Organizarea asistenţei medicale specializate a bolnavilor cu tumori maxilo-faciale în RM

 În anul 1977 a început să activeze clinica de 40 de paturi pentru bolnavii cu tumori ale
regiunii capului şi gâtului în cadrul Institutului Oncologic din Moldova
 „Tumori ale regiunii capului şi gâtului” constituie cea mai reuşită formă organizatorică
în sistemul instituţiilor oncologice. Odată cu organizarea lor a dispărut necesitatea
transferului bolnavilor în alte instituţii şi secţii de profi l, toate etapele tratamentului fi
ind asigurate şi urmărite de o singură echipă de medici cu pregătire oncologică specială.
In cadrul Institutului Oncologic medicii din secţie conlucrează cu specialiştii radiologi,
chimioterapeuţi, anesteziologi şi reanimatologi, endoscopişti,reabilitologi, logopezi,
specialiştii în protezare etc., astfel asigurându-se integritatea şi succesiunea
tratamentulu
 Existenţa acestei secţii este justificată şi de faptul că se observă o tendinţa sporită de
creştere a morbidităţii prin tumori ale capului şi gâtului. Astfel, se constată că primul loc
în structura morbidităţii cu tumori maligne în Republica Moldova îl ocupă tumorile
capului şi gâtului — 1202 bolnavi primari sau 33,5 %000 pe anul 2006
Epidemiologia tumorilor oro-maxilofaciale în Moldova
 Pe de o parte, sînt cunoscute tumori organo-specifice: odontomul, adamantinomul,
epulisul, tumori din parenchimul glandelor salivare, chisturi de origine dentară
(odontogene). Pe de altă parte pe teritoriul maxilo-facial evoluiază aproape toate
celelalte tipuri de tumori ale omului, atît din ţesuturi moi, cît şi osoase. Acestea, de
regulă sînt numite tumori organonespecifice: fibromul,papilomul,angiomul,osteomul,
osteoblastomul,chisturile dermoide,chisturile reziduale.
 Conform datelor literaturii oncologice moderne, tumorile şi neoformaţiile
pseudotumorale ale feţei şi maxilarelor constituie circa 12-29 % din numărul total de
tumori ale omului (P.V. Naimov). De exemplu: cancerul de piele al feţii, constituie circa
90 % din totalul de tumori cutanate canceroase. Afectarea teritoriului maxilo-facial de
către alte tumori maligne, în afară de cancerul cutanat, de asemenea are loc în circa 20
% din numărul total de tumori maligne ale omului. De asemenea, de la 60 % la 80 % din
angioamele omului îşi au sediul în regiunea feţei şi a gîtului.
 Pe parcursul a 10 ani au fost reexaminate în total 1913 de fișe de observații a copiilor cu
neoformațiuni tumorale localizate în teritoriul bucal, perioral și a gîtului.

 Din totalul de 1913 cazuri 266 (1;9%) cazuri au fost constate ca cazuri repetate și
1647 cazuri primare. Toate tumorile au fost eșalonate în tumori ale părților moi și
tumori ale țesutului osos.
 Tumorile părților moi au constituit 1626 (85%) cazuri, iar cele osoase 251 (13%)
cazuri (primari 1396 leziuni ale părților moi și 251 leziuni ale țesutului osos).
 Populația pediatrică examinată a fost repartizată în 4 grupe de vîrstă. Pînă la 12 luni
s-au adresat 693 pacienți (36,2%), de la 13 la 36 luni — 260 copii (13,6%), de la 37 la
84 luni — 265 copii(13,6%), de la 85 la 144 — 323 copii (16,9%) și după 144 luni —
372 copii (19,4%).
 Raportul între genul feminin și masculin a constituit 56,31% la 47.7% (927 fete și
720 băieți) — 1.2:1.
  Tumorile benigne au fost depistate în 1638 (99,5%) de cazuri primare și maligne 9
cazuri (0,5%). În 172 cazuri din 251 tumori osoase au avut originea de tumori
odontogene
 După localizarea anatomică, leziunile tumorale în regiunea orală și maxilo-facială au
fost depistate extrabucale la 69,9% în comparație cu cele intrabucale (30,1%)
 În 687 din 1611 (43%) cazuri de tumori ale părților moi au fost înregistrate la copii
mici, pînă la 12 luni, cu micșorarea numărului lor odată cu vîrsta. Hemangioamele
au fost determinate în numărul cel mai mare, formînd 775 cazuri din 1611 (45%),
urmate de chisturile dermoide (150 cazuri, 9,3%), chisturile de retenție (131 cazuri
8,1%), aterom (96 cazuri, 5,9%), papilom (96 cazuri, 5,9%), chist median cervical (83
cazuri, 5,1%), fibrom (43 cazuri, 2,6%), nev (31 cazuri, 1,9%). Din totalitatea
leziunilor tumorale ale părților moi ale regiunii orale și maxilo-faciale,
hemangioamele au fost înregistrate în cel mai mare număr, 775 cazuri din 1611
(66,7%). 574 din cazurile cu leziuni tumorale ale țesutului vascular au fost
înregistrate în perioada de vîrstă de pînă la 12 luni. Din toate neoformațiunile
tumorale ale părților la copii sugari au fost înregistrate în majoritatea cazurilor
tumorile de origine congenitală, cu frecvență descrescîndă chisturile dermoide (44
cazuri), urmate de papilom (26 cazuri), chisturi de retenție (20 cazuri), limfangiom
(21). Tratamentul leziunilor tumorale ale părților moi a fost efectuat prin înlăturarea
lor pe cale chirurgicală. Hemangioamele au fost tratate în mai multe ședințe în care
s-a inclus tratament conservativ (prin sclerozare) și chirurgical.
 Leziunile oaselor maxilare sunt prezentate în tabelul 3. Oasele maxilare au fost
afectate în 302 (15,2%) cazuri din totalul de leziuni tumorale orale și maxilofaciale.
Numărul tumorile benigne este cu mult mai frecvente decît a celor maligne. Din
tumorile oaselor maxilare chisturile radiculare de origine inflamatorie o formează
majoritatea cazurilor (49%). Raportul dintre tumorile odontogene și cele
neodontogene este aproximativ egal. Numărul leziunilor tumorale ale țesutului osos
crește odată cu vîrsta copiilor.

Principiile organizaţiei mondiale a sănătăţii de clasificare internaţională a tumorilor OMF

(clinică, anatomică, histologică)

 Bernadschi (1983) Clasificare Histologica:

 Tumori benigne ale părţilor moi ale regiunii maxilo-faciale: hemangiome, chisturi şi
fistule congenitale, aderoame, fibroame, papiloame, limfangioame, lipoame,
neurofibroame, nervii pigmentari congenitali ai pelii, neurofibromatoză.

 Tumori osteogene benigne ale maxilarelor :osteoame, osteoid-osteoame,

osteoblastoclastoame.

 Neuroformaţiuni osteogene pseudotumorale orale şi osteodistrofii ale maxilarelor:

displazia fibroasă, cherubismul, ostoza deformată (boale lui Paget-osteodistrofia
deformată), osteodistrofia fibroasă paratiroidă (generalizată) sau boala Engel-
Reklinghauzen, hiperostozele maxilarelor la copii exostozele, gramulomului eozinofil.
 Tumori benigne şi neoformaţiuni pseudotumorale neosteogene şi neodontogene ale
maxilarului: hemangioendoteliomul, fibromul, neurofibromul, (neurolemomu),
mixomul, condromul, colesteatomul

 Tumori odontogene benigne: adamantinomul, ameloblastomul, odontomul moale,

odontomul tare (dur), fibromul odontogen.

 Neoformaţiuni pseudotumorale odontogene: chisturi odontogene,chisturi

neodontogene, cimentoame, epulisul. Toate tumorile sus numite pot avea variante
maligne.

 Principiul histologic:

 tumori epiteliale

 tumori din părţile moi

 tumori din ţesut condros şi din oase

 tumori din ţesut limfoid şi hematogen

 tumori de geneză mixtă

 Principiul anatomic:

 mucoasa cavităţii bucale

 limbă

 maxilarul

 mandibulă

 buză superioară

 glandele salivare

 pielea feţei şi a capului

 Principiul evoluţiei clinice:

 neoformaţiuni benigne

 neoformaţiuni intermediare (cu caracter distructiv local)

 neoformaţiuni maligne
Principiile de clasificare a tumorilor OMF - TNM.

 Tx – tumora primară nu poate fi evaluată.

 T0 – fără evidenţa tumorii primare.
 Tis – carcinom in situ.
 T1,2,3,4 – creşterea mărimii şi/sau invaziei locale a tumorii primare

 Nx – ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluaţi

 N0 – fără invazie în ganglionii regionali.
 N1,2,3 – afectarea progresivă a ganglionilor limfatici.

 Mx – metastazele la distanţă nu pot fi evaluate

 M0 – fără metastaze la distanţă.
 M1 – cu metastaze la distanţă

Metodele de explorări a bolnavilor cu tumori OMF – scopul esenţial al examinării, corelaţia

maladiilor OMF ca patologie generală, condiţiile deontologice şi de etică medicală în
examinarea bolnavilor.