occlusal surfaces of first permanent
molars in relation to stage of eruption. J Dent Res 1989;68:773–779.
63. Carvalho JC, Ekstrand KR, Thylstrup A: Results after 1 year of non-operative occlusal caries treatment of
erupting permanent first molars. Community Dent Oral Epidemiol 1991;19:23–28.
64. Carvalho J.C., Ekstrand K., Thylstrup A.: Result after 1 year of non operative oclusal caries treatment of
erupting permanent first molars. Community Dent. Oral Epidemial 1991; 19: 23-28.
65. Cheng R.B, Tao W, Zhang Y, Cheng M, Li Y.: Analysis of the first permanent molar caries epidemiological
investigation in area of northeast China. Hua Xi Kou Qiang Yi Xue Za Zhi. 2008 Feb; 26 (l):73-6. Dumitru D.V.
Morfologie Dentarã curs București 2003 : 96-109.
66. Chesters RK, Pitts NB., Matuliene G, Kvedariene A, Huntington E, Bendinskaite R, Balciuniene I, Matheson J,
Savage D. Milerience J: An abbreviated caries clinical trial design validated over 24 months. J Dent Res
2002;81:637–640.
67. Chestnutt IG, Schafer F, Jacobson AP, Stephen KW:Incremental susceptibility of individual tooth surfaces to
dental caries in Scottish adolescents. Community Dent Oral Epidemiol 1996;24:11–16.
68. Christensen RP, Ploeger BJ, Palmer TM. The role of pit-and-fissure discoloration in caries assessment.
Compend Contin Educ Dent. 2001 Nov;22(11A):996-1002, 1004-7.
69. Costa A.M, Paula L.M, Bezerra A.C. Use of Diagnodent for diagnosis of non-cavitated occlusal dentin caries. J
Appl Oral Sci. 2008 Feb;16(1):18-23.
70. Da Silva Neto JN, dos Santos RL, Sampaio MCC, Sampaio FC, Passo IA. Radiographic Diagnosis of Incipient
Proximal Caries: An Ex-Vivo Study Braz Dent J (2008) 19(2): 97-102.
71. Danilă Ioan: Dentistică preventivă.Ed.Didactică și Pedagogică, București,2005.
72. De Josselin de Jong E, Sundstrom F, Westerling H, Tranaeus S, ten Bosch JJ, Angmar-Mansson B: A new
method for in vivo quantification of changes in initial enamel caries with laser fluorescence. Caries Res 1995;29:2–
7.
73. De Vries HC, Ruiken HM, Konig KG, Van‟t Hof MA. Radiographic versus clinical diagnosis of approximal
caries lesions. Caries Res 1990;24:364-370.
74. Derek J.Moore, Nairn HF Wilson. A review of modern non-invasive systems for caries detection. CPD
Dentistry 2001; 2 (3): 86-9.
75. Donnan M.F, Ball I.A. A double-blind clinical trial to determine the importance of pumice prophylaxis on
fissure sealant retention. Br Dent J 1988;165:283-6.
76. Domejean-Orliaguet S, Tubert-Jeannin S, Riordan PJ, Espelid I, Tveit AB: French dentists‟ restorative treatment
decisions. Oral Health Prev Dent 2004;2: 125–131.
77. Downer MC. Concurrent validity of an epidemiological diagnostic system for caries with the histological
appearance of extracted teeth as validating criterion. Caries Research 1975;9:231–46.
78. Downer MC. Validation of methods used in dental caries diagnosis.Int Dent J 1989; 39(4):241-6.
79. Downer MC. Validation of methods used in dental caries diagnosis.Int Dent J 1989; 39(4):241-6.
60
80. Dummer PM, Oliver SJ, Hicks R, Kindon A, Addy M, Shaw WC: Factors influencing the initiation of carious
lesions in specific tooth surfaces over a 4-year period in children between the ages of 11–12 years and 15–16 years.
J Dent 1990;18:190–197.
81. Dunn G.&Everitt BS. Clinical biostatistics- an introduction to evidence-based medicine; Edward Arnold; 1995
82. Eberhard J., Hartman B, Lenhard M, Mayer T, Kocher T, Eickholz P. Digital subtraction radiography for
monitoring dental demineralization. An in vitro study. Caries Res. 2000 May-Jun;34(3):219-24
83. Editorial: Oral health: prevention is key. Lancet 2009;373:1. G.V. A. ToppingDental Health Services and
Research Unit, University of Dundee Mackenzie Building, Kirsty Semple Way, Dundee DD2 4BF (UK)
84. Eggertsson H, Gudmundsdottir H, Agustsdottir H, Arnadottir IB, Eliasson ST, Saemundsson SR, Jonsson SH,
Holbrook WP: Visual (ICDAS I) and radiographic detection of approximal caries in a national oral health survey
(abstract 67). Caries Res 2007;41:292.
85. Ekstrand K, Qvist V, Thylstrup A: Light microscope study of the effect of probing in occlusal surfaces. Caries
Res 1987;21:363–374.
86. Ekstrand KR, Björndal L: Structural analyses of plaque and caries in relation to the morphology of the groove-
fossa system on erupting mandibular third molars. Caries Res 1997;31:336–348.
87. Ekstrand KR, Bruun G, Bruun M: Plaque and gingival status as indicators for caries progression on approximal
surfaces. Caries Res 1998;32:41–45.
88. Ekstrand KR, Christiansen J, Christiansen ME:Time and duration of eruption of first and second permanent
molars: a longitudinal investigation. Community Dent Oral Epidemiol 2003;31:344–350.
89. Ekstrand KR, Kuzmina I, Bjorndal L, Thylstrup A: Relationship between external and histologic features of
progressive stages of caries in the occlusal fossa. Caries Res 1995;29:243–250.
90. Ekstrand KR, Kuzmina IN, Kuzmina E, Christiansen ME: Two and a half-year outcome of caries-preventive
programs offered to groups of children in the Solntsevsky district of Moscow. Caries Res 2000; 34:8–19.
91. Ekstrand KR, Martignon S, Pedersen PH:Development and evaluation of two root caries controlling
programmes for home-based frail people older than 75. Gerodontology 2008;25:67–75.
92. Ekstrand KR, Martignon S, Ricketts DJ, Qvist V: Detection and activity assessment of primary coronal caries
lesions: a methodologic study. Oper Dent 2007;32:225–235.
93. Ekstrand KR, Ricketts DN, Kidd EA: Occlusal caries: pathology, diagnosis and logical management. Dent
Update 2001;28:380–387.
94. Ekstrand K.R., Ricketts D.N., Kidd E.A., Qvist V., Schou S.: Detection, diagnosing, monitoring and logical
treatment of occlusal caries in relation to lesion activity and severity: an in vivo examination with histological
validation. Caries Res. 1998; 32 (4):247-54.
95. Ekstrand K, Qvist V, Thylstrup A. Light microscope study of the effect of probing in occlusal surfaces. Caries
Res 1987; 21(4):368-74.
96. Ekstrand KR, Ricketts DN, Kidd EA. Reproducibility and accuracy of three methods for assessment of
demineralization depth on the occlusal surface: an in vitro examination. Caries Research 1997; 31: 1224-1231.
97. Elfrink ME, Veerkamp JS, Kalsbeek H: Caries pattern in primary molars in Dutch 5-year-old children. Eur Arch
Paediatr Dent 2006;7:236–240.
98. Ellis SG: Incomplete tooth fracture – proposal for a new definition. Br Dent J 2001;190:424–428.
99. Ellwood R, Cortes DF: In vitro assessment of methods of applying the electrical caries monitor for the detection
of occlusal caries. Caries Res 2004;38:45–53.
100. Espelid I, Mejàre I, Weerheijm K: EAPD guidelines for use of radiographs in children. Eur J Paediatr Dent
2003;4:40–48.
101. Espelid I, Tveit AB, Fjelltveit A: Variations among dentists in radiographic detection of occlusal caries.
Caries Res 1994;28:169–175.
102. Espelid I, Tveit AB. Clinical and radiographic assessment of approximal carious lesions. Acta Odontol
Scand 1986;44:31-37.
103. European Communities: European guidelines for radiation protection in dental radiology (issue 136). 2004.
http://www.europa.eu.int (accessed December 23, 2008).
104. Evans RW, Pakdaman A, Dennison PJ, Howe ELC: The Caries Management System: an evidence-based
preventive strategy for dental practitioners – application for adults. Aust Dent J 2008;53:83–92.
61
105. Everitt BS. Statistical methods for medical investigators. London; Edward Arnold; 1989.
106. Featherstone JD. The caries balance: the basis for caries management by risk assessment. Oral Health Prev
Dent 2004; 2: 259-264.
107. Feigal R.J. Sealants and preventive restorations: Review of effectiveness and clinical changes for
improvement. Pediatr Dent 1998;20:85-92.
108. Feigal R.J, Musherure P, Gillespie B, Levy-Polack M, Quelhas I, Hebling J. Improved sealant retention with
bonding agents: A clinical study of two-bottle and single-bottle systems. J Dent Res 2000;79:1850-6.
109. Fejerskov O. Concepts of dental caries and their consequences for understanding the disease. Community
Dent Oral Epidemiol. 1997; 25: 5-12.
110. Fejerskov O, Luan WM, Nyvad B, Budtz-Jørgensen E, Holm-Pedersen P: Active and inactive root surface
caries lesions in a selected group of 60- to 80-year-old Danes. Caries Res 1991;25:385–391.
111. Fejerskov O, Nyvad B, Kidd EAM: Pathology of dental caries; in Fejerskov O, Kidd EAM (eds):Dental
Caries: The Disease and Its Clinical Management, ed 2. Oxford, Blackwell Munksgaard, 2008, pp19–48.
112. Fejerskov O, Nyvad B: Dental caries in the aging individual; in Holm-Pedersen P, Löe H (eds): Textbook of
Geriatric Dentistry. Munksgaard, Copen hagen, 1996, pp 338–372.
113. Fejerskov O, Thylstrup A: Different concepts of dental caries and their implications; in Thylstrup A,
Fejerskov O (eds): Textbook of Clinical Cariology. Copenhagen, Munksgaard, 1994, pp 209–217.
114. Fejerskov O: Changing paradigms in concepts on dental caries: consequences for oral health care. Caries Res
2004;38:182–191.
115. Feng Y, Yin W, Hu D, Zhang YP, Ellwood RP, Pretty IA: Assessment of autofluorescence to detect the
remineralization capabilities of sodium fluoride, monofluorophosphate and non-fluoride dentifrices: a single-blind
cluster randomized trial. Caries Res 2007;41:358–364.
116. Ferreira Zandona AG, Analoui M, Beiswanger BB, Isaacs RL, Kafrawy AH, Eckert GJ. An in vitro
comparison between laser fluorescence and visual examination for small carious lesions. Caries Res 1992; 26 (1):
59-64.
117. Forss H, Saarni U.M, Seppo L. Comparison of glass-ionomer and resinbased fissure sealants: A 2-year
clinical trial. Community Dent Oral Epidemiol 1994;22:21-4.
118. Francescut P, Lussi A. Correlation between fissure discoloration, Diagnodent measurements, and caries
depth: an in vitro study. Pediatr Dent. 2003;25(6):559-64.
119. Francescut P, Zimmerli B, Lussi A: Influence of different storage methods on laser fluorescence values: a
two-year study. Caries Res 2006;40:181–185.
120. Fusayama T. Clinical guide for removing caries using a caries-detecting solution. Quintessence Int 1988, 19,
397-401.
121. Fyffe HE, Deery C, Nugent ZJ, Nuttall NM, Pitts NB: In vitro validity of the Dundee Selectable Threshold
Method for caries diagnosis (DSTM). Community Dent Oral Epidemiol 2000;28:52–58.
122. Fyffe HE, Deery CH, Nugent ZJ, Nuttall NM, Pitts NB: Effect of diagnostic threshold on the validity and
reliability of epidemiological caries diagnosis using the Dundee Selectable Threshold Method for caries diagnosis
(DSTM). Community Dent Oral Epidemiol.2000;28:42–51.
123. Gandini M, Vertuan V, Davis J.M. A comparative study between visiblelight-activated and autopolymerizing
sealants in relation to retention. ASDC J Dent Child 1991;58:297-9.
124. Ghiorghe C.A. Elemente de cariologie, Editura PIM, Iasi 2008,68-81.
125. Ghiorghe A, Iovan G, Pancu G, Stoleriu S, C.Topoliceanu, S.Andrian Ozone therapy in acute dental caries
Bulletin of the International Scientific Surgical Association, 2009 4(1):116-117.
126. Glazer AN. High-yield biostatistics. Baltimore: Williams&Wilkins; 1995.
127. Goga R., Chandler N.P., Love R.M.: Clarity and diagnostic quality of digitized convenţional intraoral
radiographs. Dentomaxillofac Radiol. 2004 Mar; 33(2):103-7.
128. Green D.: Double canals in single roots. Oral Surg, Oral Med, Oral Pathol. 1993, 35: 689-696.
129. Gwinnett A.J. Scientific rationale for sealant use and technical aspects of application. J Dent Educ
1984;48:56-9.
130. Iliescu A., Gafar M. Cariologie şi Odontologie Restaurativă. Editura Medicală Bucureşti, 2001.
62
131. AF, DeSchepper E, Ando M, Stookey GK. In vitro studies of laser fluorescence for detection and
quantification of mineral loss from dental caries. Adv Dent Res 1997; 11(4):507-14.
132. Hanna M. Alwas-Danowska, Alphons J.M. Plasschaert, Stanislaw Suliborski, Emiel H. Verdonschot
Reliability and validity issues of laser fluorescence measure: in occlusal caries diagnosis; 27 August 2002.
133. Harty F.J.: Endodontics in Clinical Practice,1990; Butterworth, London, 214-218.
134. Herle G.P, Joseph T, Varma B, Jayanthi M. Comparative evaluation of glass ionomer and resin based fissure
sealant using noninvasive and invasive techniques: A SEM and microleakage study. J Indian Soc Pedod Prev Dent
2004;22:56-62.
135. Holmen L, Thylstrup A, Artun J. Clinical and histological features observed during arrestment of active
enamel carious lesions in vivo. Caries Res 1987; 21: 546-554.
136. Honkala S., Honkala E., Rimpela A., Vikat A.: Oral hygiene instructions and dietary sugar advice received
by adolescents in 1989 and 1997. Community Dent Oral Epidemiol 2002: 30:124-32.
137. Huysmans MC, Longbottom C, Pitts N. Electrical methods in occlusal caries diagnosis: an in vitro
comparison with visual inspection and bite-wing radiography.Caries Res 1998; 32(5):3-9.
138. Huth KC, Neuhaus KW, Gygax M, Bücher K, Crispin A, Paschos E, Hickel R, Lussi A. Clinical
performance of a new laser fluorescence device for detection of occlusal caries lesions in permanent molars. J
Dent. 2008 Dec;36(12):10,33-40.
139. Hume WR: Need for change in dental caries diagnosis; in Stookey GK (ed): Early Detection of Dental
Caries: Proceedings of the 1st Annual Indiana Conference. Indianapolis, Indiana University School of Dentistry,
1996, pp 1–10.
140. Huth KC, Neuhaus KW, Gygax M, Bucher K, Crispin A, Paschos E, Hickel R, Lussi A: Clinical
performance of a new laser fluorescence device for detection of occlusal caries lesions in permanent molars. J Dent
2008;36:1033–1040.
141. Huysmans MCDNJM, Kühnisch J, ten Bosch JJ: Reproducibility of electrical caries measurements: a
technical problem? Caries Res 2005;39:403–410.
142. Huysmans MCDNJM, Longbottom C, Pitts NB, Los P, Bruce PG: Impedance spectroscopy of teeth with and
without approximal carious lesions – an in vitro study. J Dent Res 1996;75:1871–1878.
143. Huysmans MCDNJM: Electrical measurements for early caries detection; in Stookey GK (ed): Early
Detection of Caries II. Proceedings of the 4th Annual Indiana Conference. Indianapolis, Indiana School of
Dentistry, 2000, pp 123–142.
144. Iain A. Pretty, Gerardo Maupomé. A closer look at diagnosis in clinical dental practice: Part 1. Reliability,
validity, specificity and sensitivity of diagnostic procedures. J.Can.Dent.Assoc.2004;70(4): 252-255.
145. International Caries Detection and Assessment System (ICDAS). www.icdas.org/.
146. Iovan Gianina: Diagnosis and Managment of patients with High Caries Activity. Ed.Apolonia, Iași. 2002.
147. Iovan Gianina, Dănilă Ioan, Caba Mihai, Stoleriu Simona, Pancu Galina, Ghiorghe Angela, Andrian Sorin
Evaluarea inchiderii marginale a restaurarilor cu materiale pe baza de rasini dupa stocarea in mediu lichid UMF
”Gr.T. Popa” Iaşi Al II-lea Congres Internaţional al ADRE, Iaşi, 27.04-1.05.2010.
148. Iovan G., I.Dănilă, M.Caba, S.Stoleriu, G.Pancu, S.Andrian The influence of water adsorbtion on cervical
leakage of restorations with nanohybrid composite resin Bulletin of the International Scientific Surgical
Association,2009,4(1):67-69.
149. Jonsson T. Arnlaugsson S., Saemundsson S.R Magnusson T.E.:Development of occlusal traits and dental
arch space from adolescence to adulthood: a 25-year follow-up study of 245 untreated subjects. Am J Orthod
Dentofacial Orthop. 2009 Apr;135(4):456-62.
150. Iovan Gianina. Diagnosis and Management of Patients with High Caries Activity. Ed.Apollonia.2002
151. Ismail AI, Brodeur JM, Cagnon P, Payette M, Picard D, Hamalian T, Olivier M, Eastwood BJ: Prevalence of
non-cavitated and cavitated carious lesions in a random sample of 7–9-year old schoolchildren in Montreal,
Quebec. Community Dent Oral Epidemiol 1992;22:250–255.
152. Ismail AI, Sohn W, Tellez M, Amaya A, Sen A, Hasson H, et al: The International Caries Detection and
Assessment System (ICDAS): an integrated system for measuring dental caries. Community Dent Oral Epidemiol
2007;35:170–78.
63
153. Ismail AI, Sohn W, Tellez M, Amaya A, Sen A, Hasson H, Pitts NB: Reliability of the International Caries
Detection and Assessment System (ICDAS): an integrated system for measuring dental caries. Community Dent
Oral Epidemiol 2007;35:170–178.
154. Ismail AI: Visual and visuo-tactile detection of dental caries. J Dent Res 2004;83(spec No C):C56–66.
155. Iwaku M., Inokoshi S., Hosoda H., Fusayama T. Conservative dentistry with a caries detector and a
chemically adhesive composite. Br.Dent.J. ; 1983 155, 19-22.
156. Jablonski-Momeni A, Stachniss V, Ricketts DN, Heinzel-Gutenbrunner M: Reproducibility and accuracy of
the ICDAS-II for detection of occlusal caries in vitro. Caries Res 2008;42:79–87.
157. Jablonski-Momeni A, Stachniss V, Ricketts DN, Heinzel-Gutenbrunner M, Pieper K: Reproducibility and
accuracy of the ICDAS-II for detection of occlusal caries in vitro. Caries Res 2008;42:79–87.
158. Johnsen DC, Bhat M, Kim MT, Hagman FT, Allee LM, Creedon RL, Easley MW: Caries levels and patterns
in head start children in fluoridated and nonfluoridated, urban and non-urban sites in Ohio, USA. Community Dent
Oral Epidemiol 1986;14:206–210.
159. Johnsen DC, Schubot D, Bhat M, Jones PK: Caries pattern identification in primary dentition: a comparison
of clinician assignment and clinical analysis groupings. Pediatr Dent 1993;15:113–115.
160. Joyston-Bechal S., Kidd EA., Allan R., Howe L., Smith SR. Use of a caries detector dye in cavity
preparation in vivo. Caries Res. 1989,23: 109.
161. Kam Chan, Siu-Chun Yew, Shou-Yee Chao: Mandibular premolar with three root canals. International
Endodontic Journal, 2002.25: 261-264.
162. Karlzen-Reuterving G, van Dijken J.W. A three-year follow-up of glass ionomer cement and resin fissure
sealants. ASDC J Dent Child 1995;62:108-10.
163. Karlsson L, Angmar-Mansson B, Tranaeus S. Infrared fluorescence measurements- the influence of
calibration frequency on longitudinal in vitro measurements with Kavo DIAGNOdent. Acta Stomatolgica Naissi
2004; 45: 187-197.
164. Khan E.A, Tyndall D.A, Caplan D.: Extraoral imaging for proximal caries detection: Bitewings vs
scanogram. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2004 Dec; 98(6):730-7.
165. Kidd E.A, Smith B.G, Pickard H.M. Pickard's manual of operative dentistry. 6 th ed. Oxford University Press;
1990.
166. Kielbassa AM, Paris S, Lussi A, et al. Evaluation of cavitations in proximal caries lesions at various
magnification levels in vitro. J Dent. 2006;34:817-822.
167. Kidd EA, Banerjee A, Ferrier S, Longbottom C, Nugent Z. Relationships between a clinical-visual scoring
system and two histological techniques: a laboratory study on occlusal and approximal carious lesions. Caries Res
2003;37:125-129.
168. Kidd EA, Ricketts DN, Beighton D. Criteria for caries removal at the enamel-dentine junction: a clinical and
microbiological study. Br Dent J 1996; 180: 287–291.
169. Kidd EAM, Joyston BS, Beighton D: Diagnosis of secondary caries: a laboratory study. Br Dent J 1994;
176:135–139.
170. Kidd EAM, Joyston BS, Beighton D: Marginal ditching and staining as a predictor of secondary caries
around amalgam restorations: a clinical and microbiological study. J Dent Res 1995;74:1206–1211.
171. Kidd EAM: Caries diagnosis within restored teeth; in Anusavice KJ (ed): Quality Evaluation of Dental
Restorations: Criteria for Placement and Replacement. Chicago, Quintessence Publishing, 1989, pp 111–123.
172. Kidd EAM: Caries diagnosis within restored teeth. Oper Dent 1989;14:149–158.
173. Kilpatrick N.M., Neumann A.: Durability of amalgam in the restoration of class II cavities in primary
inolars: a systematic review of the literature. Eur Arch Paediatr Dent. 2007 Mar:8(l):5-13.
174. Kingman A: Statistical issues in risk models for caries; in Bader JD (ed): Risk Assessment in Dentistry.
Chapel Hill, University of North Carolina Dental Ecology, 1990, pp 193–200
175. Kondeva V., Kukleva M. Petrova S, Stoikova M.: Occlusal caries of permanent molars of children-role of
occlusal morphology. Stomatologiia (Mosk). 2008;87(6):56-62.
176. Kondeva V.K., Kukleva M.T., Petrova S.G. Mileva S.P.: Dynamics of occlusal caries in permanent molars
and premolars in children aged 7 to 14 years. Folia Med (Plovdiv). 2008 Jul-Sep; 50 (3):58-64.
64
177. Komatsu H, Shimokobe H, Kawakami S, Yoshimura M. Caries-preventive effect of glass ionomer sealant
reapplication: Study presents three-year results. J Am Dent Assoc 1994;125:543-9.
178. Kuhnisch J., Berger S., Goddon T., Senkel H., Pitts N., Heinrich-Weltzien R.: Occlusal caries detection in
permanent molars according to WHO basic methods, ICDAS II and laser fluorescence measurements. Community
Dent Oral Epidemiol. 2008 Dec; 36 (6); 475-84.
179. König K, Flemming G, Hibst R: Laser-induced autofluorescence spectroscopy of dental caries. Cell Mol Biol
(Noisy-le-Grand) 1998;44:1293–3000.
180. Kotsanos N, Darling AI. Influence of posteruptive age of enamel on its susceptibility to artificial caries.
Caries Res 1991;25:241–250.
181. Koulourides T, Sims RM: Artificial caries studied with intermittent demineralizing and mineralizing
treatments of teeth. Ala J Med Sci 1967;4:282–288.
182. Koulourides T: Implications of remineralization in the treatment of dental caries. Higashi Nippon Dental
Journal 1986;5:1–20.
183. Krause F, Braun A, Eberhard J, Jepsen S. Laser fluorescence measurements compared to electrical resistance
of residual dentine in excavated cavities in vivo. Caries Res 2007; 41: 135–140.
184. Krause F, Braun A, Frentzen M: The possibility of detecting subgingival calculus by laser-fluorescence in
vitro. Lasers Med Sci 2003;18:32–35.
185. Kuhnisch J, Berger S, Goddon I, Senkel H, Pitts N, Heinrich-Weltzien R: Occlusal caries detection in
permanent molars according to WHO basic methods, ICDAS II and laser fluorescence measurements. Community
Dent Oral Epidemiol 2008;36:475–484.
186. Kulild J.C., Peters D.D.: Incidence and configuration of canal systems in the root of maxillary first and
second molars. J Endodont 1990,16: 311.
187. Lăcătușu St. Caria dentară explozivă Ed.Cronica, Iasi,1996.
188. Lăcătușu St.,Ghiorghe A., Iovan G.Andrian S. Posibilităti de diagnostic al cariilor fisurale.Rev. Medicina
stomatologica, Iasi, nr.3.iunie 1997:16-20.
189. Lăcătuşu St., S. Andrian, G. Iovan, G. Pancu, C. Topoliceanu, B. Vâscu, A. Pădurariu Argumente clinice şi
morfo-patologice în favoarea tratamentelor conservatoare şi minim invazive ale cariilor dentare.Volum „Zilele
Facultăţii de Medicină Dentară. Ediţia a IX-a. Ed. „Gr. T. Popa”. 2005.
190. Lăcătuşu St. Caria dentară-problemele mineralizării- Ed.Junimea Iaşi 1998
191. Lăcătuşu St., Frâncu L., Frâncu D.L. Clinical and morphological aspects of remineralisation of non-cavity
decay from zone- Vol.rez.- Congres Academy of operative Dentistry European Section- 19 oct.2001.
192. Lagerweij M, van der Veen M, Ando M, Lukantsova L, Stookey G: The validity and repeatability of three
light-induced fluorescence systems: an in vitro study. Caries Res 1999;33:220–226.
193. Landis JR, Koch GG. An application of hierarchical Kappatype statistics in the assessment of majority
agreement among multiple observers. Biometrics 1977;33:363–74.
194. Larsen MJ, Bruun C: Enamel/saliva – inorganic chemical reactions; in Thylstrup A, Fejerskov O (eds):
Textbook of Cariology. Copenhagen, Munksgaard, 1986, pp 181–203.
195. Larsen MJ: Enamel Solubility, Caries and Erosions; thesis, Aarhus Royal Dental College, 1975.
196. Last JM: A Dictionary of Epidemiology, ed 4. New York, Oxford University Press, 2001.
197. Lazarchik DA, Firestone AR, Heaven TJ, Filler SJ, Lussi A: Radiographic evaluation of occlusal caries:
effect of training and experience. Caries Res 1995; 29:355–358.
198. Leake JL: Clinical decision-making for caries management in root caries. J Dent Educ 2001;65:1147–1153.
199. Lennon AM, Buchalla W, Switalski L, Stookey GK: Residual caries detection using visible fluorescence.
Caries Res 2002;36:315–319.
200. Leroy R., Cecere S. Lesaffre E., Declerck D.: Caries experience in primary molars and its impact on the
variability in permanent tooth emergence sequences. J Dent. 2009 Nov; 37 (II):865-71.
201. Leskinen K., Salo S., Suni J., Larmas M.: Comparison of dental health in sealed and non-sealed first
permanent molars: 7 years follow-up in practice-based dentistry. J Dent. 2008 Jan; 36 (l):27-32.
202. Lennon AM, Buchalla W, Switalski L, Stookey GK: Residual caries detection using visible fluorescence.
Caries Res 2002;36:315–319.
65
203. Loesche WJ, Eklund S, Earnest R, Burt B:Longitudinal investigation of bacteriology of human fissure decay:
epidemiological studies in molars shortly after eruption. Infect Immun 1984;46:765–772.
204. Loesche WJ, Svanberg ML, Pape HR: Intraoral transmission of Streptococcus mutans by a dental explorer. J
Dent Res 1979;58:1765–1770.
205. Longbottom C, Huysmans MCDNJM, Pitts NB, Los P, Bruce PG: Detection of dental decay and its extent
using AC impedance spectroscopy. Nat Med 1996;2:235–237.
206. Longbottom C, Huysmans MCDNJM: Electrical measurements for use in clinical trials. J Dent Res
2004;83(spec iss C):76–79.
207. Longbottom C, Pitts NB: An initial comparison between endoscopic and conventional methods of caries
diagnosis. Quintessence Int 1990;21:531–540.
208. Lunder N, Fehr FR von der. Approximal cavitation related to bite-wing image and caries activity in
adolescents. Caries Res 1996;30:143-147.
209. Lussi A, Firestone A, Schoenberg V, Hotz P, Stich H. In vivo diagnosis of fissure caries using a new
electrical resistance monitor. Caries Research 1995;29:81–7.
210. Lussi A, Francescut P. Performance of conventional and new methods for the detection of occlusal caries in
deciduous teeth. Caries Res. 2003;37(1):2-7.
211. Lussi A, Hack A, Hug I, Heckenberger H, Megert B, Stich H. Detection of approximal caries with a new
laser fluorescence device. Caries Res 2006; 40: 97–103.
212. Lussi A, Hellwig E. Performance of a new laser fluorescence device for the detection of occlusal caries in
vitro. J Dent 2006; 34: 467–471.
213. Lussi A, Hibst R, Paulus R. DIAGNOdent: an optical method for caries detection. Journal of Dental
Research 2004;83: C80–C3.
214. Lussi A, Imwinkelried S, Pitts N, Longbottom C, Reich E: Performance and reproducibility of a laser
fluorescence system for detection of occlusal caries in vitro. Caries Res 1999;33:261–266.
215. Lussi A, Longbottom C, Gygax M, Braig F. Influence of professional cleaning and drying of occlusal
surfaces on laser fluorescence in vivo. Caries Res 2005; 39: 284–286.
216. Lussi A, Megert B, Longbottom C, Reich E, Francescut P: Clinical performance of a laser fluorescence
device for detection of occlusal caries lesions. Eur J Oral Sci 2001;109:14–19.
217. Lussi A, Reich E: The influence of toothpastes and prophylaxis pastes on fluorescence measurements for
caries detection in vitro. Eur J Oral Sci 2005;113:141–144.
218. Lussi A, Zimmerli B, Hellwig E, Jaeggi T: Influence of the condition of the adjacent tooth surface on
fluorescence measurements for the detection of approximal caries. Eur J Oral Sci 2006;114:478–482.
219. Lussi A: Validity of diagnostic and treatment decisions of fissure caries. Caries Res 1991;25:296–303.
220. Lussi A. Comparison of different methods for the diagnosis of fissure caries without cavitation. Caries Res
1993; 27(5):409-16.
221. Lynch E, Beighton D: A comparison of primary root caries lesions classified according to colour. Caries Res
1994;28:233–239.
222. Lygidakis N.A, Oulis K.I. A comparison of Fluoroshield with Delton fissure sealant: Four year results.
Pediatr Dent 1999;21:429-31.
223. Maria Vataman, I.Ichim, Mihaela Sălceanu, Cristina Ungureanu Corelaţii între prepararea manuală şi
neconvenţională a canalelor radiculare şi statusul dentinei parietale. Medicina Stomatologică, 2002; 6(4): 38-
41.
224. Maria Vataman Periapical abcess on a vital tooth - a case report. Publicată (rez.) în Timişoara Medical
Journal, 2003;53:65.
225. Maria Vataman, I.Ichim, Mihaela Sălceanu, Eugenia Patraş, Anca Melian,T.Hamburda Importanţa unor
repere anatomo-clinice în asigurarea sigilării apicale Medicina Stomatologică (Supliment), 2003,7(1):280-285.
226. Maria Vataman, Georgeta Grosu, I.Ichim, Mihaela Sălceanu, Eugenia Patraş, T.Hamburda, Anca Melian
Cercetări privind eficienţa unor substanţe medicamentoase în terapia endodontică. Medicina Stomatologică
2003; 7(4): 551-554.
227. Maria Vataman Concepte clinice şi biologice actuale privind medicaţia intracanalară Revista Medico-
chirurgicală (Supliment), 2003;107(4): 231- 234.
66
228. Mertz-Fairhurst E.J, Della-Giustina V.E, Brooks J.E, Williams J.E, Fairhurst C.W. A comparative study of
two pit and fissure sealants: Results after 4 1/2years in Augusta, Ga. J Am Dent Assoc 1981;103:235-8.
229. Mertz-Fairhurst E.J, Fairhurst C.W, Williams J.E, Della-Giustina V.E, Brooks J.D. A comparative clinical
study of two pit and fissure sealants: Six-year results in Augusta, Ga. J Am Dent Assoc 1982;105:237-9.
230. Messer L.B, Calache H, Morgan M.V. The retention of pit and fissure sealants placed in primary school
children by Dental Health Services, Victoria. Aust Dent J 1997;42:233-9.
231. Mejàre I, Mjor A. Glass ionomer and resin-based fissure sealants: A clinical study. Scand J Dent Res
1990;98:345-50 .
232. Mizrahi E. Enamel demineralisation following orthodontic treatment. Am J Orthod Dentofac Orthop
1982;82:62-7.
233. National Collaborating Centre for Acute Care, National Institute for Clinical Excellence (NICE): Dental
Recall – Recall Interval between Routine Dental Examinations: Methods, Evidence and Guidance. London, Royal
College of Surgeons of England, 2004, p 118.
234. Newbrun E. Cariology. 3rd edn. Chicago: Quintessence, 1989:29-61.
235. Nogueira RD, Alves AC, Napimoga MH, Smith DJ, Mattos-Graner RO: Characterization of salivary
immunoglobulin A responses in children heavily exposed to the oral bacterium Streptococcus mutans: influence of
specific antigen recognition in infection. Infect Immun 2005;73:5675–5684.
236. Nyvad B, Fejerskov O, Josephsen K: Organic structures of developmental origin in human surface enamel.
Scand J Dent Res 1988;96:288–292.
237. Nyvad B, Fejerskov O: Active root surface caries converted into active caries as a response to oral
238. Nyvad B, Fejerskov O: Assessing the stage of caries lesion activity on the basis of clinical and
microbiological examination. Community Dent Oral Epidemiol 1997;25:69–75.
239. Nyvad B, Machiulskiene V, Baelum V: Construct and predictive validity of clinical caries diagnostic criteria
assessing lesion activity. J Dent Res 2003;82:117–122.
240. Nyvad B, Machiulskiene V, Baelum V: Reliability of a new caries diagnostic system differentiating between
active and inactive caries lesions. Caries Res 1999;33:252–260.
241. Nyvad B, ten Cate JM, Robinson C: Cariology in the 21st century – state of the art and future perspectives.
Caries Res 2004;38:167–329.
242. Nyvad B. Diagnosis versus detection of caries. Caries Research 2004;38:192–8.
243. O‟Sullivan DM, Tinanoff N: The association of early dental caries patterns with caries incidence in
preschool children. J Public Health Dent 1996;56:81–83.
244. Ouellet A, Hondrum SO, Pietz DM. Detection of occlusal carious lesions. Gen Dent 2002; 50: 346–350.
245. Özer L, Thylstrup A: What is known about caries in relation to restorations as a reason for replacement? A
review. Adv Dent Res 1995;9:394–402.
246. Ozeki M., Zinda K., Matsumoto S., Ohkouchi K., Kobayashi Y., Moriyama T.: Bacteriological Examination
of Fissure Plaques from Seriously Mentally Retarded Adults. Caries Res., 1990; 24:318-316.
247. Pancu G, Stoleriu S, Andrian S, Iovan G, Ghiorghe A, Topoliceanu C, Şt.Lăcătuşu Cariile incipiente cu
localizare proximală-diagnostic precoce şi soluţii terapeutice neinvazive. Revista Medicina Stomatologică a
ASRM, 2008, 1:14-17.
248. Pancu G., Stoleriu S., Andrian S., Ghiorghe A., Topoliceanu C., Pancu I., Lacatusu St. Rolul si importanta
detectorilor de carie in diagnosticul precoce si tratamentul cariilor dentare. (Supliment) Congres International:
Zilele Medicinei Dentare Iesene, Iasi, 13-15 martie 2008.
249. Pancu Galina, Stoleriu Simona, Andrian Sorin, Iovan Gianina, Ghiorghe Angela, Topoliceanu Claudiu,
Pancu Ion, Lacatusu Stefan Study regarding deep remineralization therapy in dental hipersensibility; Chisinau
2008, Revista Medicina stomatologica; 4(9), 19-24.
250. Pancu G., St.Lacatusu, S.Andrian, G.Iovan, S.Stoleriu, A.Ghiorghe C.Topoliceanu, C.Stroici Studiu clinic de
evaluare a posibilitatii de crestere a potentialului remineralizant al salivei si a rezistentei smaltului la atacul acizilor
prin asocierea unui complex de multivitamine si minerale in tratamentul cariei de smalt necavitare, Vol.Medicina
Stomatologica “Eurodentis 2007” Ed.X. Martie 2007.
67
251. Pancu G, Andrian S, Iovan G, Stoleriu S, Ghiorghe A, Pancu I, Topoliceanu C, Șt. Lacatusu Reminaralizarea
profunda-posibilitate neinvaziva in tratamentul leziunilor carioase incipiente. Septembrie 2007; Rev medicina
stomatologica; 4(5):29-31.
252. Pancu Galina, Lăcătuşu St., Andrian S., Iovan Gianina. “Utilizarea membranelor biopolimerice Diplen F în
tratamentul leziunilor incipiente de smalţ de pe suprafeţele netede.” Rev.Med.Stomatologică 2005, 5:12-21.
253. Parner E.T., Heidmann J.M., Vaeth M., Poulsen S.: Surface-speciflc caries incidence in permanent molars in
Danish children. Eur J Oral Sci. 2007 Dec; 115 (6):491-6.
254. Pereira A.C, Pardi V, Basting R.T, Menighim M.C, Pinelli C, Ambrosano G.M, et al. Clinical evaluation of
glass ionomers used as fissure sealants: Twenty-four-month results. ASDC J Dent Child 2001;68:168-74.
255. Peers A, Hill FJ, Mitropoulos CM, Holloway PJ: Validity and reproducibility of clinical examination, fibre-
optic transillumination, and bite-wing radiology for the diagnosis of small approximal carious lesions: an in vitro
study. Caries Res 1993;27:307–311.
256. Penning C, van Amerongen JP, Seef RE, ten Cate JM: Validity of probing for fissure caries diagnosis. Caries
Res 1992;26:445–449.
257. Pereira AC, Verdonschot EH, Huysmans McDnjm. Caries detection methods: can they aid decision making
for invasive sealant treatment? Caries Res 2001; 35: 83–89.
258. Petersen P-E: World Health Organization global policy for improvement of oral health – World Health
Assembly 2007. Int Dent J 2008;58:115 – 121.
259. Petersson LG, Hakestam U, Baigi A, Lynch E. Remineralisation of primary root caries lesions using amine
fluoride rinse and dentifrice twice a day. Am J Dent 2007;20:93–96.
260. Pinelli C, Campos Serra M, de Castro Monteiro Loffredo L. Validity and reproducibility of a laser
fluorescence system for detecting the activity of white-spot lesions on free smooth surfaces in vivo. Caries Res
2002; 36(1):19-24
261. Pitts N: „ICDAS‟ – an international system for caries detection and assessment being developed to facilitate
caries epidemiology, research and appropriate clinical management. Community Dent Health 2004;21:193–198.
262. Pitts NB, Fyffe HE: The effect of varying diagnostic thresholds upon clinical caries data for a low prevalence
group. J Dent Res 1988;67:592–596.
263. Pitts NB, Kidd EA: The prescription and timing of bitewing radiography in the diagnosis and management of
dental caries: contemporary recommendations. Br Dent J 1992;172:225–257.
264. Pitts NB, Longbottom C: Preventive care advised (PCA)/operative care advised (OCA) – categorizing caries
by the management option. Community Dent Oral Epidemiol 1995;23:55–59.
265. Pitts NB, Longbottom C: The use of endoscopically viewed filtered fluorescence for the clinical diagnosis of
carious lesions in dental enamel. Med Sci Res 1987;15:535–536.
266. Pitts NB, Renson CE: Image analysis of bitewing radiographs: a histologically validated comparison with
visual assessments of radiolucency depth in enamel. Br Dent J 1986;160:205–209.
267. Pitts NB, Renson CE: Monitoring the behaviour of posterior approximal carious lesions by image analysis of
serial standardised bitewing radiographs. Br Dent J 1987;162:15–21.
268. Pitts NB, Rimmer PA. An in vivo comparison of radiographic and directly assessed clinical caries status of
posterior approximal surfaces in primary and permanent teeth. Caries Res 1992;26:146-152.
269. Pitts NB, Stamm J: International Consensus Workshop on Caries Clinical Trials (ICW-CCT) final consensus
statements: agreeing where the evidence leads. J Dent Res 2004;83:125–128.
270. Pitts NB: „ICDAS‟ – an international system for caries detection and assessment being developed to facilitate
caries epidemiology, research and appropriate clinical management. Community Dent Health 2004;21:193–198.
271. Pitts NB: Are we ready to move from operative to non-operative/preventive treatment of dental caries in
clinical practice? Caries Res 2004;38:294–304.
272. Pitts NB: Modern concepts of caries measurement. J Dent Res 2004;83(spec iss C):43–47.
273. Pitts NB: The use of bitewing radiographs in the management of dental caries: scientific and practical
considerations. Dentomaxillofac Radiol 1996;25: 5–16.
274. Polo-Cerda M, Romero A, Casabo J, De Juan J: The bronze age burials from Cova dels Blaus (Vall d‟Uixo,
Castello, Spain): an approach to palaeodietary reconstruction through dental pathology, occlusal wear and buccal
microwear patterns. Homo 2007;58:297–307.
68
275. Poulsen VJ: Caries risk children in the Danish Child Dental Service. Scand J Primary Health Care
1987;5:169–175.
276. Pop M., Monea A., Sitaru A., Hănțoiu T., MoneaA. Caracteristici endodontice ale primului molar permanent
superior INFO Medica 2007; 4 (142):16-19.
277. Pope B.D Jr, Garcia-Godoy F, Summitt J.B, Chan D.D. Effectiveness of occlusal fissure cleansing methods
and sealant micromorphology. ASDC J Dent Child 1996;63:175-80.
278. Poulsen S, Beiruti N, Sadat N. A comparison of retention and the effect on caries of fissure sealing with a
glass-ionomer and a resin-based sealant. Community Dent Oral Epidemiol 2001;29:298-301.
279. Quaglio J.M., Sousa M.B., Ardenghi T.M., Mendes F.M., Imparato J.C, Pinheiro S.L.: Association between
clinical parameters and the presence of active caries lesions in first permanent molars. Braz Oral Res. 2006 Oct-
Dec; 20 (4):358-63.
280. Raadal M, Utkilen A.B, Nilsen O.L. Fissure sealing with a light-cured resinreinforced glass-ionomer cement
(Vitrebond) compared with a resin sealant. Int J Pediatr Dent 1995;6:235-9.
281. Ricketts D.N., Kidd E.A., Smith B.G., Wilson R. F.: Clinical and radiographic diagnosis of occlusal caries: a
study in vitro. J Oral Rehabil. 1995 ,Tan;22(l):15-20.
282. Ripa L.W. Occlusal sealants: Rationale and review of clinical trials. Int Dent J 1980;30:127-39.
283. Ripa L.W. Sealants revisited: An update of the effectiveness of pit-and-fissure sealants. Caries Res
1993;27:77-82.
284. Ripa L.W, Cole W.W. Occlusal sealing and caries prevention: Results 12 months after a single application of
adhesive resin. J Dent Res 1970;49:171-3.
285. Rodrigues C.R., Marquezan M., Barroso L.P., Grande R.H., Myaki S.I., Kabakura V., Miyamura A.: Effect
of chlorhexidine-thymol varnish on caries lesion development in first permanent molars. J. Clin. Dent.
2008:19(1):18-21.
286. Rushton V.E., Horner K., Worthington H.V.: Screening panoramic radiography of new adult patients:
diagnostic yield when combined with bitewing radiography and idcntification of selection criteria. Br. Dent J. 2002
Mar 9;192(5):275-9.
287. Sardenberg F., Bonifácio C.C. Braga M.M., Imparato J.C., Mendes F.M.: Evaluation of the dental structure
loss produced during maintenance and replacement of occlusal amalgam restorations. Braz Oral Res. 2008 Jul-Sep;
22 (3):242-6.
288. Serman N.J., Hasselgren G.: The radiographic incidence of multiple root canals in human mandibular
premolars. International Endodontic Journal, 1992, 25:234-237.
289. Shashikiran N.D, Subbareddy V.V, Deshpande A. A clinical comparison of visible light activated unfilled,
fluoride and non-fluoride containing and filled fluoride containing pit and fissure sealants. J Cons Dent 2004;7:70-
6.
290. Simonsen R.J. The clinical effectiveness of a colored pit and fissure sealant at 36 months. J Am Dent Assoc
1981;102:323-7.
291. Simonsen R.J. Pit and fissure sealant: review of the literature. Pediatr Dent 2002;24:393-414.
292. Simonsen R.J. Glass ionomer as fissure sealant: A critical review. J Public Health Dent 1996;56:146-9.
293. Simonsen R.J. Retention and effectiveness of dental sealant after 15 years. J Am Dent Assoc 1991;122:34-42
.
294. Stoleriu S, Iovan G, Pancu G, Comparative study regarding the efficiency of dental matrix used for
proximal caries lesions restoration with composite resins. Revista Medico-Chirurgicală, 2008, nr.1,supliment nr 1,
166-170.
295. Subramaniam P., Konde S., Mandanna D.K.: Retention of a resin-based sealant and a glass ionomer used as
a fissure sealant: a comparative clinical study. J Indian Soc Pedod Prev Dent. 2008 Sep; 26 (3):l14-20.
296. Taifour D, Frencken J.E, Van't Hof M.A, Beiruti N, Truin G.J. Effects of glass ionomer sealants in newly
erupted first molars after 5 years: A pilot study. Community Dent Oral Epidemiol, 2003;31:314-9.
297. Teodorovici M.P., A.V.Sandu, Galina Pancu, Simona Stoleriu, S.Andrian, A comparative study on the
topography of the dentinary surface resulting after the removal of pathological tissues by various
techniques,sept.2010;14(4): 278-28.
69
298. Thomas M.F., Ricketts D.N, Wilson R.F.: Occlusal caries diagnosis in molar teeth from bitewing and
panoramic radiographs. Prim Dent Care. 2001 Apr; 8(2):63-9.
299. Tranaeus S, Shi XQ, Lindgren LE, Trollsas K, Angmar-Mansson B: In vivo repeatability and reproducibility
of the quantitative light-induced fluorescence method. Caries Res 2002;36:3–9.
300. Trope M., Elfenbein L., Tronstad L.: Mandibular premolars with more then one root canal in different race
groups. Journal of Endodontics, 1996, 12: 343-345.
301. Turksel Dulgergil C, Satici O, Yildirim I, Yavuz I:Prevention of caries in children by preventive and
operative dental care for mothers in rural Anatolia, Turkey. Acta Odontol Scand 2004;62:251–257.
302. Tveit AB, Espelid I, Skodje F: Restorative treatment decisions on approximal caries in Norway. Int Dent J
1999;49:165–172.
303. Tyas MJ, Anusavice KJ, Frencken JE, Mount GJ: Minimal intervention dentistry – a review. FDI
commission project 1-97. Int Dent J 2000;50:1–12.
304. US Department of Health and Human Services: Oral health of United States adults. NIH Publication No 87-
2868. National Institutes of Health, 1987.
305. Vaarkamp J, ten Bosch JJ, Verdonschot EH, Bronkhoorst EM: The real performance of bitewing radiography
and fiber-optic transillumination in approximal caries diagnosis. J Dent Res 2000;79:1747–1751.
306. Valachovic RW, Douglass CW, Reiskin AB, Chauncey HH, McNeil BJ. The use of panoramic radiography
in the evaluation of asymptomatic adult dental patients. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1986 Mar;61(3):289-96.
307. Van Amerongen JP, Penning C, Kidd EA, Ten Cate JM. An in vitro assessment of the extent of caries under
small occlusal cavities. Caries Res 1992; 26(2):89-93.
308. Van Daelen CJ, Smith PW, de Josselin de Jong E, Higham SM, van der Veen MH: A simple blue light to
visualize caries by means of fluorescence. Caries Res 2008;42:223.
309. Van der Veen MH, Mattousch T, Boersma JG: Longitudinal development of caries lesions after orthodontic
treatment evaluated by quantitative light-induced fluorescence. Am J Orthod Dentofacial Orthop 2007;131:223
310. Van Dorp CS, Exterkate RA, ten Cate JM. The effect of dental probing on subsequent enamel
demineralization. ASDC J Dent Child 1988; 55(5): 343-347
311. Van Rijkom HM, Verdonschot EM. Factors involved in validity measurements of diagnostic tests for
approximal caries – a meta-analysis. Caries Res 1995;29:364-370.
312. Vanobbergen J, Lesaffre E, Garcia-Zattera MJ, Jara A, Martens L, Declerck D: Caries patterns in primary
dentition in 3-, 5- and 7-year-old children:spatial correlation and preventive consequences. Caries Res 2007;41:16–
25.
313. Verdonschot EH, Bronkhorst EM, Wenzel A: Approximal caries diagnosis using fiber-optic
transillumination: a mathematical adjustment to improve validity. Community Dent Oral Epidemiol 1991;19:329–
314. Versteeg KH, Sanderink GC, Velders XL, Van Ginkel FC, Van der Stelt PF. In vivo study of approximal
caries depth on storage phosphor plate images compared with dental x-ray film. Oral Surg Oral Med Oral Pathol
Oral Radiol Endod 1997;84:210-213.
315. Wadenva R., Mante F.K.: An in vitro comparison of marginal microleakage of alternative restorative
treatment and conventional glass ionomer restorations in extracted permanent molars. Pediatr Dent. 2007 JuI-Aug;
29 (4):303-7.
316. Waggoner W.F, Siegal M. Pit and fissure sealant application: Updating the technique. J Am Dent Assoc
1996;127:351-61.
317. Williams B, Laxton L, Holt R.D, Winter G.B. Fissure sealants: A 4-year clinical trial comparing an
experimental glass polyalkenoate cement with a bis glycidyl methacrylate resin used as fissure sealants. Br Dent J
1996;180:104-8.
318. Wilson A.D, McLean J.W. Glass-Ionomer Cement. Quintessence Publishing Co; 1988.
319. Wicht MJ, Haak R, Stutzer H, Strohe D, Noack MJ: Intra- and interexaminer variability and validity of laser
fluorescence and electrical resistance readings on root surface lesions. Caries Res 2002;36:241–248
320. World Health Organization: Oral Health Surveys: Basic Methods. Geneva, WHO, 1997, pp 41–42.
321. Wulf HR: Rational Diagnosis and Treatment: An Introduction to Clinical Decision-Making, ed 2. Oxford,
Blackwell Scientific Publications, 1981.
70
322. Wyne A, Darwish S, Adenubi J, Battata S, Khan N:The prevalence and pattern of nursing caries in Saudi
preschool children. Int J Paediatr Dent 2001; 11:361–364 (erratum published in Int J Paediatr Dent 2001;11:460).
323. Yassin OM: In vitro studies of the effect of a dental explorer on the formation of an artificial carious lesion.
ASDC J Dent Child 1995;62:111–117.
324. Yip HK, Smales RJ. Glass ionomer cements used as fissure sealants with the atraumatic restorative treatment
(ART) approach: Review of literature. Int Dent J 2002;52:67-70.
325. Young DA, Featherstone JB, Roth JR: Caries management by risk assessment – a practitioner‟s guide. CDA
J 2007;35:679–680.
326. Zandoná AF, Zero DT: Diagnostic tools for early caries detection. J Am Dent Assoc 2006;137:1675 – 1684.
327. Zero D, Fontana M, Lennon AM: Clinical applications and outcomes of using indicators of risk in caries
management. J Dent Educ 2001;65:1132 – 1138.
328. Zhang O., Mulder J., Truin G.J., Van Palenstein Helderman WH.: Effect of 40% chlorhexidine varnish on
mutans streptococci counts in pits and fissures of permanent first molars. J Dent. 2007 Jul; 35 (7):588-92. Epub
2007.
329. Zhoul, Yang J.B., Liu D., Liu Z., Chen Y., Gao B.: Three-dimensional finite analysis of the stress in first
mandibular molar witli composite class I restoration when various mixing ratios of bases were used. Hua Xi Kou
Qiang Yi Xue Za Zhi. 2008 Jun; 26 (3):334-7.
Lista articole publicate:
International Journal of MEDICAL DENTISTRY Vol 15 Issue 2/2011.
Mariana Ilie, Galina Pancu, S.Lacatusu THE ODONTAL STATUS AND CARIOUS AFFECTION LEVEL OF
THE FIRST PERMANENT MOLAR IN 16-20 YEAR-OLD ADOLESCENTS - A CLINICAL STUDY
Romanian Journal of Oral Rehabilitation Vol. 3, No. 1, January 2011 pag 87-94.
Mariana Ilie, Galina Pancu, Sorin Andrian, Iovan Geanina, Simona Stoleriu, Gheorghe Angela, Topoliceanu
Claudiu, Pricop Antonia, Gheorgescu Andrei, Ș.Lăcătușu MINIMALLY INVASIVE METHODS FOR RE-
OPTIMIZATION OF THE FIRST PERMANENT MOLAR RESTORATIONS – TWO YEARS
LONGITUDINAL STUDY
71

Rezumat ILIE MARIANA PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat ILIE MARIANA PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR.T.

CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA STĂRII

Rezumatul tezei de doctorat

DOCTORAND, CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC,

PARTEA GENERALĂ-STADIUL CUNOAȘTERII:

CAPITOLUL I. Întroducere. Date generale privind importanța molarului prim

CAPITOLUL VII. Motivația alegerii temei de cercetare. obiective specifice.

CAPITOLUL X. Studiu microscopic (SEM) de evaluare a menținerii în timp și a efectului

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI DE CERCETARE. OBIECTIVE

Studiu microscopic (SEM) de evaluarea menținerii în timp și efectul carioprofilactic a unor

În cadrul studiului şi pentru finalizarea rezultatelor s-a utilizat un computer PC cu programele:

STATUSUL ODONTAL ȘI SUSCEPTIBILITATEA LA CARIE A MOLARULUI PRIM

Fig.VII. 1. "Ghețarul" lui N.B.Pitts (1997) cu nivelele de afectare și mjloacele de diagnostic

Fig.VIII. 3. Distribuţia cazurilor în funcţie de mediul de provenienţă

2. Distribuția pacienților în funcție de sex relevă o ușoară predominanța a fetelor față

Fig.VIII.4. Distribuţia cazurilor în funcţie de sex

Fig.VIII. 5. Distribuţia cazurilor în funcţie de vârstă

Fig.VIII. 6, 7. Aspectul clinic al leziunilor de pe molarii 1.6, 4.6.

Fig.VIII. 32 Distribuția procentuală a codurilor pe cele 1920 suprafețe

 Constatam D1 de 1.56% pe molarii superiori si de 3.96% pe cei inferiori.

Per ansamblu am obținut următoarea distribuție în ceea ce privește:

carie necavitară activă D1 – 106 suprafețe (5.520%)

carie cavitară în smalț activă D2 – 125 suprafețe (6.510%)

carie cavitară în dentină activă D3 – 211 suprafețe (10.989%)

Fig.VIII.35. Distribuția procentuală a codurilor leziunilor D 1,D 2, D 3.

carie cavitară în smalț inactivă D5 - 24 suprafețe (1.25%)

carie cavitară în dentină inactivă D6 - 8 suprafețe (0.416%)

Fig.VIII. 36. Distribuția procentuală a codurilor leziunilor D4-D6:

Fig.VIII. 37. Distribuția procentuală a codurilor leziunilor D1-D6:

 În ceea ce privește distribuția leziunilor D3 situate pe fețele O(ocluzale) în raport cu fețele M, D

Fig. VIII.38. Distribuția procentuală acodurilor cariilor cavitare D3 în raport cu localizarea pe

Fig.VIII.39. Distribuția procentuală a codurilor obturațiilor D7 în raport cu localizarea pe

în ceea ce priveşte nivelul de afectare D 0 (dinţi cu suprafețe sănătoase), acesta a avut o

STUDIU COMPARATIV DE EVALUARE A EFICIENȚEI ÎN TIMP A UNOR

AMluna6 lot1 9 16.00

lot2 9 9.00 81.00

Z .000 -1.861 -1.700

Asymp. Sig. (2-tailed) 1.000 .050 .072

II. în cazul celor 9 sigilãri realizate cu Fissurit F

STUDIU MICROSCOPIC (SEM) DE EVALUARE A MENȚINERII ÎN TIMP ȘI A EFECTULUI

Acest studiu are menirea să cerceteze motivele acestui lucru.

Fig. X.4. Probele din rășină

STUDIU DE ANALIZĂ AFM (MICROSCOPIE PRIN FORȚĂ ATOMICĂ) A EFECTULUI

 a fost stabilirea şi compararea efectelor determinate de acţiunea acidului ortofosforic şi acidului

Intervalul de variaţie a rugozităţilor a fost cuprins între 100 şi 250 nm (figura 4)

Figura XI.7. Aspectul histogramei

Rugozitate brown spot (nm) Rugozitate white spot (nm)

Rugozitate N Mean Rank Sum of Ranks

AC rugozitate brown spot 5 3.00 15.00

rugozitate white spot 5 8.00 40.00

STUDIU CLINICO-RADIOLOGIC PRIVIND TRATAMENTUL LEZIUNILOR CARIOASE

Fig.XII. 6. Diga lichidă

Fig.XII.11, 12. Sistemul de fotopolimerizare. Preparatul ICON (DMG) utilizat în studiu.

N Minimum Maximum Mean Std. Deviation

initial 19 1 3 1.74 .872

Graficele XII. 1-5. Pentru graficele de mai sus:

Observăm că faţă de momentul iniţial, la 12 luni media intinderii suprafeţei focarului de

Fig. XII.24, 25. Izolare (diga lichidă), aplicarea acidului.

Fig.XII. 26, 27. Aspect după condiționare, aplicarea desicantului.Infiltrarea cu rășină

Fig.XII.30, 31 . Imagini radiologice ale cariilor de pe 1.6,4.6.

Fig.XII.44, 45. Scoaterea sistemului de izolare. Aspect final după tratament.

METODE MINIM INVAZIVE DE REOPTIMIZARE A RESTAURĂRILOR MOLARULUI

CONCLUZII FINALE . RECOMANDĂRI PRACTICE: