3.9.3.

Elemente specifice statisticii în activitatea economică

a. Definirea și importanța statisticii

Statistica este un ansamblu de metode pentru a colecta, a descrie şi a analiza date numerice din observaţii
sau investigaţii ştiinţifice. Statistica este foarte importantă pentru că a devenit elementul de sine stătător al
cunoaşterii în condiţii de manifestare probabilistică a fenomenelor.
Utilizarea statisticii permite atât descrierea fenomenelor şi modelarea lor, cât şi aplicarea practică a
acestora, accentul punându-se atât pe prezentarea raţionamentului statistic cât şi a tehnicilor fundamentale de
analiză a datelor experimentale. Cuvântul statistică are semnificaţii multiple, astfel poate să ne ducă cu gândul la
indicele preţurilor de consum, la cifra medie de afaceri a unor firme, la rata şomajului, la datele publicate într-o
revistă sau într-un buletin official, etc.
Obiectul de studiu al statisticii îl constituie variaţia curentă, continuă, în timp, în spaţiu și calitativ, al
fenomenelor din orice domeniu al vieţii economico-sociale său natural. Statistica a fost folosită pentru rezolvarea
unor nevoi practice ale vieţii sociale din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, o regăsim atât în primele forme de
evidenţă a populaţiei şi bunurilor materiale cât şi în rezolvarea celor mai variate şi complexe probleme de
conducere. Statistica se referă la măsurare şi probabilităţi.
Cuvântul statistică, provine din latinescul „statista” şi desemna, persoanele care se ocupau cu afacerile
statului, care numărau populaţia sau alte aspecte ce ajutau la gestionarea mai bunăa statului.
b. Noțiuni și concepte de bază utilizate în statistică
Pentru a putea ilustra principalii termeni utilizaţi în statistică, să luăm în considerare situaţia unui
cercetător care investighează o colectivitate umană urmând criteriile: mediul de provenienţă a persoanelor;
statutul socio-economic; genul biologic; vârsta.
1. Prin populaţie (colectivitate) statistică se înţelege totalitatea persoanelor, faptelor, etc, care constituie
obiectul de interes al cercetării. Ea reprezintă totalitatea manifestărilor sau totalitatea fenomenelor de aceeaşi
natură (de aceeaşi esenţă calitativă, ale unui fenomen sau proces economic), care au trăsături esenţial comune şi
care sunt supuse unui studiu statistic.
Exemple de populaţii statistice:
a. Colectivitatea studenţilor din primul an de facultate, din Centrul universitar Constanţa;
b. Colectivitatea persoanelor cu vârstă egală sau mai mare de 45 de ani, din România;
Colectivitatea statistică specifică vieţii are un caracter obiectiv, concret şi finit, strict determinat în timp şi spaţiu.
Statistica abordează colectivităţile fie static, fie dinamic.
A. Colectivităţile statice exprimă o stare şi au o anumită întindere în spaţiu la un momonet dat.
Exemplu: Persoanele care au starea civilă „căsătorit” la sfârşitul anului curent reprezintă o colectivitate statică;
B. Colectivităţile dinamice caracterizează un proces, o devenire în timp.
Exemplu: Persoanele care au starea civilă „căsătorit” la sfârşitul anului curent reprezintă o colectivitate statică;
Colectivitatea evenimentelor de „căsătorie” din anul curent reprezintă o colectivitate dinamică.
2. Unitatea statistică reprezintă elementul constitutiv al unei colectivităţi statistice şi este purtătorul unui
nivel al fiecărei trăsături supuse observării şi cercetării statistice.
Unităţile statistice pot fi:
- statice = unităţile compun efectivul masei de fenomene existente la un moment dat.
Exemplu: un copil născut viu în luna mai în Constanţa = unitate statică
- dinamice = unităţile aparţin aceleiaşi structuri organizatorice, au acelaşi conţinut, dar se produc în condiţii
diferite de timp (trebuie înregistrate pe perioade de timp).
- simple = elemente constitutive ale colectivităţii (Exemplu: persoana, muncitorul).
- complexe = sunt rezultatul organizării sociale şi economice ale colectivităţii (Exemplu: familia, anul de studiu).
3. Interferenţa statistică reprezintă o decizie, o estimare, o predicţie sau o generalizare privitoare la o
colectivitate generală, bazată pe informaţiile statistice obţinute pe un eşantion.
Astfel, procesul de cercetare statistică va cuprinde două etape:
O primă etapă, în care se vor colecta şi prelucra date privitoare la eşantion, obţinându-se indicatori statistici.
În a doua etapă, etapa de interferenţă statistică, când rezultatele se vor extinde la colectivitatea generală.
4. Caracteristicile statistice, denumite şi variabile aleatoare, sunt acele criterii care definesc unităţile unei
colectivităţi statistice; adică acea proprietate comună tuturor unităţilor unei colectivităţi statistice dar care variază
ca formă de manifestare sau ca nivel de dezvoltare. Variaţia nivelului unei caracteristici de la o unitate la alta dă
caracteristicilor statistice caracterul de variabile aleatoare.
Clasificare:
1) după importanţa lor, pot fi:
a) esenţiale – cele care se regăsesc la nivelul tuturor unităţilor colectivităţii statistice;
b) neesenţiale – cele care se regăsesc doar la unele dintre unităţile colectivităţii.
2) după conţinutul lor, pot fi:
a) de timp – evidenţiază apartenenţa unităţilor statistice la un moment dat sau la un interval de timp;
b) de spaţiu (teritoriale) – evidenţiază apartenenţa unităţilor statistice la un anumit „teritoriu;
c) atributive (calitative) – „exprimă esenţa, natura unităţilor” .
3) după modul de exprimare, pot fi:
a) numerice (cantitative) – cele măsurabile şi care pot fi exprimate numeric;
b) nenumerice (calitative) – cele care nu pot fi măsurate numeric şi care sunt exprimate prin cuvinte.
4) după modul de manifestare, pot fi:
a) alternative (binomiale sau binare) – sunt cele care nu pot lua decât două valori;
Exemplu: Un candidat la un examen poate fi admis sau respins, astfel se pot asocia valorile DA pentru
admis sau NU pentru respins; de asemenea, se pot asocia coduri numerice 1 pentru DA şi 0 pentru NU.
b) nealternative – cele care pot lua valori distincte pentru fiecare unitate a colectivităţii statistice.
5) după felul variaţiei, pot fi:
a) caracteristici cu variaţie discontinuă – care nu pot lua decât valori în cadrul unui interval de valori;
b) caracteristici cu variaţie continuă – care pot lua orice valoare în cadrul unui anumit interval de valori.
6) după modul de obţinere, pot fi:
a) caracteristici primare – cele care se obţin în cursul procesului de culegere a datelor;
b) caracteristici derivate – cele care se obţin după prelucrarea datelor culese, pe baza modelului de calcul
c. Teoria elementară a sondajului
Pasul 1 – Noţiuni introductive
Fenomenele şi procesele social-economice sunt nenumărate şi foarte complexe, motiv pentru care nu pot fi
cercetate în întregimea lor; astfel, se analizează doar o parte din unităţile statistice ale fiecărei colectivităţi, adică
doar un eşantion sau o colectivitate de selecţie. Teoria sondajului este de fapt, studiul relaţiilor existente între o
populaţie şi eşantionul extras din populaţia analizată. Această teorie este importantă întrucât în unele situaţii
sondajul statistic este singura metodă de obţinere a informaţiilor, de exemplu când cercetarea întregii colectivităţi
originare este neraţională, datorită caracterului distructiv al metodei de cercetare (controlul calităţii produselor)
sau neeconomică, deoarece necesită costuri mari pentru analiza tuturor unităţilor populaţiei originare.
Pasul 2 - Cerinţa generală a unui sondaj
Principala cerinţă a unui sondaj este aceea ca rezultatul să fie reprezentativ pentru întreaga colectivitate, adică
eşantionul studiat să fie reprezentativ pentru colectivitatea originară. Prin reprezentativitate se înţelege ca în
eşantionul selectat să se regăsească aceleaşi trăsături esenţiale ca şi în populaţia originară. Se admite ca suficient
de reprezentativ sondajul care nu conduce la erori faţă de colectivitatea originară mai mari de ± 5%.
Pasul 3 - Avantajele cercetării prin sondaj
1. Sondajul este mai operativ şi mai economic decât observarea totală.
2. Erorile de înregistrare prin sondaj sunt mai mici deoarece persoanele care realizează sondajul sunt specializate
mai bine decât persoanele care fac observări totale.
3. În cazul observării unor erori sistematice, sondajul se poate repeta.
4. Timpul necesar pentru ajungerea la concluzii este mult mai mic decât în cazul unei observaţii totale.
Pasul 4 - Procedee de alcătuire a eşantionului
Eşantioanele care se formează din populaţia originară trebuie să îndeplinească condiţia de reprezentativitate.
Pentru aceasta trebuiesc îndeplinite următoarele condiţii:
1. populaţia originară să fie cât mai omogenă;
2. unităţile care vor forma eşantionul să fie extrase la întâmplare;
3. eşantionul să fie suficient de mare pentru ca în el să apară trăsăturile populaţiei originare;
4. independenţa unităţilor extrase între ele.
Respectând aceste condiţii sondajul va genera abateri mici faţă de indicatorii populaţiei originare.
Alegerea unităţilor ce vor forma eşantionul se poate face: a) pe baza unei scheme probabilistice; b) în mod dirijat.
a) Alegerea probabilistică a unităţilor eşantionului se face înlăturând orice intervenţie subiectivă, asigurând
caracteristica întâmplătoare a includerii unităţilor în eşantion. „Eşantionarea probabilistică se aplică, când nu se
cunoaşte structura colectivităţii totale după caracteristica considerată în studiu . Se utilizează trei procedee: 1.
procedeul tragerii la sorţi sau al loteriei; 2. procedeul selecţiei bazate pe tabelul cu numere aleatoare; 3. procedeul
alcătuirii mecanice.
b) Alegerea eşantionului în mod dirijat presupune alegerea unităţilor componente ale eşantionului după un
criteriu raţional prestabilit. Se aplică în sondajul realizat asupra colectivităţilor grupate în grupe tipice, deci a
căror structură este cunoscută.