1.Vigilenta oncologica.

Rolul medicului stomatolog in diagnosticul precoce al tumorilor in

teritoriu Omf.
Un principiu fundamental - vigilență oncologică., la orice acuze ale pacientului , pentru fiecare
simptom depistat, medicul, care examinează primar pacientul, trebuie sa-și pună întrebarea – dacă
pacientul nu are cancer? Primul medic la care sa adresat un oncologic, poartă marea responsabilitate,
deoarece doar diagnosticul precoce a unei neoplazii, oferă speranță, pentru un tratament adecvat
Sarcina principala a m.Stomatolog consta in suspiciunea tumorii:
Atenţia (suspiciunea) oncologică mărită (încordată) constă în următoarele:
-Cunoaşterea simptoamelor timpurii ale tumorilor maligne.
-Cunoaşterea afecţiunilor (bolilor) precanceroase şi a tratamentului lor.
-Cunoaşterea principiilor de organizare a asistenţei oncologicie, ce permite de a îndrepta după
destinaţie bolnavul cu suspiciune tumorală, îndată după depistarea afecţiunii.
-Investigarea minuţioasă a fiecărui bolnav, ce s-a adresat la medicul de orice specialitate cu scopul de
a exclude eventuala afecţiune oncologică.
-În diagnosticul dificil, punerea la suspiciune a fiecărui caz de evoluţie atipică ori complicată a
procesului patologic.
Medicul ce posedă atenţia oncologică mărită şi cercetează corect bolnavul, într-un grad mai
avansat, evident diagnosticul întîrziat şi tehnica neadecvată.
Erorile de diagnostic pot fi de două tipuri:
-Prima categorie de erori se explică prin atipizmul evoluţiei afecţiunii la unul şi acelaş bolnav.
-Erorile diagnostice de categoria a doua apar ca urmare a defectelor de investigare a bolnavului şi
pregătirea slabă a medicului. Ultima categorie spre regret este încă mare.
Principiile de bază ale diagnosticului cancerului:
1. Sexul. Structura morbidităţii şi mortalităţii se deosebeşte în funcţie de sex. De exemplu: la
bărbaţi cancerul cavităţii bucale, în ansamblu, se întîlneşte mult mai frecvent decît la
femei.
2. Vîrsta. În ansamblu, tumorile maligne se întîlnesc în toate grupele de vîrstă, însă cel mai
frecvent ele afectează vîrsta 40-70 ani, adică după 40 ani.
3. Bolile cronice. Ele tot pot masca procesul tumoral.
4. Localizarea (sediul) afecţiunii însă şi cancerul roşului buzei se diagnostică timpuriu, pe
cînd cancerul regiunilor închise cu întîrziere.
5. Diagnosticul oportun (la timp).
6. Folosirea metodelor de laborator: analize de sînge, cercetări imunologice biochimie şi a.
7. Diagnosticul citologic.
Rolul principal a medicului-stomatolog, precum şi a oricărui specialist, constă în
suspectarea tumorii. Pentru aceasta el trebuie să ştie bine simptoamele clinice ale
afecţiunii, metodele de tratament ale tumorilor, structura organizatorică a serviciului
oncologic, ca la timp să îndrepte instituţia corespunzătoare bolnavul oncologic sau cu
suspiciune oncologică.
2.Rolul medicului stomatolog in profilaxia morbului oncologic .Mod sanatos de
viata ca profilaxie a aparitie neoformatiunilor maligne in teritoriu OMF.
Profilaxia precancerului şi cancerului maxilofacial prevede o întreagă serie de măsuri speciale
ţinind cont de predispoziţia organismului, factorii realizatori şi expoziţie.
Medicul Stomatolog poate interveni cu unele masuri atit in eductia sanitara a pacientului cit si masuri ce
tin de profesie
1.Evidenţa vîrstei; 2. Ocupare cu educaţia fizică şi sport; 3. Renunţare la
fumat şi folosirea alcoolului ; 4. Administrarea vitaminelor A,B,PP; 5. Tratamentul septicemiei bucale,
lichidarea focarelor de infecţie în dinţi şi în cavitatea bucală; 6. Tratamentul sifilisului şi a tuberculozei
cavităţii bucale; 7. Tratamentul şi prevenirea afecţiunilor tractului gastro-intestinal; 8. Excluderea
iritanţilor mecanici, chimici, termici ; 9. Înbunătăţirea igienei cavităţii bucale; 10. Asanarea minuţioasă a
cavităţii bucale; 11. Protezarea de justă valoare şi excluderea asocierii eterogeniei metalelor; 12. Lucrul
de eduicaţie sanitară. 13. Excluderea deprinderilor nocive; sugerea tutunului şi diferitor amestecuri de
tutun; 14. Excluderea bucatelor picante; 15. Excluderea remediilor caiterizante; 16. Limitarea folosirii
amalgamelor pentru obturaţiile dentare; 17. Protejarea buzelor de insolaţia excesivă; 18. Excluderea
frigerilor de ţigară; 19. Tratamentul radical al cheilitei glandulare; 20. Lichidarea urmărilor herpesului
complex, precum şi prevenirea recidivelor acestei afecţiuni; 21. Tratamentul oportun al ragadelor labiale
şi al altor procese cronice; 22. Folosirea unguientelor şi altor procese cronice; 22. Folosirea unguienţilor
şi altor remedii
protectoare atunci cînd apare riscul uscării (despicării buzelor); 23. Tratamentul oportun al
leucocitoplaziei. 24. Dispanserizarea bolnavilor cu stări precanceroase.

3.Dispensarizarea .Grupuri de dispensarizare .Rolul ei in diagnosticul precoce al

recidivelor tumorilor in OMF.
Problema cea mai importanta in oncologie este evidentierea si tratamentul planificat al bolnavilor cu
afectiuni tumorale.Sistm.de evidenta obligatorie a fost introdus in 1945.Pentru fiecare bolnav se
intocmeste un aviz(forms de evidenta nr.281).Acest aviz se expediaza in decurs de 3 zile la cabinetul
oncologic ,iar de acolo la –dispensar.Pentru fiecare bolnav se completeaza fisa control nr.30 .Din aceste
fise se intocmesc se intocmesc doua fisiere(cartoteci) a bolnavilor cu tumori maligne si a bolnavilor cu
afectiuni precanceroase .Pentru comoda evidentiere a bolnavilor ,acestea se impart in categorii clinice:
-Categoria 1a- bolnavi cu afectiuini precanceroase
-Categoria 1b-bolnavi cu afectiuni precanceroase
-Categoria 2a-bolnavii cu tumori maligne ,care vor urma tratament special
-Categoria 2b-bolnavii cu tumori maligne,care vorurma tratament radical
-Categoria 3-oamenii practic sanatosi ,dupa suprimarea completa a tumorilor maligne ,la care in
momentul de fata lipsesc recidivele si metastazele
-Categoria 4 - bolnavii cu tumori maligne in stadii tardive ,carora le este indicat numai tratament
simtomatic.
Tratamentul si supravegherea bolnavilor permite transferarea lor dintr-o categorie in alta.
4.Organizarea ajutorului medical bolnavilor cu tumori maligne in terotoriu
Omf .Principii generale in tratamentul pacientilor cu tumori maligne in teritoriu
OMF.Notiuni de ablastica si antiblastica.
-Categoria 1a- bolnavi cu afectiuini precanceroase
-Categoria 1b-bolnavi cu afectiuni precanceroase
-Categoria 2a-bolnavii cu tumori maligne ,care vor urma tratament special
-Categoria 2b-bolnavii cu tumori maligne,care vorurma tratament radical
-Categoria 3-oamenii practic sanatosi ,dupa suprimarea completa a tumorilor maligne ,la care in
momentul de fata lipsesc recidivele si metastazele
-Categoria 4 - bolnavii cu tumori maligne in stadii tardive ,carora le este indicat numai tratament
simtomatic.
La evidenţa de dispensar la stomatolog trebuie să se afle toţi bolnavii cu afecţiuni(stări) precanceroase.
Evidenţa de dispensar a bolnavilor cu afecţiuni precanceroase ale mucoasei cavităţii bucale şi ale rosului
buzelor o efectuiază în primul rînd medicii stomatologi-terapeuţi specialişti în domeniul afecţiunilor
mucoasei cavităţii bucale. Dacă aceste afecţiuni nu pot fi tratate în mod conservativ sau dacă are loc
activizarea lor e necesar de a efectua verificarea citologică a stării procesului. Aceasta ca regulă o
efectuiază stomatologul-chirurg. Dacă se depistează transformarea malignă a afecţiunii precanceroase,
bolnavii se transferă la evidenţa de dispensar a oncostomatologului.
Principii generale de tratament:
1.Strategia terapeutica – tratam.include tratam.chirurgical sau /si tratam.asociat chimioterapeutic in
colaborare cu medicul oncolog , secventialitatea etapelor de tratam. Este determinata in functie de status
general,stadiu leziunii maligne si acceptul pacientului.
Stadiile 1,2,3 si 4a :
-tratam.chirurgical(extirpare curativa ,ori de cite ori e posibil cu margini libere)
-tratam.oncologic (radio/chimioterapie) postoperator pentru consolidarea rezultatului
Stadiul 4b –1)tratm.oncologic paliativ 2)interv.chirurgicala cu caracter paliativ,3) radio-chimioterapie
,urmata de interv.chirurgicala radicala si apoi radio-chimioterapie postoperatoie
Stadiul 4c-tratam.oncologic numai cu caracter paliativ , examenul histopatologic ghideaza tratamentul
asociat radio-chimioterapeutic .
2.)Tratam.chirurgical cu intentie curativa:
Etape:extirparea tumorii primare cu margini libere(limita de siguranta oncologica),plastia defectului
postoperator, conduita terapeutica fata de limfonodulii cervicali
In timpul interventiei radicale,oncologii adera la doua principii de baza :1)Antiblastice- excizia completa
a celulelor mutante in zona de operare. 2)Ablastica-secretia profilactica a unei tumori impreuna cu
tesururile din apropiere si ganglionii limfatici regionali.
5.Concepte moderne in esenta biologica a tumorilor .Teoriile
cancerogenezei .Epidemiologia si factorii predispozanti catre dezvoltarea
morbului oncologic in teritoriu OMF.Factorii exogeni si endogeni.
I. Evoluţia naturala a cancerului Fiecare tumoră prezintă istoria sa naturală (numită şi progresie
biologică, adică evoluţia unei tumori de la debut şi până la decesul gazdei fără intervenţia medicală)
-Teoriile clasice
1. Teoriile celulare.-, toate celulele bolnave tisulare îşi au originea în celulele normale, iar patologia este
determinată de malfuncţia celulelor normale, celulele tumorale provin din transformarea celulelor
normale existente. S-a demonstrat că mecanismele carcinogenezei depind nu numai de capacitatea celulei
de a scăpa de sub controlul creşterii dar şi de cea de a preveni apoptoza
2. Teoriile biochimice - Un număr de activităţi enzimatice implicate în sinteza acizilor nucleici şi în
catabolism au fost identificate ca alterate în celulele maligne. Aceste concepte au fost ulterior dezvoltate
prin analiza profilului expresiei genice şi identificarea de „semnături genetice” pentru anumitor cancere.
3. Teoria noxelor – Unele cancere sunt rezultatul agresiunii factorilor de mediu prin mecanismele
descrise în cadrul carcinogenezei fizice şi chimice. Metabolismul oxidativ conduce invariabil la leziuni
ADN. Acestea pot apare prin oxidarea directă a bazelor ADN, prin inducerea rupturilor dublucatenare sau
prin medierea configuraţiei microsateliţilorADN.
4. Teoria virală ce atribuie declanşarea cancerogenezei prin integrarea genomului viral în ADN gazdei.
Această teorie sugerează că tumorile pot surveni independent de virusuri ca rezultat a mutaţiei în genele
lor celulare.

5. Teoriile somatice - cancerele ar reprezenta o categorie largă de boli genetice ale celulelor somatice.
Iniţierea dezvoltării şi progresiei tumorale apare prin acumularea mutaţiilor genice când o celulă normală
suferă leziuni genetice permanente.
6. Teoria mutaţiei genice - apariţia cancerelor s-ar datora unor anomalii ale genelor care reglează
creşterea şi diferenţierea celulară.
7.Teoriile reglatorii La nivel celular, cancerul reprezintă mai întâi o pierdere a funcţiilor de reglare;
celulele tumorale nu mai răspund de manieră adaptată la necesităţile şi variaţiile mediului în care
supravieţuiesc.
8.Teoria diferenţierii aberante Originea cancerului este secundară unor tulburări funcţionale, fără
modificări genetice şi structurale (teoria epigenetică).
Teoria selecţiei clonale Cancerizarea rezultă prin selecţia darwiniană a unei populaţii celulare autonome şi
agresive, care devine preponderentă în timp.
9. Teoria selecţiei clonale- Cancerizarea rezultă prin selecţia darwiniană a unei populaţii celulare
autonome şi agresive, care devine preponderentă în timp.
10. Teoria mutagenică consideră mutaţia somatică ca o modalitate primordială de alterare a informaţiei
genetice. Rolul modificărilor mutagenice în carcinogeneză este confirmat prin numeroase observaţii,
descoperirea oncogenelor şi a mecanismelor de activare ale acestora ilustrând cel mai bine această teorie.
11.Teoria non-mutagenică (epigenetică) consideră transformarea malignă ca şi consecinţă a diferenţierii
anormale a celulei, datorată modificării expresiei unor gene, însă fără modificarea structurii AND
In prezent, pentru explicarea mecanismelor de transformare malignă sunt admise ambele teorii: teoria
mutagenică explică în mod satisfăcător fenomenele biologice caracteristice etapei de iniţiere, în timp ce
teoria non-mutagenică concordă cel mai bine cu etapa de promoţie
1.2. Factori determinanti Cercetarile experimentale au identificat multiplii factori responsabili pentru
declansarea bolii: factori exogeni( agenti fizici, chimici, virali, alimentatie, fumat, alcool) si factori
endogeni( hormonali, imunologici, genetici).
Factori exogeni
1.Radiatiile ionizante 2.Radiatiile ultraviolete: afecteaza mai ales persoanele de culoare alba, expuse in
exces la soare si persoanele cu xeroderma pigmentosum.Produc cancere mai ales la nivelul tegumentelor
1.2.Agenti chimici: 1.Poluarea: intervine in aparitia cancerului de 1% din cazuri.Majoritatea agentilor
cancerigeni inhalati actioneaza lent, avand intervale prelungite intre incetarea expunerii la agent si aparitia
cancerului. 2.Produsii industriali: intervin la aparitia cancerului la mai putin de 6% din cazuri.
3.Medicamentele: Cloramfenicolul, mestranol, testosteron si anticontraceptivele orale prezinta risc
cancerigen crescut.
4..Alimentatia: este unul dintre cei mai decisivi factori in aparitia cancerului circa 30%(faina alba,E-
urile,nitrozaminele.
5. Fumatul:este unul dintre cauzele principale ale cancerului bucal,bronsic si pulmonar, facandu-se
responsabil pentru 85- 90%.
Factori endogeni:.Factori genetici:pot influenta aparitia tumorilor maligne in doua moduri:
Transmiterea ereditara: in cele mai multe cazuri aparitia tumorilor maligne e dependenta de interactiunea
cu diferiti factori(exogeni si endogeni), de varsta pacientului si de o serie de afectiuni cumulate
Modificarea unei gene functiunale(modificari cromozomiale): factorii exogeni duc la alterarea unei gene
functionale.

6.Cancerul si mediu ambient .Substante nocive industrial si habituale cu un

potential risc in aparitia morbului oncologic.
1.Radiatiile ionizante 2.Radiatiile ultraviolete: afecteaza mai ales persoanele de culoare alba,
expuse in exces la soare si persoanele cu xeroderma pigmentosum.
3.Produsii industriali: intervin la aparitia cancerului la mai putin de 6% din cazuri.Pulberile si
gazele radioactive din exploatarile de minereuri prezinta un risc oncogen ridicat: pe primul loc,
ca risc profesional, se afla prelucrarea azbestului, urmata de distilarea huilei, rafinarea
minereului de nichel, fabricarea cromatilor si culorilor de crom, mineritul fierului.
4.Alimentatia- folosirea aditivilor , pesticidelor, in grasamintelor, bisfenolul(contine cutia de
conserve cu mincarea)
5.Fumatul- . În gudroanele rezultate prin arderea tutunului au fost identificate aproximativ 12
hidrocarburi aromatice poli ciclice cu efect carcinogenetic. Cele mai cunoscute dintre acestea
sunt benz·antracenul, benzo·pirenul şi metil -colantrenul. Aceste substante ajung În contact cu
suprafata celulelor epiteliale prin fum sau prin dizolvare in saliva.
6.Substantele uz casnic: produse de curatare pe baza de clor, pe baza de diclorbenzen (sol.pt
dizinfectare), naftalina( contine diclorbenzen) folosita la inlaturarea moliilor, Odorizantele de aer
contin ftalatii ce contribuie la dezechilibru hormonal cu dezv.cancere .Produse cosmetice , unele
bijuterii contin cadmiu metal greu cancerigen.
7.Poluarea mediului- substante industriale cit si masinile ce folosesc combustibil
(hidrocarburile)