PROGRAME DE

SĂNĂTATE ORALĂ ÎN
COMUNITĂŢI
CRITERII DE CONCEPTIE SI
DEZVOLTARE
 PROGRAME DE SĂNĂTATE
ORALĂ ÎN COMUNITĂŢI

Programele de sănătate orala reprezinta o

succesiune de activitati intreprinse pentru a
imbunatati unul sau mai multe aspecte ale
starii de santate orala ale unui grup
populational
 PROGRAME DE SĂNĂTATE
ORALĂ ÎN COMUNITĂŢI
Programele de sănătate orala în comunităţi (colectivităţi)
pot fi programe de educaţie pentru sănătate (programe
preventive, programe curative), sau pot fi programe
complexe, de promovare a sănătăţii, incluzând educaţia
membrilor comunităţii respectice, cât şi măsuri
profilactice.
Programele de sănătate orală reprezintă materializarea
acţiunilor de promovare a sănătăţii orale şi cuprind trei
etape importante:
 etapa de informare (culegere a datelor);
 etapa de implementare a programului;
 etapa de evaluare şi cercetare.
Toate aceste etape sunt specifice caracteristicilor
populaţiei ţintă (colectivităţii) alese şi sunt adaptate
necesarului de educaţie şi de tratament preventiv al
receptorului ţintă.
 Programe internaţionale, conduse de organizaţii
internaţionale (OMS, FDI şi IADR), care stabilesc
proiectul programelor, ajută şi monitorizează
derularea lor la nivel naţional sau regional;

 Programe naţionale, iniţiate şi sponsorizate de

guvern, de organizaţii profesionale naţionale sau de
organizaţii de furnizare a serviciilor medicale;

 Programe realizate în comunităţi restrânse (şcoli,

fabrici, maternităţi), fiind iniţiate şi sponsorizate de
organizaţiile politice şi profesionale locale.
 PRE-TESTAREA EFICIENŢEI
PROGRAMULUI

Pentru pre-testarea eficienţei programului

se poate realiza iniţial un program pilot,
aplicat unei comunităţi mici (de ex. o
şcoală sau o grădiniţa, o maternitate, un
azil de bătrâni), pentru ca apoi, în funcţie
de rezultate, să se extindă, cuprinzând
colectivităţi mari.
 Rezultate
Accesul la
Sistemul sanitar
serviciile de
si serviciile de
sanatate
sanatate orala
Starea de
sanatate orala

Factorii de risc
Factori de risc privind stilul de Sanatatea
socio-culturali viata generala

Igiena orala
Dieta Calitatea vietii
Tutun
Factori de Alcool
mediu

Abordarea factorilor de risc in promovarea sanatatii orale (Petersen, WHO, 2002)

Strategia OMS de promovare a sanatatii orale=
gandeste global – actioneaza local se bazeaza pe:
• identificarea determinantilor sanatatii si realizarea unor
interventii de promovare a sanatatii prin actiunea la
acest nivel;

• implementarea de proiecte demonstrative comunitare

de promovare a sanatatii care vizeaza grupele
populationale cu nivel socio-economic scazut;

• crearea unor baze de date care sa permita evaluarea

programelor aflate in derulare;

•Stabilirea unor retele nationale si internationale de

schimb de experienta privind promovarea sanatatii orale
 ETAPELE PLANIFICĂRII
1. Definirea populaţiei ţintă
 Populaţia ţintă poate fi reprezentată de preşcolari, şcolari din
clasele primare, liceeni, adolescenţi, adulţi (cuprinşi într-o
grupă de vârstă), vârstnici, gravide, mamele copiilor mici, copii
handicapaţi, bătrâni instituţionalizaţi etc.
 În cazul programelor naţionale sunt incluşi toţi membrii
societăţii care fac parte din populaţia ţintă (ex.: elevii claselor
primare din întreaga ţară), iar în cazul programelor regionale
se alege un lot mai restrâns. Dacă populaţia ţintă este
reprezentată de copii, se aleg receptori secundari şi părinţii
acestora şi pedagogii implicaţi în procesul de învăţământ.
 Din populaţia ţintă se selectează aleator un grup martor (de
control) şi cel puţin un grup de studiu (activ), care sunt de
obicei comparabile ca mărime şi omogenitate, grupuri ce vor fi
examinate clinic şi evaluate din punct de vedere al bagajului
de cunoştinţe şi al deprinderilor şi comportamentului sanogen.
 Lotul de studiu va fi supus diferitelor intervenţii de profilaxie
clinica şi/sau celor de educaţie pentru sănătate, în timp ce
lotul martor nu va fi supus acestora .
2.Identificarea problemei printr-un studiu ştiinţific de
evaluare a necesarului de tratament şi educaţie

Date privind problema de sănătate orală

 Determinarea gravităţii şi a extinderii afecţiunii
respective.
 Se culeg prin examinarea clinică date
epidemiologice reprezentate de indici de carie,
indici de placă bacteriană, indici gingivali,
indici parodontali etc şi apoi se prelucrează
statistic.
 Examinarea clinică trebuie realizată de
profesionişti special instruiţi şi calibraţi pentru
a nu apărea erori în faza de culegere a datelor.
2.Identificarea problemei printr-un studiu ştiinţific de
evaluare a necesarului de tratament şi educaţie
Date demografice (privind profilul colectivităţii) obţinute
prin interviuri, chestionare, focus grup):
 numărul de indivizi din populaţia ţintă
 sexul
 distribuţia geografică
 gradul de urbanizare
 statusul social
 statusul economic
 condiţii de viata (de locuit, de muncă, de recreere)
 mediul etnic (credinte şi influenţe culturale)
 adresabilitatea către serviciile medicale publice
 starea generală de sănătate
2.Identificarea problemei printr-un studiu ştiinţific de
evaluare a necesarului de tratament şi educaţie

Date privind statusul educaţional (obţinute

prin interviuri, chestionare, focus grup):
 Cunoştinţe, credinţe, obiceiuri legate de
afecţiunile orale şi de igiena orală;
 Atitudini şi comportamente legate de
afecţiunile orale şi de igiena orală
Toate aceste date culese se centralizează şi
se prelucrează statistic, ajutând la definirea
şi înţelegerea problemelor de sănătate şi a
celor educaţionale.
 3. Stabilirea priorităţilor şi a obiectivelor şi durata
derulării programului
Prin stabilirea priorităţilor se identifică cea mai importantă
problemă de sănătate (CE VREM SA OBŢINEM?) Dacă nu sunt
determinate priorităţile, programul poate să nu servească acelor
indivizi care au nevoie cel mai mult de îngrijire. De exemplu, într-o
comunitate în care populaţia copiilor şcolari este afectată grav de
caria dentară, prioritatea o va constitui reducerea prevalenţei cariei
dentare prin programe de profilaxie a cariei dentare şi educaţie
pentru sănătate.
Obiectivele programului răspund întrebării: UNDE VREM SĂ
AJUNGEM? şi definesc ţelurile pe care ni le propunem să le obţinem
la finalul programului.
Aceste obiective pot fi legate de starea de sănătate orală, ca de
exemplu obiectivul propus de O.M.S. pentru anul 2010: la vârsta de
12 ani indicele CAO-D să nu depăşească valoarea 2.
Alte exemple de obiective sunt:
☻ scăderea numărului de carii dintr-o colectivitate de copii cu
50% în 2 ani;
☻ dispensarizarea activă a elevilor din clasele primare, crearea
unor medii de lucru şi de învăţat care să promoveze atitudinile
sanogene în clădirile şcolilor, în locurile de joacă şi sălile de mese.
Exemple de obiective legate de statusul educaţional al indivizilor
colectivităţii pot fi:
 îmbunătăţirea cunoştinţelor despre igiena orală cu 30%
 îmbunătăţirea deprinderilor cu 20%, a atitudinilor cu 30%
 creşterea adresabilităţii către serviciile stomatologice cu 30%
 încurajarea stilurilor de viata sănătoase şi posibilitatea de a face
alegeri sănătoase (a produselor şi deprinderilor) în campusurile
şcolare
 promovarea responsabilităţii personale, familiale şi comunitare
pentru păstrarea sănătăţii.
4. Stabilirea strategiei şi a metodelor de implementare
(Care sunt activităţile prin care obţinem obiectivele
propuse?)
Priorităţile, obiectivele şi metodele de implementare constituie
strategia programului.
Este necesară elaborarea mai multor strategii alternative,
comparabile din punct de vedere al costurilor şi al eficienţei
(testate anterior pe alte colectivităţi), pentru ca în final prin
comparare să fie aleasă strategia optimă din punct de vedere al
raportului eficienţă/costuri.

Pentru ameliorarea stării de sănătate orală a copiilor, măsurile

pot fi:
 fluorizarea apei reţelei de apă publice sau a reţelei de apă din
şcolile alese pentru derularea programului
 administrarea de tablete sau soluţii fluorurate în colectivităţi
 fluorizări locale şi sigilări, controlul plăcii bacteriene şi
fluorizări.
4. Stabilirea strategiei şi a metodelor de implementare (Care
sunt activităţile prin care obţinem obiectivele propuse?)

Pentru îmbunătăţirea statusului educaţional, se aleg:

►combinaţii de metode de educaţie în grupuri;
►educaţie mass-media;
►varietatea şi repetarea acestor metode de educaţie este cheia
succesului în procesul de schimbare a comportamentului faţă de
sănătate.

Metodele de educaţie se aleg în funcţie de

problema educaţională identificată în faza de
evaluare.
 PROBLEMA STRATEGIA METODE DE
EDUCAŢIE
Lipsa informaţiilor Furnizarea Expuneri, ateliere de
informaţiilor lucru, discuţii de caz,
postere, flipchart,
teatru păpusi, jocuri,
presă scrisă,
diapozitive, etc.
Influenţa altor Suport Discuţii în grup, radio,
persoane TV, internet

Lipsa deprinderilor Demonstraţii Demonstraţii, studiu de

practice caz, jocuri educative

Conflict de valori Clarificarea Jucarea unui rol,

valorilor poveşti, fabule, jocuri

Lipsa resurselor Descoperirea Discuţii de caz, întâlniri

resurselor în comunitate

Sheiham, 2000
Activităţile de educaţie se aleg şi în funcţie de vârsta grupului ţintă:
☻ pentru grupa de vârstă 2-5 ani se aleg ca metode de educaţie
teatrul de păpuşi, jucarea unui rol, cântece, jocuri de colorat şi
decupat, macromodele, casete video etc.
☻ pentru grupa de vârstă 6-9 ani se aleg ca metode de educaţie
diapozitivele, cărţi ilustrate, casete video, teatrul de păpuşi,
modele de dinţi, jocuri despre dietă, puzzle, macromodele
☻ pentru grupa de vârstă 14-16 ani se aleg ca metode:
diapozitive, casete video, jocuri pe computer, radiografii dentare,
articole din ziare, postere, broşuri, flipchart, fotografii, statistici,
ateliere de lucru cu temă cultivarea bacteriilor etc.

Este bine ca orice metodă de educaţie nou introdusă (postere,

flipchart, diapozitive, casete video, jocuri pe computer) să fie
pretestată pe un lot restrâns pentru a observa impactul avut
asupra publicului ţintă, iar în funcţie de reacţia acestuia să fie
modificată corespunzător, pentru a trezi şi capta interesul.
 5.Identificarea şi obţinerea resurselor
materiale şi financiare
Resursele pot fi obţinute din interiorul comunităţii ca
de exemplu:
 resurse umane (profesori, părinţi, medicul
stomatolog şcolar, asistenta de profilaxie);
 resurse materiale (săli de clasă, video, computere,
TV, copiator, videoproiector, retroproiector, costume
pentru teatru, păpuşi etc.).
Alte resurse pot fi obţinute din afara comunităţii prin
sponsorizări, provenite de la guvern, organizaţii
internaţionale, asociaţii medicale, ONG etc.
Programe de sanatate: de la resurse financiare la realizarea interventiei de
sanatate (WHO Report, 2000)
 6.Stabilirea unui program (orar) bine
structurat
În acest program trebuie:
să fie clar specificate activităţile;
secvenţa lor cronologică;
momentul şi perioada de desfăşurare;
locul de desfăşurare;
persoanele care răspund şi cele care sunt implicate în
fiecare activitate (împărţirea sarcinilor) şi
ce resurse materiale sunt necesare.
 7.Analiza SWOT
Aceasta identifica punctele tari ale programului
(oportunităţi) şi punctele slabe (constrângeri şi
piedici). Constrângerile pot rezulta din politicile
guvernamentale sau ale organizaţiilor profesionale
restrictive:
 limitarea resurselor şi a timpului
 lipsa facilităţilor
 atitudini ostile în cadrul colectivităţii (lipsa de
suport din partea pedagogilor sau a părinţilor)
 caracteristicile socio-economice, culturale şi
educaţionale ale colectivităţii
 8.Monitorizarea programului

Odată aplicat, programul necesită o

supraveghere continuă a tuturor activităţilor.
Succesul programului se asigură prin
monitorizarea:
activităţilor (cât de bine sunt atinse
obiectivele)
forţei de munca (cât de bine îşi îndeplinesc
angajaţii sarcinile de serviciu)
echipamentelor (cât de bine funcţionează)
facilitaţilor (cât sunt de adecvate).
 9.Evaluarea programului
Evaluarea programului permite:
• sa măsurăm progresul şi eficienţa
fiecărei activităţi;
• identificarea problemelor apărute în
cursul derulării programului;
• obţinerea unor concluzii legate de
îmbunătăţirea tuturor aspectelor.
 9.Evaluarea programului
Fiecare obiectiv trebuie examinat periodic (la 3 luni, la 6 luni), pentru a determina cât
din ţelurile propuse au fost realizate şi la terminarea programului se realizează
evaluarea finală.
Obiectivul trebuie exprimat în termeni măsurabili, astfel încât să fie posibile comparaţii
între ce s-a intenţionat să se realizeze şi ceea ce a fost realizat.

Evaluarea trebuie sa urmărească şi calitatea actului realizat. De exemplu, dacă una

dintre activităţi a fost efectuarea sigilării şanţurilor şi fosetelor anumitor dinţi la copiii
şcolari, cel care evaluează trebuie să aprecieze:

 cât de bine a fost plasat materialul de sigilare;

 dacă alegerea dintelui pentru sigilare a fost corectă;

 dacă a fost respectat timpul afectat acestei manopere etc.

Această etapa de evaluare se realizează tot de către evaluatorii antrenaţi şi calibraţi care
au realizat şi evaluarea iniţială, la începutul programului.
Evaluarea raportului cost-eficienta (WHO Report, 2000)
Prin evaluarea finală se determină starea de sănătate orală (se
determină aceiaşi indici de carie, gingivali, de placă bacteriană şi
parodontali) şi statusul educaţional la finalul programului (se
obţine din înregistrarea nivelului de informaţii, atitudini,
deprinderi şi comportamente).
Rezultatele finale se analizează, se prelucrează statistic şi se
obţine variaţia (în procente) faţă de starea de la debutul
programului sau faţă de situaţia grupului martor.
Ambele variaţii permit:
 analiza statistică a succesului obţinut (se calculează daca
variaţia obţinută este semnificativă statistic) şi
 comparaţia cu obiectivele propuse.

De exemplu, dacă obiectivul ar fi fost reducerea nivelului cariei cu 50% în 2

ani, şi s-a obţinut doar o reducere de 20%, iar pentru informaţii, atitudini şi
deprinderi, faţă de o creştere propusa de 30%, obţinem doar 10%; concluzia
pe care o putem trage este că programul nu a fost conceput sau realizat corect
şi eficient şi trebuie îmbunătăţit.
În urma evaluării programelor de educaţie
pentru sănătate, s-a demonstrat:
 un efect pozitiv semnificativ asura
îmbunătăţirii nivelului de cunoştinţe;
 doar un slab şi temporar efect pozitiv asupra
acumulării de placă bacteriană;
 aproape nici un efect asupra dezvoltării
cariilor dentare.
Declinul nivelului cariei dentare în cele mai multe ţări
dezvoltate a fost atribuit folosirii pastei de dinţi cu F şi
fluorizării apei potabile.
De ce este împortantă
SĂNĂTATEA ORALĂ?

Sănătatea orală înseamnă mai mult decât dinţi

sănătoşi;
Sănătatea orală este parte integrantă a sănătăţii
generale;
Există metode sigure şi efective de prevenţie pentru
îmbunătăţirea sănătăţii orale a fiecărui membru al
comunităţii;
Sănătate orală deficitară = durere, infecţie, disfuncţie,
performanţe precare
 Sănătatea Orală
a copilului şi
adolescentului
Marea Problemă!
Lipsa cunoştinţelor privind seriozitatea
problemelor puse de sănătatea orală;
Lipsa mijloacelor de transport pentru persoanele
care locuiesc la depărtare mare faţă de cabinetele
stomatologice;
Timp pentru părinţi;
Venituri limitate;
Număr limitat de cabinete stomatologice cu
practică privată care oferă tratamente
compensate de casa de asigurări, probabil
datorită sumelor mici acordate.
Cabinetele stomatologice şcolare au capacitatea de a depăşi barierele privind
accesul la serviciile stomatologice şi se adresează următorilot factori:

Factori individuali
(igiena orală, clătiri cu soluţii fluorurate,
alimentaţie/nutriţie, riscul personal, personal risk, etc.)
Bariere la accesul la
sănătatea orală
Lipsa cunoştinţelor
Lipsa asigurării
Venit limitat
Lipsa mijloacelor de
transport

Factori sociali Factori fizici de mediu

(leziuni potenţiale neintenţionate/accidente)
(asigurări de săntate)
“O strategie verificată de evaluare a
copiilor cu risc mare pentru afecţiunile
cavităţii orale este” oferirea serviciilor de
sănătate orală în şcoli, care să fie în
legătură directă cu forurile tutelare
profesionale şi cu alţi parteneri ai
sănătăţii orale din comunitate.
Creşterea procentajului de copii care apelează la serviciile de sănătate
orală în fiecare an;

Creşterea numărului centrelor de sănătate pentru copii care au o

componentă de sănătate orală (cabinete stomatologice în şcoli)

Creşterea procentajului de copii cu venituri mici ale părinţilor care

beneficiază de prevenţie stomatologică în fiecare an;

Reducerea prevalenţei copiilor şi adolescenţilor cu leziuni odontale

netratate;

Reducerea proporţiei copiilor şi adolescenţilor care au carii în dentiţia

temporară şi definitivă (în acord cu obiectivele OMS pentru 2010).
 Partenerii programelor de sănătate
orală în şcoli

Personalul Medici
Şcoli de medicină şcolii Stomatologi
dentară pentru comunitate

Organizatorii Administratorii
serviciilor de politicii
sănătate orală sanitare

Departamentul
de sănătate
orală a oraşului
 IMPLEMENTAREA PAS CU PAS
A PROGRAMELOR DE Evaluarea
Obiectivelor •
Implementarea
SĂNĂTATE ORALĂ Programului •• MisiuniiRezultatelor

ÎN ŞCOLI Contextul
• Serviciilor clinice
…………...
• Ajustarea
•Educarea
părinţilor şi
copiilor
politic •Training-ul staffului programului
Caracteristicile succesului:
•Respectarea politicii •Flexibilitate
sanitare locale şi •Motivaţie
naţionale
Design-ul •Asigurarea materialelor necesare
programului
•Evaluarea nevoilor
•Selectarea serviciilor de sănătate orală
•Considerarea resurselor
Rezultate/ •Disponibilitatea staff-ului
•Echipamente disponibile
Obiective •Măsurarea rezultatelor
•Priorităţi locale •Calitatea evaluărilor
•Priorităţile şcolii •Reţeaua de sănătate orală
•Obiective •Examen clinic
Dezvoltarea •Termen scurt/ •Colectarea datelor
infrastructurii termen lung •Înregistrarea datelor
•Planificarea procesului •Implicarea părinţilor
•Management
 Cabinetele şcolare
în parteneriat cu profesioniştii
din domeniul sănătăţii orale
comunitare pot contribui la:

Creşterea gradului de educaţie

Creşterea calităţii serviciilor
stomatologice
Eliminarea barierelor de acces
la serviciile stomatologice
 Schemă pentru cabinetele
şcolare
Educarea copilului
•Prezentări video
Evaluarea riscului Educarea părinţilor şi
Obţinerea consimţământului
•Lecţii de educaţie la boală •Scrisoare către şcoală
în clasă •Constientizarea importanţei
•Educaţie individuală sănătăţii orale a copilului
•Creşterea nivelului de
cunoştinţe

Risc carios Codurile procedurilor Risc carios

•Standardizarea codurilor
mic •Colectarea datelor mare
•Analiza datelor
•Documentare
Membri ai comunităţii
Educarea şi •Medici stomatoloogi Educarea şi
informarea părinţilor •Igienişti dentarii informarea părinţilor
•Scrisoare către părinţi
•Telefon

Trat. la Tratament la
Urmărire în timp cabinetul şcolii alt cabinet
(dispensarizare)
Transport, timp

Urmărire în timp
Management
 Schemă pentru cabinetele
şcolare
Medicul stomatolog

1. Evaluarea 2. Stabilirea
riscului periodicităţii vizitelor
Familia
+
5. Educarea copilul
individuală/
Părinţi 3. Diagnostic/
tratament
4. Stabilirea
unui ghid
Medicul stomatolog
 Evaluarea
rezultatelor
 Evaluarea
rezultatelor
(Părinţi + copii)

Ridicarea nivelului de cunoştinţe privind importanţa sănătăţii orale;

Înţelegerea rolului responsabilităţii personale pentru obţinerea şi
menţinerea sănătăţii orale;
Înţelegerea principalelor afecţiuni ale cavităţii orale (minim de
cunoştinţe);
Înţelegerea principalilor factori de risc personali pentru afecţiunile
cavităţii orale;
Manifestarea unei atitudini pozitive faţă de sănătatea orală;
Crearea accesului la cabinetul stomatologic pentru fiecare membru al
comunităţii.
 Evaluarea
rezultatelor
(Părinţi + copii)

Adoptarea unor practici corecte de igienă orală;

Ghidarea copiilor de către părinţi în efectuarea unei igiene
orale corecte
Încurajarea utilizării produselor fluorurate în funcţie de
riscul carios individual;
Adoptarea unei diete sanogene
Utilizarea tuturor mijloacelor protective pentru prevenirea
pierderii dinţilor.
 Evaluarea
rezultatelor

Copilul are o stare de sănătate orală foarte bună, fără

procese carioase şi fără acumulări de placă bacteriană
(igienă orală optimă);

Copilul are ocluzia funcţională;

Copilul are parodonţiul marginal sănătos;

La vărsta de 12 ani, copilul are molarii 1 şi 2 sigilaţi.

 Programele şcolare de sănătate orală oferă copiilor posibilitatea de a menţine o sănătate
orală optimă;
Programele şcolare de sănătate orală, concepute în scopul ajutării copiilor, trebuie să fie
relevante şi să conţină măsuri intervenţionale bazate pe rezultatele cercetărilor actuale;
Tratamentul nu este răspunsul la rezolvarea problemelor de sănătate orală ale copiilor, cheia
programelor fiind reprezentată de prevenţie;
Şcoala a fost, este şi va continua să fie un mediu important de răspândire a informaţiilor
privind prevenirea bolilor;
Abordarea simultană a copiilor reprezintă o caracteristică particulară a programelor şcolare,
fapt ce creşte totodată eficienţa mesajului educaţional şi al măsurilor preventive;
Şcoala este o instituţie care sprijină adoptarea şi practicarea atitudinilor comportamentale
cerute de societate;
Programele şcolare de sănătate orală trebuie să beneficieze de implicarea directă a copiilor,
familiei, educatorilor şi tuturor factorilor decidenţi de la nivel local, regional şi naţional.