MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA

AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ ONCOLOGICĂ

Fără educaţie nu este posibilă îngrijirea pacientului dar nu trebuie exclusă nici grija personală
pentru propria sănătate. Educaţia (OMS 1988) are ca scop de a ajuta pacientul şi familia să
înţeleagă boala şi tratamentul însuşi, şi să menţină capacităţile necesare pentru a-şi ajusta
(coping) modul de viaţă la constrângerile inerente bolii.
Pacientului cu cancer trebuie să i se ofere înţelegere, sugestie şi asistenţă practică.
Trebuie trecut de la atitudinea paternalistă medicală de tip „părinte-copil” la cea de asumare
individuală autonomă a diagnosticului şi tratamentului, relaţie de tip „adult-adult” între medic
şi pacient. Degeaba explică medicul dacă nu este înţeles de către pacient, dacă acesta înţelege
dar nu acceptă, acceptă dar nu pune în practică sau pune în practică dar nu tot timpul necesar
(K. Lorenz).
Asistenta medicală trebuie să redea bolnavului încrederea în propriul organism, dorinţă de
însănătoşire, să se aproprie afectiv de el şi să-i anticipeze nevoile când vine în secţie
descurajat şi speriat.
Asistenta medicală este pregătită pentru îngrijirea bolnavului. Alături de medic, aceasta
efectuează recoltări, pregăteşte bolnavii pentru examenele paraclinice, ţine la zi evidenţele
administrative şi medicale, făcând adnotările necesare în foaia de observaţie. De asemeni
asistenta medicală supraveghează regimul dietetic, administrează medicaţia, supraveghează
efectele acesteia şi anunţă efectele adverse medicului. Printr-un comportament adecvat
asistenta poate câştiga încrederea pacientului şi să le insufle speranţă în tratamentul primit, să
le asigure un confort vital în tratamentul paliativ.
Plecând de la o singură celulă, transformarea malignă parcurge mai multe etape, dintre care
cele mai multe nu prezintă o expresie clinică (perioada de latenţă). Deşi cea mai mare parte a
creşterii tumorale este silenţioasă, la un moment dat aceasta determină semne şi simptome
care conduc la diagnostic.
În oncologie, diagnosticul trebuie să îndeplinească următoarele principii:
- certitudinea diagnosticului de cancer;
- precocitatea diagnosticului;
- formularea completă a diagnosticului.
În oncologie, ca şi în alte specialităţi medicale, stabilirea diagnosticului presupune
parcurgerea a 3 etape clasice:
- etapa investigaţiei clinice (diagnosticul clinic);
- etapa investigaţiilor imagistice (diagnosticul imagistic);
- etapa explorărilor biologice (diagnosticul de laborator).
Când pacientul se prezintă la medic pentru o serie de acuze, acesta trebuie să fie familiarizat
cu varietatea simptomelor de debut posibile ale unor neoplazii deşi nu există simptome
clinice specifice de cancer. Cea mai bună ocazie pentru a vindeca un cancer este detecţia
precoce urmată de tratament adecvat. În acest scop American Cancer Society a alcătuit o listă
de 7 simptome precoce cu care personalul din sectorul sanitar trebuiesă fie familiarizat.
Cele 7 simptome „de alarmă” sunt:
1) modificări ale tranzitului intestinal obişnuit, tulburări funcţionale digestive sau urinare;
2) modificarea aparentă a unei leziuni cutanate congenitale (nev pigmentar sau „aluniţă”);
3) o plagă care nu se vindecă, o tumefacţie care nu dispare;
4) hemoragii digestive, urinare, hemoptizii sau metroragii (orice pierdere de sânge
neobişnuită);
5) un nodul palpabil sau o induraţie în sân sau oriunde altundeva;
6) tulburări permanente de deglutiţie;
7) persistenţa disfoniei sau tusei iritative.

1
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

Semnele indirecte sunt mai frecvente decât cele directe şi au un caracter funcţional, fiind cele
care neliniştesc pacientul şi îl determină să se prezinte la consultaţie:
a) scurgerile anormale, secreţiile cu aspect seros, hemoragic, purulent la nivelul vaginului,
rectului, foselor nazale, cavităţii bucale. Scurgerile hemoragice sunt cele ce sunt
patognomonice (metroragii după menopauză în cancerul de corp uterin).
b) semne de compresiune diverse: mediastinale (sindromul de compresiune de cavă
superioară: edem „în pelerină”, turgescenţa jugularelor, ectazii cutanate venoase),
neurologice etc.
c) la nivel abdominal, tulburări de tranzit, icter mecanic, disfagie, dispnee, sindroame
hemoroidale, polakiurie, nicturie.
d) la nivel cranian – sindroame de hipertensiune intracraniană.
e) semne neurologice: nevralgii, pareze, tulburări sfincteriene, dureri de tip sciatic asociate cu
edemul unui membru inferior şi tulburări urinare.
f) sindroame paraneoplazice: endocrine, hematologice, osteo-articulare, dermatologice şi
altele sunt frecvente în cancerul bronho-pulmonar, tumori pelvine ginecologice.
Îngrijirea pacientului oncologic prezintă două aspecte importante: gestionarea efectelor
adverse determinate de chimioterapie şi îngrijirea paliativă. Reacţiile adverse sunt frecvente,
severe şi apar la doze terapeutice. Pot fi acute sau cronice, permanente sau temporare, uşoare
sau severe. Managementul reacţiilor adverse este foarte important, deoarece acestea pot
afecta tratamentul, tolerabilitatea şi calitatea vieţii. Îngrijirea paliativă reprezintă ultima linie
de intervenţie medicală posibilă pentru pacienţii aflaţi în faza terminală a unor boli incurabile,
pentru a asigura o calitate a vieţii cât mai bună până în ultima clipă.
Terapia cancerului include: chirurgie (tumori izolate şi solide), radioterapie (la aproape
jumătate din toate tipurile de cancer, utilizată curativ sau pentru ameliorarea simptomelor),
chimioterapie (în toate cazurile, asociate cu alte tipuri de tratament, 10-15% efect curativ în
monoterapie), imunoterapie, îngrijire paliativă (gestionarea simptomelor).
Medicamentele antineoplazice se utilizează singure sau în combinaţie, în tratamentul
cancerului, cu următoarele scopuri terapeutice:
 chemoprevenţie (prevenirea sau suprimarea carcinogenezei la persoanele predispuse
la anumite tipuri de cancer)
 vindecare  (distrugerea tuturor celulelor canceroase; speranţă de viaţă neschimbată)
 control (prevenirea sau încetinirea creşterii unei tumori, pentru a prelungi
supravieţuirea)
 paliaţie (gestionarea simptomelor)
Efectele adverse întâlnite frecvent la pacienţii cu medicaţie citostatică sunt: infecţii,
leucopenie, trombocitopenie, sindrom de tromboză, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie,
afecţiuni la nivelul cavităţii orale (mucozită orală), toxicitate pulmonară, toxicitate cardiacă,
alopecie, disfuncţia gonadelor, oboseală cronică, cancere secundare, afectare neurocognitivă.
Atribuţiile asistentei medicale în secţiile de oncologie şi hematologie
1. Este subordonată asistentei şefe şi medicului şef de secţie, şi are în subordine infirmiera şi
îngrijitoarea.
2. Trebuie să fie loială echipei şi instituţiei respectând ierarhia profesională, confidenţialitatea
şi secretul profesional.
3. Se preocupă de rezolvarea în termen, a sarcinilor stabilite prin regulamentul de organizare
şi funcţionare, fişa postului şi planul de muncă.
4. Trebuie să nu-şi depăşească atribuţiile de serviciu.
5. Respectă codul de etică şi deontologie al asistenţilor medicali.
6. Respectă drepturile pacienţilor.
7. Supraveghează şi îndrumă activitatea personalului subordonat.

2
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

8. Răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon şi supraveghează efectuarea de către infirmieră

a toaletei, schimbării lenjeriei de corp şi de pat, creării condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor
fiziologice, schimbării poziţiei bolnavului.
9. Asigură şi răspunde de ordinea şi curăţenia din saloane, de întreţinerea igienică a patului,
de aplicarea tuturor măsurilor de igienă şi antiepidemice potrivit indicaţiilor în vigoare.
10. Supraveghează modul de desfăşurare a vizitelor aparţinătorilor, conform regulamentului
de ordine interioară.
11. Participă la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon.
12. Răspunde de buna păstrare a aparaturii, utilajelor şi materialelor din dotare.
13. Pregăteşte materialele şi instrumentarul în vederea sterilizării respectând protocolul din
Ordinul MSF 185/2003.
14. Pregăteşte şi serveşte instrumentarul şi materialele necesare intervenţiilor, respectând
regulile de asepsie şi antisepsie.
15. Respectă şi răspunde de aplicarea regulilor de igienă şi a celor de tehnică aseptică.
16. Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea şi combaterea infecţiilor
nosocomiale.
17. Are obligaţia de respectare a normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din
activităţi medicale conform reglementărilor din ordinul MS nr. 219 privind colectarea,
depozitarea temporară şi transportul acestora conform codurilor de procedură.
18. Primeşte bolnavii internaţi şi ajută la acomodarea acestora la condiţiile de cazare şi de
respectare a prevederilor regulamentului de ordine interioară.
19. Culege datele personale pentru bolnavii spitalizaţi în urgenţă sau fără date personale.
20. Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare şi îl informează asupra stării
acestuia de la internare şi pe tot parcursul spitalizării.
21. Pregăteşte bolnavul în vederea tratamentului, pregăteşte materialul necesar şi ajută
medicul la efectuarea tehnicilor speciale de investigaţii şi tratament.
22. Participă la vizită şi execută indicaţiile medicului cu privire la efectuarea explorărilor de
diagnostic şi a tratamentului, regimul alimentar şi igiena bolnavilor.
23. Prelevează produsele biologice pentru analizele curente indicate de medic şi înscrie în
F.O. rezultatele investigaţiilor.
24. Administrează personal, conform indicaţiilor medicului, medicamentele prescrise
bolnavilor prin injecţii I.V., I.M., S.C., I.D., perfuzii, transfuzii, inclusiv medicaţia P.O.
25. Programează bolnavii pentru examenele de specialitate în celelalte secţii şi laboratoare şi
îi însoţeşte.
26. Pregăteşte bolnavii pentru intervenţii chirurgicale (biopsii, incizii).
27. Îngrijeşte bolnavii după intervenţiile chirurgicale (biopsie).
28. Ajută bolnavii la păstrarea igienei personale.
29. Răspunde cu promptitudine la solicitările bolnavilor.
30. Pregăteşte pacientul pentru externare.
31. În caz de deces, inventariază obiectele personale, identifică cadavrul şi organizează
transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului.
32. Observă apetitul pacienţilor, supraveghează şi asigură alimentarea pacienţilor imobilizaţi,
supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în F.O.
33. Supraveghează în permanenţă starea bolnavilor, înscriind zilnic în F.O., temperatura şi
orice alte date stabilite de medic şi îl informează pe acesta asupra oricăror modificări în
evoluţia stării bolnavului.
34. Observă simptomele şi starea pacientului, le înregistrează în dosarul de îngrijire şi
informează medicul.
35. Asigură monitorizarea specifică a bolnavului conform prescripţiei medicale.
36. Acordă prim ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medical.

3
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

37. Efectuează verbal şi în scris preluarea/predarea fiecărui pacient şi a serviciului în cadrul

raportului de tură.
38. Scrie condica de medicamente la indicaţiile medicului şef de secţie.
39. Respectă normele de securitate, manipulare şi descărcare a stupefiantelor, precum şi a
medicamentelor cu regim special.
40. Ţine corect evidenţa materialelor consumabile şi a medicamentelor folosite prin
descărcare în F.O.
41. Participă la organizarea şi realizarea activităţilor psihoterapeutice de reducere a stresului
şi de depăşire a momentelor / situaţiilor de criză.
42. Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale prin studiu individual sau alte
forme de educaţie continuă.
43. Asigură desfăşurarea practică a învăţământului medical mediu.
44. Participă la instructajele impuse de CSPAN, PSI şi protecţia muncii.
45. Utilizează integral timpul de lucru, respectând programul zilnic.
46. Este obligată să respecte graficul de lucru.
47. Nu au voie să părăsească locul de muncă.
48. Execută orice alte sarcini primite de la conducerea secţiei spitalului.
Sarcinile asistentei medicale în activitatea de prevenire şi combatere a cancerului
În activitatea de prevenire şi combatere a cancerului, cabinetul de oncologie judeţean are
următoarele atribuţii şi sarcini:
a. Organizează şi monitorizează acţiunile permanente de depistare precoce a cancerului şi de
asemenea măsurile de profilaxie primară şi secundară din teritoriu.
b. Asigură tratamentul medical specific (radio-, chimioterapie, terapii biologice) ambulatoriu,
precum şi tratamentul de susţinere şi simptomatic al afecţiunilor asociate; colaborează la
recuperarea şi reinserţia socială a bolnavului; preia şi asigură asistenţa medicală a bolnavilor
incurabili prin tratamente paliative, simptomatice, în ambulatoriu sau la domiciliul acestora.
c. Efectuează supravegherea periodică activă şi sistematică postterapeutică, până la scoaterea
din evidenţă cu ocazia decesului sau a emigrării din teritoriul aferent cabinetului respectiv.
d. Întocmeşte şi păstrează evidenţa stării de sănătate a bolnavilor de cancer din teritoriu,
urmărind prezentarea acestora la unităţile sanitare specializate în efectuarea tratamentului
activ.
e. Urmăreşte dinamica morbidităţii şi mortalităţii prin cancer din teritoriu.
f. Controlează acţiunea de declarare obligatorie a bolnavilor de cancer de către unităţile
sanitare, face schimb de informaţii cu alte unităţi sanitare şi cu medicii de familie din judeţ,
cu cabinetele de oncologie din alte judeţe, cu unităţile medicale din cadrul ministerelor cu
reţea sanitară proprie, precum şi cu cele din sectorul privat.
g. Participă la lucrările comisiei de diagnostic şi indicaţie terapeutică oncologică din unitatea
sanitară de care aparţine/ alte unităţi sanitare din teritoriu, unde prezintă (după investigarea
completă), cazurile din evidenţa proprie nou-depistate sau la care au survenit modificări
importante ale stării de sănătate (recidivă, metastaze, localizări noi), pentru a li se stabili prin
consult conduita terapeutică.
h. Colaborează cu inspecţia sanitară din cadrul D.S.P. judeţene pentru identificarea factorilor
de mediu care reprezintă riscuri de îmbolnăvire prin cancer (anchete epidemiologice); iniţiază
şi participă la acţiuni de educaţie sanitară a populaţiei.
Rolul asistentei medicale în ambulatoriul oncologic
Atribuţii:
1. Cunoaşte şi respectă regulamentul de organizare şi funcţionare al ambulatoriului.
2. Respectă graficul şi programul de lucru.
3. Comportament şi ţinută în conformitate cu normele codului de etică şi deontologie
profesională.

4
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

4. Poartă în permanenţă ecuson pe care este scris numele, prenumele şi calificarea;

5. Solicită actele de identificare ale pacientului (carte de identitate, carnet de asigurat) şi
biletul de trimitere şi înscrie datele în registrul de consultaţie;
6. Ridică, de la fişierul ambulatoriului, fişele medicale ale pacienţilor prezentaţi pentru
consultaţie de specialitate şi le restituie personal după încheierea acesteia;
7. Identifică fişa de consultaţie.
8. Prezintă fişa de consultaţie la următorul cabinet în cazul în care pacientului i se recomandă
alt consult de specialitate;
9. Răspunde de dotarea aparatului de urgenţă (medicaţie) cel puţin după baremul în vigoare şi
în termenul de valabilitate;
10. Semnalează medicului urgenţele examinării;
11. Acordă primul ajutor în caz de urgenţă;
12. Participă şi ajută medical la efectuarea consultaţiei şi a unor manevre terapeutice
13. Efectuează tratamente la indicaţia medicului
14. Recoltează la indicaţia medicului unele probe biologice pentru analizele de laborator
curente care nu necesită tehnici speciale
15. Completează formulare medicale numai la indicaţia şi sub stricta supraveghere a
medicului care va parafa şi semna
16. Întocmeşte situaţiile statistice ale cabinetului
17. Cunoaşte şi respectă drepturile pacientului
18. Respectă confidenţialitatea datelor de identificare ale pacientului şi a serviciilor medicale
furnizate
19. Respectă reglementările în vigoare privind controlul şi combaterea infecţiilor
nosocomiale
20. Declară la medicul de familie orice îmbolnăvire acută pe care o prezintă şi bolile
transmisibile apărute
21. Pregăteşte sala şi bolnavul pentru tratamente, pansamente şi mici intervenţii
22. Curăţenia, dezinfecţia şi pregătirea mesei pentru pansament intră în responsabilitatea sa;
23. Asigură şi pregăteşte materialele sanitare şi medicaţia pentru manevrele terapeutice;
24. Cunoaşte i respectă cele şapte etape ale tehnicii de pregătire a instrumentarului medico-
chirurgical după folosire, în vederea sterilizării
25. Cunoaşte respectă şi aplică precauţiile universale şi poartă echipament de protecţie în
timpul pregătirii instrumentarului pentru sterilizare;
26. Cunoaşte şi respectă concentraţia de lucru recomandată pentru dezinfectantele folosite;
27. Predă şi preia personal de la sterilizare, trusele , casoletele , respectând circuitele stabilite
28. Verifică şi păstrează banderola după deschiderea trusei, respectă durata de valabilitate a
materialelor sterile;
29. Utilizează materialele sterile în condiţii de maximă securitate (manevre rapide, închiderea
etanşă a truselor între utilizări.
30. Răspunde de întreţinerea zilnică şi ori de câte ori este nevoie a curăţeniei şi dezinfecţiei
cabinetului şi sălii de tratament (schimbarea lenjeriei, aerisire etc.)
31. Răspunde de întreţinerea periodică a curăţeniei şi participă la pregătirea cabinetului şi
sălii de tratament pentru dezinfecţie ciclică (şi dezinsecţie)
32. Răspunde de colectarea separată a deşeurilor pe tipuri (deşeuri menajere / periculoase),
aplică metodologia de investigaţie sondaj pentru determinarea cantităţii produse;
33. Primeşte asigură şi răspunde de buna păstrare şi utilizare a instrumentarului şi aparaturii
cu care lucrează şi se îngrijeşte de buna întreţinere şi folosire a mobilierului şi inventarului
moale existent în dotare;
34. Sesizează orice defecţiune apărută la aparatura din dotare şi ia măsuri urgente pentru
remediere

5
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

35. Supraveghează şi îndrumă activitatea personalului din subordine, controlează rezultatul

operaţiunilor şi modul în care se respectă regulile stabilite privind întreţinerea curăţeniei şi
dezinfecţiei în cabinete şi săli de tratament
36. Desfăşoară activitate permanentă de educaţie sanitară
37. Se preocupă permanent de ridicarea nivelului profesional
38. Execută orice alte sarcini de serviciu primite de la conducerea spitalului / ambulatoriului
39. Respectă ierarhia din organigrama spitalului şi ambulatoriului
40. Respectă disciplina muncii
41. Are obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu
42. Respectă măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului oncologic tratat chirurgical

Pacientul chirurgical oncologic necesită îngrijiri de nursing asemănătoare cu cele utilizate la
orice pacient chirurgical. Cu toate acestea, asistenta medicală din sectorul de chirurgie
oncologică trebuie să fie familiarizată cu problemele specifice şi complicaţiile datorate
tratamentelor cancerului şi a procesului evolutiv al acestor boli. Efectele cancerului şi ale
terapiilor sale anterioare cresc riscul complicaţiilor postchirurgicale.
În timpul internării, pacientul oncologic impune o serie de intervenţii ale asistentei medicale,
precum:
1. Evaluarea funcţiilor respiratorie, cardiacă, renală, hepatică, neurologică, a motilităţii şi
altor probleme gastro-intestinale, şi a altor factori care predispun la apariţia complicaţiilor
postoperatorii (sângerări, fumat, consum de alcool, droguri).
2. Învăţarea pacientului despre procedura chirurgicală care urmează a-i fi aplicată,
complicaţiile potenţiale, speranţele aşteptate prin chirurgie. Asistenta devine “o altă ureche”
şi va pune întrebări care nu au fost puse de medic. Asistenta va prezenta pacientului
consimţământul scris, va explica tehnicile chirurgicale, va pregăti pacientul pentru
intervenţie.
3. Evaluarea durerii pacientului ca simptom, în temenii necesităţilor de tratament şi a
deficitelor existente.
4. Va oferi pacientului susţinere emoţională în perioada preoperatorie, va încuraja pacientul
să-şi exprime teama şi neliniştile. Adesea, numai pronunţarea cuvântului “cancer” şi
“chirurgie” determină uitarea tuturor instrucţiunilor preoperatorii.
Fiecare din aceste intervenţii este particularizată în funcţie de momentul intervenţiei
chirurgicale:
A. Preoperator
Motivele spitalizării într-un serviciu de chirurgie
Principalele motive de internare a unui pacient cu cancer deja diagnosticat într-un serviciu de
chirurgie pot fi: chirurgia diagnostică, chirurgia curativă, chirurgia paliativă, chirurgia
urgenţelor oncologice (ocluzie, hemoragii etc.), chirurgia reparatorie şi chirurgia
metastazelor.
Măsuri generale
Un serviciu de chirurgie oncologică prezintă puncte comune cu orice serviciu de chirurgie
generală, iar îngrijirea pacientului chirurgical nu diferă de aceea a unui pacient oncologic
supus unei intervenţii chirurgicale, dar la acestea se adaugă în mod special nevoia de suport
psihologic al celor care se confruntă cu această boală care induce teama (anxietatea).
Bilanţul preoperator
Este prescris de medic, care va avea în vedere elementele diagnostice reunite şi eventualele
alte boli asociate (insuficienţa cardiacă, diabet zaharat, hipertensiune etc.).
Îngrijirea preoperatorie a pacientului oncologic se concentrează asupra reducerii anxietăţii şi
a creşterii calităţii vieţii.

6
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

Anxietatea este un simptom frecvent şi mai sever la pacienţii care nu sunt informaţi corect
asupra intervenţiei chirurgicale. Asistenţii medicali pot contribui la reducerea anxietăţii prin
explicarea rolului intervenţiei chirurgicale, încercând să clarifice anumite detalii despre
sediul, tipul de intervenţie şi extensia actului chirurgical, avertizând despre modificările de
imagine corporală. Răspunsurile clare, sincere fac parte din buna comunicare cu pacientul cu
cancer, contribuind la reducerea anxietăţii. În faţa acestei anxietăţi, îngrijirea pacientului cu
cancer nu poate rămâne un gest pur tehnic.
Contribuind la sporirea stării de confort psihologic a pacientului în perioada preoperatorie se
va contribui la scăderea traumatismului fizic şi psihologic asociat actului chirurgical.
Asistentul medical va avea succes în abordarea pacientului oncologic chirurgical dacă îşi va
formula un plan de îngrijire individualizat, ţinând cont de nivelul de cunoştinţele şi nivelul de
pregătire a pacientului. Acest plan va include informaţii specifice despre procedurile
chirurgicale şi comportamentul postoperator aşteptat de la pacient. Învăţarea tehnicilor de
tuse controlată, respiraţie profundă şi exerciţii motorii permise, ca şi utilizarea unor
echipamente ajutătoare fac parte din acest plan terapeutic.
Asistenta medicală din serviciile oncologice (inclusiv chirurgicale) trebuie să aibă capacitatea
de a asculta şi a înţelege ceea ce comunică pacientul, dincolo de întrebările aparent banale.
Personalul medical mediu nu va precupeţi efortul de a informa pacientul şi de a repeta ceea ce
a fost spus deja de medic sau de alţi colegi (în ceea ce priveşte tratamentul, desfăşurarea sa,
examenele necesare), de a sublinia clar ceea ce este posibil şi de a sugera ceea ce nu este.
Calitatea vieţii pacientului cu cancer şi comportamentul său în cursul şederii în spital este
determinat în parte de calitatea îngrijirilor şi relaţiilor stabilite.
Ziua preintervenţie
În ziua preintervenţiei, pacientul va fi examinat de medicul anestezist, care consultă foaia de
observaţie şi practică un examen clinic după care va da instrucţiunile de premedicaţie şi va
stabili ora intervenţiei. Se va prescrie un somnifer pentru ca pacientul să doarmă liniştit în
ciuda anxietăţii preoperatorii.
Infirmiera va acorda îngrijirile de igienă (îmbăiere), se va verifica câmpul operator (raderea
suprafeţelor piloase, dezinfecţie) sub supravegherea asistentei medicale. Se va lua o cină
uşoară (supă şi desert).
Ziua intervenţiei
Pacientul cunoaşte ora intervenţiei şi va fi pregătit: va primi premedicaţia indicată, îşi va
înlătura protezele dentare.
În timp ce pacientul este în sala de operaţie camera/salonul va fi pregătită – poziţia patului,
curăţenia camerei şi prepararea materialului necesar reîntoarcerii pacientului operat:
- dacă este necesar se va monta oxigenoterapia ( manometru, umidificator, tubulatură, sondă
nazală)
- aspiraţia digestivă
- stativ de perfuzie
- alte echipamente specifice în funcţie de tipul intervenţiei
- un vas de colectare a urinelor.
Întoarcerea din sala de observaţie
Din sala de operaţie, pacientul va trece în camera „de trezire” unde sunt supravegheate:
tensiunea arterială, respiraţia, diureza şi perfuzia. După ce revine treptat la starea de
conştienţă, şi chiar în starea de somnolenţă pacientul poate să pună asistentei întrebări cu
privire la reuşita intervenţiei şi dacă totul s-a petrecut bine.
Asistenta va răspunde referindu-se simplu la ceea ce spune chirurgul, va reaminti pacientului
ca şi familiei că medicul va veni să-l vadă şi va da explicaţiile dorite.

7
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

Chiar dacă aspectele de boală după intervenţia operatorie se dovedesc mai grave decât se
prevăzuse anterior, asistenta va rămâne calmă şi cu o atitudine optimistă pentru a nu
amplifica starea de nelinişte a pacientului.
B. Îngrijirile postoperatorii
Precum în cazul tuturor intervenţiilor chirurgicale, postoperator, asistenta medicală va
supraveghea:
- toate constantele vitale, în particular respiraţia
- perfuziile recomandate de medic
- pansamentul, drenajul plăgii şi sondele purtate de pacient (respiratorie, urinară).
Se reţine că necesităţile imediate ale pacientului în faza postoperatorie sunt preponderent
fizice.
Problemele principale care trebuie supravegheate de asistentă în faza postoperatorie imediată
şi tardivă sunt:
a. Îngrijirea plăgii operatorii şi prevenirea complicaţiilor la nivelul plăgii.
b. Problemele pulmonare: riscul de infecţii.
c. Combaterea disfuncţiilor urinare ( retenţia urinară postoperatorie).
d. Combaterea complicaţiilor digestive
e. Riscul tromboembolismului venos/ pulmonar.
f. Combaterea durerii
g. Evitarea tulburărilor nutriţionale
h. Evitarea complicaţiilor datorate imobilizării prelungite.
a. Îngrijirea plăgii operatorii
Îngrijirea plăgii operatorii este obiectivul major al nursing-ului postoperator. Identificarea
factorilor care cresc riscul de complicaţii la nivelul plăgii la un pacient oncologic reprezintă
primul abord. Astfel deficitul de vascularizaţie al teritoriului cutanat unde s-a practicat incizia
(ex. regiune anatomică iradiată în prealabil), reducerea oxigenării şi nutriţiei tisulare amână şi
face dificil procesul de vindecare a plăgii. Mielosupresia indusă de tratamentele
chimioterapice sau radioterapice creşte riscurile de sângerare, infecţii şi hipoxie tisulară la
locul sediului cu intervenţia chirurgicală. Alţi factori asociaţi care cresc riscul de complicaţii
pot fi diabetul zaharat şi obezitatea (creşte riscul de dehiscenţă a plăgii şi evisceraţie, mai ales
la nivelul plăgilor peretelui abdominal).
Formarea hematomului la locul inciziei este o complicaţie postoperatorie ale cărei semne
clinice includ tumefacţia tegumentelor, creşterea temperaturii locale şi durerea la nivelul
plăgii. Asistenţii medicali vor urmări apariţia edemului, decolorarea pielii, vor asigura
funcţionarea sistemelor de drenaj.
Infecţia plăgii poate surveni la 3-4 zile după chirurgie. La apariţia simptomelor şi semnelor
de infecţie (tahicardia, febra, inflamaţia plăgii, durerea locală şi leucocitoza) se vor
monitoriza semnele vitale ale pacientului la fiecare 4 ore şi de asemenea culoarea, mirosul,
consistenţa plăgii operatorii şi funcţionarea drenajului. Se va observa leucocitoza şi starea
inflamaţiei locale. Se va păstra locul de incizie curat şi uscat, se vor administra antibiotice
conform recomandărilor şi se va efectua îngrijirea specifică a plăgii.
Dehiscenţa plăgii operatorii abdominale şi evisceraţia determină semne şi simptome ce includ
apariţia unui lichid hemoragic la nivelul tubului de drenaj. Se vor monitoriza modificările la
nivelul inciziei. În caz de dehiscenţă se va semnala faptul chirurgului şi se va pregăti
pacientul pentru reintervenţie. Repausul la pat este strict necesar, iar peste plagă şi viscerele
extraabdominale trebuie plasate pansamente şi câmpuri sterile.
b. Prevenirea complicaţiilor pulmonare
Monitorizarea pulmonară este un obiectiv postoperator major. Intervenţiile la nivel toracic
sau abdominal superior predispun pacientul la complicaţii pulmonare, mai ales dacă pacientul
prezintă antecedente de mare fumător sau bronhopneumopatie cronică obstructivă sau în

8
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

cazul imobilizării prelungite, prezenţei durerii abdominale sau distensiei. Mielosupresia

secundară tratamentelor chimio- şi radioterapice creşte riscul de infecţii pulmonare/hemoragii
şi hipoxia tisulară.
Atelectazia (colapsul unui lob/segment pulmonar) poate fi anunţată de tahipnee, tahicardie
moderată şi diminuarea murmurului vezicular în aria afectată. Asistentul va urmări respiraţia
şi celelalte semne vitale ale pacientului în primele 48 de ore după intervenţie. Se va asista
pacientul în exerciţii de tuse voluntară şi de respiraţie, eventual cu administrarea unui
analgezic în prealabil.
Pneumonia de aspiraţie şi pneumonia bacteriană sunt complicaţii postoperatorii grave.
Semnele şi simptomele includ febra, tahicardia, dispneea, hipotensiunea, apariţia de spute
hemoptoice şi auscultaţie pulmonară sugestivă. Asistentul medical va supraveghea
modificarea semnelor vitale la fiecare oră, va semnala medicului dacă sputa devine
purulentă/hemoptoică. Se vor administra antibiotice conform prescripţiei.
Embolismul şi infarctul pulmonar pot surveni între zilele 7-10 după chirurgie şi reprezintă o
urgenţă medicală. Semnele şi simptomele patognomonice includ: tahicardia, tahipneea cu
febră variabilă, adesea dispneea şi anxietatea, hemoptizia şi durerea pleuritică. Se vor urmări
semnele vitale la fiecare 4 ore pentru semnalarea cât mai precoce a apariţiei dispneei şi
anxietăţii, caz în care se va anunţa imediat medicul. Se va menţine repausul strict la pat, în
poziţie Fowler, se va administra oxigen şi terapia anticoagulantă prescrisă de medic.
c. Supravegherea excreţiei urinare
Identificarea factorilor care cresc riscul pacientului de a dezvolta complicaţii urinare
reprezintă un obiectiv major. Mielosupresia secundară chimio-/radioterapiei creşte riscul de
infecţii urinare, hemoragii şi hipoxie tisulară. Astfel, în cancerele de col uterin, invazia
parametrelor (stadiul II) expune porţiunea distală a ureterelor la obstrucţie şi determină
instalarea hidronefrozei uni-/bilaterale, cu risc de insuficienţă renală.
Reducerea capacităţii vezicii urinare (post cistectomie sau prin cistita postradică) favorizează
complicaţiile urinare.
Retenţia urinară trebuie suspectată dacă pacientul prezintă o diureză redusă cantitativ semne
de distensie urinară. Se va urmări diureza şi se va înregistra cantitatea de lichide consumate.
Se va semnaliza oliguria (cantitate de urină < 500ml/24h). Se va urmări distensia vezicii
urinare asociată cu durerea abdominală inferioară. Se va insera o sondă urinară la indicaţiile
medicului; sonda tip Foley va fi suprimată cât mai curând posibil.
Infecţia tractusului urinar se prezintă cu febră, disurie şi dureri lombare. Se va înregistra
diureza şi aportul de lichide, observând modificările şi caracteristicile urinare. Se vor
monitoriza semnele vitale la fiecare 4 ore în caz de febră. Se va observa prezenţa şi caracterul
durerii. Se va menţine o diureză crescută de minim 3l/24h (dacă nu sunt alte indicaţii !). Se
vor administra antibiotice în funcţie de indicaţiile medicului.
Insuficienţa renală reprezintă o complicaţie serioasă şi probabilă. Semnele şi simptomele
includ oliguria, hipertensiunea şi semne de supraîncărcare lichidiană. Se va înregistra
consumul de lichide şi diureza, se va observa apariţia oliguriei. Se va monitoriza tensiunea
arterială orar (risc de hipertensiune). Se vor administra diuretice (Furosemid), se va
supraveghea restricţia de lichide conform prescripţiilor medicale.
d. Supravegherea simptomelor digestive
Identificarea factorilor care cresc riscul de complicaţii gastro-intestinale la pacientul
oncologic care a fost supus intervenţiei chirurgicale reprezintă un alt obiectiv important de
urmărire postoperatorie. Procedurile chirurgicale gastrointestinale predispun la dezvoltarea
complicaţiilor, mielosupresia secundară chimioterapiei postoperatorii sau radioterapiei creşte
riscul de infecţii gastro-intestinale, sângerări şi hipoxie tisulară.
Întârzierea reparării tisulare datorată malnutriţiei prin evoluţia bolii canceroase împiedică
vindecarea normală a plăgii operatorii.

9
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

Ileusul paralitic prezintă ca semne şi simptome de alarmă absenţa sunetelor intestinale şi

distensia abdominală. Se va menţine sonda de aspiraţie nazo-gastrică până la apariţia
sonorităţii la auscultaţia abdomenului (monitorizare la fiecare 8 ore, împreună cu distensia şi
sensibilitatea abdomenului). Se va asista pacientul prin schimbarea poziţiei la fiecare 2 ore
pentru a creşte mobilitatea şi a scădea durata riscului şi/sau durata ileusului paralitic.
Ocluzia intestinală postoperatorie se manifestă prin vărsături, distensie şi durere abdominală,
absenţa tranzitului pentru materii fecale şi gaze. Se va monitoriza prezenţa vărsăturilor
(numărul, caracterul), durerea şi/sau distensia abdominală. Se vor înregistra frecvenţa şi
caracterul scaunelor, se vor ausculta sunetele intestinale. Dacă ocluzia intestinală a fost
diagnosticată se va instala o sondă de aspiraţie nazo-gastrică pentru decompresiune.
Peritonita poate surveni secundar datorită bridelor de sutură internă după chirurgia
abdominală. Semnele şi simptomele includ: durerea abdominală, anorexia, vărsăturile, febra,
frisoanele, oliguria, semnele de ileus paralitic, hipotensiunea, tahicardia şi tahipneea. Se vor
monitoriza semnele vitale ale pacientului la fiecare 4 ore, se va urmări diureza şi cantitatea de
lichide consumate, de asemenea nivelul şi caracterul drenajului, observând semnele de
infecţie. Se vor asculta sunetele intestinale regulat. Se vor administra perfuzii de hidratare,
antibiotice şi oxigenoterapie conform prescripţiilor medicale.
e. Prevenirea riscului de tromboză venoasă/ pulmonară
Coagulopatiile şi tendinţa la hemoragii sunt frecvente la pacientul oncologic.
Hipercoagulabilitatea şi tromboza sunt asociate cu sinteza anormală de factori de coagulare
care determină ca unii pacienţi să prezinte un risc crescut de a dezvolta tromboza venoasă şi
pulmonară. Anumite proceduri chirurgicale precum cele abdominale şi pelvine (cancerul de
prostată) predispun pacientul la tomboză venoasă profundă.
Intervenţiile asistentei:
- încurajarea pacientului pentru mobilizare precoce şi reducerea timpului de stat la pat pentru
a preveni tromboza venoasă profundă şi embolismul pulmonar.
- administrarea, la recomandarea medicului de doze reduse de Heparină pentru a reduce
complicaţiile venoase la anumiţi pacienţi.
- utilizare unor mijloace de compresiune secvenţială la nivelul picioarelor pentru a stimula
reîntoarcerea venoasă şi a preveni stagnarea sângelui
f. Combaterea durerii
Unele plăgi operatorii sunt particular foarte dureroase. Analgezia va trebui adaptată în funcţie
de natura tumorii, de anestezie şi de intervenţia chirurgicală practicată. De aceea, prescripţiile
postoperatorii vor conţine şi medicaţia destinată calmării durerii (analgezice). Asistenta
medicală va cunoaşte această medicaţie, tipul de administrare (orar sau la cererea pacientului)
individualizată în funcţie de prescripţiile medicale.
Tipul, sediul, dimensiunea procedurii chirurgicale contribuie la prezenţa durerii
postoperatorii. Alţi factori precum anxietatea, factorii de mediu şi condiţia generală fizică
influenţează percepţia durerii. Semnele şi simptomele de durere acută postoperatorie includ:
paloarea tegumentară, tahicardia, tahipneea, hipertensiunea, midriaza, creşterea tonusului
muscular, vărsăturile şi poziţia antalgică. Se va proceda la evaluarea nivelului de durere
înaintea administrării analgezicelor şi se va urmări eficacitatea (răspunsul durerii) la
medicaţia administrată. Se vor administra analgezicele rapid, conform scalei graduale OMS
(nu se va lăsa pacientul să sufere!), în doze adecvate şi la intervale orare fixe.
g. Prevenirea tulburărilor nutriţionale
Tulburările de nutriţie datorate intervenţiei operatorii cresc riscul de întârziere a vindecării
plăgii, infecţie a plăgii, pneumonie şi creşterea morbidităţii. Procedurile chirurgicale precum
gastrectomia cresc riscul sindroamelor de dumping, malabsorbţie şi modificările de tranzit
intestinal.
h. Complicaţiile datorate imobilizării prelungite

10
MIHĂILĂ (CHELBA) ELENA-GABRIELA
AMG 3- ONCOLOGIE NURSING

Intervenţia chirurgicală necesită o perioadă de imobilitate la pat; după unele proceduri

chirurgicale se recomandă anumite activităţi specifice post-operatorii. De exemplu, pacientele
care au suferit o mastectomie trebuie instruite cu privire la exerciţiile braţului pentru
recuperarea completă a motilităţii normale. Restricţii de motilitate pot fi recomandate în
unele proceduri reconstructive.
De asemenea, procedurile de terapie ocupaţională, kinetoterapie necesită consultul unui
specialist pentru a iniţia recuperarea pacientului.
Urmărirea pe termen lung a pacientului oncologic după chirurgie depinde de mai mulţi
factori, incluzând: tipul de intervenţie, stadiul cancerului şi condiţia medicală generală a
pacientului (alte boli coexistente). De cele mai multe ori, după chirurgie, pacientul este
preluat de serviciile de radioterapie şi/sau oncologie medicală pentru continuarea programului
terapeutic.
În general, riscul de recidivă scade cu trecerea timpului. Vizitele la domiciliu vor fi mai
frecvente în primele luni, până la un an, după care devin mai rare.

11