Sunteți pe pagina 1din 7

REFERAT

Chirurgia OMF

Tema : Afecţiunile pretumorale


(precanceroase) ale
mucoasei linguale şi bucale.

Elaborat de: Carabulea Gabriela


gr. S1306
Profesor: Vlas V.
Fiecare cancer îşi are precancerul său. Precancerul este o verigă importantă în profilaxia
cancerului deoarece :
- precancerul încă nu e cancer,
- precancerul poate fi tratat, adică pericolul transformării lui în
cancer se suprimă.
- Precancerul poate fi prevenit.
- Deaceia studierea precancerului prezintă una din problemele
actuale ale medicilor teoretici şi practici moderni.
- În faţa medicului contemporan stă problema de a depista toate
cazurile de precancer.
- Dar aceasta fără participarea activă a stomatologilor nu e posibil
deaceea fiecare stomatolog la perfecţie trebuie să cunoască
precancerul r.m.f.

1. DEFINIŢIE
“Afecţiune (stare) pretumorală, sau cum se mai zice, precancer,
sînt considerate diferite procese patologice, care posedă (premorg)
dezvoltarea tumorii maligne, dar nu numaidecît se transformă în
ea”.

- Acest termen a fost propus de către dermatologul Dubreil în 1896 după un congres dermatologic
internaţional.
- Deşi acest fenomen era cunoscut şi mai înainte.
- Dar dezvoltarea tumorii este precedată de către procese patologice strict determinate (concrete).
Astfel, în prezent pot fi evidenţiate două forme de precancer.
- Precancer absolut. El mai devreme sau mai tîrziu numaidecît se transformă în cancer (de
exemplu Xeroderma
pigmentosam - xerodermia pigmentoasă ; dermatoza precanceroasă, boala lui Bowen. Bineînţeles
că pentru dezvoltarea
tumorii maligne e necesară o acţiune îndelungată a factorilor decisivi.
- Precancerul facultativ. Aceasta este o aşa stare, pe fonul căreia se dezvoltă cancerul. Aceastea
pot fi afecţiunile
inflamatorii cronice şi de focare de prliferaţie, cicatrice după arsuri (postcombustionale) ulcere
atone, leucoplazia,
eroziune, polipii.
Pot fi deosebite 4 stadii de tranziţie de la precancer la cancer.
I stadie - hiperplazia uniformă difuză.
II stadie - apariţia focarelor multicentrice (pluricentrice) de proliferare a epiteliului
atipic.
III stadie - contopirea focarelor de proliferare celulară exagerată şi formarea
nodulilor izolaţi de ţesăturile înconjurătoare.
IV stadie - cancer intraepitelial – cancer în situ – stadiul cel mai precoce, diagnosticul
morfologic, al cancerului.
Aşadar, precancerul se transformă în cancer în rezultatul progresiei cu alte cuvinte în urma
transformării
permanente a proprietăţilor celulelor tumorale în direcţia majorării malignităţii. Însă precancerul
nu întotdeauna se
transformă în cancer. În evoluţia sa pot fi diferite sfîrşituri :
- într-un caz – progresie şi atunci se dezvoltă cancerul,
- în altul – formarea tumorii benigne,
- în al treilea regresie. Aceasta depinde de starea imunologică a organismului, de duirată şi
intensitatea acţiunii factorului oncogen.
De aceea, e necesar de ţinut cont ca pericolul în nimicirea (suprimarea) precancerului constă în
profilaxia cancerului – una din cele mai importante direcţii în oncologie.
Însă trebuie de ţinut cont ca pericolul apariţiei cancerului este cu atît mai mare cu cît mai
îndelungat fiinţează precancerul.
Deci bolnavul cu precancer trebuie frecvent de examinat.

CLASIFICAREA PRECANCERULUI
a afecţiunilor precanceroase ale regiunii oro-maxilo-faciale
Pînă nu demult era în vigoare clasificarea lui A.L.Maschilleison (1970), care arată în felul
următor (3clase).

I. Afecţiunile precanceroase absolute.


1. Boala lui Bowen şi eritroplazia Keir.
2. Precancerul verucos sau nodular al rosului buzei.
3. Cheilita abrazivă precanceroasă Mangonotti.
4. Hiperkeratoza precanceroasă limitată a rosului buzei.

II. Afecţiunile precanceroase facultative cu malignitate potenţială mai mare.


1. Leucoplazia erozitivă şi verucoasă.
2. Papilomul şi papilomatoza palatină.
3. Coronul cutonat.
4. Keratoacantomul.

III.Afecţiunile precanceroase facultative cu malignitate potenţială mai mică.


1. Leucoplazia plană.
2. Ulceraţiile cronice ale mucoasei bucale.
3. Formele erozive şi hiperkeratotice ale lupusului eritematos şi linchenului ruber planus ale
roşului buzei.
4. Fisurile (ragardele) labiale cronice.
5. Cheilita şi stomatita după iradierea cu rase X.
6. Cheilita meteorologică şi actinică.
Comitetul pentru studierea tumorilor capului şi ale gîtului în 1974 a elaborat o clasificare a
afecţiunilor precanceroase ale pielii, mucoasei cavităţii bucale şi ale rosului buzelor, la baza
căreia sta aceeaşi clasificare a lui Maschilleison. Aceasta clasificare este mai cuprinzătoare şi mai
simplă ca structură, decît cea originală. Ea arată în felul următor :

I. Procesele pretumorale ale pielii feţei.


A. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute).
1. Xeroderma pigmentosum. (Xeroderma pigmentoasă).
B. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) :
1. Ulceraţiile actinice tardive ale pielii ;
2. Cornul cutonat ;
3. Keratozele arsenice ;
4. Keratozele actinice (o varietate a keratozelor seboreice, ce se
dezvoltă pe sectoarele deschise ale pielii cu alteraţii
distrofice) ;
5. Lupus tubericulos ;
6. Ulceraţii trofice şi alte leziuni ulceroase şi granulomatoase
cu evoluţie cronice ale pielii (lepra, sifilisul, lupusul
eritematos, micozele profunde ş.a).

II. Procese pretumorale ale rosului buzelor.


A. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute).
1. Precancerul verucos ;
2. Hiperkeratoza limitată :
3. Cheilita Mangonotti ;
B. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) :
1. Leucoplazia verucoasă ;
2. Keratoakantomul ;
3. Cornul cutanat ;
4. Papilomul cu hiperkeratoză ;
5. Formele erozivo-ulceroase şi hiperkeratotică ale lupusului
eritematos şi linchenului ruber planus ;
6. Cheilita postactinică.

III. Procese pretumorale ale mucoasei bucale.


A. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute).
1. Boala lui Bowen.
B. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) :
1. Leucoplazia verucoasă ;
2. Papilomatoza ;
3. Formele erozivo-ulceroase şi hiperkeratotică ale lupusului
eritematos şi lichenul ruber planus ;
4. Stomatită postactinică.

Conform clasificării histologice internaţionale ale tumorilor


pielii printre stările precanceroase se plasează următoarele
procese.
A.Keratoza actinică (keratoza sensilă).
B.Boala lui Bowen.
C.Dermatoza radiantă.
D.Eritroplazia lui Keir.
E.Epiteliomul intra dermal Yadasson.
F.Xeroderma pigmentosum.
J.Altele.

După cum vedem din cele expuse mai sus, există afecţiuni precanceroase cu frecvenţa inaltă a
malignizării (absolute), care prin urmare, neapărat se transformă în cancer, dacă nu se inlătură din
organism şi afecţiuni cu frecvenţă mică a malignizării (facultative) care se transformă în cancer
mult mai rar. Însă aceasta este partea teoretică a problemei sau un fel de statistică uscată, însă
privind din punct de vedere practic tabloul este altfel. Afirmarea care intră în caz de afecţiunea
precanceroasă se
transformă în cancer frecvent, iar altul mai puţin frecvent i se pierde orice sens. Pe fiecare om îl
preocupă un singur lucru : se poate transforma aceasta afecţiune în cancer sau nu ? Dacă
răspunsul la această întrebare este afirmativ, atunci numele nu poate fi indiferent de gîndul care el
posedă o afecţiune precanceroasă, chiar dacă aceasta este cu o mică frecvenţa a malignizării. De
aceea fiecare trebuie să fie bine informat despre existenţa unor astfel de afecţiuni, despre cauzele
şi metodele lor de preîntîmpinare.

De aceia pentru depistare oportună a stărilor precanceroase şi prin urmare pentru reuşita
profilaxie a cancerului există o serie de procedee şi metode diagnostice care trebuie folosite. Cele
mai importante din ele sînt următoarele :

1.Supravegherea. 2.Stomatoscopia. 3.Examenul citologic.


4.Biopsia cu examenul histologic ulterior al bioptantului.
Supravegherea trebuie să o efectuieze fiecare care examinează bolnavul. Niciodată nu se va
limita numai chestiuni pur personale.
Stomatoscopia – este o metodă specială care prevede
utilizarea unui dispozitiv optic ce măreşte imaginea de 20-30 ori.
De obicei pentru aceasta este folosită o lupă de mînă. În afară simplei supravegheri, mai poate fi
utilizată coloraţia intravivală a ţesuturilor. Stomatoscopia ne permite depistarea manifestărilor
precoce ale progresului, alegerea celor mai potrivite sectoare pentru biopsie.
Pentru înlăturarea aglomerărilor din mucus de pe suprafaţa mucoasei pe ea se aplică pentru 20-30
sec. un tampon cu acetic 2-4%. Încă mai bune rezultate de utilizarea coloranţilor pe
fonul acidului acetic :
- Proba Schiler – folosirea suliţei Lugol aproape de 2%.
Tamponul se aplică pentru un minut pe sectorul cercetat cuprinzînd şi mucoasa înconjurătoare. Se
deosebesc 3 grade de negativitate iodică.

I. – Coloraţia lipseşte – în cazul leucoplaziei cu hipercheratoza epiteliului, al papiloamelor în curs


de cornificare, lichenul ruber planus şi altor afecţiuni însoţite de hiperkeratoză mai mică.

II. – Coloraţie sectorală (alternarea sectoarelor de negativitate şi pozitivitate iodică – în cazul


afecţiunilor cu hipercheratoză mai mică.

III. - Coloraţie considerabilă.


- Metoda de coloraţie cu hematoxilină (după A.B.Derajne). Hematoxilină pentru aceasta se
prepară după o recetă specială. Tamponul cu colorant se aplică pe sectorul ales pentru coloraţie
pentru 2-3 min.
Epiteliul atipic se colorează în violet-închis, cel mai normal în violet-pal. În caz de hiperkeratoză,
cînd în celule lipsesc nucleele, Coloraţia nu se produce ca şi în proba Schiller, sau are loc
coloraţie parţială.
- Utilizarea soluţiei de albastru de toluidină 1%.
Epiteliu atipic în acest caz se colorează în albastru-întunecat, cel normal-în albastru-pal. Însă
coloraţia este mai clară decît cu hematoxilina.
Pentru evaluarea rezultatelor stomatoscopiei este folosită clasificarea stomatoscopică a
afecţiunilor mucoasei cavităţii bucale şi a buzelor.

Grupul I - mucoasa normală.


Grupul II - modificări benigne ale mucoasei ce nu necesită
biopsia, însă trebuie tratate.
Grupul III - modificări benigne ale mucoasei ce necesită biopsia
şi trebuie tratate.
Grupul IV - Cancer al mucoasei cavităţii bucale şi a buzelor.

BAZELE PROFILAXIEI PRECANCERULUI, A NEOFORMAŢIUNILOR MALIGNE ALE


FEŢEI ORGANELOR CAVITĂŢII BUCALE.

Profilaxia precancerului şi cancerului maxilofacial prevede o întreagă serie de măsuri speciale


ţinind cont de
predispoziţia organismului, factorii realizatori şi expoziţie. Din astfel de măsuri fac parte :
1. Evidenţa vîrstei;
2. Ocupare cu educaţia fizică şi sport;
3.Renunţare la
fumat şi folosirea alcoolului ;
4. Administrarea vitaminelor A,B,PP;
5. Tratamentul septicemiei bucale, lichidarea focarelor de infecţie în dinţi şi în cavitatea bucală;
6. Tratamentul sifilisului şia tuberculozei cavităţii bucale;
7. Tratamentul şi prevenirea
afecţiunilor tractului gastro-intestinal;
8. Excluderea iritanţilor mecanici, chimici, termici ; 9. Înbunătăţirea igienei cavităţii
bucale; 10. Asanarea minuţioasă a cavităţii bucale; 11. Protezarea de justă valoare şi excluderea
asocierii eterogeniei metalelor; 12.Lucrul de eduicaţie sanitară. 13. Excluderea deprinderilor
nocive; sugerea tutunului şi diferitor amestecuri de tutun; 14. Excluderea bucatelor picante; 15.
Excluderea remediilor caiterizante; 16.Limitarea folosirii amalgamelor pentru obturaţiile dentare;
17.Protejarea buzelor de insolaţia excesivă; 18. Excluderea frigerilor de ţigară; 19. Tratamentul
radical al cheilitei glandulare; 20. Lichidarea urmărilor herpesului complex, precum şi prevenirea
recidivelor acestei afecţiuni; 21. Tratamentul oportun al ragadelor labiale şi al altor procese
cronice; 22. Folosirea unguientelor şi altor procese cronice; 22. Folosirea unguienţilor şi altor
remedii protectoare atunci cînd apare riscul uscării (despicării buzelor); 23. Tratamentul oportun
al leucocitoplaziei. 24. Dispanserizarea bolnavilor cu stări precanceroase.

DISPANSERIZAREA BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI PRETUMORALE ŞI TUMORI


MALIGNE.
La evidenţa de dispensar la stomatolog trebuie să se afle toţi bolnavii cu afecţiuni(stări)
precanceroase. Evidenţa de dispensar a bolnavilor cu afecţiuni precanceroase ale mucoasei
cavităţii bucale şi ale rosului buzelor o efectuiază în primul rînd medicii stomatologi-terapeuţi
specialişti în domeniul afecţiunilor mucoasei cavităţii bucale. Dacă aceste afecţiuni nu pot fi
tratate în mod conservativ sau dacă are loc activizarea lor e necesar de a efectua verificarea
citologică a stării procesului. Aceasta ca regulă o efectuiază stomatologul-chirurg.

Dacă se depistează transformarea malignă a afecţiunii


precanceroase, bolnavii se transferă la evidenţa de dispensar a
oncostomatologului.