1 Biostatistica:defini ie,bazele teoretice,obiectivele i compartimentele.

ț ș
statistica,- studiază aspectele cantitative ale fenomenelor sociale de masă într-o
legătură strînsă cu particularităile lor calitative în conditii concrete de spatiu si
timp.Biostatistica e o parte component a statisticii ce se ocupă concret de
dezvoltarea în domeniul medicinii si a ocrotirii sănătă ii Obiectul de
studiui:1.sănătatea popula iei i 2.sistemul de sănătate. ț ș Bazele teoretice
ale biostatisticii sunt: dialectica materiei; teoria generală a statisticii;
legităţile economice; bazele medicinii sau unor ramuri ale ei. Obiectivele
biostatisticii: 1)Studierea stării sănătă ii populatiei *indicatori demografici
*morbiditatea i invaliditateaș *indicatorii dezvoltării fizice 2.Eviden ierea
particularită ilor stării sănătă ii populaiei prin prisma factorilor de influenta
3)Acumularea i analiza datelor referitor la reteaua,activitatea si resursele umane
ale institutiilor medicale. 4)Evaluarea eficacitătii metodelor de tratament si
profilaxie.ț5 )Planificarea ,economia si finantarea ocrotirii sănătă ii. 6)Aplicarea
metodelor statistice în cercetările clinice i experimentale.ș Compartimentele
biostatisticii: 1)Bazele teoretice i metodologice ale statisticii. 2)Statistica
sănătătii populatiei 3)Statistica ocrotirii sănătătiiț 4)Statistica cercetărilor
medico-sociale(medico-biologice). Principiile: 1. nu se ocupa de cazuri
individuale ci numai de fenomene in masa. 2studiaza fenomene concrete in timp
si spatiu. 3.studiaza aspectele cantitative si calitative.
2.Istoricul aparitiei si etapele de dezvoltare ale statisticii Termenul de
statistic si concept de statistica a fost utilizat de filozoful german Gottfried
Achewall in anul 1749. Statistica işi are originea în latinescul “status” cu sensul
de stare sau situaţie, şi termenul italian “stato” cu înţelesul de stat. Etapele de
edezvoltare: 1) Statistica practic -dateaza de peste 6000 ani si cuprinde
primele forme de evidenta, care au servit nevoilor practice ale cunoasterii si
conducerii vietii social-economice..2)Statistica descriptiv - apare odata cu
practica statistica in cadrul universitatilor, in secolele XVI – XVIII, cand
descrierea cantitativa, numerica, a statelor privind populatia, armata, bogatiile
solului s-a amplificat. 3). Aritmetica politica - s-a dezvoltat in Anglia in
parale cu scoala descriptiva germana. Denumirea vine de la lucrarea lui William
Petty,sugerand semnificatia statisticii de analiza a datelor de observatie prin
metode matematice. A pus accentul pe studiul fenomenelor demografice.
4).Statistica probabilistica -corespunde secolului al XVIII-lea, odata cu
cresterea rolului metodelor metematico-statistice in cunoasterea fenomenelor si
cu aparitia calculului probabilitatilor. 5). Statistica moderna - secolul al XIX-
lea, apare odata cu organizarea congreselor internationale de statistica si cu
aparitia revistelor de specialitate.
3 Metode de cercetare in biostatistica.Metodele de colectare datelor
statistice. Metoda matematică - Orice studiu ştiinţific se bazează pe calcule şi
procedeie matematice Metoda statistică -calcularea indicatorilor relativi şi medii
şi a veridicităţii lor, analiza corelaţiei şi a regresiei, etc. Metoda observării -
Constă în urmărirea desfăşurării unor fenomene pentru a le putea analiza si
comparara Metoda epidemiologică- studiu corelativ al fenomenelor de sănătate
publică cu factorii de risce.Exemple:studiul descriptiv, cohortă, caz-control,
experimental Metoda istorică- Se analizează dinamica fenomenelor în timp
Metoda sociologică- Utilizează în scop de cercetare chestionarea, observarea
directă şi analiza surselor de informaţie ( arhive, monografii), inclusiv meta –
analiza Metoda economică- studiază modul de influenţă a aspectelor economice
asupra sănătăţii populaţiei si invers. Metoda experimentală .Metoda
psihologică- aspecte psihologice legate de memorie, gîndire, caracter,
temperament Metodele de colectare a datelor: Metodaobservării directe- se
utilizează de obiceiînclinică, prinAnchetare-utilizează informaţia prin
intermediul unor anchete, anterior pregătite, care includîntrebărispeciale, la care
respondenţii trebuie să dea răspuns. •Interviu;Monitorizare. Ceaindirectă
reprezintă extragerea datelor din documentaţia medicală– fişa medicală a
bolnavului de staţionar, fişa medicală a bolnavului de ambulator,
4Totalitatea statistica
5.Clasificarea caracteristicilor statistice.Datele statistice. Clasificarea si
caracteristica lor.
Caracteristica statistica-este trasatura,proprietatea , insusirea comuna tuturor
unitatilor unei colectivitati. Dupa continutul caracteristicii: c. de timp;c. de
spatiu; c. attributive. Dupa modul de exprimare: calitative (nominative);
cantitative(numerice). În functie de numărul variantelor \ valorilor de
răspuns:Alternative (binare sau dihotomice), care pot lua doar două variante de
răspuns, adevărat \ fals din logică : sex (M/F)
Nealternative – cele care pot lua mai multe valori/ variante de răspuns: 3,4,5 sau
mai multe. După natura variaţiei caracteristicilor numerice Cu variaţie
continua (t*, h ,) Cu variaţie discontinuă sau discretă (caz. de boală, nr. de
medici).După modul de obţinere i caracterizare a fenomenului:Carac. primare
si derivate dupa modul de influenţă asupra fenomenului factoriale: vârsta,
profesia; rezultative: starea sănătăţii. Datele statistice sunt marimi concrete
obtinute prin experimente,observatii,masurare,numarare sau din calcule in cadrul
unei colectivitati.Ele pot fi primare( (obtinute în etapa de colectare);
derivate(obtinute în procesul prelucrării ),absolute sau relative. Elementele
datelor statistice: Notiunea (care precizeaza fenomenul) Identificarea(de
timp,spatiu,persoana) Valoarea numerica. Analiza datelor statistice se face in
functie de:1Timp: modificari pe termen scurt;-modificari ciclice;-modificari
seculare(pe termen lung) pot fi aranjate in tabele,grafice,serii statistice2.Spatiu -
se descrie unitatea geografica 3.Persoana:virsta sex, etnie
6.Indicatorii statistici:tipuri,func ii.ț Indicatorul statistic –este expresia
numerica a fenomenelor sociale sub raportul
structurii,interdependentelor,modificarilor lor in timp si spatiu.Indicatorul
statistic este obtinut in urma procesului cercetarii statistice,este obiectiv
determinat,are un continut real,o formula proprie de calcul si o forma specifica
de exprimare. Functiile indicatorilor statistici:-de masurare -de comparare -de
analiza -de sinteza-de estimare -de verificare a ipotezelor -de testare a
semnificatiei parametrilor utilizati Tipuri: Dupa forma: -valori absolute -valori
relative: ex. rate,rapoarte,proportii -valori medii: ex. media,mediana,modul Rata
ne arată cât de repede evenimentul (naşteri, îmbolnăviri, decese) apare în
populaţie. Raportul permite compararea unei populaţii cu alta. Proporţia ne
arată ce fracţiune a populaţiei este afectată. Dupa caracter: -primare-obtinute in
procesul de culegere a datelor -derivate-obtinute prin aplicarea a unui model de
calcul
7. Tipurile de valori relative icaracteristicalor. Metodologia general de
calcul. MARIMILE RELATIVE (indicatori derivati) -rezulta din raportul intre
doua marimi absolute, care se inmulteste cu un multiplu de zece. formula
generala MR=A\B *10n Marimile relative - permit compararea fenomenelor
pentru ca baza de comparare sau populatia de referinta este aceeasi. Marimile
relative sunt cea mai simpla forma a indicatorilor derivati, obtinandu-se prin
raportarea (compararea) a doi indicatori statistici. RATA exprima frecventa
fenomenului dat pe durata unui anumit interval de timp sau la unanumit moment
intr-o populatie definita. PROPORTIAeste relatia dintre o parte component si
intreg, unde baza de raportare este egala cu 100. RAPORTUL arata relatia
dintre doua categorii de variabile evaluate in acelasi moment sau acelasi interval
de timp. Indicatorul demonstrative
8.Rata.Defini ie Componente.Tipuri. Domenii de utilizare. Exemple RATA
exprima frecventa fenomenului dat pe durata unui anumit interval de timp sau la
un anumit moment intr-o populatie definita. RATA mai este numita si indicatori
de intensitate sau de frecventa si exprima dinamica evenimentului.
COMPONENTE:Numarul absolut al fenomenului, care este raportat la,Mediul
care a produs fenomenul(nr. absolut).3Multiplu(care exprima ratele in procente,
promile, prodecimemile) TIPURI: RATE GLOBALE sau GENERALE (se
refera la intreagapopulatie). RATE SPECIFICE (vizeaza o anumitasubpopulatie).
EXEMPLE: Natalitatea pentru un an calendaristic intr-o regiune definita:numar
nascuti vii in anul de gestiune, numar populatie. Incidenta cazurilor de gripa in
anul de gestiune: cazuri noi de gripa in anul de gestiune, numar populatie.
9.Propor ia.Defini ia. Componente, domenii de utilizare, exemple.
PROPORTIA este relatia dintre o parte component si intreg, unde baza de
raportare este egala cu 100. Proportia mai este cunoscuta ca indicator
extensivsaude structura si exprima static evenimentului. Exemple:Ponderea
sexului masculin in grupa S1506 este de 69,23% fata de 30,76% a
sexuluifeminin.
10INDICATORUL DE RAPORT. DEfini ia.ț Componente, domenii de
utilizare, exempleRaportul arata relatia dintre doua categorii de variabile
evaluate in acelasi moment sau acelasi interval de timp. RAPORTUL mai poate
fi definit si ca relatia dintre doua totalitati independente (care nu se produc
reciproc). Exemplu:Pentru a evalua nivelul de asigurare a populatiei cu resurse:
nr. Deresurse este raportat la nr. depopulatie * 100 (1000, 10000).
11. Definirea si interpretarea teoriei probabilitatilor.Notiunea probabilitatii
si contraprobabilitatii. Teoria probabilităţilor este o teorie matematică ce se
ocupă cu studiul fenomenelor întâmplătoare ce pot apărea în gruparea unei
caracteristici studiate pe baza unui experiment probabilist aleator. Adică, atunci
când rezultatele nu pot fi prevă zute cu exactitate, dar pot avea o oarecare
frecvenţă mai mult sau mai puţin legitimă. Probabilitatea se numeşte acea
măsură de posibilitate a apariţiei unor fenomene întâmplătoare în condiţiile
concrete date. Probabilitatea, de obicei, se înseamnă prin litera “P”.
Probabilitatea de apariţie a unui fenomen poate fi estimată pe două căi: clasică si
–frecvenţa empirică Probabilitatea apariţiei în totalitatea parţială a unui fenomen
“P” se determină prin raportul fenomenelor deja apărute (m) la numărul tuturor
cazurilor posibile (n) – aceasta e defi niţia clasică a probabilităţii lui Laplace.
Atunci probabilitatea fenome nului “P” va fi : P= m/n Drept contraprobabilitate
determinăm alternativa – probabilitatea lipsei fenomenului, însemnată prin litera
„q”. De aici: q=n-m /n = 1- m/n = 1-P sau q=1-P; P+q = 1 Aşadar, suma
probabilităţii prezenţei fenomenului cu contraprobabilitatea lui este egală cu
unitatea, iar în procente cu 100,0%. Rezultatele de mai sus pot fi exprimate şi
altfel, că probabilitatea apariţiei fenomenului „P” se afl ă în hotarele dintre 0 şi 1
sau 0 -100,0%. Cu cât probabilitatea e mai aproape de 1 sau 100,0% cu atât
prezenţa fenomenului în totalitate e mai reală. Această teorie argumentează legea
cifrelor mari.

12.Legea cifrelor mari si aplicarea ei.Eroarea reprezentativa ,,m’’ si

eroarea limita admisa ,, Δ’’. No iunea de e antionare.Avantajele.Tipurile
Erorile de implimentare,de măsurare, i de selec ie Legea cifrelor mari 1.O data
cu majorarea volumului colectivitatii selective,rezultatele obtinute pe baza
acestei colectivitati tind sa reproduca rezultatele obtinute in colectivitatea
generala. 2.La atingerea unui anumit numar de cazuri observate in totalitatea
selectiva,rezultatele cercetarii vor fi maximal apropiate decele obtinute pe baza
colectivitatii generale.Eroarea limita adimisa-este eroarea pe care o acceptam
anticipat in alegerea esantionului.Ea reprezinta intervalul de siguranta in care se
va incadra media universului. Eroarea reprezentativa-diferenta dintre ponderea
fenomenului (p) si colectivitatea selectiva(p1). Eşantionare -totalitatea tehnicilor
şi procedeelor statistice cu ajutorul cărora se poate caracteriza o colectivitate (N)
studiind o parte a acesteia. Avantajele: 1.este mai operativ si mai ieftin 2.erorile
de înregistrare de regulă sunt mai pu in numeroase 3. cuprinde un nr. Mai mare
de caracteristici decît observarea totală –ne permite caracteristica mai profunda a
fenomenelor 4. este unica posibilă atunci cînd prin cercetarea totală ar putea fi
alterată populatia statistica.Tipuri de esantioane: - aleatoare (probabilistice); -
nealeatoare;;alta clasificare eşantionaje simple (elementare); eşantionaje
stratificate; eşantionaje în trepte (faze); eşantionaje multifazice; alte tipuri
Esantionarea cantitativă Esantionarea calitativă: logica si cifrica.Erorile:de
implimentare(de înregistrare);de măsurare(de reprezentativitate)-apar la etapa
de prelucrare a informatiei; Erorile de selectie

13.Definirea teoriei selec iei. Tipurile selec iei. Prelucrarea primara a datelor
statistice .Clasificarea
Selecţie (sondaj)-o subcolectivitate a colectivităţii cercetate , iar numărul
elementelor selecţiei poartă numele devolumul selecţiei (sondajului). Cercetarea
selectivă – studiul selectiv pentru totalitatea integrală şi care poate fi efectuat
prin selecţia: - aleatorie (întâmplătoare, randomizată simplă) se efectuează prin
extrageri din liste,fără o grupare sistemică prealabilă. Exemplu: tragerea la sorţi -
mecanică (sistemică) –metodă superioară ,fi ecare unitate de observaţie are
şanse egale să fi e aleasă. a - tipică (stratificată) (proporţională cu mărimea
eşantionului) – urmăreşte scopul selecţiei unităţilor de observaţie din grupurile
tipice ale “universului statistic” - în cuiburi(în serii) – din totalitatea integrală se
selectează serii, localităţi care sunt ulterior examinate în întregime. Prelucrarea
primară cuprinde operaţii de clasificări, de grupari, de comparări, de prezentare
sub formă de tabele, grafice sau serii statistice. Rezultatele operaţiilor de
prelucrare primara sunt elementele de intrare pentru prelucrarea secundară.
Gruparea /clasificarea datelor statistice presupune împărţirea unităţilor
populaţiei statistice observate în grupe sau clase distincte omogene, după unul
sau mai multe criterii. Atunci când criteriul este numeric, cantitativ, ea se
numeşte grupare(gruparea se face: - pe variante - pe intervale de variaţie .
Atunci cind criterial este calitativ, nenumeric,ea se numeşte clasificare.Conditiile
gruparii: a)omogenitate b)unicitate c)completitudine

14 Seria statistica de variatie. Particularitaile seriei de variatie. Seria

statistică de variaţie reprezintă şirul de valori numerice ale caracteristicii studiate,
care diferă ca mărime de la o unitate la alta şi sunt ordonate crescător sau
descrescător în funcţie de mărimea acestora. Seria de variaţie este formată din
variante „x” (fiecare valoare individuală a caracteristicii studiate) şi frecvenţe „f”
(ponderea fiecărei variante în seria respectivă). Numărul cazurilor de observaţie,
din care este formată seria de variaţie se notează prin „n”. Particularităţile seriei
de variaţie: omogenitatea termenilor: independenţa termenilor seriei:;
variabilitatea valorilor individuale forma distribuţiei este rezultatul combinării
acţiunii factorilor esenţiali şi întâmplători
15. Clasificarea indicatorilor seriei de varia ie, proprietă i ai seriei.
Indicatorii de variaţie oferă informaţii necesare atât pentru cunoaşterea
variabilităţii din seriile statistice analizate, cât şi pentru aprecierea
reprezentativităţii valorilor medii. Cunoastem indicatori simpli ai variatiei
(amplitudinea, abaterea valorilor individuale de la medie) si indicatori sintetici ai
variatiei (dispersia, abateria medie patratica , coeficientul de variatie). Seria
statistică de variaţie reprezintă şirul de valori numerice ale caracteristicii studiate,
care diferă ca mărime de la o unitate la alta şi sunt ordonate crescător sau
descrescător în funcţie de mărimea acestora. Seria de variaţie este formată din
variante „x” (fiecare valoare individuală a caracteristicii studiate) şi frecvenţe „f”
(ponderea fiecărei variante în seria respectivă). Numărul cazurilor de observaţie,
din care este formată seria de variaţie se notează prin „n”. Proprietăţile seriei de
variaţie: omogenitatea termenilor: independenţa termenilor seriei:;
variabilitatea valorilor individuale forma distribuţiei este rezultatul combinării
acţiunii factorilor esenţiali şi întâmplători

16.Caracterisica generala a indicatorilor tendin ei centrale. Tipuri de

indicatori.Valoarea medie arată nivelul la care ar fi ajuns caracteristica dacă în
toate cazurile individuale factorii esenţiali şi neesenţiali ar fi acţionat constant.
Valoarea medie defineşte cel mai bine tendinţa centrală a unei distribuţii de
frecvenţă. Condiţiile - Să fie definită în mod precis, independent de dorinţa
utilizatorului; - Să fie expresia,tuturor observaţiilor ; - Să posede proprietăţi
simple, clare chiar şi pentru nespecialişti; Să fie simplu şi rapid de calculat; - Să
fie puţin sensibilă la fluctuaţiile de selecţie; - Să poată fi studiată rapid cu
ajutorul calcului algebric.. Principalele mărimi medii, utilizate în biostatistică,
sunt: media aritmetică, media armonică, media pătratică, media geometrică,
media logaritmică, media cubică, media cronologică, mediana, modulul.
Indicatorii fundamentali ai tendinţei centrale sunt :Media aritmetică este
rezultatul sintetizării într-o singură expresie numerică a tuturor nivelurilor
individuale. Modulul sau dominanta este varianta cu cea mai mare frecvenţă
într-o serie de variaţie, care se repetă cel mai des. Mediana este acea valoare a
unei serii statistice ordonate crescător sau descrescător, care împarte seria în două
părţi egale.
17 Caracteristica mediilor.Media aritmetica si proprietatile ei. Media este
expresia care sintetizează într-un singur nivel reprezentativ tot ceea ce este
esenţial, tipic, comun, obiectiv în apariţia, manifestarea şi dezvoltarea unui
fenomenMedia aritmetică este rezultatul sintetizării într-o singură expresie
numerică a tuturor nivelurilor individuale Poate fi calculată ca medie aritmetică
simplă şi medie aritmetică ponderată. Proprietati: 1) Defi niţia dată mediei
aritmetice este valabilă numai dacă valorile individuale înregistrate sunt
numerice.; 2) Mărimea MA calculate este unică; o serie nu posedă mai multe
medii aritmetice distincte; 3) Mărimea MA poate sau nu să coincidă cu vreo
valoare individuală înregistrată; 4) Media are întotdeauna valoarea cuprinsă între
Xmin şi Xmax; 5) Suma abaterilor valorilor individuale de la media lor este
întotdeauna egală cu zero; 6) Media aritmetică este legată de toate valorile
numerice si sensibilă la prezenţa valorilor aberante. 7) Dacă o serie este alcătuită
din mai multe serii componente,atunci media întregii serii poate fi calculată ca o
medie ponderată din mediile parţiale.
18 Caracteristica indicatorilor de poziţie: mediana şi modul. Mediana este
acea valoare a unei serii statistice ordonate crescător sau descrescător, care
împarte seria în două părţi egale. Mediana este valoarea din centrul seriei:
jumătate din termeni sunt mai mici sau egali cu mediana, jumătate sunt mai mari
sau egali. Mediana este o mărime care depinde în primul rând de numărul
termenilor. Se mai numeşte “medie de poziţie”. Pentru seriile simple, mediana
este termenul din mijloc (dacă seria are număr impar de termeni) sau se
determină, ca medie aritmetică simplă a celor două valori din centrul seriei, dacă
numărul termenilor este par.Spre deosebire de medie, mediana nu este influenţată
de valorile extreme ale seriei; de aceea ea poate înlocui media atunci când apar
valori aberante! Modulul- este valoarea cel mai frecvent întâlnită în cadrul
colectivităţii statistice analizate. . El exprimă mărimea cu cea mai mare pondere,
deci caracteristica determinantă. Avantaje: – Poate fi calculată pentru variabile
calitative (exprimate prin cuvinte)
19. Variabilitatea – noţiuni generale. Utilitatea şi clasificarea indicatorilor
variaţiei. Variabilitatea- reprezintă abaterile măsurabile ale valorilor
individuale faţă de o valoare centrală (tipică). Utilitatea: 1 ) Analiza gradului de
omogenitate a datelor din care s-au calculat indicatorii tendinţei centrale 2)
Compararea în timp şi spaţiu a mai multor serii de distribuţie după caracteristici
independente şi interdependente; 3) Selectarea obiectivă a factorilor semnificativi
de influenţă 4) Separarea acţiunii factorilor esenţiali de factorii întâmplători; 5)
Concentrarea valorilor individuale ale caracteristicilor.Clasificare I. După
numărul variantelor luate în calcul: a. indicatori simpli (amplitudinea variaţiei,
abaterea valorilor individuale de la medie, abaterea intercuantilică) b. indicatori
sintetici (dispersia, abaterea medie pătratică, coeficientul de variaţie) II. După
modul de sistematizare a datelor primare: a. indicatori pentru serii de distribuţie
unidimensionale b. indicatori calculaţi pentru serii multidimensionale III. După
modul de calcul şi exprimare: a. indicatori calculaţi ca mărimi absolute b.
indicatori calculaţi ca mărimi relativ
20. Caracteristica indicatorilor simpli ai variaţiei. Indicatorii simpli ai
variatiei :1.Amplitudinea variaţiei (A) - Se mai numeşte câmp de variaţie sau
amplitudine absolută. - Se determină prin diferenţa dintre cea mai mare şi cea
mai mică valoare individuală înregistrată. A = xmax – xmin. Amplitudinea
relativă (A%) este raportul procentual dintre amplitudinea absolută şi media
aritmetică a valorilor analizate. 2Abaterea valorilor individuale de la medie (di).
Exprimă cu câte unităţi de măsură sau de câte ori (sau cât la sută) valoarea
caracteristicii individuale a colectivităţii se abate de la mărimea unui indicator al
tendinţei centrale.
21. Noţiunea şi particularităţile seriilor cronologice. Tipurile seriilor
cronologice.Seria cronologica- - este seria formată din valori omogene
comparabile, care caracterizează modificările unui anumit fenomen într-o
perioadă de timp. - vizează măsurarea creşterilor sau descreşterilor de nivel în
evoluţia unui fenomen. Particularităţi a) variabilitatea termenilor. b)
omogenitatea termenilor c) periodicitatea termenilor . d) interdependenţa în
timp a termenilor. Pentru a asigura comparabilitatea termenilor seriei cronologice
este necesar ca componenţa seriei să fi e identică pentru întreaga perioadă de
timp, valorile seriei să fi e exprimate în aceleaşi unităţi de măsură, iar intervalele
de timp între valori să fi e egale Tipuri: 1. În funcţie de modul de defi nire a
timpului deosebim :Serii cronologice de moment: - sunt formate din mărimi care
se referă la anumite momente de timp (sfârşitul sau începutul anului, lunii etc.)..
Serii cronologice de intervale: caracterizează fenomenul într-un interval de timp
(zi, săptămână, lună, trimestru, an etc.); 2.Dupa tipul valorilor:SCR formate din
valori absolute- Exemplu: nr de populaţie, nr de paturi.Seriile cronologice
formate din valori relative Exemplu:rate, proporţii şi raport. Seriile cronologice
formate din valori medii.. 3. În funcţie de numărul termenilor seriei deosebim
SCR de lungime mică, medie, mare.
22. Ajustarea seriei cronologice: no iunea, utilitatea i metode de ajustare.
Seria cronologica nu intotdeauna este alcatuita din niveluri care se . schimba
continuu spre diminuare sau crestere. Uneori nivelurile reprezind o diversitate de
oscilatii, care fac imposibila identificarea legitatilor de baza caracteristice
fenomenului studiat. in astfel de cazuri pentru a depista tendinta dinamica sau
legitatile de manifestare a fenomenului, este nevoie de ajustarea seriei. Medote
de ajustare a seriilor cronologice: majorarea intervalului, nivelarea seriei cu
ajutorul mediei de grup si nivelarea seriei cu ajutorul mediei glisante.
Ajustarea.nivelurilor seriilor cronologice,se face,insa numai dupa analiza
cauzelor, care se explica prin oscilarea acestor nivele. Majorarea intervalului se
face prin sumarea datelor pentru un sir de perioade.
23. Analiza seriei cronologice. Indicatorii absoluţi Indicatorii absoluţi ai unei
serii cronologice de intervale exprimă nivelul, volumul agregat şi modifi cările
(în mărime absolută) fenomenului analizat în perioade diferite de timp.
Indicatorii absoluţi se exprimă în unitatea de măsură a caracteristicii analizate (în
unităţi fi zice, valorice, procente etc.). 1) Valorile individuale absolute ale
caracteristicii redau nivelul fenomenului analizat în fiecare interval de timp. 2)
Volumul agregat (nivelul totalizat) reprezintă suma termenilor seriei cronologice
de intervale. 3) Modificarea absolută (sporul sau scăderea absolută) – reflectă
creşterea sau descreşterea absolută a valorilor individuale ale fenomenului
analizat, de la o perioadă de timp la alta. Se calculează ca diferenţă între doi
termeni ai seriei. Valorile pozitive ale acestor indicatori semnifi că sporuri
(creşteri, faţă de perioada aleasă ca bază de comparaţie), iar valorile negative –
scăderi (defi cit).. Frecvent, se alege ca bază de comparaţie primul termen al
seriei (începutul perioadei de timp analizate) sau ultimul termen al perioadei
anterioare.
24 . Analiza seriei cronologice. Indicatorii relativi 1)Indicele de dinamică
(indice de modifi care, ritm de creştere sau de scădere) Este indicele care arată
de câte ori (de cât la sută) s-a modifi cat mărimea unui fenomen în timp. Se
calculează prin raportarea termenului comparat la termenul bază de comparaţie. -
indicele cu bază fi xă se calculează ca raportul simplu sau procentual al nivelului
curent la nivelul ales bază de comparaţie (nivelul initial). 2) Ritmul de dinamică
(ritmul sporului) – Arată cu cât s-a modifi - cat procentual (a crescut sau a
scăzut) mărimea fenomenului întro anumită perioadă de timp faţă de o perioadă
de referinţă fi xă sau mobilă. Se determină scăzând 100% din indicele de
dinamică corespunzător (cu bază fi xă sau mobilă 3) Valoarea absolută a unui
procent din ritmul de dinamică (de spor) – Arată mărimea absolută a modificării
ce revine pe un procent din ritmul dinamicii sau exprimă câte unităţi de măsură
revin unui procent din ritmul dinamicii. Se calculează sub forma unui raport între
modifi carea absolută şi ritmul modifi cării şi se exprimă în unitatea de măsură a
caracteristicii.
25.Analiza seriei cronologice(SCR). Indicatorii medii.S erie cronologica –este
un sir alcatuit din valori omogene comparabile ce caracterizeaza schimbarile
unui fenomen oarecare intr-o perioada de timp . Elementele constitutive a sirului
cronologic se numesc nivele(absolute.relative,medii) Indicatorii medii-(ex durata
medie de internare)este un nivel mediu,calculat ca medie a valorilor seriei. Pentru
o SCR de intervale ,Nivelul mediu se afla calculind media aritmetica simpla a
valorilor seriei; pt SRC de moment –se afla calculind media cronologica simpla
pt momente egal distantate. Indicele mediu de dinamica se calculeaza ca medie
geometrica simpla a indicilor de dinamica cu baza mobila.Arata de cite ori s-a
modificat fenomenul pe intraga perioada de calcul.Ritmul mediu de dinamica
arata cu cite % se modifica in medie fenomenul pe intreaga perioada.Modificarea
medie absoluta este media aritmetica simpla a modificarilor absolute cu baza
mobila,el arata cu cit a crescut/scazut fenomenul in medie de la o perioada de
timp la alta.
26.Reprezentarea grafică a seriilor cronologice.Graficul -arata evident
succesivitatea schimbarilor fenomenului studiat.el ne permite vizual sa percepem
caracterul fenomenului studiat ,particularitatile de manifestare a lui si tendinta de
dezvolltare si corelatie cu alti indicatori.face informatia mai aceesibila si mai
clara pt toti ascultatorii,atragind si atentia lor. Componentele de baza ale
graficului sunt:titlul/denumirea graficului, Suprafata de reprezentare a
lui,Suprafata graficului,Aria graficului,legenda,reteaua de axe orizontale si
verticale,explicatia si indicatiile axelor. Clasificare: in functie de caracterul
fenomenelor;de frecventa,de structura,de corelatie,de coraport al fenomenelor
studiate,de contur,de suprafata,. Reprezentări grafi ce ale seriilor cronologice a)
CRONOGRAMA (historiograma) –are 2 axe: timpul – pe abscisă, iar termenii
SCR – pe ordonată b) DIAGRAMA PRIN COLOANE – în care timpul se
reprezintă pe abscisă (linia orizontala), iar termenii SCR pe ordonată(linia
verticala) c) DIAGRAMA PRIN BENZI – d) DIAGRAME POLARE (numite şi
diagrame radiale) reprezentarea de fluctuaţii sezoniere.Diagrama de structura-
are forma de cerc, dreptunghi, totalul ei reprezinta 100%. Cartograma sau
cartodiagrama- reprezentarea problemelor pe localitati,regiuni a unei tari.
Diagrama liniara. Reprezentarea prin figure simbolice-copaci,oameni.
27.standardizarea în medicină. Metodele. Standardizarea prin metoda
directă. In practica de cercetare,strandartizarea se utilizeaza mai frecvent in
analiza indicatorilor de morbiditate, natalitate, mortalitate a populatiei,fiind
necesara in activitatea medicala .Standartizarea –metoda de calcul a indicatoril
standartizati care substituie valorile relative sau medii care sunt incomparabile
din cauza neomogenitatii structurale a totalitatii comparate. Metode de
standartizare – directa,indirecta,tangentiala. Metoda directa- pt aceasta metoda
drept standart este structura populatiei,care se considera ca este identica in
ambele totalitati comparate.esenta metodei este eliminarea factorilor ce
influenteaza marimea indicatorilor obtinuti. Etape:1Calcularea indicatorilor
intensivi si generali pt fiecare totalitate2.Alegerea si calcularea standartului 3.
Calculul “valorilor asteptate” pt fiecare grupa.4. Determinarea indicilor
standardizati.5. Compararea totalitatilor si formularea concluziilor.
28 Corelatia.Argumentsi functie,notiuni.Tipurile de legături Corelatia
reprezintă o relatie ,legătură reciprocă dintre 2 sau mai multe lucruri sau
fenomene, relatie în care unul dintre termeni nu poate exista fără altul.
Argumentul reprezintă un element din domeniul de definitie al unei functii,o
variabilă independentă pe de altă parte notiunea de argument mai poate fi folosită
drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fisier. Functia-este o
mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile
independente. Operatie care, prin aplicare asupra unui argument îi conferă
acestuia o valoare corespunzătoare. Tipuri: :. Corelatiile functionale sau
matematice: sunt perfecte, rigide, exprimând legătura dela cauză la efect între
fenomene. În cazul corelaţiei funcţionale unei valori determinate a unei variabile
independente X (argument) îi corespunde strict o valoare a variabilei dependente
Y (funcţie). Corelatiile statistice sau stohastice: sunt mai puţin perfecte, se
evidenţiază mai greu, exprimând legătura de dependenţă care există între
fenomene.În cazul corelaţiei statistice fiecărei valori numerice a variabilei X
corespund nu una ci mai multe valori a variabilei.
29. Corela iile statistice: tipuri i interpretare Corelatiile statistice: sunt mai
puţin perfecte, se evidenţiază mai greu, exprimând legătura de dependenţă care
există între fenomene.În cazul corelaţiei statistice fiecărei valori numerice a
variabilei X corespund nu una ci mai multe valori a variabilei Y, Corelaţiile
statistice, spre deosebire de cele funcţionale, pot fi numai vremelnice şi într-un
singur sens. După numărul caracteristicilor corelate, legăturile dintre fenomene
pot fi simple şi multiple. Legăturile simple se stabilesc numai între două
caracteristici, iar cele multiple – dintre trei sau mai multe caracteristici. După
formă legătura de corelaţie poate fi lineară (rectilinie)-schimbărilor uniforme a
valorilor medii a unei variabile ii corespund schimbări egale a altei
variabile.Pentru corelaţia nelineară (curbilinie) schimbărilor uniforme a unei
valori îi corespund valori medii a altei variabile, care poartă caracter de creştere
ori de micşorare. Dupa directie:Corelaţii directe(pozitive) se stabilesc între
fenomene care evoluează în acelaşi sens, în aceeaşi direcţie. Corelaţiile
inverse(negative) se stabilesc între fenomene care evoluează în sens opus
30No iunea i tipurile de regresie.Calcularea coeficientului de regresie.
Regresia, noţiune strâns legată de noţiunea de corelaţie, completează corelaţia şi
prin intermediul coeficientului de regresie, stabileşte cu cât creşte sau descreşte
sub aspect cantitativ, un fenomen, când cel cu care se corelează creşte sau
descreşte cu o unitate de măsură. Regresia poate fi simplă şi multiplă; liniară şi
neliniară. Ca şi corelaţia, regresia poate fi directă, când fenomenele evoluează în
acelaşi sens (creşte x, creşte y) sau indirectă, când fenomenul evoluează în sens
opus (creşte x scade y ) Formula coficientului de regresie este: sau (eu
singura o scriu pe a doua) Rgxy = coeficientul de regresie a lui x în funcţie de y-
exprimăcu cât creşte sau scade fenomenul x când y creşte sau scade cu o unitate
de măsură; Rgyx = coeficientul de regresie a lui y în funcţie de x-exprimă cu cât
creşte sau scade fenomenul y când x creşte sau scade cu o unitate de măsură; rxy
= coeficientul de corelaţie liniară Bravais-Pearson; eta x = deviaţia standard a
fenomenului x; eta y = deviaţia standard a fenomenului y.
32 Noţiuni de bază şi domenii de aplicare ale epidemiologiei Epidemiologia
este stiinta ce se ocupa cu studiul distribuţiei determinanţilor( pozitivi/negativi)
stărilor şi evenimentelor legate de sănătate în anumite populaţii, precum şi
aplicarea rezultatelor studiului în controlul problemelor de sănătate.Unitatea de
studiu în epidemiologie este populaţia sau grupurile populaţionale ţinte dintr-un
anumit teritoriu, sau grupul de bolnavi cu anumite maladii. Domenii de aplicare :
1) Sănătate publică: Clasificarea bolilor; Descrierea istoriei naturale a bolilor
în colectivitate;Determinarea frecvenţei factorilor de risc;Descrierea şi explicarea
modelelor de morbiditate şi mortalitate; Depistarea şi supravegherea de masă a
bolilor; Prevenirea şi controlul comunitar al bolilor -Planificarea sanitară şi
promovarea acţiunilor de sănătate -Evaluarea acţiunilor, procedeelor şi serviciilor
de sănătate 2) Medicina clinică: Descrierea istoriei naturale a bolii Determinarea
valorilor normale Completarea tabloului clinic Studiul etiologiei bolilor
Evaluarea tehnologiilor medicale vechi şi noi
33. Metodologia cercetării tiin ifice: no iunea i etapele procesului de
cercetare. Cercetarea – proces sistematic de colectare şi analiză a informaţiei
(rezultatelor) pentru îmbunătăţirea înţelegerii noastre asupra unui aspect. Metoda
ştiinţifică prevede : Identificarea problemei Formularea unor ipoteze Decizia
asupra procedurii (rationament deductiv) Colectarea datelor şi analiza
Formularea concluziilor Etapele Procesul cercetării ştiinţifice: Selectarea ariei de
interes Formularea de ipoteze Studiul bibliografic de specialitate Conturarea unei
metodologii de lucru Colectarea şi analiza datelor experimentale Interpretarea
rezultatelor
34.Clasificarea i prezentarea generală a studiilor epidemiologice.
Epidemiologia ştiinţa medicală care se ocupă cu studiul distribuţiei şi
determinanţilor stărilor sau evenimentelor legate de sănătate în anumite populaţii,
cu aplicarea rezultatelor acestui studiu în controlul problemelor de sănătate
Tipuri de studii epidemiologice I. Studii descriptive evaluează răspîndirea unei
maladii şi caracteristica unei populatii, fără interventia cercetătorului şi fără
verificarea ipotezelor epidemiologice. Utilizate pentru emiterea de ipoteze. - la
nivel de populaţie - studii de corelatie,ecologice care fac corelatii între expuneri
şi efecte la nivel de populatie.- la nivel de indivizi: • cazuri ; • serii de cazuri;•
studii universale,de prevalentă II. Studii analitice permit evaluarea ipotezelor de
asociere dintre un factor de risc i boală. - observaţionale: investigatorul nu
intervine, ci doar observă, de fapt rnăsoară expunerea şi efectul.Din ele fac parte:
studii caz-martor (retrospective) si studii de cohortă (prospective).
experimentale: investigatorul determină cine va fi supus la factorul de risc i cine
nu.Din ele fac parte:studii clinice randomizate III. Studii secundare - Recenzia
sistematica şi metaanaliza - studii în care se verifică ipotezele demonstrate în
studiile analitice.
35.Esenţa şi importanţa studiilor descriptive. Obiectivele. Metodele şi surse
de colectare a datelor... . Studii descriptive evaluează răspîndirea unei maladii
şi caracteristica unei populatii, fără interventia cercetătorului şi fără verificarea
ipotezelor epidemiologice.Pot fi: - la nivel de populaţie - studii de
corelatie,ecologice care fac corelatii între expuneri şi efecte la nivel de
populatie.- la nivel de indivizi: • cazuri ; • serii de cazuri;• studii universale,de
prevalentă.Obiectivele:*Prezentarea “tabloului bolii” cât mai precis
posibil.*Studierea unui fenomen de sănătate a cărui etiologie nu este bine
cunoscută şi să elaboreze ipoteze asupra etiologiei bolii.*Fundamentarea
planificării sanitare şi evaluarea serviciilor de sănătate.*Evaluarea tendinţelor de
evoluţie a stării de sănătate si compararea diferite teritorii ale unei ţări. Metodele
de colectare a datelor în studii descriptive*Metoda observaţiei – urmărirea
desfăşurării unor fenomene în dinamică.*Prin transfer de informaţie – colectarea
datelor din documentaţia medical.*Interviul standard. Materialul primar
pentru studiile descriptive Anchetele de informare Anchetele de tip transversal
–Anchete de tip longitudinal –.Sursele de colectare a datelor pentru studiile
descriptive *Statistici vitale *Documentaţia medical *Documentaţia de arhivă
*Altă documentaţie.
36.Comparaţiile în studiile descriptive. Caracteristica tipurilor de studii
descriptive. Tipurile de comparare în Studiile descriptive: -Demografice, -
Geografice, -Temporale. Comparaţiile demografice iau în considerare
caracteristici de persoană (cine). Persoanele afectate sau expuse sunt caracterizate
după caracteristicile demografice şi sociale de bază, cum sunt vârsta, sexul,
starea civilă, rasa…Comparaţiile geografice iau în considerare caracteristici de
loc (unde?). Caracteristicile descriptive raportate la loc iau în considerare UNDE
sunt cele mai mari şi cele mai mici rate ale bolii. Comparaţiile temporale iau în
considerare caracteristici de timp (când) Datele descriptive despre timp răspund
la întrebări de tipul Când apare boala frecvent şi când apare rar? Tipurile de
studii descriptive: - la nivel de populaţie - studii de corelatie,ecologice care fac
corelatii între expuneri şi efecte la nivel de populatie.- la nivel de indivizi: •
cazuri ; • serii de cazuri;• studii universale,de prevalentă.
37. Etapele studiului descriptiv. Avantajele şi dezavantajele studiilor
descriptive. Studiiel descriptive evaluează răspîndirea unei maladii şi
caracteristica unei populatii, fără interventia cercetătorului şi fără verificarea
ipotezelor epidemiologice. Se foloseşte în cazurile în care este nevoie de
informaţie suplimentară pentru a formula ipotezele specifice. Raspunde la
următoarele întrebări: Cine? Ce? Când? Unde? Avantajele studiilor
descriptive: -Se efectuează uşor -Sunt relativ mai puţin costisitoare -Permit
colectarea de date despre factorii potenţiali de risc importanţi, ca vârsta, rasa,
sexul şi situarea geografică. -Pot dezvălui modele de apariţie a bolii şi tendinţele
în timp. -Oferă o bază pentru planificarea, furnizarea şi evaluarea serviciilor
medicale pentru o populaţie dată. -Creează puţine probleme de natură etică.
Dezavantajele studiilor descriptive: -Nu testează ipotezele etiologice. -Nu
există un grup formal pentru comparare-Relaţia temporală dintre problema de
sănătate cercetată şi expunerile potenţiale nu poate fi uşor determinată. -Nu
permit evaluarea cauzalităţii.
38. Esenţa studiilor de cohortă. Obiectivele, direcţia şi secvenţialitatea
studiilor de cohortă. Ipoteza cercetării. Este forma a studiilor epidemiologice
ne-experimentale. Este un studiu epidemiologic observaţional , în care subiecţii
sunt clasificaţi în funcţie de prezenţa sau absenţa expunerii la factorii de risc,
fiind urmăriţi o perioada de timp. Obiectivul studiului este compararea ratei
incidenţei (IR) unei boli într-o populaţie supusă unui factor de risc cu cea a unei
populaţii care nu a fost expusă acţiunii factorului. Studiul de cohortă poate fi de
tip retrospectiv (istoric) sau de tip prospectiv. In cadrul studiilor de conhorta
pacientii sunt impartiti in doua grupuri: expusi si neexpusi si sunt urmariti pt a
vedea daca dezvolta o anumita boala sau asupra carora actioneaza factorul de
protectie. Dezavantajul :nesiguranta alegerii bune a grupurilor sau neexistentei
unui alt factor care poate influenta rezultatul. Metode de colectare a datelor:
interviul, fisa medicala, examene medicale sau de laborator.
39. Etape şi probleme într-un studiu de cohortă. Diagrama de fluxpe google.
Etapele studiului de cohortă sunt reprezentate de: 1. Definirea precisă a scopului
urmărit şi a populaţiei pe care dorim să efectuăm studiul 2. Definirea
evenimentelor pe care dorim să le culegem 3. Definirea mijloacelor de diagnostic
abordate 4. Definirea perioadei de timp în care sunt urmăriţi subiecţii incluşi în
studiu 5. Enunţarea măsurilor luate pentru a preveni pierderea subiecţilor în
decursul timpului
40. Calcularea și interpretarea indicatorilor pentru studiile de cohortă.
Indicatori folositi in studiul de conhorta: 1.Masurarea incidentei imbolnavirilor:
a. Incidenta (cumulativa) = acest indice se bazeaza pe intregul grup de risc care
era la inceputul studiului sanatos. Formula: Incidenta % = Nr de cazuri noi in per
de observatie/nr indivizilor din grupul de risc x 1000. b. Ani- persoana de
observatie = repr o imbunatatire fata de masurarea conventionala a incidentei
Formula: Densitatea incidentei = nr de cazuri noi in per specificata/ani-persoana
de observatie x 1000.. 2. Masurarea efectului: a. Riscul relativ = RR – se calc
direct impartind incidenta unui grup la cea a celuilalt grup. Formula: RR =
Incidenta la cei expusi/ incidenta la cei neexpusi. Grupul de expusi are un risc de
RR ori mai mare de aparitie a bolii decat grupul de neexpusi. b. Riscul atribuit =
RA repr diferenta dintre incidenta la expusi si incidenta la neexpusi.Diferenta
poate fi atribuita factorului studiat si este o trasatura a studiilor de conhorta.RA
este influentat de frecventa bolii.
41. Avantajele şi dezavantajele studiilor de cohortă. AVANTAJE: - se poate
calcula incidenta bolii pt ambele grupuri indicand de cate ori este mai mare
incidenta imbolnavirilor la lotul de studiu fata de cel de control; se cunoaste
faptul ca boala a fost dobandita pe parcursul studiului; putin posibile erorile; se
pot analiza alte boli . DEZAVANTAJE: - durata lunga; costisitor , urmarire a
pacientilor; pierderea pacientilor prin migrare; schimbari comportamentale ale
pacientilor ce altereaza informatiile.
42. Esenţa, obiectivele şi particularităţile studiilor caz - control. Ipoteza
cercetării. Dificultăţi în realizare i diagrama de flux. șStudiile caz-control
sunt studii in care se urmareste realizarea asocierii expunerii la un facto de risc al
unei serii de cazuri de boala respective [caz], in comparatie cu un grup neafectat
[control] OBIECTIVE Determina rzultatul dintre expunere şi effect. •
Semnificaţia asocierii dovedesc existenţa sau inexistenţa unei asociaţii
epidemiologice • verifică validitatea unei ipoteze IPOTEZA CERCETARII Este
raspunsul la o intrebare ce orienteaza o cercetare. este contributia pe cercetatorul
spera sa o aduca unui camp de cercetare validând sau invalidând o ipoteza.
43. Avantajele şi dezavantajele studiilor caz - control. AVANTAJELE
Studiile caz-control utile pentru studierea probl de sănătate ce apar rar utile pt
studierea probl de sănăt cu o perioadă de latenţă mare Sunt ieftene; utile pt
caracteristica factorilor potenţiali de risc asupra problemei de sănătate studiate
DEZAVANTAJELE Pt ca pesoanele sunt selectate din popul diferite este dificil
comparare lor , nu este sigur in ceea ce priveste factorii de risc; datele sunt
colectate dupa aparitia bolii,nu pot fi folosite pentru a determina ratele de
incidenţă , nu pot fi folosite pentru determinarea altor efecte ale expuneri asupra
sănătăţii; studiază doar un singur effect
44. Calcularea i interpretarea indicatorilor pentru studiile caz-control.
Calcularea indicatorilor Frecventa factorilor de risc in lotul cazurilor F1=
a/(a+c); Frecventa factorilor de risc in lotul control F1= b/(b+d); Riscul
atribuit…… Impactul actiunii factorului de risc in populatie se masoara cu riscul
atribuit in populatie (formulaaa scrie singura).INTERPRETAREA Pentru
comparare se determina intervalul de incredere pentru raportul cotelor OR.
Pentru a elimina factorii de confuzie se pot utilize urmatoarele metode de
analiza: Analiza pe perechi Analiza stratificata,metoda mantel-haentsel
Analiza de regresie logistica ce permite masurarea efectului pe care il determina
mai multi factori
45. Studiile epidemiologice experimentale, specificul, tipuri de studii. Studiile
experimentale -unul din principalele tipuri de investigatie epidemiologica.
Anchetele descriptive evidentiaza existent unor maladii si a unor factori de risc.
Datele obtinute in cadrul acestor anchete se utilzeaza la elaborarea ipotezelor.
Anchetele experimentale verifica o ipoteza. Specificul: sunt unicele ce dovedesc
eficacitatea unor tratamente, interventii,decizii diagnostic. Tipuri de studii
experiemntale: 1. Studii clinice 2.in terent- au drept tinta populatia sanatoasa
supusa unor riscuri 3. in comuniate-studierea bolilor cu originea in contiile
sociale
46. Studiul clinic randomizat, etape. Ipoteza cercetării. Studiul clinic
randomizat este un experiment controlat utilizat pentru evaluarea sigurantei si
eficacitatii tratamentelor. RANDOMIZAREA : repartiţia grupurilor de persoane
în doua sau mai multe grupuri luate aleator comparabile I etapă – studii
preclinice, în vitro şi pe animale II etapă – studiile clinice, pe oameni : • Faza 1.
Evaluarea voluntarilor ; • Faza 2. Evaluarea eficacităţii tratamentului • Faza 3.
Evaluarea tratamentului nou la un număr mai mare de voluntary Faza 4.
Cercetarea efectelor tratamentului pe termen lung,
1. FORMULAREA IPOTEZEI 2. ALEGEREA SUBIECŢILOR 3. ALEGEREA
GRUPURILOR DE COMPARARE 4. ADMINISTRAREA
TRATAMENTULUI 5. MODIFICĂRI SURVENITE ÎN TIMPUL STUDIULUI
6. ANALIZA REZULTATELOR 7. FINALITATEA STUDIULUI
47. Avantajele şi dezavantajele studiilor clinice randomizate Avantaje : •
Selecţia aleatoare • Un SCR permite standardizarea criteriilor de eligibilitate,
expunerile şi evaluările rezultatelor • eficient din punct de vedere statistic • Un
SCR are grupuri de comparare simultane Dezavantaje: • SCR sunt complexe şi
costisitoare • voluntarii pot să se deosebească de populaţia generală • Un SCR
poate fi deschis provocărilor • Uneori nu sunt practice
48. Calcularea i interpretarea indicatorilor pentru studiile clinice
randomizate. • Se calculează următorii indici: 1. Proporţia cu rezultate în grupul
de tratament (P1) P1= a/n1; n1 = a+c 2. Proporţia cu rezultat în grupul fară
tratament (Po) Po= b/no; no = b+d 3. Riscul relativ al incidenţei cumulative
P1/Po interpretarea rezultatelor are loc cu ajutorul tabelelor, graficelor si
diagramelor.
49 Prezentarea datelor statistice prin tabele şi grafice. Tipuri de tabele.
Reguli pentru tabele. Reguli pt tabele:Să aibă un titlu care, să redea conţinutul
tabelului Datele titlului răspunde la 4 întrebări: ce, unde, când, cum? Rândurile şi
coloanele tabelului trebuie să fi e logic aşezate şi să fie notate corespunzător.
Totalurile se în primul rând şi în prima coloană, în tabelele matematice totalurile
se înscriu în ultimul rând/coloană,. când nu dispunem de datele necesare în
căsuţele tabelului se trage o linie TIPURILE DE TABELE STATISTICE: •
tabele pentru clasificare dichotomică • tabele pentru distribuţia de frecvenţe •
tabele de corelaţie
50. Principalele componente ale unui grafi c sunt:
Graficul -arata evident succesivitatea schimbarilor fenomenului studiat.el ne
permite vizual sa percepem caracterul fenomenului studiat ,particularitatile de
manifestare a lui si tendinta de dezvolltare si corelatie cu alti indicatori.
Componentele de baza:titlul/denumirea graficului, Suprafata de reprezentare a
lui,Suprafata graficului,Aria graficului,legenda,reteaua de axe orizontale si
verticale,explicatia si indicatiile axelor. Clasificare: in functie de caracterul
fenomenelor;de frecventa,de structura,de corelatie,de coraport al fenomenelor
studiate,de contur,de suprafata,. Reprezentări grafi ce ale seriilor cronologice a)
cronograma (historiograma) –b) DIAGRAMA PRIN COLOANE – în care timpul
se reprezintă pe abscisă (linia orizontala), iar termenii SCR pe ordonată(linia
verticala) c) DIAGRAMA PRIN BENZI – d) DIAGRAME POLARE (numite şi
diagrame radiale) reprezentarea de fluctuaţii sezoniere.Diagrama de structura-
are forma de cerc, dreptunghi, totalul ei reprezinta 100%. Cartograma sau
cartodiagrama- reprezentarea problemelor pe localitati,regiuni a unei tari.
Diagrama liniara. Reprezentarea prin figure simbolice-copaci,oameni.
31.Definiţia şi obiectivele epidemiologiei. Ramurile
epidemiologiei. Epidemiologia este ştiinţa medicală care se ocupă
cu studiul distribuţiei şi determinanţilor stărilor sau evenimentelor
legate de sănătate în anumite populaţii, cu aplicarea rezultatelor
acestui studiu în controlul problemelor de sănătate” Obiectivele:
Determinarea tendinţelor în evoluţia maladiilor. Identificarea
factorilor de risc Identificarea etiologiei i ș modalită ii ț
transmiterii maladiilor, existenţa corelatiiei între factorii de risc i ș
influenţa acestora asupra populaţiei Descrierea distribuţiei
bolilor în funcţie de caracteristicile personale ale indivizilor
Fundamentarea programelor de prevenire, profilaxie şi de
combatere a bolilor Determinarea prognozelor de răspindire a
bolilor i a ș factorilor de risc in populaţie; caracterul distribuţiei
geografice sau spaţiale a bolilor Determinarea rolului mediului i
evaluarea impactului măsurilor de control ș Procesele principale
ale epidemiologiei sunt: - a descrie, a explica, a prezice, a controla
Ramurile epidemiologiei: EPIDEMIOLOGIA GENERALĂ
STUDIAZĂ: Legile generale care guvernează procesele
epidemiologice Domeniile de contact cu alte ştiinţe Metode de
lucru Aprecierea cauzalităţii, factorii exogeni şi endogeni
Căile de combatere, prevenire şi eradicare a unor procese
patologice Fac parte: - Epidemiologia geografică -
Ecoepidemiologia
- Seroepidemiologia - Epidemiologia biomoleculară şi
genetică EPIDEMIOLOGIA SPECIALĂ - Epidemiologia
descriptivă şi analitică - Epidemiologia bolilor contagioase şi
necontagioase

Autori: Arianusca si Capy