1.obiectivul Ortodonţiei, Organizarea Secţiei, Deontologie

1.Obiectivul ortodonţiei, organizarea secţiei, deontologie.
*Ortodontia: o ram a stom, ce abordeaza etiopatogenia , clinica, diagnosticul si diverse

metode de tratam a nomaliilor dento max.
*Sarcinile ortodontiei: ameliorarea alinierii dentare si esteticii, a functiei masticatorii si
echilibrului articular, a esteticii faciale, a functiei respiratorii si a starii generale de
sanatate.
*Organizarea sectiei: amplasare in vecinatatea cab stom, asigurarea fiecarei unitati de
lucru un spatiu minim de 8 m2, in conditiile respectarii principiilor ergonomice si
normelor de protectie a muncii. Instalatiile electrice, de apa, gaz ,vapori trebuie izolate.
Iluminarea sa dispuna de o sursa centrala de lumina 800-1000 Lux, iluminarea locului
de munca 4000-8000 Lux. In lab de tehnica: lab de baza, compartimentul pentru gips,
pentru prelucrarea aliajelor la cald, pentru prelucrare lustruire, pentru prelucrarea
maselor plastice.
*Deontologie: normele de conduita si obligatiile etice . relatii pacient –medic, medic-
medic, medic-asistenta.
2.Istoricul dezvoltării ortodonției mondiale și naționale. Interacțiunea ortodonției

cu alte disciplini stomatologice.
Aproximativ 400 î.Hr. Hippocrate scria despre careva încercări de a îndrepta dinţii.
În 1728 Pierre Fauchard a publicat cartea "Chirurg Dentist", în care unul din capitole a
fost dedicat în întregime îndreptării dinţilor.
În anul 1850 apar primele lucrări dedicate ortodonţiei. Unul dintre progenitorii
ortodonţiei este considerat Dr. Norman Kingsley - medic dentist, scriitor, pictor şi
sculptor. El a fost primul care a folosit tracţiunea extraorală pentru corectarea protruziei
dinţilor. La acea vreme, se acorda o mai mare atenţie corectării proporţiilor faciale, nu
se efectuau extracţii de dinţi cu indicaţii ortodontice, deoarece foarte puţini oameni
aveau setul complet de dinţi. Conceptul de ocluzie era neglijat. În 1880, Dr. Kingsley a
publicat cartea "Tratat despre anomalii dentare" ("Treatise on Oral Deformities").
Un alt om, care este numit "părintele ortodonţiei," este Dr. J.N. Farrar, care a scris
cartea "Tratat despre disfuncţiile de poziţionare a dinţilor şi corectarea acestora" ("A
Treatise on the Irregularities of the Teeth and Their Corrections"). Farrar a elaborat
diferite modele de aparate fixate şi a fost primul care a sugerat utilizarea forţelor
moderate şi intervalelor mari de timp în tratament.
În 1864, Dr. SC Barnum din New York, a inventat barajul de cauciuc (cofferdam).
În anii 1890 se dezvoltă tehnologii de înlocuire a dinţilor absenţi cu cei artificiali şi
ştiinţa despre ocluziunea dinţilor - ocluzia. Dr. Edward Angle (1855 - 1930) publică
1
lucrări despre clasificarea anomaliilor de ocluzie după Engle, în care o atenţie deosebită
este acordată ocluziei corecte şi naturale a dinţilor.
În 1900-1901, în St Louis, Dr. E. Engle şi cei 12 colegi au fondat un grup care se
ocupa de ortodonţie, ca specializare a stomatologiei. Ulterior, pe baza acestei organizaţii
a fost înfiinţată Asociaţia Americană de ortodonţi (American Association of
Orthodontists).
In anii 1930, în SUA stomatologia estetică se dezvoltă rapid. În ortodonţie devine mai
răspândită extragerea dinţilor având ca scop obţinerea unui rezultat mai estetic şi mai
stabil din punctul de vedere a ocluziei.
În anii 1940 a apărut cefalometria (telerentgenografia). Ortodonţii acumulează noi idei,
în ceea ce priveşte interpunerea oaselor craniene, legată de anomaliile de ocluzie,
precum şi înlăturarea corectă a disfuncţiilor de ocluzie, schimbând direcţia de creştere a
structurilor osoase ale craniului.
În anii 1970 se dezvoltă activ chirurgia ortognatică, cu ajutorul căreia pot fi înlăturate
anomaliile sistemului dento-maxilar la pacienţii adulţi.
La sfârşitul secolului XX NASA a elaborat o tehnologie de aliaje termice active din
nichel-titan (NiTi) cu memorie de formă, care a produs o revoluţie la nivel mondial în
ortodonţie. La temperatura camerei sârma din nichel-titan este foarte flexibilă. Când
este încălzită până la temperatura corpului în cavitatea bucală, sârma are tendinţa să-şi
recapete starea sa iniţială, adică în forma unui arc perfect, aleasă de către medic pentru
un pacient anumit. Datorită tehnologiilor performante ale arcului din NiTi în comparaţie
cu ceilalţi predecesori se păstrează pe mai mult timp capacitatea de a deplasa dinţii în
direcţia necesară. Astfel, a apărut în ortodonţie tehnica "arcului drept".
În anii1990 un ortodont şi inventator australian Chris Farrell a elaborat o serie de
dispozitive pentru corectarea problemelor miofuncţionale la copii într-un stadiu precoce
al tratamentului ortodontic (trening preortodontic). Dezvoltarea unei direcţii
miofunctionale în ortodonţie (cauzele anomaliilor dentofaciale).
Anul 2000 – apariţia pe piaţă a sistemului Invisalign – corectarea ocluziei folosind o
serie de capace transparente, create după tehnologia CAD / CAM.
Anul 2003 - apariţia pe piaţă a sistemelor de suport cu auto-ligaturi (self-ligating
brackets)
Anul 2005 - apariţia pe piaţă a aparatelor universale Myobrace pentru alinierea dinţilor
şi a terapiei miofuncţionale.
3.Dezvoltarea prenatală a feţei. Cresterea postnatală a scheletului facial.

Dezvoltarea embrionara a masivului facial se realizeaza in timpul neurulatiei din foita
ectodermica.Partea cefalica apare in saptamana a 4-a ,in timpul neurulatiei. Tubul neural
2
se dezvolta in partea craniana si ,la inceput ,reprezinta 3 vezicule :prozencefal
,mezencefal ,rombencefal. Datorita acestei evolutii ,tubul neural va depasi cranial
notocordul.
Proeminenta determinata de cresterea encefalului este denumita tubercul fronto-nazal
si reprezinta totalitatea elementelor mezodermale ,ectodermale si mezenchimale
,importante in dezvoltarea encefalului . Celulele crestelor neurale migreaza si se
diferentiaza ,dand nastere elementelor faciale.
La nivelul cefalic celulele crestei neurale se distribuie in:
Celule dispersate la nivelul suprafetei epiteliale ;
Celule agregate in diverse structuri cohensive,asemanatoare ganglionilor nervosi;
Celule diferentiate in mezenchimul de la nivelul masivului facial (os,cartilaj,tesut
conjuctiv,muschi,celule dentare).
Din partea dorsala a sacului vitelin se formeaza tubul intestinal ,partea cea mai
craniana fiind reprezentata de faringele primitiv .Intre cele 2 proeminente –fronto-
nazala si cardiaca –exista o depresiune profunda,stomodeumul sau gura primitiva
inchisa de membrana orofaringiana .Mezodermul din regiunile ce inconjoara orificiul
bucal primitiv se dezvolta foarte repede ,iar cresterea sa accentuata va determina
aparitia unor proeminente situate in jurul stomodeumului ,unele formate pe seama
primului arc brahial ,iar altele-pe seama celorlalte regiuni limitrofe ,dand nastere
mugurilor faciali.
Dupa disparitia membranei buco-faringiene ,conturul orificiului comun nazo-bucal
are la inceput forma unui pentagon ,ale caror laturi sunt formate de mugurii faciali
(Chiarugi).Mugurii faciali sunt:
Un mugur fronatl ,ce formeaza latura transversala superioara a pentagonului stomodeal
;
Doi muguri nazali interni;
Doi muguri nazali externi;
Doi muguri maxilari superiori ,ce formeaza laturile oblice supero-laterale;
Doi muguri mandibulari ,ce formeaza laturile oblice infero-laterale;
Mugurele frontal initial determinat prin proeminenta prozencefalului este sediul
dezvoltarii mugurilor interni si externi .In timpul celei de a 6-a saptamani ,mugurii
maxilari fuzioneaza cu mugurii nazali externi si interni si realizeaza un masiv celular
mezenchimatos continuu-palatul primar.Aceste contace fuzionale ectodermice
constituie peretele epitelial Hochstetter ,care dispare la sfarsitul saptamii a 7-a prin
apoptoza.
Lamele palatine provenite din partile laterale ale mugurilor maxilari intersecteaza
vertical fetele laterale ale limbii ,apoi se ridica deasupra fetei dorsale a acesteia si
3
fuzioneaza pentru a forma palatul secundar.In locul de unire a lamelor palatine si a
acestora cu septul nazal pot persista resturi epiteliale cunoscute sub denumirea perlele
Lebouch.Unirea palatului primar cu cel secundar se face prin procesul de
mezodermizare.In vecinatatea liniei mediane ,in procesul mezodermizarii ,se contureaza
canalul nazo-palatin ,in forma de Y ,cu 2 orificii superioare si 1 inferior .In acest
moment ,cavitatea bucala si cavitatile nazale sunt complet separate.
In concluzie ,din mugurii nazali interni va deriva lama perpendiculara a etmoidului
,spetul nazal ,osul incisiv ,regiunea centrala a buzei superioare.Mugurele dat participa la
formarea palatului primar .Din mugurii nazali externi provin partea superioara si interna
a orbitei si partile laterale ale nasului .Mugurii maxilari superiori formeaza restul
maxilarului superior ,palatul secundar si palatul primar ,partile laterale ale buzei
superioare.
Sunt 3 grupe de muschi importanti la nivelul masivului facial :m.masticatori
,m.mimici si limba .Acestia se dezvolta din musculatura arcurilor brahiale .
Organul dentar ,in cursul dezvoltarii sale ,trece printr-o serie de etape ,care sunt
urmatoarele:
1)Cresterea si diferentierea celulara:
Proliferarea epiteliala;
Diferentierea tisulara(conjuctivo-epiteliala);
Organogeneza(diferentierea morfologica);
2)Mineralizarea tesuturilor dentare-calcificarea;
3)Eruptia dentara ,insotita de cresterea radiculara;
4)Uzura dentara si atrofia orizontala a parodontiului ;
Aceste etape nu sunt strict delimitate in timp ,ci se suprapun partial.De asemenea ,in
zone diferite ale maxilarului ,dar bine determinate ,au loc diferite de evolutie a
organelor dentare .De alfel ,formarea organelor dentare incepe in perioada generala de
organogeneza si dureaza o perioada indelungata.La unii dinti,organogeneza incepe abia
dupa nastere (la M3 acest proces are loc 4-5 ani).
4.Dezvoltarea relatiilor intermaxilare în viata intrauterină.

In primele 2 luni de viata intrauterina ,cresterea diferentiata a celor doua maxilare
determina o retrognatie mandibulara. Tot atit de importanta ,in interpretarea corecta a
relatiilor ocluzale ,este si cunoasterea raporturilor dento-maxilare,intrucat in aceasta
perioada mugurii dentari sunt in plina evolutie. Aceste raporturi dezvaluie insuficienta
spatiului oferit de catre maxilare ,cel putin in cazul primelor 4 luni.In luna a 3-a ,odata
cu formarea boltii palatine ,se separa cavitatea bucala de cavitatea nazala
;limba,determinata sa coboare in potcoava mandibulara ,devine in acest context
4
„activatorul” viu care stimuleaza dezvoltarea mandibulei.Toate aceste elemente
interrelationale vor duce la schimbarea relatiilor spatiale intermaxilare ,marcand etapa
prognatiei mandibulare embrionare.
Ritmul de crestere mai puternic al maxilarului superior din ultimele luni de viata
intrauterina va determina din nou schimbari in relatiile spatiale intermaxilare
,constituindu-se astfel a 2-a etapa a retrognatiei mandibulare.
Intr-un stadiu timpuriu al dezvoltarii intrauterine exista posibilitatea unei protruzii
mandibulare ,cresterea mandibulei fiind intarziata fata de cea a maxilarului.Astfel
,inainte de nastere apare distinct o retruzie mandibulara .La nastere ,ca o retrognatie
mandibulara sau ca prognatism maxilar ,iar bordurile alveolare realizeaza ocluzia.
5.Factorii de bază în cresterea si formarea scheletului facial.

Cresterea scheletului facial se realizeaza prin proliferarea cartilaginoasa la nivelul
sincondrozelor sau prin proliferarea la nivelul suturilor,iar osificarea este rezultatul
mineralizarii matricei astfel obtinute. Sensul cresterii este perpendicular pe directia
suturilor sau a sincondrozelor .
Cresterea bazei craniului e influentat de factorii genetici si cei metabolici. Cresterea
faciala este influentata de cresterea bazei craniului ,dar,in acelasi timp ,si de factorii
functionali ,scheletul facial fiind de origine desmala.
La aceasta se adauga cresterea periostala ,periostul constituiind o anvelopa cu rol de
crestere ,dezvoltare si modelare aparte ,deosebit de activ la nivelul oaselor faciale. Acest
tip de dezvoltare faciala este influentat in cel mai inalt grad de factorii functionali si,in
special,de activitatea musculara.
6. Dezvoltarea musculaturii fetei. Mugurii faciali si termenii de dezvoltare.

Muschii masticatori se dezvolta din musculatura primulului arc brahial. Musculatura
limbii se dezvolta din volumul muscular occipital, incepand cu saptamana a 4-a. Corpul
limbii se formeaza pornind de la primul arc brahial. Muschii faciali subcutani apar in
saptamana a 4-a, in portiunea ventrala si laterala ale osului hioid, treptat, in a 5-a
saptamana, se desprind si se extind, odata cu ridicarea capului.
Dupa disparitia membranei buco-faringiene, conturul orificiului comun nazo-bucal are
forma de pentagon:
Mugurul frontal
2 muguri nazali intern
2 muguri nazali externi
2 muguri maxilari superiori
2 muguri mandibulari
5
In timpul saptamanii a 6-a, mugurii maxilari fuzioneaza cu mugurii nazali externi si
interni si realizeaza un masiv celular mezenchimatos continuu – palatul primar. Lamele
palatine provenite din partile laterale ale mugurilor maxilari intersecteaza vertical fetele
laterale ale limbii, apoi se ridica deasupra fetei dorsale a acesteia si fuzioneaza pentru a
forma palatul secundar. Unirea palatului primar cu cel secundar se face prin procesul de
mezodermizare, in vecinatatea liniei mediane, conturandu—se canalul nazopalatin, in
forma de Y, cu 2 orificii superioare si unul inferior. Din mugurii nazali interni va deriva
lama perpendiculara a etmoidului, septului nazal siparticipa la formarea palatului
primar. Din mugurii nazali externi provin partea superioara interna a orbitei, partile
laterale ale nasului. Mugurii maxilari superiori formeaza restul maxilarului superior,
palatul secundar primar, partile laterale ale buzei superioare.
7.Ocluzia în dentaţia temporară. Planul post-lacteal. Poziţiile planului post-

lacteal.
*Ocluzia dintilor temporari apare la realizarea contactului dintre incisivii sup si inf;
ocluzia se stabilizeaza la 1,6 ani la aparitia mol 1 temporari cu producerea primii
inaltari fiziologice. Cuspidul mand articuleaza inaintea cuspidului max, cuspid ML sup
in fosa centrala a mol inf, incisivii fiind in poz verticala. Mol II temporar e mai mare in
sens MD decit cel sup, formind planul postlacteal. In ocluzia caninilor, cuspidul tre sa
vina in interlinia dintre I mol temp si canin inf. In plan vertical supraacoperire frontala
½ norma.
*Planul postlacteal:in norma poat fi o linie dreapta acest raportul preluat de mol 1
permanenti stabileste o ocluzie neutra. Cel in treapta mezializata poate determina o
ocluzie mezializata in dentitia permanenta daca apare o macrognatie sau la pierderea
precoce a mol II temporar cu mmigrarea mol I perm. In aceeasi situatie se poate ajunge
si la o ocluzie neutra daca mand are o crestere suplimentara timp de 4-6 ani in
comparatie cu max sup si daca mol 1 inf ocupa spatiu suplimentar dupa deplasarea mol
II temp cu premol 2 definitiv. Planul postlacteal in treapta distalizata-anormal, duce la
form ocluziei distalizate in ocluzia perm.
8.Ocluzia în dentaţia mixtă. Caracteristica clinico- morfologică.

*Ocluzia in dentitia mixta : intre 5-7 ani erupe mol 1 perm inf, dupa 6-12 luni cel sup
stabilind raportul de ocluzie normal-cheia de ocluzie Angle. Cuspid MV a sup in foseta
MV inf. Mol 1 permm inf migreaza corporal mezial, vertical si V pin la realizarea
contactului cu dintii antagonisti. Initial la eruperea mol 1 sup se stabileste un angrenaj
cuspid cuspid. Intre 5-8 ani are loc eruptia incisivilor, stabilind limitele M si D a
spatiului disponibil pentru eruptia caninului si premol. Incisivii centrali inf initial ocupa
6
o poz linguala la pres exercitata de limba se aliniaza in poz corecta. In sens vertical vor
veni in contact cap la cap cu marg incizale a incisivilor centrali temporari sup. Incisivii
centrali sup intre 7-8 ani in poz palatinala si migreaza vertical, V si D pin la intilnirea
antagonistilor. Incisivi lat inf erup lingual, alinierea se produce prin distalizarea
caninului temporar. Intre 9-11 erupe grupul canin premol. La mand erupe mai intii
caninul, apoi premol si mol 2, la maxilapremol 1 erupe inaintea caninului in locul mol 1
temp. La eruptia caninului sup acesta migreaza M , vertical si palatinal ducind la
mezializarea si inchiderea sau reducerea diastemelor.
9.Ocluzia în dentaţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică

*Ocluzia in dentitia permanenta: mol 2 perm erup intre 10-12 ani la fete, si 12-16 ani
la baieti. Cei inf erup primii si prin realizarea contactului ocluzal cu dintii antagonisti
produce a 3 inaltare de ocluzie, condilii mand adaptinduse complet la cele doua
versante. In eruptia verticala, mol 2 efectueaza migrare meziala cu una transversala si
erup cu o inclinare palatinala. In migrarea meziala axul lor se redreseaza si supraf
ocluzala devine paralela cu planul conventional de ocluzie. Migrarea incompleta sau
anormala determina stabilirea unor malocluzii. Formarea completa se incheie cu eruptia
celor mol 3 perm. Eruptia mol 3 inf stimuleaza alungirea si largirea arcadei inf prin
resorbtia marg ant a ram ascendent a mand si apozitia pe marg post si pe fata ext a
regiunii angulare, mand deplasinduse in jos si inainte favorizind inaltarea ocluziei cu
reducerea supraocluziei frontale. Inclinarea meziala determina mezializarea tuturor
dintilor ant. Eruptia mol 3 sup poate determina o vestibularizare a incisivilor lat sup si
tendinta de mezializare a dintilor in absenta dezv proc alv in plan sagital la nivelul
suturii palato maxilare.
10. Particularitățile clinice ale malocluziilor transversale. Etapele de înălțare

fiziologică a ocluziei dentare.Cauzele ce induc apariția asimetriei faciale.
Malocluziile in plan transversal fac parte:
 Anomaliile de cl II-a Angle :
 Malocluziile de cl II/1-a (endognatie sau sindromul de compresiune maxilara cu
protruzie si spatiere dentara;
 Malocluzie de cl II/2-a (endognatie sau sindromul de compresiune maxilara cu
inghesuire dentara.
 Laterodeviatia si laterognatia mandibulara.
Definiție:
Anomaliile de clasa a II-a Angle inglobeaza tulburari de crestere, dezvoltarea si
functionalitate a maxilarelor, alveolelor, dintilor si de dinamica
7
mandibulara,caracterizate prin reducerea, marirea sau deviatia paramentrilor de referinta
( diametre, linii ale frenului si interincisive), fata de planul mediosagital.Caracteristic
acestor anomalii este perturbarea predominanta in sens transversal, compensata de
procesul dento-alveolar si reflecta in relatiile:anteroposterioara, intermaxilara si
ocluzala.
Malocluziile de cl II/1-a Angle.
Este un sindrom caracterizat prin reducerea diamentrelor maxilarelor, alveolelor si
dintilor fata de planul medio-sagital.Compensator, apare protruzia procesului dento-
alveolar, reflectata in ocluzie prin decalaj sagital(inocluzie sagitala, ocluzia distalizata),
si o posibila ocluzie adinca, rar deschisa, cu sau fara laterodeviatie a mandibulei.
Manifestarile clinice.
Starea generala.Copii cu sindrom de compresiune maxilara, in special cei cu deficiente
ale functiei respiratorii, sunt predispusi laimbolnaviri bronho-pulmonare, la repetate
pusee de faringo-amigdalita, anemie, reactie generala rebela la tratament.Nivelul
oxigenului in singe este in norma, cu pretul unor reactii reflexe compensatorii
cardiovasculare.Performantele scolare, considera unii specialisti, sunt diminuate.De
regula subiectul este un adenoidian.
Aspectul facial
Se oserva un facies adenoidian, caracteristic retrognatic, cu profil
convex.Tegumentele sunt palide,pometii stersi, fanta labiala intredeschisa, lasa sa se
vada incisivii superiori.In actul vorbirii si al surisului se expune mucoasa
gingivala.Incisivii superiori au smaltul uscat ,care si-a pierdut transluciditatea.Ei sunt
proeminenti, spatiati, sprijinindu-se pe buza inferioara.Buza superioara este subtire si
palida, tractionata la comisuri, ridicata de catre pragul narinar, de care poate fi
suspendata. Muschiul mentalis se prezinta ca o zona hiperactiva la inspectie, prin
contractia sa dand impresia de barbie dubla
Caracteristicile arcadei dento-alveolare si ale ocluziei
In sindromul de compresiune maxilara se produc modificari ale bazei alveolare fata de
baza coronara a arcadei; baza apicala este mica,apexurile se inscriu pe un spatiu redus,
formind o zona cu delimitare neta, creind impresia de “strangulare” a arcadei;baza
coronara este larga prin inclinarea compensatorie a dintilor.
Arcada dento-alveolara isi modifica forma in functie de nivelul compresiunii, avind
aspect de:
 Omega (compresiune la nivel premolar);
 V (compresiune la nivel incisiv-canin);
 U (compresiune la nivel molar;
 Trapezoidala (turtire a arcului frontal)
8
Caracteristicile functionale
 Examenul functiei masticatorii- pun in evidenta dificultatile in actul de masticatie,
in limitarea efectuarii actului de incizie a alimentelor, recurgindu-se la un act de
rupere,”taiere in foarfece”sau plasarea alimentelor in zona laterala.
 Explorarea functiei respiratorii-atesta hipotonie uni- sau bilaterala amuschilor
narinari, prezenta unorobstacole in testele de inspir si expir.
 Explorarea grupelor musculare-pune in evidenta hipotonia muschiului orbicular al
buzei superioare, hipertonia muschilor maseteri,buzei inferioare,muschiului mentalis.
 Explorarea functiei de deglutitie-pune in evidenta un comportament lingual de tip
protruziv.In acest caz sindromul protruzic lingual se retine ca o problema majora de
tratament.Se precizeaza daca limba este in pozitie de deglutitie atipica si cu cine se
realizeaza contactul in deglutitie ( buza inferioara, buza superioara,mucoasa palatina
etc.);
 Pozitia de postura a madibulei:poate fi de tip anterior- o pozitie falsa,si este
adoptata de subiect pentru a masca dezechilibrul fizionomic pe care il dau retrognatia
madibulara.La astfel de relatie de postura mandibulara apare si deglutitia de tip
protruziv anterior.
Malocluziile de cl II/2-a Angle:

Anomaliile de cl II/2 Angle se caracterizeaza prin ingustarea si scurtarea arcadelor
alveolare,incongruenta dento-alveolara cu palato-pozitia incisivilor centrali superiori
sau a tuturor celor 4 incisivi si relatii molare de clasa a II-a.Frecvent, incisivii laterali
superiori sunt in malpozitii vestibulare.
Manifestarile clinice.
Examenul exo-oral. Fata este de tip “ fata redusa”,uneori patrata, cu trasaturi
accentuate ale nasului si ale mentonului.Se mai observa reducerea dimensionala a
etajului inferior al fetei, cu accentuarea santului mentonier; un profil frecvent concav, cu
buzele in contact sau in inocluzie; vizibilitatea dintilor malpozitionati.Unghiul goniac
pare redus.
Examenul endo-oral.Elementele caracteristice sunt: palato-versia celor 2 incisivi

centrali ,vestibulo-versia incisivilor laterali superiori, rotatii si ectopii dentare, marginea
incizala a centralilor superiori depaseste planul de ocluzie.La madibula ,pozitia
incisivilor este normala cu o usoara inghesuire dentara.
9
Arcadele dentare:In functie de localizarea compresiunii acdadelor dentare pot fi:
 V( compresiune la niv de canin)
 Omega( la nivel de premolari)
 U (la niv de molari)
 M (turtirea arcului frontal si malpozitia grupului frontal cu ectopie de canin)
Examene complementare
 Examenul modelelor- evidentiata modificarile descrise in examenul clinic endo-
oral.Aprecierea dimensiunilor arcadelor alveolare(latimea si lungimea) se face in functie
de indicii lui Pont,iar valorile obtinute sunt negative;
 Examenul teleradiografic-pune in evidenta tipul facial (“fata redusa”),micsorarea
etajului inferior al fetei; Examenul functional:
-limba de dimensiuni normale, intr-o pozitie inalta si posterioara, cu dispunere laterala
pe fetele masticatorii;
-hipertonia buzei superioare;
-in pozitia de postura a mandibulei ,spatiul liber este frecvent crescut la 6-8 mm;
-abraziunea progresiva a incisivilor inferiori.
Asimetriile faciale.
Asimentriile faciale sunt rezultatul unei dezvoltari neproportionale a aparatului dento-
maxilar in cele trei directii ale spatiului
Clasificare:
 Ocluzia incrucisata;
 Laterodeviere mandibulara;
 Laterognatie mandibulara
Fratu clasifica:
1. Asimetrii asociate;
2. Asimentrii functionale;
3. Asimentrii morfologice.
11. Particularitățile clinice ale malocluziilor verticale. Etapele de înălțare

fiziologică a ocluziei dentare.
Malocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existența unor tulburări în plan
vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două arcade dentare antagoniste,
conturate și extinse în mod variat.
CLASIFICARE:
1.Ocluzia deschisă dismetabolică: determinată de rahitizm, interesează bazele oaselor.
2. Ocluzia deschisă dento-alveolară: produsă de interpoziții.
10
- tulburări metabolice - rahitismul interesează în principal sutura nazo-fronto-maxilară.
Oasele maxilare rămân plastice și sunt deformate sub acțiunea presiunilor contracțiilor
musculare și a interpozițiilor. Mandibula nu mai rezistă forțelor antagoniste dezvoltate
pe de o parte de mușchii coborâtori care trag mentonul în jos și posterior și pe de
altă parte de mușchii pterigoidian intern și maseter care trag mandibula în sus, la nivelul
unghiului mandibular. Se produce o deschidere a unghiului și o curbare a ramului
orizontal.
- Interpozițiile - (degete, buze, obiecte)
Acestea acționează prin presiune directă, cu deformarea sectorului respectiv de
arcadă, cu inhibarea erupției dentare.
Când se asociază și succiunea, apare și inocluzia sagitală
- Interpozițiile dinspre interior - limba.
Au loc în timpul exercitării funcțiilor principale (deglutiție, fonație) sau în repaus. Se
pot instala devreme, prin permanentizarea deglutiției infantile,
sau mai târziu, în timpul permutării dentare, prin pierderea precoce a dinților
temporari în grup.
- Alți factori:
- formațiuni limfo-epiteliale ale orofaringelui care obligă copilul să stea cu gura
deschisă și favorizează interpozițiile linguale
- molarul de minte inferior printr-o erupție exagerată, ar putea produce o ocluzie
deschisătardivă
- accidentală, în timpul unui tratament ortodontic
Semne extraorale (faciale)
1. fanta labială larg deschisă, dar incisivii superiori nu sunt vizibili
2. buza superioară apare ca fiind scurtată
3. etajul inferior mărit
4. șanțurile nazo-genian și labio-mentonier sunt șterse
5.. nasul are aspect “în șa”
6. profilul este accentuat convex prin prokeilie superioară și poziționarea
posterioară a mandibulei
7. ramul orizontal mandibular prezintă o oblicitate accentuată, cu prezența ancoșei
mandibulare
8. ramul ascendent scurtat
9. unghiul mandibular mărit
10 hipotonia orbicularilor buzelor
11
Semne orale:
1.Modificări dentare:
- displazii de smalț
- incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson)
- molarii de 6 ani în formă de turn (Moser)
- coroane scurte, uneori și rădăcinile scurte
2.Modificări la nivelul arcadelor
- procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală
- arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de trapez
- denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară
3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.
4.Modificări de ocluzie:
- inocluzie verticală frontală sau laterală
- proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară
- ocluzie distalizată
- ocluzie cap la cap laterală
Tulburări funcționale:
1. tulburări fizionomice: fanta labială deschisă, disproporția etajelor feței
2. respirație orală
3. tulburări masticatorii:
lipsește incizia alimentelor
4. deglutiție infantilă
5. tulburări fonatorii
Eruptia dentara este un fenomen fiziologic,caracterizat prin migrarea dintilor din

zona osoasa maxilara spre suprafata ocluzala.
In cursul eruptiei dentare se recunosc 3 etape:preeruptiva,prefunctionala si functionala.
Etapa preeruptiva:
Corespunde perioadei de dezvoltare a germenului dentar cand se observa o migrare
transversala a lui.
Etapa prefunctionala:
Incepe in momentul formarii radacinii dentare si se incheie odata cu articularea dintelui
respectiv cu dintii antagonisti si vecini.
Se remarca migrarea axiala,meziala si transversala a fiecarui dinte.
12
Etapa functionala:
Incepe in momentul contactului dentar in ocluzie.
Ordinea si cronologia dintilor termporari:
->Prezinta o serie de caracteristici:
-dintii inferiori erup inaintea celor superiori cu exceptia incisivilor laterali
superiori,care apar inaintea celor inferiori.
-se desfasoara seriat pe grupe de dinti,incepand in jurul varstei de 6-8 luni si
terminanduse in jurul varstei de 30 de luni.
-intervalul de eruptie intre grupele de dinti este de 6 luni.
Ordinea si cronologia dintilor permanenti se caracterizeaza prin:

-erputia dintilor inferiori inaintea celor superiori
-erup pe grupe de dinti
-intervalul de timp dintre eruptia grupelor dentare este in medie de un an
-eruptia incepe la 6 ani si se incheie intre 18-25 de ani(uneori caninul poate aparea
inaintea PM1 la arcada inferioara sau dupa PM2 la arcadal superioara)
-odata cu aparitia molarilor de 6 ani se schimba si forma arcadei dentare.Formele
considerate normale sunt de parabola la arcada superioara si semielipsa la arcada
inferioara.
-formele patologice: -arcada in "V"-este ingustata in zona frontala si poate fi
accentuata de o mezio rotatie a incisivilor centrali-->Factorul de comprensiune in acest
caz actioneaza mai ales in zona caninilor
-arcada in Omega prezinta arcul incisivo-canin inscris relativ intr-
un semicerc-->factorul de compresiune care a determinat ingustarea a actionat in zona
premolara
-arcada in "U" are zona anterioara in arc de cerc,iar zonele
laterale sunt paralele-->factorul de compresie a actionat in zona molara
-arcada in forma de "M" este data de incisivii centrali,uneori si
cei laterali in palato pozitie,iar caninii si incisivii laterali in vestibulo pozitie.Acest tip
de arcada este o arcada scurtata.
-arcada in forma de trapez se caracterizeaza prin aplatizarea
arcadei la nivel frontal asociata cu zone laterale drepte.Este o arcada scurtata si este des
intalnita la arcada inf.
-arcada in forma de pentagon prezinta o angulatie in regiunea
incisivilor si doua angulatii in zona caninilor.Uneori zonele laterale sunt divergente
catre distal.
13
-arcade patologice mixte(hemiarcada M cu W sau o forma de U
cu forma de V)
12. Epidemiologia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

Anomaliile dento-maxilare provoacă tulburări esenţiale morfologice şi func- ţionale. au
loc modificări faciale pronunţate, disproporţii relevante, de asemenea tulburări
dimensionale ale maxilarelor. aceasta demonstrează necesitatea însem- nantă, socială a
profilaxiei precoce a acestor tulburări şi acordarea asistenţei ortodontice medicale,
precum şi altor asistenţe complexe medicale.
actulamente anomaliile dento-maxilare sunt în ascensiune.
Studiul epidemiologic al anomaliilor dento-maxilare efectuat de mai mulţi au- tori din
diferite ţări demonstrează că acestă patologie este frecventă şi se întîlneşte la diferite
perioade şi vîrstă. Conform datelor Tiominen M.l., Tiominen R.J.(1994, cit. Ф.Я.
Хорошилкина [3] ) aceste anomalii se întîlnesc la 47% copii şi adoles- cenţi finlandezi;
în Danemarca [4] — la 45%, (burgersdijc K.V. et. altera;1991); în Norvegia -37%
(espeland l.V., Steenvic a., 1991); în SUa [3] -35%; în Rusia [5]- 49%; în Ucraina-75%
la copii de 3 ani (Udoviţcaia e.V. şi colab., 1983); în Romîn- ia — 41,9% (Şapira), 50-
60% (Cocîrlă şi colab.), 75% (firu şi Rusu) cit. Dorobăţ V., Stanciu D., 2003 [1].
13 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

ERUPȚIA DENTARĂ
In evoluţia dinţilor, privită sub aspectul raporturilor sale cumaxilarele, se disting doua
perioade. Prima perioadă cuprindedouă faze: 1) deplasarea in profunzime a maxilarului
(a țesutuluiconjunctiv) şi a elementelor epiteliale, până la formarea globuluiepitelial,
care este mugurele dentar, 2) procesul de înfundare continuă, dar nu al intregii
formațiuni epiteliale; polul său superior,legat la pedicul, rămâne fix în raport cu
maxilarul, iar marginile cupei cresc in profunzime, pana la constituirea coroanei şi
inceputul formării radacinii.
Dupa Schour si Massler, ciclul eruptiei si uzurii dintilor include patru stadii:
I. eruptia intraosoasă;
Il perforarea mucoasei;
III. ocluzia completă şi începutul uzurii;
IV. eruptia continuă şi uzura progresiva.
ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dentomaxilar, asociate cu
tulburari funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-sociale. Deşi anomaliile dento-
maxilare (malocluziile) sunt considerate o problemă de dezvoltare, putem afirma căatát
14
ereditatea, cât şi factorii de mediu au implicatii importante in acest proces. Cercetarea
cauzei unei anomalii are o importantădeosebită in diagnosticarea ei, deoarece
cunoaştera patogeniei permite aplicarea unui tratament potrivit cazului clinic.
14 Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dentomaxilar, asociate cu
tulburari funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-sociale. Deşi anomaliile dento-
maxilare (malocluziile) sunt considerate o problemă de dezvoltare, putem afirma căatát
ereditatea, cât şi factorii de mediu au implicatii importante in acest proces. Cercetarea
cauzei unei anomalii are o importantădeosebită in diagnosticarea ei, deoarece
cunoaştera patogeniei permite aplicarea unui tratament potrivit cazului clinic.
15 Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere

generală.
FACTORII LOCO-REGIONALI
Cresterea craniofaciala, dezvoltarea maxilarelor sunt influențate de starea functiilor
oro-faciale (respiratia, masticația, deglutiția şi fonatia). Funcţiile aparatului dento-
maxilar pot produce anomalii secudare, de adaptare, care ameliorează sau agraveaza
anomalia primara
DEGLUTITIA ATIPICĂ
Trecerea de la modul de deglutitie infantila la deglutitia adultă se realizează pe la
vârsta de 18 luni, prin coborârea limbii, prezenta incisivilor şi alungirea buzelor.
Modificarea mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani, dupa eruptia molarilor 2
temporari. Totuşi, între 6 şi 9 ani, 30% dintre copii prezintă deglutitie atipică, adică
maturizarea deglutiţiei nu s-a produs, limba continuă sa se interpuna intre arcade,
contractia musculaturii periorale se menţine. Dupa Rix, dezordinea psihomotorie este
rezultatul unei tulburari psihologice. Această ipoteză pare să fie confirmată si de
Depouto, care susţine că putem vedea reapariţia in perioade scurte intelectuale
tranzitorii".deglutitiei infantile in timpul tulburarilor psihice si regresiunilor.Dacă ritmul
de crestere si cantitatea masei osoase depind de activitatea sistemului endocrin, direcţia
de creştere şi deci morfologia osoasă sunt fixate prin echilibrul muşchilor, care sunt
repartizati in grupe antagoniste.După Rix si Balard, există trei tipuri de deglutitie
atipică:
1. Deglutitia se efectuează cu arcadele strânse, cu o pozitie lingual spre inainte. Aceasta
antrenează o infraocluzie incisiva, dacă buza superioara este fonică, sau o
vestibuloversie a incisivilor, însoțind beanța anterioară, dacă buza superioara este
15
hipotonică.
2. Deglutiţia se efectueaza cu arcadele strânse, cu o poziționare a limbii spre inainte.
Aceasta nu antreneaza o beant verticala,larilor este mai slab.dar vestibuloversia este cu
atât mai importantă, cu cât tonusul orbicularilor este mai slab.
3. Limba ocupa o pozitie inaltă şi distala. Există o insuficienta presiunilor linguale ce
antreneaza o retroalveolie incisiva mai severa atunci când ea este insotita de o contractie
intempestiva a buzei inferioare, a patratului şi a motului mentonului (clasa II/2 Angle)
RESPIRAȚIA ORALA
Respiratia este o funcţie biologică comuna aparatului respirator si aparatului dento-
maxilar, care asigură schimburile gazoase. in mod obişnuit, in stare de repaus sau la
eforturi mici, respiraţia normală este cea nazala. In anumite condiţii, datorită
necesitatilor crescute sau dificultăților de trecere a aerului in totalitate prin cavitățile
nazale, se face apel la respiraţia orala. Aceasta insa nu o poate înlocui in totalitate pe cea
nazala.
Etiologia respiraţiei orale
Obstructia nazală determinată de: deviatiile de sept, polipii nazali in urma rinitelor
repetate), corpii străini inelavați în fosele nazale.
Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide).
Obstructiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate, glosoptoza, retrognatie
mandibulari).
Infectiile nazo-faringiene cronice focar permanent de extindere spre laringe, plamani
Iritatiile cronice infectioase supraglotice, ce produc hiperexcitabilitatea centrului
cardiorespirator prin stimuli receptionati de pneumogastrie, determinand constricția
nazofaringiană prin vasodilatatie orală si reducerea ritmului şi amplitudinii respiratorii
cavitate nazală îngustă;
Cauzele posibile ale respirației orale:
traumatism nazal insotit de o deviatie a septului nazal şi de
sinuzită cronică;
o obturatie partiala a cavității nazale, eventual intreţinută de o
deformare nazala congenitala:
vegetaţii adenoide importante;
amigdale voluminoase sau kissing tonsils";
cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat, ca urmare a fenomenelor alergice.
Manifestările clinice,
Oxigenarea redusa a Jesuturilor nervoase determină apatie, lipsa de interes pentru
cele studiate, lipsă de rezistență la efort ,intârziere în dezvoltarea psihică.
Toracele prezintă deficit de crestere transversala (torace carinat), rebord costal
16
eversat, prezenta santului Harrison, matnicostale, scapulae alatae, genu valgus, genu
varus.
Tulburarile in dezvoltarea aparatului dento-maxilar si a felei:
actiunea directă a aerului inspirat prin cavitatea orala asupra bolţii palatine, care suferă o
deplasare in sus,
reducerea presiunii din sinusul maxilar, care se ingusteaza:
lipsa de eficientă a buzei superioare, cu deplasarea incisivilor in prodentie;
compresiunea laterala a buccinatorilor,
lipsa de presiune a limbii pe peretii laterali ai arcadei alveolare;
modificările din comportamentul hioidian, cu retropoziţia mandibulei şi a limbii;
dezechilibrul dintre presiunea negativa in timpul inspirului nazal si presiunea expirului
nazal (Wustrow);
unele modificări în jocul antagonist al suprafetelor masticatorii ale molarilor (Frank):
lipsa stimulilor naturali de crestere la nivelul ansamblului nazal şi al zonelor limitrofe
(Frankel);
prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale, care determina o de plasare inainte a mandibulei.
DEPRINDERILE VICIOASE ŞI APARITIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Deprinderile vicioase sunt acte, gesturi insusite spontan de subiect, practicate in mod
consecvent pe o durata indelungată existentei, cu o anumită frecvență, ritmicitate şi
intensitate si care,
in perioada dezvoltarii aparatului dento-maxilar, in corelatie cu alti factori pot genera
sau agrava anomaliile dento-maxilare. Ele dereglează echilibrul activităţii chingilor
musculare antagoniste, determinand anomalii dento-maxilare caracteristice.Deprinderile
vicioase se impart in trei categorii:
1) de postura vicioasă a corpului, capului şi mandibulei, intimp de veghe, in timpul
somnului sau al activităţilor,
2) de a suge degetele, buzele, diverse obiecte;
3) de interpozitie a limbii sau a unor obiecte pe care le muşcă.
Toate aceste deprinderi modifică echilibrul dintre forțele musculare antagoniste,
determinând o dezvoltare neproportionalaelementelor scheletice pe care se inseră.
FACTORII LOCALI
Factorii locali, implicaţi în etiopatogenia anomaliilor dentomaxilare, influentează
integritatea şi funcţionalitatea normala aparatului dento-maxilar. Factorii nocivi pot
acționa inca în perioada de dezvoltare intrauterina, fiind provocati de:
infecţii (sifilis);
traumatisme,
pozitii anormale ale cordonului ombilical în zona cefalica,
17
TRAUMATISMELE MAXILO-FACIALE
La nastere aplicarea forcepsului pe zonele cefalică şi auriculo-mandibulari determină
uneori contuzii, luxaţii ale mandibulei, cu interesarea zonelor de creştere şi tulburări în
dezvoltarea zonelor afectate (anchiloză temporo-mandibulară cu profil de pasăre).
Preşcolar producerea traumatismelor craniofaciale prin cadere, contuzii în zona
facială şi cicatrice in regiunea centrelor osteogenetice de creştere, cu tulburări
ulterioare.
Scolar prezenta fracturilor şi luxaţiilor dinţilor frontali, aso ciate cu leziuni alveolo-
maxilare, procese de osteoscleroză in zonă, favorizează producerea de incluzii,
malpozitii sau chiar deformaţii ale dintilor învecinati.
La copii, orice leziune in zonele de crestere este urmată de tulburari in dezvoltare,
care se fac observate dupa 5-10 ani.
PIERDEREA PRECOCE A DINȚILOR
Se considera extractie prematura a dintilor temporari atunci când intervalul până la
erupţia celor definitivi depăşeşte 2 ani (Adler, Munch) sau 1 an (Bredy, Taatz).
Aspectele clinice
Modificarea eruptiei dintilor permanenti:
erupţie accelerată, consecinţa proceselor de osteită periapicală cu pierderea
dintilor temporari, se poate produce o modificare secventelor de eruptie, iar dinţii apar
cu un grad diferit de imaturitate radiculari;
eruptie intarziata prin constituirea unui capac fibros, care blocheaza egresiunea
dintelui permanent
Reducerea spatiului restant prin deplasarea in sens sagitaldintilor limitrofi, insotita de
extruzia antagonistilor Apariţia dezechilibrelor ocluzale ca urmare a interferentelor şi a
modificarii dinamicii relatiilor bimaxilare. Se produe: ocluzii incrucişate, prognatie
mandibulară falsă, ocluzie adânc falsa, inocluzie sagitala cu tulburari funcţionale,
laterodeviatii mandibulare Oprirea in dezvoltare a osului alveolar, precum şi a
maxilarelor. Consecintele pierderii precoce a dintilor temporari sunt complexe, de ordin
morfologic şi funcţional, iar tabloul clinic depinde de mai multi factori:
numarul şi felul dintilor interesati;
ritmul pierderilor;
intervalul de timp din momentul pierderii precoce a dintilor si pana la eruptia
fiziologica;
pozitia si rapoartele dintilor succesionali;
ocluzia dentara;
particularitatile echilibrului de forte oro-faciale;
18
particularitățile individuale.
16. Factorii ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

Numiți anomaliile dento-maxilare transmise ereditar și impactul lor.
Cauze genetice — o influenta puternica a ereditatii si a caracteristicilor faciale este usor
de recunoscut prin transmiterea tendintelor familiale.
Doua posibilitati apar ca raspuns 1а саигеlе genetice, prima se refera 1а o disproportie
intre dimensiunea dintilor si a maxilarelor care va produce inghesuire sau spatiere, iar cea
de-a doua se refera 1а o disproportie intre dimensiunea si forma maxilarelor, се1 superior
comparativ cu се1 inferior, сееа се va cauza o relatie ocluzala ( muscatura) improprie.
Populatia primitiva in randul careia malocluziile erau mai putin frecvente decat in
populatia moderna se caracteriza prin izolare genetica si uniformitate. Daca intr-un grup,
fiecare prezinta aceeasi informatie genetica pentru dimensiunea dintilor si a maxilarelor,
atunci nu vor exista posibiltati ca un copil sa prezinte caracteristici de disproportii.
În absenta mancarii procesate apare o dezvoltare normala a procesului de masticatie, care
va favoriza o armonie faciala, osoasa si dentara.În populatia moderna, extinderea
civilizatiei prin colectarea de grupuri mari de oameni cu informatii genetice diferite, in
centre urbane, unde
posibilitatile de mentinere a uniformitatii genetice sunt dificile apar prevalente crescute
de malocuzii si o larga varietate de рrоЫете ortodontice.
Una dintre сеlе mai frecvente anomalii de cauza genetica este prognatismul mandibular.
S-a demonstrat ca prognatismul mandibular sever ( о mandibula excesiv dezvoltata) apare
1а 1/3 din copii care au unul dintre parinti cu aceasta anomalie sau 1а 1/6 au un frate
sau o sora cu aceasta anomalie
17.Profilaxia primară în perioada prenatală a anomaliilor dento-maxilare.

Măsuri și realizare.
Profilaxia prenatala: investigarea mostenirii genetice, a bolilor ereditare familiale,
asigurarea unor conditii de munca si de viata optima a mamei, evitarea stresului psihic
si fizic, evitarea consum de medicamente , se evita viciile, pregatirea corecta a sorilor pt
conceoerea copilului,, evitarea consumului de alcool si droguri in timpul sarcinii.In
momentul nasterii-evitarea travaliului prelungit, a aplicarii forceps, a tractiunilor i
presiunilor puternice, diagnosticarea precoce a anomaliilor dento maxilare si punerea la
evidenta.
18.Profilaxia postnatală a anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.
19
Profilaxia postnatala: obtinerea si mentinerea echilibrului intre bazele osoase maxilare,
dezv echilibrata a gr musculare, profilaxia imbolnavirii muc orale, asig unui aport
alimentar corespunzator virstei, in alim artif se util dispoz cu act cit mai apropiata de
cea naturala, igiena orala.
*Profilaxia in per de copil mic si prescolar: igiena orala si alimentatie adecvata, in per
dentitie temporare se dirijeaza catre alimente cu duritate mai mare, consum de fructe si
legume cu activitate musculara crescuta, combaterea obiceiurilor vicioase respiratia
orala, sugerea degetului, deglutita atipica.Control o data la 6 luni.
*Profilaxia in perioada de dentitie mixta: supravegherea respectarii timpului si
simetriei desfasurarii schimbului fiziolog dentar si a evolutie dintilor permanenti pina la
planul de ocluzie diagnosticarea precoce a anomaliilor dentoalveolare si tratamentul
acesacestor
Controlul riguros a indepartarii la timp a dintilor temporrari, aprecierea rezervei de
spatiu pentru dintii permanenti, depistarea la timp a anadontiilor si a altor dereglari.
19.Funcțiile aparatului dento-maxilar. Considerații generale.

Aparatul dento-maxilar este compus din: oasele maxilare, arcadele dentare, articulatia
temporo-mandibulara, muschii mobilizatori ai mandibulei, muschii oro-faciali (muschii
mimicii), limba, glandele salivare, mucoasa cavitatii bucale, tegumentele regiunii
crevico-faciale.
Aparatul dento-maxilar poseda urmatoarele functii:
- sectionarea alimentelor
- masticatie
- stimulare gustativa
- autocuratire
- deglutitie
- fonatie
- mimica
20.Metode de diagnostic utilizate în disfuncțiile sistemului stomatognat la copii.

Examene clinice:
Examenul funcţional. Medicul cercetează:
Examenul dinamic al ocluziei:
- poziţia de postură a mandibulei;
- examinarea mişcării de propulsie;
- examinarea mişcării de lateralitate.
Examenul grupelor musculare:
20
- orbicularii buzelor;
- limba;
- obrajii;
- muşchii ridicători;
- muşchii coborâtori;
- muşchii propulsori;
- muşchii retropulsori.
Se vor aprecia pozitia de repaus, tonusul, funcţia şi parafunctiile musculaturii
orofaciale.
Examene paraclinice:
Examenul fotostatic:
Deşi acest examen complementar redă în general semnele descrise la examenul clinic,
medicul poate să culeagă date obiective, cuantificabile, pentru diagnostic, evoluţia sub
tratament şi rezultatele obtinute.
Fotografia de faţă;
- forma feţei;
- simetria;
- proporţionalitatea etajelor faciale;
- aspectul buzelor şi relaţia lor;
Fotografia de profil
Medicul cercetează şi identifică următoarele elemente:
- trasarea câmpului de profil şi aprecierea profilului;
- tangenta gurii;-
II.Studiul de model
Medicul cercetează şi identifică:
1. Formula dentară
2. Tipul de dentiţie
3. Vârsta dentară
4. Modificări unidentare: versiune, gresiune, rotaţie
5. Modificări de grup dentar: sens sagital, transversal, vertical
6. Modificări de formă ale arcadelor dentare:
Analiza ocluziei: la cele trei repere: incisivi, canini, molari
Măsurători frecvent utilizate:
1. Indicele Pont şi Korkhaus
2. Simetroscopia: numai pe modelul superior
3. Perimetria
4. Analiza spatiului total
21
5. Indicele Bolton
6. Determinarea lungimii arcadelor dento-alveolare
7. Determinarea lăţimii arcadelor alveolo-dentare
Ortopantomografia
Medicul cercetează şi evidenţiază:
- prezenţa sau absenţa unor dinţi;
- prezenţa sau absenţa unor muguri;
- prezenţa unor dinţi sau muguri supranumerari;
- raportul mugurilor dinţilor permanenţi cu rădăcinile dinţilor temporari;
- gradul de dezvoltare al dinţilor temporari sau gradul de rizaliză;
- dezvoltarea dinţilor permanenţi, gradul formării rădăcinilor şi apexului;
- orientarea axială a rădăcinilor şi relaţia cu dinţii şi structurile osoase vecine;
- prezenţa unor dinţi inclusi, poziţia, direcţia, profunzimea, starea apexului, relaţia
cu dinţii vecini;
- rizaliza patologică;
- calitatea mineralizării coroanelor dentare, mărimea camerei pulpare, aspectul,
numărul, forma, lungimea rădăcinilor, cuduri radiculare, rădăcini supranumerare;
- structura osoasă;
- starea parodonţiului marginal;
- sinusurile maxilare;
ramura orizontală a mandibulei;
- procese patologice odontale (carii proximale, relaţia cu camera pulpară);
- cele două arcade alveolo-dentare în ocluzie habituală;
- bazele osoase;
- sinusurile maxilare;
- mandibula în totalitate;
- articulaţiile temporo-mandibulare.
Teleradiografia :
Se poate realiza în trei incidenţe:
1. Teleradiografia din faţă:
- relaţii asupra dezvoltării armonioase sau dizarmoniilor dento-
maxilare în plan vertical şi transversal;
2. Teleradiografia axială:
- relaţii asupra dezvoltării ramurilor orizontale şi masivului facial;
3. Teleradiografia din profil:
- permite analiza structurilor osoase şi a părţilor moi faciale în sens
sagital şi transversal.
22
Se vor identifica reperele mediane şi paramediane şi se vor trasa planurile de referinţă.
Cele mai utilizate metode de interpretare ale teleradiografiei:
• Analiza Tweed
• Analiza Sassouni
• Analiza Downs
• Analiza Steiner
• Analiza McNamara
22.Deglutiţia atipică.Tipuri de deglutiţie.Tulburările în dezvoltarea aparatului

dento- maxilar provocate de deglutiţie atipică.
*Deglutia atipica: reminiscenta comportamentului lingual ca o imaturizare a functiei de
deglutitie. Poate fi un sm intr-un sd determinat, cauze morfologice: macroglosie, fren
scurt, sau obicei vicios.
*Tipuri de deglutitie: deglutitie infantila, deglutitie atipica, deglutitie normala.
*Tulburarile provocate: are loc ruperea echilibrului muschilor limbii, maseter si
orbicular al buzei-fortele nu se mai transmit in directia laterala si post. Astfel, musc
orbiculari pierd caraterul de orpitoti pentru incisivi, limba nu mentine contactul cu bolta
palatina. Cind limba se proiecteaza pe incisivi se realizeaza ocluzie in zona laterala,
incisivii fiind vestibularizati. Cind limba e plasata interincisival se produce hipotonia
mus maseter si orbicular, mus mentalis in hipertonie, are loc intruzia incisivizol cu
ocluzie deschisa. Cind limba este in zona frontala si laterala se formeaza ocluzia
deschisa latero-fronto-laterala.
23.Dereglari de respiratie orala. Tabloul clinic al respiratiei orale. Tratamentul.

*Respiratia normala este cea nazala, insa datorita necesitatii crescute sau dificultatilor
de trecere a aerului prin cav nazala, se face apel la resp orala.
*Clinica: aerul inspirat are actiune directa asupra boltii palatine provocind
compresiune de maxilar, reducerea pres din sinusul max duce la ingustarea lui, lipsa de
eficienta a buzei sup cu deplasarea incisivilor in prodentie, compresiunea lat a mus
buccinator, modificari in comportamentul hioidian cu retropozitia mand si a limbii, lipsa
stimulilor naturali de crestere a ansamblului nazal si a zonelor limitrofe, prezenta
vegetatiilor limfoepiteliale care determina o deplasare inainte a mand., limba se coboara
si se proiecteaza penste incisivi intruzindui, ocluzie deschisa.
*Tratament: ortodontic prin aplicarea aparatelor mobilizabile, eliminarea factorului
cauzal.
24.Dereglări de fonație. Manifestări clinice. Obiective de tratament.
23
Fonația- este un ansamblu de factori fiziologici și neurofiziologici, care contribuie la
producerea vocii și în particular a vorbirii.
Acest proces fiziologic poate fi modificat ca urmare a unei perturbări la nivelul SNC,
sau a organelor periferice (plămîni,laringe, faringe,cavitatea nazală și bucală).
Această disfuncție are influneță asupra creșterii osului (bazal sau alveolar) și se
exercită în cele 3 sensuri ale spațiului.
Anomalii determinate de tulburările laringiene: voce nazonată, rinolalie, voce guturală.
Anomalii determinate de un defect al punctului de articulare: voce peltică, sigmatism,
mutuacism
Anomalii generate de unele tulburări de debit sau de ritm ale vorbirii: bîlbîiala,
tahilalia, bradilalia.
În cadrul pronunției consoanelor palato-alveolare (D, T), care se face cu sprijinul
apico-lingual al incisivilor superiori, poate să apară o proalveolodenție în situația în care
mușchiul orbicular nu poate neutraliza forța exercitată de limbă.
În sigmatism interdentar se observă o incopetență labială, o beanță anterioară și o
interpoziție linguală în timpul deglutiției și fonației.
Interpoziția laterală a limbii în articularea fonemelor (S, J, Ch, Z) împiedică creșterea
verticală a proceselor alveolare și antrenează o supraocluzie incisivă prin infraalveolie
molară.
*Abordarea interdisciplinară a disfuncțiilor sistemului stomatognat
Importanța: pentru a planifica un tratament ortodontic eficient (funcțional și estetic) ,
fără complicații sau recidive.
Reeșind din factorii etiologici al anomaliilor dento-maxilare, rezultă importanța
consultației și eventual tratamentului la medicul ORL-ist, pediatru sau neurolog.
Disfuncțiile presupun antrenament muscular, astfel e necesară implicarea logopedului.
! Păstrarea factorului etiologic și al mecanismului de producere a unei anomalii dento-
maxilare, reprezintă factori negativi importanți în evoluția tratamentului ortodontic.
Factorii etiologici pot fi depistați și în multe cazuri simpla lor înlăturare este
suficientă pentru redresarea morfo-funcțională.
Tratament interceptiv: se fac dupa virsta de 3 ani acordind o mare importanta
fenomenelor dentale. Reeducarea se face cu ajutorul logopedului, in acelasi timp cu
realizarea tratamentului ortodontic.
25.Tratamentul profilactic și precoce al deglutiției atipice.

Abordarea interdisciplinară a disfuncțiilor sistemului stomatognat
24
Tratament interceptiv : exercitii speciale pentru deglutitia tip adult. Se pot utiliza
aparate ortodontice functionale ca :scut vestibular prevazut cu scut lingual si inel
vestibular, monoblocul (aparatul Adresen-Hipl), bionatorul Balters tip 2,activatorul
Metzelder tip 2.
26.Tratamentul profilactic și precoce al disfuncțiilor masticatorii.

Abordarea interdisciplinară a disfuncțiilor sistemului stomatognat
27. Obiceiuri vicioase exobucxale(atitudini vicioase de postura) notiune,

clasificare, consecinte
Deprinderile vicoase sunt acte, gesture insusite spontan de subiect, practicate in mod
consecvent pe o durata indelungata a existentei, cu o anumita frecventa, ritmicitate si
intensitate si care in perioada dezv aparatului dento maxilar, in corelatie cu alti factori
pot genera sau agrava anomaliile dento maxilare. ele deregleaza echilibrul activitatii
chingilormusculare antagoniste, determinind anomalii denti\o-maxilare caracteristice.
Deprinderile vicioase se impart in 3 categorii:
-obiceiuri de postura vicioasa a corpului, capului, mandibulei, in timp de veghe, in
timpul somnului sau al activitatilor.
25
-obicceiuri de sugere a degetelor, buzelor, diverse obiecte.
-obiceiuri de interpozitie a limbii sau a unor obiecte pe care le musca.
Toate aceste obiceiuri modifica echilibrul dintre fortele musculare antagoniste,
determinind o dezv neproportionala a elem scheletice pe care se insera.
Obiceiuri exobucale: actiuni ce pot influenta pozitia mandibulei:
-dormitul cu pumnul sub mandibula.
-sprijinirea mandibulei cu pumnul sau cu creionul in timpul lectiilor.
28.Obiceiurile vicioase în apariţia anomaliilor dento-maxilare.

*Obiceiurile vicioase : deprinderi , gesturi insusite spontan de subiect, practicate in
mod consecvent pe o durata indelungata a existentei, cu o anumita frecventa, ritmicitate
si ntensitate si care in perioada dezv ap dento max, in corelatie cu alti factori pot genera
sau agrava anomaliile dento maxilare. Toate aceste obiceiuri modifica echilibrul dintre
fortele musculare antagoniste, determinind o dezv neproportionala a elem scheletice pe
care se insera.
-obiceiuri de postura vicioasa a corpului, capului, mand, in timp de veghe, in timpul
somnului sau al activitatilor.
-obicceiuri de sugere a degetelor, buzelor, diverse obiecte.
-obiceiuri de interpozitie a limbii sau a unor obiecte pe care le musca.
29.Terminologia în Ortodonţie. Radicalul. Prefixul. Calificativul.

*Radicalul: desemneaza organul deformat sau deplasat- cheilie pentru buze, melie
pentru obraji, gnatie pentru maxilare, genie pentru menton, cluzie pentru articulare,
pozitie pentru dinti.
*Prefixul: precizeaza sensul deplasarii:
-in plan sagital: pro (deplasari spre ant), retro (deplasari spre post).
-in plan trasnversal: endo (poz apropiata de linia medio sagitala), exo (poz indepartata
de linia medio sagitala), latero( deplasarea de lateralitate a liniei medio sagitale),
-in plan vertical: infra (pentru a indica o dezv insuficienta), supra ( pentru o dezv
verticala exagerata), infra (dintele nu a atins planul ocluzal), supra (dintele a depasit
planul de ocluzie), disto( pentru indepartarea de linia interincisivala), mezio (deplasara
spre linia interincsivala), linguo(deplasare spre limba), vestibulo (deplasare spre
vestibul).
*Calificativul: precizeaza sediul exact al anomaliei calificative:
-care precizeaza partea anatomica lezata: faciala totala, sup si inf; jugala; labiala sup ,
inf, labio mentoniera; maxilara sup si inf; mentoniera, alveolara, uni sau bimaxilara.
26
-care indica partea deplasata: unilat sau bilat, dreapta sau stinga, simetrica sau
asimetrica.
-care specifica sediul malocluziei sau malpozitiei: incisiv, canin, premolar, molar; sup
sau inf, total sau partial (coronar, radicular sau apical);
-care precizeaza varietatea de deplasare dentara: gresiune (deplasarea dintelui in
totalitate), versiune (inclinarea dintelui atunci cind axul sau este rectiliniu), rotatie
(deplasarea dintelui in jurul axului vertical), torsiune (in cazul rotarii coronare).
30. Examenul exobucal al pacientului orthodontic, profilul facial

Exam clinic facial cuprinde: 1. examenul craniofacial, 2. partile moi, 3, ocluzia dentara
1.examenul craniofacial- formele craniului si ale scheletului facial sunt exprimate
cantitativ cu ajutorul indexului de lungime/latime, acesta se bazeaza pe estimarea
antropometrica a largimii maxime si a lungimii maxime a craniului. tipuri de craniu:
doliocefalic(craniu alungit), mezocefalic. brahicefalic9craniu scurt), hiperbrahicefalic.
Tipuri de facies: caucazian- larg cu tendinta spre brahignatie, Nordic- alungit si ingust,
Asiatic- cu pometii largi si plati, negroid- buzele groase si protrusive, euriprosop- fata
scurta, mezoprosop- fata medie, leproprosop- fata lunga. Integritatea partilor ososase
se determina prin palpare, iar integritatea partilor moi- dupa aspect, coloratie, prezenta
topografica.
-simetria faciala: in functie de planul median ce traverseaza nasion, naso spinalis si
gnation, si perepndicularele pe acestea, care trec prin nasion, naso-spinalis, comisurile
labiale, gnation si sunt paralele intre ele, iar etajele-egale, putem intilni asimetrii faciale,
cu devierea mandibulei spre stinga/dreapta, pozitie relative in raport cu planul sagital
median al simfizei.
-egalitatea etajelor: in mod normal etaj mijlociu si cel inferior sunt egale. modificari
dimensionale apar la nivelul et inferior: marirea etajului in prognatiile mandibulare
anatomice, ocluziile deschise anatomicesi reducerea lui in ocluziile adinci acoperite.
Forma frontaluluisia nasului infleunteaza linia de profil, configuratia frontalului este
determinate genetic si etnic si variaza in functie de virsta si sex, frontalul poate fi ingust,
larg, bombat, plat.
Exam nasului: stadiu de maturatie(nas infantile, adult), inaltimea, largimea bazei,
dimensiunea si simetria narinelor. Exam buzelor: grosimea, inaltimea lor, starea
tonusului si pozitia lor in stare de repaus (in contact labial, inocluzie labial), santul
labio mentonier, raportul buzelor cu dintii in repaus si in timpul surisului, largirea fantei
labiale. Exam mentonului: configuratia mentonului depinde de structura osoasa
subiacenta, de grosimea partilor moi si de tonusul muscular.
27
-profilul fetei: in functie de linia ce trece prin nasion, naso spinalis anterior si
pogonion. In mod normal aceasta linie este dreapat- profil drept, poate fi convex-
gnationul este retropulsat sau concav- gnationul are pozitie anterioara.
Examenul ATM- pune in evident triata simptomatica- cracmente/crepitatii, durere,
tulburari functionale, in cazul modificarilor articulare prin palparea ATM in timpul
deschiderii cav orale se evidentiaza- durere la presiune, mobilitatea condililor
(simetrica/asimetrica) durere la alparea muschiului pterigoidian extern.
Se analizeaza deschiderea cav orale- normal (3-5 cm), limitata (sub 3cm detreminata
de trismus, anchiloza) exagerata(maimare de 5 cm in laxitate capsulara), excursia
mentonului la deschideea/inchiderea cav orale, in mod normal sub forma de arc de cerc
in plan mediosagital, la tulburari de articulatie dentara- curbe de deschidere/inchidere in
zigzag a mandibulei, cu deviatii atipice de ,,C”, ,,S”
Examenul ganglionilor cervico-faciali- prin metoda palaptorie se evidentiaza
ganglionii mentonieri, submaxilari, latero-cervicali, analizindu-le numarul, dimensiunea
(mari, medii, mici, nepalpabili), consistenta (moale, dura, renitenta) sensibiitatea la
presiune, mobilitatea/aderenta la structurile vecine.
31.Examenul endobucal al pacientului ortodontic, studiul ocluziei statice

Examenului clinic sunt supuse arcadele dentare, arcadele alveolare, parodontiul, partile
moi(limba), ocluzia.
Analiza dintilor- 1. prezenta/absenta anormala a dintilor,2. marimea,forma, culoarea
si calitatea dintilor, 3. cariile dentare, distrofile si displazile prezente cu precizarea
localizarii lor topografice, 4. secventele si directia de eruptive, virsta dentara, 5.
anomaliile denature isolate sau de grup in 3 planuri: - sagital: mezio- sau distopozitii
- transversal: vestibulopozitie sau oropozitie
- vertical: infra- sau suprapozitie, rotatii dentare
6. uzura denatara sub 2 forme: abraziunea si atritia dintilor, 7. anomaliile de sediu :
ectopia, incluzia , transpozitia dentara, heterotopias.
Forma arcadelor dentare: in dentitia temporara- forma de semicerc, dentitia mixta si
definitive- forma de parabola la arcada superioara si semielipsa la cea inferioara.
Simetria arcadelor in raport cu planul mediosagital, arcade pot fisimetrice/asimetrice.
Adincimea si forma boltii palatine: forma boltii poate fi arcuita, cu adincime
medie/mare, prezenta torusului palatin pe linia mediana cu 2 firide paramediene in
compresiunile de maxilar.
La subiectii cu anomalii dento-maxilare forma arcadelor alveolo-dentare se poate
modifica;
28
aracada in ,,V”- compresiune la nivelul caninilor, arcada in omega- compresiune la
nivelul premolarilor, arcada in ,,U” – comp la nivelul molarilor, arcada in trapez- turtire
a arcului frontal, arcada in ,,M”- ectopie bilateral de canini si inghesuire dentara frontal.
Studiul ocluziei statitice- pozitia corecta a pacientului, cu mandibula in intercuspidare
maxima, analiza in cele 3 directii (sagital, transversal si vertical) apreciind modul de
ocluzie a fiecaryui dinte, prin comparatie simetrica stinga, dreapta.
In plan sagital cuspidul MV al molarului prim permanent sup ocluzioneaza in santul
dintre cuspidul M si MV al molarului prim mandibular, stari patologice- distocluzia sau
mezioocluzia, la zona frontala- incisivii sup ii acopera pe cei inf, realizind un punct de
contact/ un spatiu de 1-1,5mm, stari patologiec- angrenajul invers, ocluzia inversa
frontala si inocluzia sagitala.
In plan transversal- in zona lateral arcada sup circumscribe vestibular cu un cuspid
arcada inf, iar lingual arcada inf circumscribe cu un cupsid arcada sup. stari patlogice-
angrenajul invers, ocl inversa. In zona frontala, reperul normal este frenul sup care
trebuie sa corespunda celui inf, st patologice- laterodeviatiile(fubctionale) si
laterognatiile (anatomic), marcate prin deviatia frenului mandibular.
In plan vertical- in dentitia temporara incisivii sup acopera pe cei inferiori cu ½ din
inaltimea lor, in timp ce in dentitia permanenta valoarea acoperirii este de 1/3. st
patologice- ocluzia adinca (supraacoperirea), ocluzia deschisa.
32. Examenul musculaturii si al functiilor aparatului dento-maxilar.

Pozitia dintilor in ocluzie sau malocluzie este dependenta de functia musculaturii oro-
faciale.
Examenul musculaturii se inecepe cu examinarea fiecarui muschi- insertia,
integritatea, elasticitatea, capacitatea de contractie. Tonicitatea muscular va fi explorata
prin testele Netter, cuantificarea activitatii prin EMG, miotonodinamometrie. Ex clinic
va aprecia daca tulburarea muscular este structural sau comportamentala.
Examenul functiei respiratorii-are loc pe tot parcursul aflarii copilului in cabinet,
fiind observant cu discretie pentru a se stabili tipul respiratiei. testul ariei de aburire a
oglinzii, testul fluturasului de vata sau controlul vizula efectuat de medic in expir,
urmarindu-se capacitatea de contractie a fiecarei narine. Aceste teste pot sa puna in
evident respiratia nazala unilateral (cazul unor obstructii) sau o capacitate mai scazuta a
activitatii muschilor alari, in cazul obiceiului vicios de respiratie orala.
Examenul limbii- relatia de postura a limbii se exploreaza prin examen radiografic. in
pozitie normal dorusul limbii atinge usor palatul, virful limbii este la niveul liniei
cervicae a incisivilor inferiori, pozitii anormale- limba retractata, protractata. Se
29
studiaza limba in timpul deglutitiei inconstiente, in deglutitia comandat a salivei, apei,
bolului alimentar si in timpul vorbirii.
Functia de deglutitie- tehnica Payne realizata cu o pasta fluorescent plasata pe limvba
, dupa executia deglutitie se examineaza zonele cu care limba a contactat dupa
distributia pastei, examenul deglutitiei trebuie facut fara ca pacientul sa se stie urmarit.
Plasam oglinda sau depressor de limba pe buza inferioara si cerem pacientilui sa
efectueze deglutitia. Alt test este cel al controlului activitatii muschiului temporal,
pacientul efectueaza deglutitia salivei sau o mica cantitate de apa si examinatorul
palpeaza muschiul temporal, la deglutitei normal se contrcata muschiul la cea infantila-
nu.
Functia masticatorie- din discutie cu parintii si copilul se afla preferintele alimentare,
oferim copilului alimente cu duritate mai mare(biscuiti)/guma de mestecat si urmarim
masticatia, se apreciaza dinamismul masticator, tendinta de a utilize numai anumite
zone(frontala/lateral, monolaterala). copii care prefer alimentele moi nu prezinta atritie
dentara si au o stare de sanatate odonto-parodontala precara.
Functia fonatorie- in timpul vorbirii la teme abstracte cu pacientul
Functia fizionomica- sesizarea prezentei unor comportamente anormale: cracmente,
grimace, examenul clinic trebuie sa se incheie prin diagnosticarea clinica care cuprinde:
dezechilibrile morfologice. functionale si factorii determinant ai anomaliei pe plan local
si general.
33.Examenul dinamicii mandibulare.Fiziologia cinematicii mandibulare

La efectuarea diferitor functii sub actiuinea muschilor mobilizatori , mandibula va
solcita deplasari in diverse directii , in dependenta de functie E.Costa in raport de cele
doua relatii fundamentale mandibulocraniene , de repaus fiziologic relativ (postura ) si
de ocluzie , grupeaza miscarile mandibulare in doua categorii 1)miscari care incep si
revin in pozitia de ocluzia centrica , caracteristice pentru fazele actului e masticatie ; 2)
miscarile care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic relativ (postura) ,
caracteristice pentru alte functii (fonatia si a.)
Miscarile mandibulei ce incep din ocluzia centrica au loc in trei directii conform celor
trei planuri: vertical , sagital, transversal si in 10 sensuri: 1) coborire si ridicare 2)
propulsie si revenire 3) retruzie si revenire 4)miscare lateral spre dreapta si revenire 5)
miscare laterala spre stinga si revenire .
La miscarile ce incep dn pozitia mandibulei de rapus fiziologic relativ se mai adauga
miscarea de ridicare si revenire in pozitia initiala.
30
Examenul clinic a dinamicii mandibulare se reduc la efectuarea prin inspectie regiunii
ATM , palparea si ascultatia articulatiei , caracterul deschiderii si inchiderii gurii , , care
pot si limitate cu sau fara devieri de la linia mediana.
Gradul de deschidere deviere laterala a mandibulei va fi determinat prin masurarile
dintre unghiurile incisive ale incisivilor centrali superiori si inferior .
34.Indicele facial si aprecierea lui. Tipuri de crestere faciala.

Indexul morfologic facial. I = inaltimea faciala / latimea bizigomatica *100
Tipurile de facies: caucazian sau mediteranian : larg , cu tendinta spre brahignatie;
nordic : alungit si ingust
asiatic : cu pometi largi si plati
negroid : cu buzele groase si protruzie
hipereuriprosop, euriprosop : fata scurta (79-83,9)
mezoprosop: fata medie( 84-87,9)
leptoprosop , hiperleptoprosop : fata lunga ( 88-89,2)
Simetria faciala se apreciaza in functie de planul median ce tranverseaza nasion, naso-
spinalis si gnation si de perpendicularele pe acesta care trec prin nasion , naso spinalis ,
comisurile labiale , gnation si sunt paralele intre ele , iar etajele – egale . Putem intilni
asimetii faciale cu devierea mandibulei spre stinga sau spre dreapta , pozitia relativa in
raport cu planul sagital median al simfizei.
Egalitatea etajelor : In mod normal , etjul mijlociu si cel inferior sunt egale . Modificari
apar la nivelul etajului inferior : marirea etajului in prognatie mandibulare anatomice ,
ocluziile deschise anatomice si reducerea lui in ocluzii adinci acoperite .
Forma frontalului si a nasului influenteaza linia de profil .Configuratia frontalului si a
nasului influenteaza linia de profil . Configuratia frontalului este determnata genetic si
etnc si variaza in functie de virsta si sex . Frontalul poate fi definit ca ingust sau plat ,
plat sau bombat .
La examinarea nasului ne intereseaza statiul de maturatie , inaltimea , largimea bazei ,
dimensiunea si simetria narinelor .
Examenul mentonului
35.Examenul fotostatic. Interpretarea fotografiei de profil.

*Examenul fotostatic reda imaginea profilului fetei si caracteristicele scheletului
acestuia, stabileste simetria fetei, reprezinta un document in urmarirea eficientei
tratamentului cu importanta didactica si stiintifica. Se realizeaza 3 fotografii: una din
norma frontala, din norma laterala dreapta, una de suris in semiprofil sau de fata.
Fotografia se face la o distanta de 60-70 cm, cu iluminarea egala a cimpului.
31
*Fotografia de profil: pune in evidenta poz sagitala a max, proportia etajelor, aspectul
de divergenta faciala, treapta buzelor, se evidentiata concavitatea sau convexitatea in
etajul inf, relatia intermaxilara. Se traseaza urmatoarele planuri: planul Frankfurd-
porion orbitale(orizontal), planul Simon-orbito frontal, planu Dreyfuss-nazo
frontal(perpendiculare pe frankfurt, spatiul dintre ele=cinpul de profil=13-14, 15-
17mm). Dupa dreyfus- 3 tipuri de profil(drept, concav, convex)Profil ideal-punctul
subnazal-pe verticala ce trece prin nasion, pogonion cuatnat-mijlocul cimpului de
profil,gnation cutanat-inaintea planului orbitar simon.
Schwarz descrie 9 variante:
-profil drept: retruziv, mediu, protruziv
-profil convex: retruziv, mediu, protruziv
-profil concav: retruziv, mediu, protruziv.
36.Examenul antropometric. Determinarea dimensiunilor faciale.

*Metoda antropometrica se bazeaza pe egalitatea celor 3 etaje ale fetei. Metoda
Tzeizind care are la baza canonul numit sectiunea de aur, necesita aplicarea
operatiunilor matematice compuse, mai usor daca se utilizeaza compas Apenrot-
Gheringher.
*Indexul de lung/lat a craniului se bazeaza pe estimarea antropometrica (masuratori
faciale dupa Izard)a largirii max si a lung max a craniului: l = (largimea max/lung max)
x100 clasificarea: dolicocefalic (craniu lung 75,9), mezocefal 76-80,9, brahicefal (scurt
81-85,5), hiperbrahicefal .
*Indexul morfologic facial: l=(h faciala/lat bizigomatica)x100. Clasificarea: tip
mediteran sau caucazian(infatisare larga si tendinta la brahignatie), tip nordic (cu fata
lungita si ingusta), tip asiatic (cu pometii largi si plati), tip negroid (cu buzele groase si
protrusive), euriprosop (fata scurta), mezoprosop (fata medie), lateroprosop (fata lunga).
37.Examenul radiologic în Ortodonţie. Incidenţa endoorala cu film ocluzal

( Simpson).
*Exam Rg in ortodontie: ajuta la completarea si elucidarea unui diagnostic, stabilirea
unui plan de tratament, verificarea eficientei tratamentului. In practica ordotontica se
utilizeaza Rg cu film intraoral: dento alveolo dentara, cu film ocluzal (muscat), Rg cu
film exooral: panoramica simpla, ortopantomografia, teleradiografia.
*Incidenta endoorala cu film ocluzal (Simpson): se foloseste pentru dintii inclusi si cei
ectopici, pentru aprecierea corecta a poz coroanei in sens vestibulo oral. Incidenta
Simpson este deplasata lateral fiind perpendiculara pe planul de ocluzie si centrata pe
32
elementul de radiografiat. Dezavantajul ei este faptul ca in cazul incluziilor bilaterale
necesita 2 clisee.
38.Ortopantomografia. Tehnica de realizare. Aprecierea scheletului masivului

facial.
*Ortopantomografia: se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectie
desfasurata pe una si aceeasi pelicula a ambelor arcade dentare in ocluzie centrica, stare
de postura a mand sau la o deschidere maxima a gurii. Centrarea aparatului dentomax se
face arbitrar, ca reper e luat max sup.
*Aprecierea:
-se evidentiaza structura maxilarului sup mai clar decit cea mand, cu suprapunerea
imaginii cor dintilor inf peste cor dintilor sup. In plan transversal se poate urmari
pozitionarea liniilor interincisivale, concordanta de sincondroza mentonierea si a spinei
nazale ant. In plan vertical gradul de supraacoperire cit si a inocluziei
-se poate aprecia simetria dezv celor doua articulatii, structura parodontala sunt puse in
evidenta la ambele maxilare cu exceptia zonei ant
-determinarea dimensiunilor relative a ram mand, deschiderea unghiului mand,
modelul de crestere condilian, cudura canalului mand, aspectul simfizei mentoniere.
Densitatea osoasa.
39.Teleradiografia: definitia, tehnica efectuarii, tipurile, punctele principale.

*Teleradiografia: metoda de Rg cu film exooral, imaginea cefalometrica este rezultatul
proiectiei unui vol pe un plan, imagine ce rezulta marita si deformata fata de obiectul
real. Folosesc profilul drept si au ca plan de referinta orizontala de la Frankfurd.
Evidentiaza tulb de dezv in plan vertical si sagitla a masivului facial. Sunt 3 tipuri: de
profil, de fata si axiala, ultimele doua fiind auxiliare.
*Punctele principale:
-nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan mediosagital, corespunde
rad nasului
-sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti
-basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum
-porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext
-orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei.
-spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant
-spina nazala post Nsp: virful spinei nazale post.
-prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv maxilar.
-A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar.
33
-Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand
-pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere
-B: punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po la trecerea
partii concave in convexe.
-Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere
-Go: punctul cel mai inf al ram mand.
*Planurile:
-cranial de la sella la nasio
- de la Frankfurd: porion orbitale
-palatinal: spina naz ant si spina naz post
-ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre incisivi centrali
-plan mandibular: menton gonion.
*Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul
Frankfurd trebuie sa fie paralel cu podeaua, pacientul nemiscat.
40.Analiza cefalometrica.Punctele cutanate si scheletate.

Cefalometria este una din primele metode utilizate in ortodontie si ar putea fi definita
drept “efectuarea de masuratori ale extremitatii cefalice”.
Din cefalometrie s-a dezvoltat odata cu progresele in domeniul radiologiei , o alta
metoda –metoda radiologica – pentru a analiza relatiile craniofaciale.
Anazila cefalometrica a teleradiografiei inseamna evaluarea rapoartelor dintre aceste
puncte si reperele cefalometrice , localizate anterior pe teleradiografie.
Conditia pentru o analiza de succes a teleradiografiei este o radiografie calitativa buna
si localizarea exacta a punctelor cefalometrice pe teleradiografie.
Punctele scheletate:
Punctele principale: -nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan
mediosagital, corespunde rad nasului -sellae S: centrul geometric al conturului seii
turcesti -basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum -porion P:
punctul cel mai sup al conductului auditiv ext -orbitale O: punctul cel mai inf de pe
conturul marg inf a orbitei. -spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant -spina nazala
post Nsp: virful spinei nazale post. -prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv
maxilar. -A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar. -Id: punctul cel mai
ant al procesului alv mand -pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere -B:
punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po la trecerea
partii concave in convexe. -Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere -Go: punctul
34
cel mai inf al ram mand. *Planurile: -cranial de la sella la nasio - de la Frankfurd: porion
orbitale -palatinal: spina naz ant si spina naz post -ocluzal: ocluzia primilor molarisi
spatiu intre incisivi centrali -plan mandibular: menton gonion. *Tehnica efectuarii: se
marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul Frankfurd trebuie sa fie paralel
cu podeaua, pacientul nemiscat.
41.Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica ortodontică.

*Analiza dupa Steiner: descrie fata pacientilor dupa relatia max cu mand, folosind
punctul B pentru aprecierea poz mentonului. Clasifica anomaliile scheletice in functie
de valoarea unghiului ANB care e folosit ca diferenta intre unghiurile SNA si SNB.
-ocluzia cl I corespunde unghi ANB de +2 ( norma 0-4 grade)
-ocluzia cl II ungiul ANB peste 4,5
-ocluzie cl III unghi ANB cu valoare negativa.
*Analiza dupa Ricketts: determina unghiul facial si axul facial in conformitate cu
valorile lor determinind tip dolicocefalic, meziocefalic si brahiocefalic.
*Analiza Tweed:
-unghiul FMA=25(+-3): planul mandibular cu orizontala de la Frankfurd, determina
inaltimea faciala
-unghiul FMIA=67 (+-3): ax incisivilor inf cu orizontala de la Frankfurd, retrodentia,
prodentia
-unghiul IMPA=88(+-3): ax incisivilor inf cu planul mand,
42.Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-maxilar,

electromiografia, miotonometria, palatografia.
*Miotonometria: investigarea tonusului muscular modificat in raport schimbarile de
functie ale sis stomatognat si cele motorice ale mand. Se realizeaza cu ajutorul
tonometrului Szirma in stare de repaus si contractia musculaturii maxime.
*Electromiometria: pentru determinarea eficacitatii neuromusculare in disfunctii
ocluzale si precizam caracterul disfunctiilor musculare in anomaliile dentomax. Se
realizeaza in repaus fiziologic relativ, intercusidare max, ocluzie centrica, ocluzie cu
effort, miscarea mandibulei de test sau miscari functionale.
*Palatografia: se apreciaza contactul dintre limba si palatul dur.
43.Studiul pe model.Consideratii generale.

Diversitatea anomaliilor dento-maxilare necesita in cadrul diagnosticarii, pe linga
examenul clinic si cel radiologic al arcadelor alveolo-dentare si analiza moelului de
studiu.Confectionarea modelelor este o etapa deosebita in diagnosticul anomaliilor
35
dento –maxilare.Cu ajutorul lor pot fi determinate corect ,din punct de vedere
dimensional , dezvoltarea arcadelor alveolo-dentare si ocluia dentara.
Examenul modelelor permite analiza , in cele 3 sensuri ale spatiului , a relatiilor
arcadelor in interuspiare maxima, in absenta pacientului si ne ajuta sa efectuam
masuratori pe arcadele dentare in veerea stabilirii unui diagnostic si a unui plan de
tratament ortodontic .
Modelelele sunt orientate pentru analiza in cele 3 planuri ale spatiului : planul rafeului
median ; planul tuberozitar; planul ocluzal
Studiul modelelor de ghips cuprinde analiza : statusul dentar ; arcadelor aleolo-dentare;
raportul static al ocluziei.
44.Indicele alveolo-maxilar ( Korkhaus).

*Korkhaus ( pentru a masura inocluzia sagitala) de la muchia incizala a inf la muchia
incizala a sup. Muchia incizala inf poate fi plasata ant celei sup si relatia de ocluzie este
denumita raport sau ocluzie inversa. Cind intre dintii inf si cei sup exista spatiu invers in
cadrul ocluziei inverse, aceasa se denumeste inocluzie sagitala inversa. Norma -2mm.
45.Indicele alveolo-maxilar ( Pont ).

*Pont ( pentru aprecierea dezv arc alveolo dentare in plan sagital si transversal)
raporteaza latimea arc, masurata la nivelul premo si mol, si lung la nivelul premol la
suma diametrelor maxime ale celor 4 incisivi sup, definita ca suma incisiva notata SI
care are norma 28-34 mm –normodentie, cind e mai mica –microdentie, cind e mai
mare-macrodentie. Indicii calculati sunt:
IP diametrul interpremolar=(SIx100)/80 pentru ambele arc
IM diametrul intermolar=(Six100) /64 pentru ambele arc
LP lung premol sup=IP/2 pentru ambele arcade
Ip lung premol inf= (IP/2)-2 pentru arc inf
*Reperele pentru indicii masurati:
-indicele premol se masoara pentru arc sup din centrul supraf ocluzale a premol1 de o
parte si de alta; pentru arc inf din punctul cel mai V al punctului de contact dintre
premol pe de o parte si alta.
-indicele molar se masoara: pentru arc sup din foseta centrala a mol1 sup pe de o parte
si alta; pentru arc inf din virful 2 cuspid V, centro V sau medio V al mol 1 inf de o parte
si de alta.
-lung ant sup se masoara de la punctul incizal sup, pe linia median pina la intersectia
cu IP sup.
36
-lung ant inf se masoara de la punctul incizal inf pe linia mediana pina la intersectia cu
Ip inf.
46.Analiza biometrică după Nance.

Aprecierea spatiului necesar in dentitia definitiva poate fi facuta pentru fiecare
arcada, comparindu-se dimensiunea mezio-distala a dintilor din zona anterioara.
Aceasta perimetrie Nance se efectuiaza cu ajutorul unei lame elastice gradate, aplicata
deasupra modelului cu care se evaluiaza lungimea crestei alveolare , de la fata meziala a
molarului de 6 ani la fata meziala a molarului de 6 ani omolog. Determinarile se fac atit
pentru maxila cit si mandibula. Dimensiunea obtinuta se compara cu suma diametrelor
mezio-distale ale celor 10 dinti maxilari sau mandibulari , din zona anterioara si medie.
47.Laboratorul de tehnică dentară. Utilaj, materiale, instrumentele, tehnica de

securitate a muncii
AMPLASAREA LABORATORULUI DE TEHNICA DENTARA
Ideal laboratorul de tehnica dentara ar trebui sa fie in imediata apropiere cabinetului
stomatologic sau daca nu ar trebui gasit un spatiu intr-o zona linistita ,mai putin
aglomerata cu acces simplu pentru a putea fi descoperit usor de doctorii stomatologi.
STRUCTURAREA(COMPARTIMENTAREA) LABORATORULUI DE TEHNICA
DENTARA
Laboratorul de tehnica dentara ar trebui (dupa parerea mea ) compartimentat astfel:
1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor(machetelor) de lucru.
2. Compartimentul de turnare.
3. Compartimentul de modelaj.
4. Compartimentul de ceramica.
1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor;
In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle operatii:
- turnarea amprentelor
- gipsarea
- gaurirea si sectionarea modelelor pentru bonturi mobile
- soclarea modelelor
- prelucrarea metalului dupa turnare
- ambalarea machetelor din ceara in vederea turnarii
- dublarea
- si alte operatiuni care include lucrul murdar din cadrul laboratorului
Pregatirea si dotarea acestui compartiment:
Suprafata: in jur de 1215 mp pentru 2,3 posturi de lucru .
37
Se vor trage urmatoarele instalatii:
- aer comprimat
- apa
- canalizare
- electrice
- ventilatie
Aer comprimat: se va utiliza un compresor cu uscare fara ulei,deoarece in timp prin
degradarea componentelor motorului compresorului poate duce la patrunderea de
particule fine de ulei in circuitul de aer. Compesorul va fi reglat la o presiune minima de
4 atm si maxima de 8 atm.
Apa trebuie adusa cu o presiune minima de 2 atm.
Canalizarea va fi protejata de un vas decantor pentru retinerea resturilor de gips, ceara,
metal, materiale plastice etc.
Instalatia electrica se va imparti in doua circuite: unul pentru iluminat unul pentru
prize .
Iluminatul in afara de iluminatul natural care nu este foarte important in acest
compartiment, se va folosi o sursa de lumina centrala de cca 1000lux.
Prizele vor avea toate contact de protectie (impamantare) ,cu o tensiune de max
230V/50Hz si vor fi distribuite cat mai in apropierea locului unde vor fi montate
aparatele pentru a evita aglomeratia de cabluri.
Ventilatia: in lipsa unei bune ventilari naturale se va folosi un ventilator extern cu o
capacitate de ventilare de cel putin 10m/s.
Deasemeni se va incerca izolarea fonica a acestui compartiment deoarece nivelul de
zgomot rezultat poate deranja pe cei situati in imediata vecinatate a acestui
compartiment.
Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:
- masuta vibratoare
- aparat soclare (soclator)
- generator de aburi
- aparat gaurire a modelelor (pindex)
- aparat pentru mixarea sub vacuum a maselor de ambalare si
silicoanelor pentru dublare(vacuumalaxor)
- masa de tehnica dentara cu 2,3 posturi ;fiecare post va avea in dotare:
- sistem iluminare cca 700 lux ;
- spray aer comprimat
- instalatie aspiratie praf
38
- micromotor electric de 40 000rot/min cu actionare la pedala (montata la
nivelul genunchiului)
- spatula electrica pentru ceara
2. Compartimentul de turnare
- preincalzirea ringurilor pentru turnare
- turnarea metalului
- fierberea sau termo-baro-polimerizarea maselor plastice
- sablarea carcaselor metalice
- lustruirea
- decaparea
- electrolustruire
- galvanizarea
Suprafata: in jur de 68 mp .
- aer comprimat
- apa
- canalizare
- electrice
- ventilatie
Instalatiile respecta compartimentului descris la nr.1 cu urmatoarele diferente:
- nu este obligatorie instalatia de apa si canalizare
- ventilatia se va face cu ajutorul unei hote puternice ,amplasata
deasupra cuptorului de preincalzire si aragazului

- cuptor preincalzire
- turnatorie
- baie termobarica
- baie decapare
- baiegalvanica
- baie electroliza
- baie cu ultrasunete
- motor biax orizontal
- presa hidraulica
39
- sablator cu o duza si sac pentru cumularea prafului, pentru
dezambalarea metalului turnat in ringuri
- sablator cu doua rezervoare de 125m si250m,cu aspiratie praf
pentru coroanele metalice si ceramica
Turnatoria de preferinta ar trebui sa fie un aparat de topire cu curenti de inalta
frecventa (inductie) si turnare prin centrifuga electrica sau manuala. Acest gen de
turnatorie s-a dovedit in timp mult mai fiabila si mai precisa decat alte modele; (de
exemplu topire cu rezistenta electrica si turnare prin vacuum).
Turnatoria trebuie amplasata in imediata apropiere a cuptorului de preincalzire pentru a
evita efectuarea unei curse prea lungi a ringului incins(aprox.1000C)de la preincalzire
la turnare.
3. Compartimentul de modelaj
Acest compartiment nu este strict necesar sa fie separat ,se poate cupla destul de usor
cu compartimentul descris la nr.1.
- modelarea machetelor din ceara
- modelarea lucrarilor din materiale plastice,compozite,fotocompozite
Suprafata: in jur de 1012 mp .
- aer comprimat
- apa
- canalizare
- electrice
- ventilatie
- Canalizarea nu necesita vas decantor
- masa cu 2,3 posturi dotata ca si cea de la compartimentul descris la
punctul nr.1 in plus apare :
- baita de ceara pentru bonturi mobile
- becul Bunsen cu gaz sau lampa de spirt sau lampa de gaz
- lampa fotopolimerizare
- cuptor fotopolimerizare
- Isoparalelometru
4. Compartimentul de ceramica
40
- modelarea lucrarilor de ceramica
Suprafata: in jur de 8 mp .
- aer comprimat
- apa
- canalizare
- electrice
- Canalizarea nu necesita vas decantor
- nu este nevoie de ventilare
Aceast compartiment mai poate fi de numit dupa conditiile de igiena si curatenie
“farmacia” laboratorului de tehnica dentara. Praful nu trebuie sa fie prezent
niciodata,mediul ambient sa fie cat mai uscat,fara vapori grasi; acest lucru se poate
obtine prin amplasarea acestui compartiment ferit de traficul din laborator, cat mai
iluminat natural,si bineinteles mentinerea unei incaperi impecabile.
- masa cu 2,3 posturi de lucru dutate cu sistem puternic de iluminare
fara umbre,fara aspiratie,dar cu seringa de aer comprimat.
- Cuptor pentru coacerea maselor ceramice inzestrat cu pompa de vid
- Si eventual aparate speciale pentru obtinerea ceramicii turnate sau
presate.
Tehnica de securitate a muncii
Personalul din laboratoarele dentare va purta echipamentul de protecție corespunzător
lucrărilor ce se efectuează și condițiilor de muncă respective.Astfel, tehnicienii dentari
cor fi echipați cu halate albe, costume de lucru sau salopete.
Este recomandată vestimentația și încălțămintea separată pentru locul de muncă,
respectiv pentru activitatea din afara serviciului.
Laboratoarele de tehnică dentară vor fi prevăzute cu instalații de ventilare
corespunzătoare lucrărilor specifice.
Compartimentele pentru gips și cele pentru prelucrări vor fi prevăzute cu sisteme de
ventilație mecanică. Motoarele biax orizontal vor fi racordate la sisteme de ventilație
prin aspirație și vor fi prevăzute cu apărători și ecrane de protecție.
Compartimentul de topire/turnare trebuie prevăzut cu un covor de cauciuc gros de 1
cm. Este foarte importantă protecția ochilor împotriva luminozității crescute a
41
materialelor incadescente, în acest sens folosindu-se ochelari de protecție, măști de
sudură.
Tuburile de oxigen și acetilenă vor fi plasate în spații zidite în afara laboratorului.
Substanțele toxice și caustice vor fi depozitate în recipiente incasabile și bine închise,
în dulapuri separate. Se vor manipula cu grijă deosebită, preferabil sub nișă, cu mănuși
de protecție.
Echipamentul de stingere a incendiilor: hidranți, extinctoare, nisip, găleți, furtun pentru
apă.
Truse pentru prim ajutor: fașe, pansamente sterile, alcool, medicamente
48.Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare.

Noţiuni de biomecanică ortodontică
Considerând dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinând cont de
faptul că acţiunea are loc într-un mediu biologic în care dinţii au propriul sistem de
implantare, este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind câteva mărimi fizice:
Centrul de rezistenţă
Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar, deci de
morfologia rădăcinii, de ligamentul parodontal, de calitatea osului alveolar (lungimea
crestei alveolare) şi în nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe
dinte. Aproximând forma unui incisiv cu o parabolă şi presupunând mediul înconjurător
omogen, centrul de rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33% din
lungimea rădăcinii în porţiunile dinspre colet. Cercetări holografice „in vivo” au
demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical, la aproximativ 40% de la
creasta marginală. La molari, centrul de rezistenţă este în apropierea furcaţiei radiculare,
de obicei cu 1-2mm mai apical. Pentru ortodonţie, centrul de rezistenţă reprezintă
punctul în care dacă s-ar aplica o forţă, aceasta ar determina o translaţie pură. Dacă se
aplică un cuplu de forţe în jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie
pură (Boboc).
Centrul de rotaţie
Dacă se aplică o forţă nu în centrul de rezistenţă, ci undeva la nivel coronar, aceasta
va determina o înclinare a dintelui compusă de fapt dintr-o mişcare de translaţie şi una
de rotaţie. Înclinarea apare datorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la
distanţă de centrul de rezistenţă. Înclinarea se va face în jurul unui alt punct denumit
centru de rotaţie. Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia
dentoalveolară, centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul
dintelui. El poate fi în apropiere de centrul de rezistenţă, dar se poate afla în puncte
diferite la nivelul rădăcinii, poate fi coronar, apical sau chiar la infinit.
42
Forţa ortodontică
Este definită în fizică drept acţiunea unui corp asupra altui corp. Este o mărime
vectorială, având direcţie de acţiune, punct de aplicare, sens şi intensitate. Intensitatea
forţei este apreciată după efectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontale şi mai
ales asupra presiunii sanguine capilare. În ortodonţia modernă se preferă forţele uşoare
pentru deplasarea dinţilor, adică forţele ce nu produc zone de hialinizare în ligamentul
parodontal. O forţă de intensitate mare nu ar produce o deplasare mai rapidă, deoarece
apar zone de hialinizare ce blochează deplasarea şi în plus pot să apară efecte nedorite
(pierderea ancorajului, dureri dentare, necroze pulpare, rizalize patologice).
Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinând cont de legi de compunere şi
descompunere:
● Dacă pe un corp acţionează în acelaşi punct mai multe forţe, el se comportă ca şi
cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate, direcţie şi sens egale cu ale forţei
rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe.
● Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens, acţionarea lor se
sumează. Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea
de mezializare ortodontică.
● Dacă direcţia e aceeaşi, dar sensul contrar, la intensitate egală, acţiunea celor două
forţe se anulează. Dacă intensitatea diferă, rezultanta va fi egală cu diferenţa între cele
două forţe, iar deplasarea se face în sensul forţei mai mari.
● Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele, iar sensul contrar şi acţiunea lor este
tangenţială, apare mişcarea de rotaţie. Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor
dinţi izolaţi, grupe dentare, arcade, articulaţia temporomandibulară. Indiferent de natura
forţei ortodontice (naturală, artificială), pentru a obţine un efect terapeutic este necesară
o zonă de aplicare a forţei (dinţii, arcada, maxilarul) şi o zonă de sprijin denumită
ancoraj (Cocârlă). Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci, la
deplasările dentare nedorite. În tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a
lui Newton: “acţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuse”. Conform principiilor mecanice,
forţa aplicată pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar, trebuie să dispună de
o forţă cel puţin egală şi opusă pentru ancoraj. Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a
forţei opun o rezistenţă, forţa le deplasează egal: de exemplu, la închiderea diastemei,
fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei. Dacă rezistenţa este
inegală, zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă, devenind zona de
aplicare a forţei. Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi în ancoraj şi de mărimea
suprafeţei radiculare, molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decât incisivii.
Momentul forţei
43
Dacă forţa nu acţionează în centrul de rezistenţă al dintelui, ea nu va produce o
translaţie pură, ci o rotaţie a dintelui datorită momentului forţei ce apare prin aplicarea
forţei la distanţă de centrul de rezistenţă. Distanţa perpendiculară pe direcţia forţei,
măsurată din centrul de rezistenţă se numeşte braţul forţei. Momentul forţei este o
mărime fizică, definită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei, iar momentul unui
cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocârlă). M =
F x d, unde M este momentul forţei, F este forţa, iar d braţul forţei. Sensul momentului
se determină prin prelungirea forţei în jurul centrului de rezistenţă: dacă momentul va
provoca o rotaţie în sens orar, semnul momentului forţei este convenţional pozitiv, iar
dacă rotaţia este în sens invers acelor de ceasornic, semnul momentului va fi negativ. Cu
cât direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă, mişcarea va fi predominant
prin translaţie, în timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o
translaţie mai mică.
Raportul moment – forţă
Raportul între forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decât cu aparate fixe şi de
el depinde tipul de deplasare a dintelui. Un raport M/F mare produce o deplasare
radiculară mai amplă decât deplasarea coronară. Un raport M/F mai mic determină o
înclinare a 6 dintelui prin deplasare coronară, dar mai mică decât în situaţiile în care nu
se aplică o contraforţă. Gresiunile necesită un raport M/F de 8/1 până la 10/1, în funcţie
de lungimea rădăcinii. Pentru a deplasa uniform atât coroana cât şi rădăcina unui dinte
cu o forţă de 100g, va fi necesar un moment de 800-1000g/mm. Pentru deplasările
mezio-distale, momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul
forţei. Cu cât bracket-ul este mai lat, celelalte elemente fiind egale, cu atât se generează
mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă.
Fricţiunea Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale. În
sistem fricţional, dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului, apărând o fricţiune între
bracket şi arc ce depinde de: dimensiunea şi calitatea arcului, modul de confecţionare,
particularităţile bracket-ului (material de confecţionare, lăţime, caracteristicile slotului),
tipul ligaturii folosite. Când forţa de fricţiune este importantă, mişcarea de-a lungul
arcului este blocată. În sistemul nefricţional, dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul, pe
porţiuni limitate de arc. Arcurile pot fi totale sau parţiale, cu bucle de contracţie, dar
aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute.
Pentru contracararea momentelor secundare nedorite, braţele buclelor pot primi
îndoituri “anti-tip” şi “antirotaţionale” (Cocârlă.
49.Forța ortodontică. Definiție, clasificarea forțelor ortodontice. Importanța

forței optime în deplasările dentare în funcție de planul de referință
44
În tratamentul ortodontic, forţele sunt împărţite după natura lor în forţe artificiale
sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale:
 forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care
sunt realizate aparatele ortodontice: oţeluri inoxidabile pentru arcuri, materiale elastice
(inele de cauciuc), şuruburi ortodontice. Deformarea componentei elastice (arcul)
determină o tendinţă la revenire spre forma iniţială, declanşând o forţă care aplicată
asupra dintelui îi poate modifica poziţia. Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic
de către medic prin activarea arcurilor sau de către pacient prin derotarea şuruburilor
sau schimbarea inelelor elastice.
 forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale
ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste. Intensitatea
acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali, articulari, pericolul
supradozării forţei fiind redus (Cocârlă).
Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate, se pun în discuţie 3 aspecte:
 ritmul de aplicare
 intensitatea forţei
 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică.
Din punct de vedere al ritmului de acţiune, este foarte important cuplul „durată de
acţiune-durată de repaos”.
Există 3 tipuri de forţe:
→ forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune şi de repaos,
fiind generate de aparate mobile, activatoare, dispozitive extraorale, aparatul acţionând
doar o parte din zi. Dispozitivele extraorale se poartă în timpul nopţii generând forţe
ortodontice puternice, dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se
odihnească şi circulaţiei întrerupte să se reia.
→ forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele
de repaos ce permit organizarea ţesuturilor. Forţa importantă pe parcursul activării,
diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui. → forţe continue cu
intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui, nu solicită
reactivări frecvente. Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului
parodontal şi hialinizarea tisulară. Folosite cu discernământ fără a provoca presiuni
localizate, permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică. După Graber, forţele
intermitente ar fi mai biologice, deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi
de restructurare, iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decât pe perioade scurte de timp.
Avantajele forţelor continue provin din faptul că, odată declanşate, procesele
restructurării osoase sunt şi întreţinute.
După intensitatea forţei, există:
45
→ forţe mici, lejere ce nu depăşesc 30-40 g/dinte monoradicular. Ligamentul
parodontal este presat, nu strivit, iar vasele sanguine sunt încă vizibile. În aproximativ
24 - 48 de ore, de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii, apar mieloplaxe şi
începe resorbţia directă de os alveolar, iar în spaţiile reticulare are loc depunerea de
osteoid.
→ forţe mari, sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit între dinte şi
peretele alveolar: vasele sanguine sunt comprimate, iar ligamentul parodontal devine
acelular şi hialin în aparenţă. Osteocitele osului subiacent dispar. Aceste zone sunt
deseori bine localizate, iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi în spaţiile reticulare ale
osului subiacent. Astfel se îndepărtează zona de hialin şi corticala, dintele deplasându-se
în final. Dacă forţa rămâne excesivă în continuare, vor apărea noi zone de hialin. Este
dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o
deplasare dată în condiţii ideale. Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime
este diversitatea reacţiilor individuale.
La o presiune egală, fiecare individ reacţionează diferit în funcţie de caracteristicile
sale individuale:
 rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare
 gradul de mineralizare şi maturizare a osului
 rezistenţa mecanică a ţesuturilor.
50.Tipurile de deplasare dentară. Efectele negative ale deplasărilor dentare

Tipuri de deplasări dentare ortodontice
Versiunea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă în urma aplicării
unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă în bascularea dintelui în jurul
centrului de rotaţie. Se mai numeşte versiune. Mişcarea de basculare determină o
concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal. Centrul de rotaţie
(hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii în direcţie opusă forţei de basculare. O
mişcare de basculare are aproape întotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin
sub creasta alveolară, când dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată. Dacă
rădăcina este complet dezvoltată, zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de
creasta alveolară (Graber)
Gresiunea este o deplasare corporeală în care atât coroana, cât şi apexul se
deplasează în aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă. Pentru a produce aceeaşi presiune în
ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic, este necesară o forţă de două ori mai
mare pentru o deplasare corporeală decât forţa pentru basculare. Se mai numeşte
gresiune. Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se
46
distribuie pe întreaga suprafaţă osoasă alveolară. Acest tip de mişcare ortodontică este
favorabil atâta timp cât intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan).
Derotarea este o mişcare de pivot în jurul axului mare radicular necesitând un cuplu
de forţe. Teoretic, forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult mai mari decât cele
ce produc alte tipuri de mişcări dentare, deoarece ele ar putea fi distribuite în tot spaţiul
parodontal. Practic s-a demonstrat că este imposibilă aplicarea unei forţe de derotare
fără ca dintele să nu basculeze 8 în alveola sa, iar zonele de presiune formate sunt
identice cu cele din cursul mişcării de basculare. De aceea, forţele ortodontice potrivite
pentru derotările dentare, sunt similare celor pentru basculare.
Extruzia sau deplasarea dintelui în sens vertical, spre planul de ocluzie, induce în
mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal, nu şi zone de
presiune. La fel ca în derotare, această posibilitate este mai mult teoretică, deoarece
dacă dintele basculează în cursul extruziei, determină şi o arie de compresiune în spaţiul
parodontal. Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată, forţe mari în zonele de
tensiune nu sunt dorite, numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea
alveolei odată cu dintele. Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi
intensitate cu forţele pentru basculare.
Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat. Necesită un control atent
al intensităţii forţelor astfel încât se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece
zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică, la nivelul apexului. La tineri
este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă, uşoară. În cazurile în care osul alveolar
este dispus mai aproape de apex, creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical.
Intruzia, extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)
Mişcarea de torque este o deplasare mai mult radiculară, în sens vestibulo-oral,
coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc. Forţa este repartizată pe
toată suprafaţa radiculară. Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie în
jurul unui punct situat la colet (Cocârlă). În timpul deplasării iniţiale, zona de presiune
este de obicei localizată în apropierea treimii mijlocii a rădăcinii, deoarece ligamentul
parodontal e mai larg în treimea apicală decât în treimea mijlocie. După resorbţia
ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii, apexul radicular începe treptat să
comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai întinsă de presiune
(Reitan).
Efectele negative ale deplasarii dentare
Mortificarea pulpei , ca urmare a aplicarii unor forte de intensitate mare si cu actiune
prelugita mai ales pe dintii cu apex inchis.
Rezorbtie radiculara mica pe partile laterale ale radacinii in timpul actiunii
ortodontice , aceste rezorbtii se refac dupa incetarea fortei ortodontice.
47
Rezorbtie radiculara apicala pot aparea la dintii care au suferit miscarii de translatie
sau care in timpul deplasarii s-au sprijinit cu apexul pe corticala palatenala sau
vestibulara a osului alveolar , aceasta impune oprirea deplasarii pentru a permite
refacerea cu cement secundar a apexului dentar.
51.Restructurările tisulare la deplasarea orizontală şi verticală a dinţilor în

tratamentul ortodontic.
*Reactiile lig paradontal, a sis hidraulic: daca forta plicata pe dinte e mai mare decit
pres sangv din int capilarel (25-30 g/cm2) are loc colapsul vaselor cu expulzarea
singelui in tes vecine, apoi ies din parodontiu fluidele interstitiale, cel dispar din spatiu
periodontal si are loc o hialinizare.
*Reactiile fibrelor parodontale:
-tensiunea fibrelor: fibrele de colagen sunt elastice in cazul cind sunt grupate in
smocuri, astfel la actiunea fortei ele putin cite putin se alungesc.
-compresia fibrelor: de partea opusa aplicarii pres, are loc prin reorganizare la nivel
molecular. Pastreaza capacitatea de a se reface.
*Resorbtia osoasa directa: la nivelul zonei de compresiune creste nr de cel conjunctive
in lig si apar osteoclastele care prin activitatea lor enz distrug osul.
*Resorbtia osoasa indirecta: cind forta e prea ridicata se prov hialinizare a lig
provocind o resorbtie osoasa pe lamina dura, paralel la nivelul opus in os spongios apar
zone de resorbtie osoasa .
*Apozitia osoasa si tes osteoid: sub act tractiunii os nou se depune pe supraf int a alv.
Initial se form tes de tranzitie-osteoidal, care prezinta trama organica pe care se va
depune subst minerala.
*Hipercementoza: in tractiuni foarte importante sau la dinti fara antagonisti, mai del la
nivelul mol in inocluzie verticala. Poate duce la anchiloza dintelui.
8resorbtii rad: in momentul cicatrizarii nu se reface in totalitate tes dentar distrus.
52.Zonele de creștere ale maxilarului superior și inferior.

Maxilarul superior este un os desmal,care se formeaza prin unirea osului incisiv cu
osul postmaxilar.Osificarea incepe in saptamina a 6 prenatala,prin aparitia unui numar
de 4-6 centre de osificare in fiecare maxilar.Curind aceste centre fuzioneaza si ramin
cite 2 pentru fiecare maxilar: unul anterior,sub orificiul nasal,si unul posterior ,sub
orbita,pentru orificiul postmaxilar.Centrii premaxilari vor genera,de fiecare parte: lama
alveolara externa a regiunii incisive,spina nazala anterioara si partea anterioara a
palatului.Centrii de osificare postmaxilari vor genera: lama alveolaraa maxilara
posterioara(zona canina,premolara,molara),partea posterioara a ramurii ascendentea
48
maxilarului,portiunea din planseul orbital situata inauntrul canalului suborbital si
apofiza malara.Dezvoltarea maxilarului superior continua la nivelul suturilor,centre
osteogenetice de crestere desmala care se formeaza din unirea oaselor maxilare cu
oasele vecine-suturile perimaxilare sau din jonctiunea craniului facial cu baza craniului-
suturile cranio-faciale.Dezvoltarea transversala a maxilarului superior se produce prin
activitatea sistemului sutural sagital:sutura internazala si intemaxilara la care se adauga
activitatea indirecta a suturilot zigomato-maxilare.Dezvoltarea sagitala a maxilarului
este asigurata direct de suturile sistemului perimaxilar:sutura incisivo-caninca,sutura
palato-maxilara,zigomato-maxilara si indirect de sutura temporo-zigomatica si pterigo-
palatina.Obliterarea precoce a acestor suturi determina scurtarea maxilarului(retrognatie
maxilara sau si retroaleolie maxilara).La dezvoltarea desmala se adauga dezvoltarea
prin rezorbtie osoasa la nivelul sinusurilor si apozitie periostala la fata externa a
maxilarului.Respiratia nasala,priin coloana de aer inspirata,exercita rezorbtie la nivelul
sinusului maxilar urmata de apozitia osoasa pe fata externa a maxilarului.Procesul
osteoformator periostic modeleaza forma definitiva ,influentat si de insertiile
musculare.Dezvoltarea este intensa dupa virsta de 6 ani,un nou ritm si mai accelerat
aparein etapa prepubertara,ca sa incetineasca dupa virsta de 16-17 ani.
Mandibula in viata prenatala poseda primele centre de osificare,dupa nastere nu mai
intilnim acest mod de crestere,arcul bazal si corpul mandibulei neavind suturi.In
saptamina a 6 prenatala apare primul centru de osificare –la bifurcarea nervului dentar
inferior,centrul mentonier,in afara cartilajului Meckel.Alte 4-6 centre apar de faata
externa a cartilajuluui Meckel care serveste ca schelet al mandibulei embrionare si ca
factor inductor de dezvoltare a centrilor de osificare desmala.Procesul de osificare
continua in jos si inauntrul cartilajului Meckel,pe care il resoarbe complet in
mijloc,raminind extremitatilece contribuie la formarea oaselor urechii medii(ciocanul si
nicovala),din extremitatea distala a cartilajului si simfiza mentoniera ,din extremitarea
anterioare a cart.Merckel.In a 4 luna prenatala apar 3 centre de crestere
endocondrala:condilian coronoidian si angular.
In luna a 7 prenatala,cartilagiile coronoidian si angular se mataplaziaza in tesut
osos,ramanind activ doar cartiilajul condilian care va deveni centrul de crestere
endocoondrala pentru arcul bazal mandibular si ramul ascendent al mandibulei,pina la
maturitare.Astdel ca prin metaplazia celor 3 cartilagii secundare de crestere,ramul
ascendent si arcul bazal al mandibulei devin zone de crestere endocndrala a
mandibulei.Zonele desmale aparute anterior sunt impinse ,contribuind la ingrosarea
mandibulei,iar periostul acoperitor ramine centrul de crestere osteo-genetica permanent
al mandibulei.La nastere mandibula este formata din 2 oase,separate pe linia mediana de
un fibrocartilagiu ce formeaza simfiza mentoniera si tesut conjunctiv care participa șa
49
dezvoltarea oscioasrelor mentoniere unite de cirpul mandibulei prin sutura
mentoniera.Pina la virsta de 6 ani,cresterea in zona anterioara a mandibulei este atit
cartilaginoasa-simfiza mentoniera,activa pina la virsta de 1-2 ani ,cit si desmala ,la
nivelul suturii mentoniere activa pina la 6 ani.
53.Amprenta în ortodonţie. Materiale. Instrumente.

*Materialele amprentare: in ortodontie cel mai des sunt folosite alginatele –Stomalgin,
Altex, Zelex, Elastic, Ypen, Algix. Mai rar se folosesc materialele siliconice-Sielast,
Dentaflex, Optosil, Silaplast.
*Instrumente: lingura amprentara, cele mai bune retentii ofera lingurile cu gauri care
asigura zone de retentie intinse si repartizarea pe toata lung portamprentei.se pot utiliza
benzi pinzate adezive care se plica pe marginea lingurii.proba lingurii in cav bucla:
-inf: se aseaza pe port post peste zonele retromolare pe care tre sa le cuprinda dupa
care se culca incet peste arc. Modificari in lingura se pot face cu un cleste de tip
crampon.
-sup: urmarim sa nu basculeze pe bolta palatina iar zona tuberozitara sa fie bine
cuprinsa.
54.Clasificarea materialelor de amprentare folosite in ortodontie.

*Elastice:
-hidrocoloizii reversibili : Gelin, Dentacol, Coltoloid
-hidrocoloizi ireversibili alginate : Stomalgin, Altex, Zelex, Ypen, Elastic, Kromopan
-elastomeri de sinteza siliconice: Sielast, Dentaflex, Reprosil, Xantopren, Optosil,
Silaplast.
55.Clasificarea aparatelor ortodontice.

*Dupa modul de agregare la arc dentara:
-mobilizabile: dispozitive fixate la arc dentara cu ajutorul elem de ancorare, indepartate
si repuse de pacient.
-mobile: se mentin prin apropierea activa a arc dentare sub actiunea muschilor
mobilizabili (activator, bionator, ap Frankel)
-fixe : fixate prin cementare sau lipire (colaj).
*Dupa cum intervin asupra tes:
-mecanice (active): forta datorita calitatilor materialelor din care sunt confectionate.
-functionale: au capacitatea de a modifica activitatea musculara, transformindo in forta
ortodontica.
-de contentie (pasive): mentin rezultatul dupa tratament.
50
56.Pierderea precoce a dinților. Definiție. Aparate indicate pentru restabilirea
integrității arcadelor dentare.
Pierderea precoce a dintilor temporari determina:
1. TULBURARI DE RITM IN ERUPTIA DINTILOR SUCCESORI cum ar fi:
² accelerarea eruptiei dintilor permanenti omologi:
- cand extractia se practica dupa 5 ani
- dezvoltarea somatica este foarte buna
- cand exista un focar periapical cronic care stimuleaza eruptia
Aparut prea devreme pe arcada dintii permanenti prezinta un:
- grad de imaturitate radicular
- grad redus de mineralizare coronara
² intarzierea eruptiei dintilor permanenti omologi dupa extractii efectuate la 3-4 ani la
copii cu dezvoltare somatica deficitara si igiena nefavorabila
² incluzia dintilor permanenti omologi cand exista factori genetici predispozanti sau
se blocheaza eruptia dintilor permanenti prin reducerea spatiului si osteoscleroza
suprajacenta
2. MODIFICAREA SPATIULUI PENTRU ERUPTIA DINTILOR PERMANENTI SI
DEFICIT ZONAL DE DEZVOLTARE ALVEOLO-DENTARA
Cand dintii temporari se exfoliaza inainte ca succesorul sa-si inceapa eruptia (radacina
2/3, coroana complet formata) este preferabil ca osul sa se reorganizeze deasupra
dintilor permanenti intarziindu-se eruptia. Cand eruptia se lasa asteptata prea mult timp
ceilalti dinti migreaza punand sub semnul intrebarii mentinerea naturala a perimetrului
arcadei. In acest context este importanta si pierderea partiala de substanta dentara la
nivel coronar caci reducerea de diametru mezio-distal la M2 temporar permite
bascularea spre mezial a M1 permanent.
Pierderea precoce a dintilor temporari si ligamentele alveolodentare cunoscute ca
centre osteogenetice de crestere determina deficit de crestere zonala cu reducerea
spatiului pentru dintii permanenti omologi.
Deficitul de crestere alveolar este mai important la maxilarul superior unde edentatiile
tranzitorii intinse se insotesc cu endo-retroalveolodentie. Manifestarile deficitului de
crestere alveolara sunt dupa 6 ani incongruentele dentoalveolare cu ectopii de canin,
rotatii in ax si ocluzie inversa frontala.
Reducerea spatiului rezultat din pierderea precoce a dintilor temporari se produce prin
mezializarea si distalizarea dintilor limitrofi nefavorabili in fenomenul de cautare a
punctului de contact aparut in zona de eruptie a M1.
51
3. DEZECHILIBRUL OCLUZAL – perturbarea rapoartelor ocluzale in zona de sprijin
cu instalarea malocluziei, prabusirea ocluziei si grave tulburari de dezvoltare in sens
sagital si transversal a maxilarului superior.
Dezechilibrul reprezinta rezultatul insumarii eruptiei precoce de dinti permanenti si
deplasari dentare in focarele de pierdere precoce a dintilor temporari determina
instalarea de focare de imaturitate ocluzala in decalaj cu restul dezvoltarii ocluzale,
interferente si modificari de dinamica. Pot fi temporare sau se transfera in ocluzia
permanenta agravandu-se in absenta tratamentului.
Datorita acestor consecinte grave imediate si in timp a extractiilor precoce a dintilor
temporari in zona de sprijin se impune refacerea integritatii arcadei dentare la copii,
indiferent de varsta lor.
In acest scop la copii trebuie sa tinem cont de:
- dezvoltarea arcadelor dentoalveolare
- eruptia dintilor permanenti
- asigurarea continuitatii arcadelor dentare
- prevenirea inclinarii sau deplasarilor de dinti vecini si antagonisti
- obtinerea de spatii pentru eruptia dintilor permanenti si dirijarea eruptiei in
ocluzie normala
In cazurile in care extractia precoce a dintilor temporari din zona de sprijin nu poate fi
evitata apare necesitatea prevenirii consecintelor pierderii precoce a acestor dinti prin
refacerea tranzitorie a integritatii arcadei dentare cu ajutorul mentinatorului de spatiu
care sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa refaca integritatea morfofunctionala a arcadei
- sa impiedice migrarea orizontala a dintilor limitrofi bresei si migrarea verticala a
dintilor antagonisti
- sa nu impiedice dezvoltarea normala a arcadei dentare in perioada de crestere
- sa favorizeze eruptia dintilor permanenti succesionali la nivelul bresei edentate
- sa nu irite parodontiul marginal al dintilor existenti
- sa fie comod si sa permita exercitarea functiilor si restabilirea eficientei
masticatiei.
Este greu sa concepi un mentinator de spatiu care sa raspunda integral acestor cerinte si
pe baza concluziilor desprinse din examenul sistematic a pacientilor si analiza
predictiva a dentitiei mixte terapeutul va imagina un dispozitiv cat mai aproape de ideal.
TIPURI DE MENTINATOARE DE SPATIU
1. Mentinatoare de spatiu asociate la aparatele ortodontice care corecteaza
anomaliile dentomaxilare existente.
52
Cele mai bine se preteaza placile ortodontice care prezinta prelungiri la nivelul crestei
edentate sub forma unui:
- val de acrilat plat de inaltime potrivita pentru mentinerea dimensiunii verticale
care sa permita si deplasari in pozitii nepericuloase
- dinte anatomorf, artificial mai ales in cazul breselor edentate frontale
Cu mentinatoare de spatiu din val acrilic pot fi prevazute si aparatele functionale
masive (monoblocul, activator), ele se opun migrarilor orizontale si verticale ale dintilor
limitrofi bresei, transmit forte verticale pe creasta si grabesc eruptia succesorilor. Sunt
purtate insa doar o parte din timp, folosite sporadic, deloc in timpul meselor din cauza
volumului mare si mobilitatii. Adaptarea lor in cavitatea orala va fi dificila daca
migrarile au debutat deja si presupun slefuiri care sa permita insertia, dezinsertia faciala
a aparatului si impiedica migrarile restabilind axele dentare.
Gutierele folosite ca element de agregare pot ingloba bresa de edentatie impiedicand
migrarile verticale si orizontale; gutiera se slefuieste la nivelul mentinatorului de spatiu
dand libertate de eruptie succesorului si dirijandu-i axul de eruptie.
2. Mentinatoare de spatiu independente fixe

Realizate din coroane de invelis
- modelate si turnate prevazute cu bare, anse, bucle si crosete de
- prefabricate si adaptate sarma si ancorate uni sau bilateral
Indicate cand:
- dintii limitrofi ai bresei necesita restaurari morfologice
- dintii limitrofi nu se pierd foarte repede, iar succesorul permanent este prezent si
se dezvolta normal
- lungimea arcadei dentoalveolare nu s-a modificat, iar spatiul rezultat din
exfoliere nu s-a redus prin migrare
- analiza dentitiei mixte da o predictie favorabila
Au avantajul purtarii lor permanente pentru desfasurarea normala a facturilor
sistemului stomatognat, dar si dezavantajul dificultatilor constructive si al lipsei de
adaptabilitate la schimbarile de crestere din cavitatea orala.
Mentinatoarele de spatiu fixate la o singura extremitate se compun din: inel metalic
plasat pe dintele distal al bresei edentate sau coroana prefabricata, ansa de sarma de 0,9
mm conformata care pleaca spre fata orala, supraecuatorial la dintele limitrof M al
bresei
Variante constructive:
53
- cu sprijin parodontal efectuat cu un croset pe dintele mezial al bresei si
intermediar de acrilat la nivelul bresei
- 'shue like' cu lama intra alveolara conformata la creasta
Mentinatoarele de spatiu tip arc lingual palatinal sau transpalatal fixe se realizeaza din
sarma rotunda de 0,6-0,7 mm, elastica, fixate in atasele inelelor ortidontice fixate pe M1
permanent este indicat ca arc de mentinere a perimetrului de arcada, mijloc suplimentar
de ancoraj pentru deplasari dentare cu arcuri auxiliare.
3. Mentinatoare de spatiu amovibile multiple

Sunt realizate din acrilat intr-o mare varietate de forme care sa corespunda cerintelor
individuale asigura mentinerea spatiului si un profil construit in ocluzie cu antagonistul
mentinand planul de ocluzie
Indicatii:
- pierderi multiple si premature de dinti temporari, uni sau bilateral
- perimetrul normal sau scurtat al arcadei
- la pacientii cu extractii multiple dupa traumatisme sau cu boli cronice
Conceptele protetice ale protezelor totale sau partial amovibile nu trebuie respectate in
perioada dentitiei mixte
- baza acrilica se poate prelungi cu un bloc ocluzal plat suficient de inalt
- se executa pe modele de lucru unice, timp scurt
- se ancoreaza pe crosete elastice sau gutiere
O simpla modificare a bazei prin sectionare si introducere de arcuri transforma aparatul
intr-unul capabil sa recastige spatiul prin distalizarea M1.De la protezele tranzitorii
Kemeny care prezinta riscul resorbtiilor parodontale ireversibile la dintii vecini la placi
palatine si linguale, rascroite distal si ancorate cu crosete simple.
4. Mentinatoare de spatiu fizionomice

Edentatia frontala este cel mai adesea traumatica si ridica probleme terapeutice si de
prognostic in perioada de crestere stand la originea deformarilor secundare de arcada
superioara care fac dificila adaptarea ulterioara a constructiilor protetice fizionomice
Exista 2 modalitati terapeutice:
- deplasarea ortodontica a dintilor limitrofi si vestibularizarea spatiului pentru
dintii frontali
- mentinerea dimensiunii spatiului de edentatie pentru aplicarea implanturilor
unidentare si adaptarea de punti frontale total fizionomice - situatie de adaptare a unui
mentinator fix cu 2 inele ortodontice si un intermediar fizionomic.
54
57.Aparatele ortodontice mobilizabile. Definiţie. Avantaje şi
dezavantaje.Elemente de ancorare a aparatelor ortodontice mobilizabile.
*Aparate mobilizabile: dispozitive fixate la arc dentara cu ajutorul elem de ancorare,
indepartate si repuse de pacient.
*Avantajele: pot fi adaugate elem functionale crescind sfera si valoarea indicatiilor; se
sprijina pe dinti si parodontiu evitind suprasolicitarile dentare; unele elem pot fi activate
de pacient; tehnica confectionarii si reparatie usoara; permite respectarea igienei
ruguroase a cav buc; cost redus.
*Dezavantaje: riscul de a nu purta aparatul conform indicatiilor; reactii gingivo
parodontale; riscul deformarii sau ruperii unor elem in cazul unui pacient neglijent.
*Elem de ancorare:
-crosetul direct: din sirma elastica de 0,7 mm. o portiune rectilinie, ansa sub ecuatorul
anatomic in 1/3 V de colet, o portiune paralele cu muc gingivala, o zona de retentie
cuprinsa in placa. Util pentru a preveni migrarea in zonele edentate a dintilor vecini
bresei.
-croset Stahl: din sirma elastica de 0,7 mm. o ansa circulara in spatiu interdentar care
se prelungesete ocluzal cu o bucla care incaleca arc dent, o zona retentiva cu care se
angajeaza in placa.inlaturarea ocluziei sau laterognatiei.
-croset in delta: asemanator cu Stahl, insa ansa are forma triunghiulara cu virf sore
spatiu interdentar iar baza spre muc jugala.
-croset Jackson: sau inelar. O port centrala ansa subec prelungita pe ambele parti cu
doua bucle, retentie ce se fixeaza in placa. Blocheaza erutia dintilor pe care se aplica si
deplasarile lor in sens aproximal.
-croset Adams: doua anse ovale ce vin in contact cu supraf aprox, unite V cu o
portiune de sirma rectilinie, ansele se continua in sens ocluzal cu cite o bucla care se
termina cu retentie in placa.
-croset Schwarz: pluridentar. Anse romboide in spatiile interdentare unite la nivelul
muc prin port orizontale la 0,5-1 mm. crosetul iese din placa distala la 1-2 mm de
ultimul mol si patrunde in placa printro bucla care traverseaza nis amasticatorie dintre
canin si premol.
-croset semi Schwarz: ansa de forma unei jum de romb in contact cu un perete a
spatiului interdentar.
-croset intermediar Alt: asemanator cu Stahl, V are o bucla paralela cu supraf V.
Gutiera ortodontica: acopera un grup de dinti pe fetele V, O si ocluzale. Nu permite
inclinarea sau modificarea poz dentare.
58.Elementele active ale aparatelor ortodontice mobilizabile.
55
-suruburile ortodontice: alc din surub median filetat in doua directii la un capat pe dr la
celalalt pe st, la fiecare capt cite o piulita. In zona centrala a surubului doua tuneluri
perpendiculare in care se introduce tija de sirma-cheita de activare.
-arcul palatinal Coffin: bulca semicirculara libera continuata la fiecare extremitate cu o
ansa de retentie in placa. Arcul pe linia mediana la 1 mm de muc, mezial pin la linie de
tangenta cu fetele meziale a premol 1. Intre anse 2 mm. largirea ant a arcadei.
-arc in diapazon: port libera elastica si port retentiva in placa. Poate deplasa dintele in
sens mezial sau distal,
-arcul in S: portiune activa in S si una retentiva, la 0,5-1 mm de muc. Vestibularizarea
dintelui si deplasare spre mezial sau distal. Din sirma de wipla elastica.
-arcul in 8: partea activa in forma de 8 si partea retentiva. Din sirma de otel inoxidabil
0,4-0,5 mm. vestibularizarea dintilor.
-arcul in ciuperca: din sirma de otel inox 0,6-0,7 mm pe un grup de dinti. O port
centrala in contact cu supra palatinala a dintilor n 1/3 medie numita curbura principala.
In parti cite o bucla de activare in S dupa care se angajeaza in placa. Vestibularizarea
dintilor
-arcurile vestibulare: au actiune de retrudare si aliniere. Arc propriu zis: elem elastic in
zona frontala sup V. curbura principala cu 2 bulce laterale.Arcul paraseste placa prin
nisa masticatorie dintre canin si premol 1. Bucla la nivelul caninului. Din sirma de crom
nichel 0,7 mm. retrudarea incisivilor.
-arc vestibular articulat: are o articulatie intre portiunea in contaact cu dintii si cea care
se ancoreaza in placa, formata din partea centrala si doua laterale. Partile laterale sunt
compuse din 1,5 spire. Actiune strict in plan vertical.
-arcul caninului: in repozitionarea caninului in sens mezio-vestibulo-infrapozitie. O
bucla circulara prelungita nt cu o portiune rectilinie incheiata cu o gheruta adaptata la
colet. La celalalt capat o portiune intre premol 2 si mol 1. Actiune de distalizare,
egresiune de palatinizare a dintelui pe care se aplica.
59.Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje.

*Aparate mobile: se mentin prin apropierea activa a arc dentare sub actiunea muschilor
mobilizabili (activator, bionator, ap Frankel)
*Avantaje activator Andersen: actiune functionala si cauzala, impiedica sugerea
degetului si resp orala; creste secretia salivara-autocuratire; stimuleaza dezv elem
constitutive a aparatului dento maxilar prin actiune de dirijare a fortei musculare.
*Dezavantaje activator Andersen: greu de suportat datorita vol mare; se poarta noaptea
sau citeva ore pe zi prelungind tratam; lipseste aparatul dento maxilar de stimulul
functional, masticatie.
56
*Avantajele bionatorului: influenteaza revenirea la normal activitatii linguale; bine in
clasa II/1 in dentitia mixta fara discrepanta scheletica mare; usor in confectionara
tehnica; comod nu are elemente.
*Dezavantaje bionator: nu se aplica in clasa II Angle provocat de convexitatea etajului
mijlociu al fetei; fara rezultat cind fata are tendinta de dezv verticala; nu da rezultate in
ectopia V a caninilor inf; fara rezultate bune in cl III.
60.Activatorul Andrezen-Haupl. Elementele componente. Indicaţii.

*Indicatii in dentitie mixta:
-clasa I pentru corectarea anomaliilor in sens vertical si a proalveolodontiilor sup;
-clasa II in special gr II/1 si a laterodeviatiilor;
-clasa III pentru corectarea prognatiilor mand functionale in asociere cu tractiunile
extraorale;
-corectarea obiceiurilor vicioase;
-conducerea eruptiei dentare, realizarea unei ocluzii normale si reechilibrare
musculara.
*Elem componente:
-placa sup ce acop bolta palatina si fata orala a rc cu elem: arc palatinal tip Coffin din
sirma de otel elastica de 1,2 mm; un arc V din sirma de 0,7 sau 0,8 mm fixat prin cele
doua extremitati retentive in baza placii sup cu doua bucle de activare in forma de lira in
vestibulul sup si are curbura principala in contact cu fata V a incisivilor.
-placa inf: planul inclinat reprezentat de partea sa ant mai ingrosata, inclinare din jos in
sus si dinapoi inainte; aripioarele paralinguale care reprez continuarea bazei dincolo de
coletul dentar pina in fundurile de sac paralingual.
61.Regulatorul funcţiei lui Frankel. Elementele componente. Tipurile de

regulatoare.
*Elem componente:
-elem acrilice: 2 scuturi vestibulare, 2 pilote labiale sup.
-elem din sirma:arc V pe supraf V a incisivilor inf care face leg cu scuturile V; suportul
din sirma care poate fi alc dintro sirma continuua sau 3 segm adiacente si care
realizeaza conexiunea pelotelor labiale sup cu scuturile V; un arc L sup care sprijina la
nivelul cingulumului incisivilor sup; un arc palatinal care pleaca de la nivelul scuturilor
V traverseaza palatul pe partea opusa inapoia ultimului mol prezent pe arc; crosete
ocluzale de sprijin in zona molara mand cu rol de impiedicare a eruptiei mol1 inf;
crosete de sprijin maxilare in ocluzii inverse frontale care permit deschiderea ocluziei
pentru realizarea saltului articular.
57
*Tipurile de regulatoare:
-tip 1: utilizat in compresiunea maxilara cu clasa I cu ocluzie neutra, retruzia incisivilor
inf si protruzia celor sup, in ocluzia adinca.
-tip 2:in clasa II, au 2 arcuri orale.
-tip 3: clasa III in dentitie mixta si permanenta timpurie; pentru reducerea musculara
dupa corectia chirurgicala a prognatiei mand anatomice. Pilotele sunt la arc sup.
pelote in locul de subdezv
62.Bionatorul Balters. Elementele componente. Varietăți. Indicaţii de utilizare.

Este un aparat orthodontic mobil.Modalitatea principal de actiune a aparatului Balters
consta in revenirea la normal al activitatii limbii(static si dinamic)si dirijarea ei spre
zonele deficitare.Concomitent sunt inhibate fortele concentric ale complexului muscular
labio-jugal (in hiperactivitate si stimulate cele in hipotonicitare.)Prin ocluzia construita
aparatul asigura repozitionarea mandibulei creind,spatial necesar pentru activitatea
limbii.Bionatorul Balters este un activator de volum redus,usor de confectionat si de
purtat de catre pacient o perioada indelungata de timp.In functie de anomaliile tratate
,Balters a conceput 3 tipuri de aparate:
Tip 1 –este indicat in anomalii caracterizate prin maxilar ingustat cu protruzia dintilor
frontali superiori(compresiune de maxilar cu protruzie),ocluzie distalizata(clasa2/1),cu
pozitie joasa si posterioara a limbii.Componenta acrilica a aparatului este redusa fata de
activatorul classic:placa lingual ingusta a a arcadei alveolare manddibulare,2 pelote
palatine in care retentioneaza arcul palatal si arcul vestibular,masa acrilica interocluzala
la nivelul careia se fac slefuiri selective.
Elementul principal este arcul palatinal,din sirma de vipla de 1,2 mm,care determina
limba sa ia o pozitie anterioara si superioara,prin care se stimuleaza dezvoltarea
maxilarului superior si mezializarea mandibulei.Arcul vestibular cu doua bucle
orizontale (pina la nivelul premolarilor)indeparteaza actiunea centripetal a muschilor
buccinatori si stimuleaza inchiderea fantei labiale.
Tip2-este un aparat standart,exceptind zona frontal unde se prezinta un ecran acrylic de
protective a regiunii incisive de actiunea limbii.Este indicat in ocluzia deschisa
functional cauzata de deglutitia atipica cu interpunerea limbii intre arcadele dentare.
Tip3-un aparat standart inversat la care arcul palatinal are convexitatea orientata spre
anterior dirijind astfel limba carte pozitia superioara si posterioara a boltii palatine,arcul
vestibular este plasat la nivelul incisivilor inferiori,baza acrilica este situate la distant de
fata lingual a arcadei alveolare inferioare.Aparatul are drept scop reorientarea pozitiei
limbii care urmeaza sa stimuleze dezvoltarea predominant a maxilarului superior.Este
58
indicat in malocluziile de clasa 3 caracterizata prin pozitia anterioara si inferioara a
limbii.Bionatorul va fi purtat permanent cu exceptia meselor.
63.Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.

-clasa I: raport neutral al molarilor primi, o relaţie sagitală normală a
maxilarelor.Modificările doar în regiunea frontală. Din această clasă fac parte anomalii
unidentare sau de grup frontal, angrenări inverse, ocluzii deschise, ocluzii acoperite.
-clasa II: rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimînd o poziţionare
posterioară a manidibulei faţă de maxilar.
subdiviz 1:tip resp oral,un maxilar îngust şi alungit,frontalii în protruzie,ocluzie adinca
in acoperis.
subdiviz 2: tip respirator nazal, retruzie a frontalilor sup, ocluzie adinca
acoperita.
-clasa III: rapoarte de mezializare la nivelul molarilor şi ocluzie inversă frontală.
64.Clasificarea germană a anomaliilor dento-maxilare.

*In sens transversal:
-sd maxilarului ingust: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si inghesuire.
-sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere mandibulara.
*In sens vertical:
-sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis (II/1 Angle),
ocluzie prabusita(ca urmare a pierderii dintilor in reg lat).
-sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.
*In sens sagital:
-sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma functionala (poz distala a
mand).
-sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor frontali: angrenari
inverse a unui sau doi dinti in urma schimbarii poz lor, progenie de conducere fortata,
progenie falsa ca rezultat al subdezv max sup, progenie adevarata-hiperdezv mand.
65.Clasificarea franceză a anomaliilor dento-maxilare.

Pe baza terminologiei franceze adoptate de F.D.I Chaupe propune o clasificare a
anomaliilor dento-maxilare pe criterii morfo-functionale si etiopatogenice,in trei clase:
Clasa 1-Dizarmoniile maxilare,care reprezinta modificari de dimensiune si rapoarte a
bazelor scheletale.Sensul modificarilor este precizat prin prefixe in raport cu cele trei
planuri de referinta prognatie,retrognatie,endognatie,exognatie,supragnatie,infragnatie.
59
Clasa 2-Dizarmoniile dento-maxilare care se refera la neconcaordanta intre
dimensiunile dintiloe si dimensiunile arcadelor alveolare.
Clasa 3-Anomaliile sistemului dentar pot fi anomalii de numar ,forma,volum ale
dintilor care,de regula,sunt ereditare sau congenitale.
66.Retrognatia maxilarului inferior. Etiologia. Clinica. Diagnostic. Tratament.

*Retrognatie max inf: patologie ereditara sau dobindita caracterizata prin
subdezvoltarea mand.
*Etiologia: alimentare nerationala a mamei in timpul sarcinei, traume intrauterine sau
la nastere, pierderea precoce a dintilor, intirzierea schimbului ocluziei timpurii pe cea
permanenta, in sd Roben, dereglari a sistemului endocrin, respiratie orala, obiceiuri
vicioase, factorul ereditar.
*Clinica: deformari faciale, deformarea septului nazal, exooral aspect de cioc de
pasare, etajul inf este micsorat. Endooral : malocluzie de clasa II/1 dupa Angle cu
distalizarea ocluziei, incisivii sup sunt in protruzie, maxilarul sup este ingustat in fora de
V, prezenta ocluzia adinca in acoperis, prezenta treapta sagitala.
*Diagnostic: exam fotostatic, de modele, teleradiografia de profil, ortopantomografia.
*Tratament: in cazuri grave tratam chirurgical plus ortodontic.
-aparatele: trainer, activ Anderson, Frankel tip II.
-tehnica fixa: edgewise, Begg, arcul drept, sistem lingual,
-contentie: ap Howley, retainer lingual, trainer.
67. Tortopoziţia. Definiţie. Tabloul clinic. Diagnostic. Tratament.

*Tortopozitie: anomalie dentara de rotație a dintelui in jurul axului său între 90o și
180o. Poate duce la tulb ale relatiei dento alv, tulb de ocluzie, a dinamicii mand si tulb
fizionomice.
*Diagnostic : in baza exam clinic si Rg.
*Tratament: ortodontic cu aparate fixe sau mobilizabile, sau mixt chirurgical-
ortodontic.
68.Tipuri ale anomaliilor dentare de formă şi structură. Diagnostic. Tratament.

*Anomalii de forma:
- macrodentie:marirea in volum; microdentie:micsorare in volum;
-fuziunea dentara:unirea a 2 dinti la nivelul strict coronar, strict radicular sau corono
radicular cu dezvoltarea initial separata;
60
-germinatia:diviziune incompleta a unui dinte, apare cu o cor bifida cu o singura
radacina si camera pulpara; -dens in dinte-rezulta din invaginarea epiteliului amelar
intern, mai des la nivelul incisivului lat sup;
-taurodontia: prezenta unei camere pulpare mari cu dimensiuni exagerate cu tendinta
de largire spre apex, forma dintilor e modificata prin prezenta de cuspizi suplimentari
carabeli (palatinal pe mol 1 sup), Bolk (vest pe mol 2 inf permanent), Zuckerkandel
( vest pe mol 2 temporar);
*Anomalii de structura:
-amelogeneza imperfecta: displazia smaltului de origine genetica. Se formeza un smalt
cu deficienta si o imperfectiune calitativa. Smaltul este rugos, cu depresiuni si cute,
poate fi fragil
-dentinogeneza imperfecta:culoarea cor transparenta sidefie sau maronie,
transluciditate crescuta, smaltul se fractureaza usor.
-odontodisplazia: afecteaza un cadran, eruptie intirziata, smaltul hipoplastic si
hipomineralizat, dentina cu canalicule anormale, pulpa fibroasa radacina oprita din
evolutie.
-hipoplazia de smalt: defecte in formarea smaltului, sub forma de pete albe opace cu
santuri sau leziuni intinse. Apare inaintea eruptiei dintilor.
-discromii dentare: coloratia dentara care poate fi generalizata sau localizata, in
fluoroza-alb cretos, tetraciclini-galbeni, maladia capdepont-maroniu s.a.
69.Anomalii dentare de numar. Varietati. Clinica. Diagnostic. Tratament.

*Varietati: hipodentie (lipsesc pin la 6 dinti), oligodentie ( lipsa mai mult de 6 dinti),
anodontie(lipsesc toti dintii), hiperdontie ( mai multi dinti).
*Anodontiile: pot fi partiale, intinse, subtotale, totale. Clinic-prezenta unui dinte
temporar peste termen normal de eruptie, absenta dintelui permanent. Rg: lipsa dintelui
permanent din maxilar. Anadontia de incisiv lat poate duce la ap diastemei, apar
dezechilibre ocluzo articulare. In anadontii extinse , subtotale si totale tablou clinic a
edentatului. Tratament: in anodontii partiale se poate inchide spatiu prin migrarea
zonelor lat, in alte cazuri mentinerea spatiului pin la finisarea procesului de crestere si
tratament protetic.
*Dinti supranumerari: pot aparea ca dinti care respecta morfologia unui anumit tip
dentar (dedublare) sau forme atipice. Pot erupe complet in cav buc sau pot ramine
incluzi in max. mai des la max sup in reg frontala. Cind sunt inclusi pot produce
anomalii a dintilor prezenti pe arc, blocarea dintilor aflati in eruptie cu dereglarea
relatiilor dentare. Cind sunt erupti in cav buc produc incongruente in reg vecine afectind
echilibrul fizionomic si psihicul bolnavului. Tratament: germectomia sau extractia
61
dentara urmata de supravegherea tenta a cresterii. Cind sunt complicatii: tratament
chirurgical urmat de ortodontic.
70. Anomalii dentare de volum. Definiție. Varietăți. Criteriul de determinare a

macrodonției.
Anomaliile dentare de volum sînt:
- macrodentie:marirea in volum;
- microdentie:micsorare in volum;
*Macrodentia: anomalie de dezvoltare dentara caracterizata prin volum marit a unui
sau la mai multi dinti, poate fi localizata sau generalizata creeaza dificultati in
armonizarea relatiei dento alveolare, inghesuiri dentare primare. Este expresia tulb
produse in per de morfodiferetiere, individualizarea formei unitatii dentare prin nr
centrilor de crestere marit si activitatea intensa a acestora. Diferentiem forma usoara-
dinte in forma de cui, faras, clapa de pian, bilobat , sau adevarate monstruozitati-dinte in
perdea rezultat din sudarea celor 4 incisivi. Tratament: remodelare, tratament protetic, in
forme grave-extractii dentare.
*Criteriu de determinare: macrodentie absoluta cin suma latimii coronare a 4 cuspizi
sup e de 35 mm si mai mult, iar a celor inf e de 27 mm si mai mult. Cind vol coroanei
dentare e de 1,5 ori mai mare decit norma.
71. Tulburări de erupție dentară. Obiective de tratament.

*Incluzia dentara: raminerea dintelui in maxilar dupa timpul normal de eruptie cauzat
de tulb in dezv max, pierderea sec a spatiului prin migrari dentare, obstacole in calea
dintelui, conformatia anormala, potential de erupere scazut. Clinic se atesta absenta
dintelui de pe arcada cu persistenta dintelui temporar. Rg: pune in evidenta prezenta
dintelui, gradul de dezv, relatiile cu elem din reg. Incluzia poate fi superficiala, medie si
profunsa. Dintele se poate gasi V , O sau pe mijlocul arc iar axul dintelui poate fi oblic,
orizontala sau verticala, poate fi osoasa sau submucoasa.
*Tratament: cind poz dintelui e favorabila si exista un potential de eruptie tratament
chirurgical cu descoperirea si degajarea dintelui completat cu tratament ortodontic
pentru dirijarea evoutiei dintelui cu alinierea pe arcada si intrarea in functionalitate. In
incluzii profunde cu malpozitii grave se impune odontoectomia.
72.Aspecte clinice ale incluziei dentare. Tratamentul curativ al incluziei dentare.

*Incluzia dentara: raminerea dintelui in maxilar dupa timpul normal de eruptie cauzat
de tulb in dezv max, pierderea sec a spatiului prin migrari dentare, obstacole in calea
dintelui, conformatia anormala, potential de erupere scazut. Clinic se atesta absenta
62
dintelui de pe arcada cu persistenta dintelui temporar. Rg: pune in evidenta prezenta
dintelui, gradul de dezv, relatiile cu elem din reg. Incluzia poate fi superficiala, medie si
profunsa. Dintele se poate gasi V , O sau pe mijlocul arc iar axul dintelui poate fi oblic,
orizontala sau verticala, poate fi osoasa sau submucoasa.
*Tratament: cind poz dintelui e favorabila si exista un potential de eruptie tratament
chirurgical cu descoperirea si degajarea dintelui completat cu tratament ortodontic
pentru dirijarea evoutiei dintelui cu alinierea pe arcada si intrarea in functionalitate. In
incluzii profunde cu malpozitii grave se impune odontoectomia.
73.Ectopia dentară. Tratamentul curativ al ectopiei dentare.

*Ectopia dentara: eruptia dintelui in vestibulul sau. Poate fi un simptom intrun sindrom
(compresiunea de maxilar, incongruente dento alveolara primara, retrognatia mand), sau
entitate produsa de o malpozitie a mugurelui dentar de cauza primara sau locala
(blocade in calea dintelui). Pozitia dintelui poate fi inalta, medie sau joasa. Tulb produse
sunt de ordin fizionomic si de dinamica a mand.
*Tratament: cind e un simptom in cadrul unui sindrom se face terapie de fond a
sindromului. Cind e entitate clinica tratamentul depinde de pozitia si gradul de dezv a
dintelui, patul osos, relatia cu dintii vecini, existenta spatiului starea de sanatate a rc
dentare, echilibrul ocluzo articular. Tratament ortodontic sau mixt chirurgical
ortodontic.
74.Transpoziţia dentară. Tratamentul transpoziţiei dentare.

*Transpozitia dentara: schimbarea locului intre doi dinti pe arcada (incisiv lat –canin,
canin-premol prim), produsa de dereglarea ritmului de exfoliere a dintilor temporari si
intirzierea in eruptia celor permanenti. Se impun tulb fizionomice si de dinamica mand.
*Tratament:cind nu perturba grav functia fizionomica si functia de dinamica a mand
este tolerata ca atare. interventii de remodelare artificiala sau tratament protetic.
75.Entopia dintilor. Definitie. Cauze. Clinica. Diagnostic. Tratament.

*Entopia dentara: eruptia dintelui in oropozitie-dintele paraseste arcada. Poate fi un
simptom intrun sindrom (compresiunea de maxilar, incongruente dento alveolara
primara, retrognatia mand), sau entitate produsa de o malpozitie a mugurelui dentar de
cauza primara sau locala (blocade in calea dintelui). Pozitia dintelui poate fi inalta,
medie sau joasa. Tulb produse sunt de ordin fizionomic si de dinamica a mand.
* Tratament: cind e un simptom in cadrul unui sindrom se face terapie de fond a
sindromului. Cind e entitate clinica tratamentul depinde de pozitia si gradul de dezv a
dintelui, patul osos, relatia cu dintii vecini, existenta spatiului starea de sanatate a rc
63
dentare, echilibrul ocluzo articular. Tratament ortodontic sau mixt chirurgical
ortodontic.
76. Anomaliile țesuturilor moi perimaxilare. Varietăți și impactul lor asupra

aparatului dento-maxilar. Diagnostic. Tratament.
*Fren lingual scurt: poate fi cauza malocluziilor si provoaca defectul vorbirii.
Frenoplastia.
*Insertia frenului buzei sup pe creasta poate determina disarmonia dento alv de tipul
deastemei, bridele si cicatricele sunt veritabile obstacole in calea dezv proceselor dento
alv si ocluzale.
*Macroglosia duce la macrognatia mand cît și vestibularizarea grupui frontal superior.
*Tratamentul: chirurgical.
77.Dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Cauzele. Manifestările

clinice.
*Cauzele: dezacordul dintre marimea max si a dintilor, tulb de crestere la nivelul
proesului alv sau maxilar, pierderea timpurie a dintilor primari prin carie si
complicatiile acestora.
*Inghesuiri usoare: inghesuire la etapa de eruptie a grupului incisivo-mola, incisivii
centrali inf fiind in linguopozitie, molarii primi bine aliniati. Intre 6-7 ani incisivii
centrali sup erup intro poz labiala cu discreta lipsa de spatiu.
*Inghesuirea moderata:incongruenta incisivilor centrali inf este mai accentuata,
incisivii laterali temporari pot prezenta un grad marit si timpuriu de mobilitate.aceeasi
amploare si la eruptia incisivilor centrali sup. Zonele laterale sunt integre.
*Inghesuiri dentare severe: incisivii pot fi malpozitionati sau aliniati, lateralii pot fi
expulzati de pe arcada. Mol 1 permanent poate sa impacteze cu mol 2 decidual. Relatii
dimensionale nefavorabile intre temporari si permanenti. La eruptia incisivilor lat pot
fi: incongruente usoare, lipsa de spatiu pentru eruptie sau chiar absenta acestuia. Rg se
observa lateralul permanent intre canin decedual si centrali. In unele cazuri incisivul lat
permanent ocupa spatiul caninului decidual. Alte semne: abraziuni dentare, singerarea
parodontului, tartru dentar, recesiuni gingivale in zonele de incongruenta. Poate sa apara
sd algodisfunctional TM (oboseala, dureri musulare, dureri in ATM).
78.Metode de creare a spatiului in arcada dentara.Tratamentul inghesuirii

dentare.
64
*Crearea spatiului: expansiune de maxilar utilizind aparate mobile activ mecanice,
functionale sau aparate fxe, asociate cu extractie dirijata sau slefuirea dintilor deciduali.
Disjunctia maxilara indicata cind ingustarile dentare au loc la nivelul bazelor osoase si a
planseului nazal.
*Tratament inghesuiri dentare: diverse metode, expansiune, distalizarea zonelor
laterale, masuri ortodontice de dirijare si slefuire, chirurgical extractii dentare. Terapia
de dirijare a eruptiei dintilor permanenti prin extractia dintilor deciduali. In inghesuiri
usoare are loc o autoreglare datorita cresterea proesului alv odata cu eruptia dintilor,
cresterea bazelor osoase si spatiul oferit la schmbul zonei laterale. Este nevoie de o
supraveghere minutioasa a acestor proese.
79.Diastema. Varietăţi clinice. Etiologia. Clinica. Tratamentul.
*Diastema: prezenta unui spatiu interincisival.
*Varietatile clinice si etiologia:
-forma de diastema cu cor incisivilor paralele: fren inserat pe creasta, anadontii de
incisivi lat.
-forma cu cor divergente: insuficienta de spatiu la nivelul bazei osoase.
-forma cu cor convergente: meziodens neerupt sau un odontom.
*Clinica: centralii pot sa foloseasca pentru alinierea lor din spatiul rezervat incisivilor
lat aparind incongruenta din zona. Afectarea functiei fonatorii-voce siflanta, dereglari
estetice. In evolutia sa poate duce la aparitia incongruentelor la distanta cu
dezechilibrari ocluzale.
*Tratament: diastema poate fi tranzitorie si se poate autoregla in urma eruperii dentare.
Diastema produsa de factor local impune tratamentul cauzal ( septetomia cinde un sept
osos mare, germectomia dintilor supranumerari inclusi, extractia dintilor supranumerari
erupti si a dintilor malformati, frenotomia)si tratament ortodontic cu aparate mobile sau
fixe in dependenta de indicatii.
80.Tulburări în erupţia dentară. Cauzele. Metodele de diagnostic şi de tratament.

*Tulburari de eruptie dentara:
-eruptia precoce: cu 1,5-2 ani inainte de termenii norma, la dintii temporari cu 4 luni.
-eruptia tardiva: cu 1,5-2 ani mai tirziu de termenul norma, la dintii temporari cu 4
luni.
*Cauzele: boli genetice ca sd Down, Turner, nanism familial, dereglari metabolice si
de alimentatie, rahitismul, dereglari endocrine, ingectii contagioase. Local: resorbtie
patologica, procese inflamatorii a parodontiului apical, obstacole locale ca limitarea
spatiului, tumori, dinti supranumerari.
65
*Tratament: mentinator de spatiu in eruptia tardiva a permanentilor, aplicarea ap fixe
cu tractiune, indepartarea factorului cauzal, extractii dentare in caz de lipsa de spatiu.
81. Malocluzia de clasa I Angle, etiopatogenie, varietati clinice, metode de

diagnostic
Anomaliile de clasa I Angle sunt caracterizate de tulburari de crestere si dezvoltare cu
character primar sau dobindit ale sistemului dentar, alveolar si intr-o masura mai mica
ale bazelor ososase maxilare, ceea ce determina dezechilibre majore la nicvelul
arcadelor dento-alveolare si ocluzale, trasatura comuna este relatia intermaxilara normal
amtero-posterioara.
Etiologia cuprinde o gama larga de factori carea actioneaza dea lungul perioadeei de
morfogeneza pre- si postnatala: fatorul genetic (macro- si microdontia, anodontiile,
dinti supranumerari, anomalii dentare de forma, pozitie si structura), factorul
filogenetic(tendinta de reductive diferentiata a maxilarelor (mai rapida) si a dintilor(mai
lenta) este cauza inghesuirilor dentare, factorii generali de dezvoltare (tulbrari
endocrine, metabolice) pot deregla ritmul si rata de crestere a componentelor aparatului
dento-maxilar, disfunctii si obiceiuri vicioase- prin dezechilibrul la nivelul structurilor
functionale muscular provoaca tulburari grave directe/indirecte ale cresterii
dimensionale si directionale a maxilarelor, (respiratia orala, sugerea , interpozitia,
comportamentele muscular lingual anormlae produc proalveolia bimaxilara, ocluzii
deschise, inghesuirea/aparitia spatierii dento-alveolare), factorii morfologici si
patologici locali (caria dentara si complicatiile ei, traumatisme dento-
alveolare(fracture,luxatii), insertia pe creasat a unui fren cu baza larga de implantare,
prezenta unui sept osos- cauze ale diastemei)
Varietati clinice – sunt mari, inglobind anomaliile sistemului dentar, dento-alveolar,
ocluzal dar si ale bazei maxilarelor.
Dizarmonia dento-alveolară este expresia dezacordului între mărimea maxilarelor și
mărimea dinților sau cel mai adesea rezultatul pierderii precoce a dinților temporari de
pe arcadă cu migrarea dinților învecinați spre spațiul edentat.
Incongruenţa dento-alveolară secundară este consecinţa unde tulburări de
creştere la nivelul procesului alveolar sau maxilar, cel mai adesea generată de
pierderea timpurie a dinţilor temporali de pe arcadă, prin carie şi complicaţiile
ei.Interacţiunea factorilor etiologici ai celor două forme duce la apariţia
incongruenţei dento-alveolare forma combinată.
înghesuirea uşoara Se caracterizează plin prezenţa unui grad de înghesuire la
etapa de- erupţie a grupului incisivo-molar (6 şi 7 ani), incisivii centrali inferiori
fiind în linguopoziţie, cu o uşoară reducere a spaţiului: molarii I permanenţi,
66
erupţi anterior centralilor, sunt bine aliniaţi sau in curs de erupţie, cu suficient
spaţiu pe arcadă. între 6 şi 7 ani. incisivii centrali superiori erup intr-o poziţie
labială cu o discretă lipsă de spaţiu.
Inghesuirea moderată. La aceeaşi vârstă se constată erupţia centralilor inferiori,
dar cu un grad de incongruenţă mai mare; incisivii laterali temporari pot să
prezinte timpuriu un grad înalt de mobilitate. Incongruenţa are aceeaşi amploare
şi la erupţia centralilor superiori. Zonele laterale nu sunt afectate şi favorizează
relaţia dintre temporar şi dintele permanent.
Înghesirea severă. Incisivii, atât cei superiori, cât şi cei inferioi, pot avea un grad
înalt de înghesuire dar. în acest caz, lateralii pot fi expulzaţi de pe arcadă,
centralii ocupând mult din spaţiul acestora, rămânând insă şi treme mici. Molarul
I permanent poate să impacteze cu molarul 2 temporar. In zona de sprijin se
remarcă relaţii dimensionale nefavorabile intre dinţii de lapte şi cei permanenţi.
2. Spațierile dentare apar fie prin hipodonție, fie prin moștenirea unor dinți nanici și a
unor arcade bine dezvoltate. Ele pot fi generalizate (apar mai rar) sau localizate
(diastema). Diastema este mai frecventă la maxilar și este o stare fiziologic normală în
dentiția temporară. Odată cu au erupt incisivii laterali și caninii, diastema trebuie să se
închidă, dacă rămâne deschisă atunci trebuie decelată cauza și aplicat tratamentul..
Absența incisivilor este altă problemă frecvent întâlnită, cu predilecție incisivii laterali
maxilari și mult mai rar cei superiori. Ei pot fi pierduți prin anodonție, prin traumatism
și carie. Tratamentul poate urma două drumuri: închiderea spațiului sau menținerea
deschisă a spațiului pentru tratamentul protetic(implant sau lucrări protetice fixe).
3. Dinții ectopici sau cu inversii ale poziției (heterotopie) pot apărea pentru o
varietate de motive, incluzând: poziția anormală a mugurelui dentar (mai ales la canini),
înghesuiri, persistența pe arcadă a dintelui temporar cu mult după momentul de
exfoliere normal, datorită prezenței dinților supranumerari sau apar secundar uni
patologii (chistul dentiger). Pe lângă anomaliile dentare, în categoria malocluziei de
clasa I sunt incluse și anomaliile în cele trei planuri: sagital, transversal și vertical.
Anomalii în sens vertical
Anomaliile în sens vertical sunt reprezentate de ocluzia deschisă anterioară și ocluzia
deschisă laterală. Trebuie notat totuși faptul că aceste malocluzii nu se traduc prin
afectare scheletală, deci raportul molar este normal și ele apar ca entități clinice în afara
sindroamelor deja cunoscute.
4. Ocluzia deschisă anterioară se prezintă sub forma lipsei de contact între incisivii
superiori și inferiori atunci când pacientul este în intercuspidare maximă sau atunci când
coroanele incisivilor superiori se suprapun mai puțin de 1/3 peste coroanele incisivilor
inferiori. Un alt termen folosit pentru descrierea acestui tip de anomalie este apertgnația.
67
Prevalența variază între 2 și 8% din totalul copiilor preșcolari. Pacienții cu ocluzie
deschisă anterioară pot prezenta probleme ale vorbirii, deglutiții anormale, probleme
masticatorii, respirație orală, contact labial deficitar sau incompetență labială și tulburări
ale esteticii faciale. Factorii etiologici implicați pot fi: sugerea degetului, buzei, limbii,
tetinei. Sugerea degetului este factorul cel mai des implicat și dacă continuă până în
dentiția permanentă poate duce la o ocluzie deschisă prin restricționarea dezvoltării
incisivilor.
5. Ocluzia deschisă laterală apare mai rar ca cea anterioară și prezintă o etiologie mai
puțin înțeleasă. Poate fi întâlnită în asociere cu o ocluzie anterioară deschisă care se
prelungește până la nivel posterior sau asociată cu extracția prematură a molarilor primi
permanenți. Alți factori etiologici care sunt implicați pot fi: defectul de erupției primar
(mugurele molarilor nu prezintă potențial eruptiv) sau oprirea procesului eruptiv
(molarii sunt cei mai afectați și par normali, până când se opresc în evoluție la un
moment dat, fără motive clinice evidente)
Anomalii în sens sagital
Anomaliile în sens sagital sunt reprezentate de angrenajele inverse, la nivelul
incisivilor centrali sau laterali. Angrenajul invers se referă la un grup de dinți de
maximum doi până la patru dinți. Dacă se depășește acest număr este vorba de ocluzia
inversă și această este o anomalie în plan transversal.
6. Angrenajele inverse frontale sunt expresia unei anomalii dentare de poziție sau
simptome în cadrul înghesuirii dentare. Cel mai des sunt angrenați invers incisivii
laterali sau centralul și lateralul pe una din părți. Incidența angrenajului invers este de 4
– 5% în populația generală și devine evidentă în etapa dentiției mixte. Factorii etiologici
implicați în apariția sunt: erupția palatală a incisivilor maxilari, traumatismele la nivelul
incisivilor frontali cu modificarea poziției spre oral a mugurelui dinților permanenți,
dinții supranumerari anteriori, odontoamele, lipsa de spațiu intraarcadic sau obiceiul
interpoziției buzei. Diferite variante de tratament au fost propuse: plăci acrilice fixate,
pante inclinate sau aparate acrilice mobilizabile.
Anomalii în sens transversal
Relațiile normale între arcadele dentare sunt reprezentate de circumscrierea cu un
cuspid a arcadei inferioare de către arcada superioară. Orice modificare a acestui
parametru normal, prin mărirea sau micșorarea ariei circumscrise este denumită ocluzie
inversă și este o anomaliie în sens transversal.
7. Ocluzia încrucișată (inversă) este o discrepanță în relația transversală și se
manifestă ori prin ocluziile lingualizate (uni- sau bilaterale) sau ocluziile palatinizate
(uni- sau bilateral). Factorii etiologici sunt asemănători angrenajului invers, cu
mențiunea că afectează mai mulți dinți. Se mai adaugă și retenția pe arcadă a dinților
68
temporari care pot modifica axul de erupție al dinților, obiceiul vicios de sugere a
degetului (modifică poziția limbii spre posterior și generează o presiune negativă
intraoral care duce frecvent la ocluzie inversă posterioară), despicăturile labio-maxilo-
palatine, traumatismele la nivelul articulației temporomandibulare (duc la restricționarea
creșterii mandibulare unilateral).
Ocluzia inversă laterală poate fi unilaterală sau bilaterală. Ocluzia inversă
unilaterală poate fi la rândul ei palatinizată sau lingualizată. O cauză a apariției ocluziei
inverse unilaterale poate fi o activitate musculară crescută asimetrică. S-a demonstrat că
există o forță musculară mai scăzută în mușcătura copiilor în timpul dentiției mixte și că
activitatea musculară depinde foarte mult de sexul pacientului. Ocluziile inverse
bilaterale formate prin palatinizarea arcadei superioare față de poziția normală a
arcadei inferioare sunt acceptate în general,. Acest tip de ocluzii apar la pacienții cu
despicături labio-maxilo-palatine operate. La aceștia se recomandă expansiunea arcului
superior prin întinderea țesutului cicatriceal și se poate obține cu ajutorul unui
quadhelix.
8. Proalveolia maxilară și mandibulară este un termen folosit în descrierea
malocluziilor în care incisivii superior și inferiori sunt proînclinați. Este mai frecventă la
anumite grupuri rasiale (rasa neagră) și se prezintă sub forma unui overjet mărit, datorat
angulației incisivilor. Managementul este dificil deoarece este necesară modificarea
axului incisivilor inferiori și superiori și în acest caz recidiva fiind foarte mare. Dacă
există incompetență labială și mușchii buzelor au o tonicitate favorabilă se poate spera
la un rezultat stabil.
Diagnnosticul: examenul fotostatic, studio de model (pune in evident decalajele
transversal si sagitale), ex intraoral, ex radiografic, teleradiografia de profil, OPG.
82. Malocluzia de clasa II/1 dupa Angle, definitie, etiologie, tablou clinic.
Sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, alveolelor si dintilor fata
de planul medio-sagital, compensator, apare protruzia procesului dento-alveolar,
reflectata in ocluzie prin decalajul sagital (inocluzie sagitala, ocluzie distalizata) si o
posibila ocluzie adinca, rar deschisa, cu/fara laterodeviate mandibulara.
Etiologie: Factori generali: ereditatea, factorul constitutional(maxilar ingust, tip
doliocefalic), factori generali de dezvoltare (carente in metabolism pot cauza sindrom de
compresie maxilara, rahitism), boli grave in perioada graviditatii, factori endocrin,
disproportia de crestere.
Factori locali: traumele in timpul nasterii, postnatal- cicatricele chirurgicale rezultate
pe bolta palatine dupa interventii in anomaliile congenital, absenta suturii de crestere a
maxilarului duc la compresunea acestuia, caria dentara si complicatiile ei, frenulum
69
scurt al limbii, alaptarea artificiala, pierderea precoce a dintilor, macro- si microdontia,
anodontia, traumatisme, obiceiuri vicioase: respiratia orala, deglutita atipica, sugerea
degetului, sugerea buzei inferioare, pozitia incorecta a copilului, pozitia incorecta in
timpul somnului.
Aspecte clinice: facies adenoid, retrognatic, cu profil convex, tegumentele palide,
pometii stersi, fanta labial intredeschisa lasa sa se vada incisivii sup, in actul vorbirii si a
risului, incisivii sunt proeminenti, spatiati, sprijinindu-se pe buza inferioara, buza sup
subtire, palida, tractionata la comisuri, buza inf groasa, fisurata, lasindu-se sa se vada o
parte din mucuoasa orala deficiente respiratorii..Extraoral: forma cioc de pasare.
unghiul Z micsorat (>70), etajul inferior al fetei micsorat, Intraoral: raportul distalizat
al dintilor laterali, protruzia dintilor frontali sup, maxilare inguste (forma V), prezenta
treptei sagitale, ocluzie adinca.
83. Malocluzia de clasa II/1 dupa Angle, diagnostic diferentiat, obiective de

tratament
Diagnnosticul: examenul fotostatic, studio de model (pune in evident decalajele
transversal si sagitale), ex intraoral, ex radiografic, teleradiografia de profil, OPG.
Diagnosticul diferentiat: 1. in sindromul de endoalveolie cu inghesuire (clasa II/2)
sunt caracteristice urmatoarele modificari morfologice: retroclinarea dintilor frontali,
supraocluzia, baza apicala mare comparative cu baza coronara, etiologia este ereditara.
2. Macrodontia- suma incisive corelata cu indicia de dezvoltare a arcadelor alveolare si
a fetei transeaza diagnosticul
3. Meziopozitia- masuratorile pe model si teradiografia sunt relevante pentru
diagnostic
Tratamentul- obiective: mezializarea mandibulei, expansiunea arcadei sup, nivelarea
planului de ocluzie, retruzia grupului incisive sup, deconditionarea obiceiurilor vicioase.
Tratament profilactic- supravegherea cresterii, alimentative naturala pina la 6 luni,
eliminid factorii care actioneaza pe un teren receptive la dezechilibru, supravegherea
starii gravidei in primele 6 luni, dirijarea alimentatiei, combaterea obiceiurilor vicioase,
prevenirtea cariei dentare si a complicatiilor ei.
Tratamentul precoce- dezvoltarea etajului mijlociu si stimularea cresterii mandibulei
pentru ca eruptia grupului incisive-molar prim sa se faca pe baze osoase echilibrate
spatio-dimensional, psihoterapia este importanta, inlaturarea obiceiurilor vicioase, la
dezechilibrile scheletale si muscular- antrenament muscular pentru a crea un culoar
functional muscular echilibrat, atentie asupra contactelor si interferentelor ocluzale
(caninii temporari sunt adesea in astfel de factori), aparate functionale: activator, scut
vestibular, placa vestibulara, trainere din silicon.
70
Tratamentul normal- se efectueaza in 1 si 2 perioada a dentitiei mixte. in 1 perioada
scopul este de a obtine relatii saitale si vertical corecte la nivelul grupului incisive si al
molarilor primi permanenti, obtinerea de relatii echilibrate in unitatile functionale
muscular, cu asigurarea desfasurarii normale a functiilor de baza care conduc la
cresterea echilibrului intre unitatea scheletala sic ea musculara. Se prefer aparatele
functionale: activatorul Andressen realizeaza expansiunea bimaxilara, mezializarea
mandibulei, inaltarea ocluziei-egresie molara, reglarea relatiilor ATM cu reconformarea
ramului ascendant, echilibrarea musculaturii intra- si extraorale. Reglatorul functional
Frankel I (componente: scuturi laterale, pelote labiale inferioare, arc palatal, arc
lingual,arc vestibular, arcuri pe canin), Bionatorul Balters 1(comp: placa palatinala
(2pelote palatine, arc palatin, arc vestibular cu 2 bucle) si placa lingual, unite prin masa
interocluzala) in cazurile cu dezechilibre scheletale mai mari se practica atit mioterapia
cit si mecanoterapia.
In 2 perioada – reglarea cresterii et mijlociu si stimularea dezvoltarii mandibulei, sunt
necesare deplasri distal ale dintilor maxilari cu o stringere a grupului incisive-
canin(retruzia si intruzia) pe corpul maxilar aflat in plina crestere. se urmareste reglarea
pozitiei mandibulei cu modificari structural la ATM si al ramului ascendant, control al
ratei de crestere vertical in zonele incisive si molara. placi monomaxilare cu latou
retroincisiv inclinat. Daca anomalia este mai severa, cu decalaj intermaxilar mare si
mandibula nu poate raspunde la expansiunea cu aceeasi amploare ca si maxilarul se
indica- placa dubla de expansiune Schwarz. In dentitia permanenta- aparat fix+
tractiuni intermaxilare, dispozitivul Herbst, corectarea ocluziei distalizate prin
distalizarea M sup cu forte extraorale. in cazurile cind tratamentul nu ofera echilibre
ideale- metode chrurgicale ortodontice- osteotomie mandibulara cu avansare.
Tratamentul tardiv- urmareste ca prin miscariel dentare sa comenseze cit mai mult
abaterile scheletale, urmareste rezolvarea deficitului de spatiu, reglarea relatiilor vertical
(supraocluzia), reglarea relatiilor sagitale-prodentia, corectarea ralatiilor in zona lateral,
echilibrarea unitatilor scheletale cu unitatiel muscular functionale.
84. Malocluzia de clasa II/2, definitie, etiologie, tablou clinic, tratament

Sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor premolare si molare, prin retrodentie,
cu supraacoprirea grupului incisive, cu diferite grade de inghesuire dentara, difera de
clasa II/1 sub raport etiopatogenic si morfofunctional, therapeutic si ca prevalent. Are in
comun doar relatia molara antero-posterioara.
Etiologie: genetic marcat printr-o rata de crestere mai mare a suturii incisive,
retrodentia cu supraacoperire . retrodentia cu supraacoperire trebuie interpretata ca un
raspuns compensator al sistemului dentar fata de raportul bazelor osoase maxilare, care
71
este de tip clasa a II si in cazuri rare de tipul clasei I. retroinclinarea incisivilor si
supraacoperirea vor fi cu atit ma mari, cu cit decalajul bazelor scheletate maxilare va fi
mai mare. cu cit retrodentia grupului incisiv superior este mai mare decit prodentia
incisivilor inferiori, cu atit devine mai mare gradul de supraacoperire
Forme clinice: forma usoara- cu tulburari morfofunctionale si estetice in limitele
tolerabilitatii, forma grava- dezechilibrele ocluzale produc tulburari parodontale.
Tablou clinic:etajul inferior normal sau micsorat, santul labio-mentonier accentuat,
mentonul proeminent, buzele subtiri, ocluzia labial ferma cu planul plasat in pozitie
inalta pe coroana incisivilor sup, nasul proeminent- datorita retroinclinarii incisivilor.
Caracteristici ale arcadelor dento-alveolare si ale ocluziei: modificarea relatiei
bazei apicale a arcadei dento-alveolare si a celei coronare (baza apicala este mai mare ca
cea coronara), arcada poate avea forma de trapez (sup si inf), inghesuire dentara, diferite
grade de abraziune pe fata palatinala a superiorilor sip e cea vestibulara a incisivilor inf,
in cazul malocluziilor severe se constata leziuni parodontale, consecinta dezechilibrelor
morfofunctionale scheletale, ocluzia este afectata de supraacoperirea grupului incisive,
pot fi angrenaje inverse premolare unilateral/bilateral si distalizarea in zona laterala.
Tratamentul: fiind genetic, anomalia raspunde greu sau deloc tratamentului, chiar si
cind este de lunga durata. Obiectivele-obtinerea spatiului in vederea rezolvarii
inghesuirilor dentare , evitarea pericolului de trauma parodontala prin corectarea
retrodentiei si a supraocluziei, corectarea relatiilor in zona laterala, obtinerea relatiilor
echilibrate si stabile in partile moi si echilibrarea unitatilor schelet- muschi. se
realizeaza prin- terapia functional pura sau in asociere cu aparate extraorale, 2.terapie
mecanica active, 3.terapie mixta chirurgcal-ortodontica in asociere cu teraoia fixa.
In periaoada dentitiei timpurii se recomanad terapia: - cresterea ghidata/functionala
pura prin utilizarea aparatelor functionale: reglatorul de functie Frankel tip II,
Andresen-Haupl, Balters II. Chiar si dupa erupria grupului IM cresterea mandibulei
poate imbunatati fizionomia, pentru ghidarea mandibulara, Foster recomanda utiizarea
placii palatine.
In cazurile cu incongruenta si supraacoperire cu retroinclinarea moderata – aparat
mobil de expansiune (placa palatine sectionata in ,,Y”) pentru obtinerea unor rezultate
stabile se impune o miscare de torque, de deplasare a radacinii dintelui, ceea ce reclama
folosirea aparaturii bimaxilare fixe.
Daca exista spatiu sufficient si incisivii au o retroincinare medie, se prefer aparatele
functionale (activatorul rigid), daca retroinclinarea este mai mare se impune sistemul
edge-wise (asigura pe deplin miscarea de torque dentar, reinducerea supraocuziei prin
intruzie).
72
In incongruente moderate se prefer extractia P2 pentru a nu periclita zona frontala, in
incongruente si supraocluzii severe se extrag P2 si primii 4 premolari dupa care
tratament prin aparatura fixa, contentie pe o perioada indelungata. Se poate practica si
extractia M2 , anterior sau dupa eruptive cu 2 conditii: distalizarea zonei laterale,
reglarea relatiei incisive, sunt necesare forte extraorale si un sprijin foarte bun, sprijin
cefalic cu scopul de a mari ancorajul si de a controla nivelul relatiilor scheletale
verticale.
85. Malocluzia de clasa III Angle, forma falsă. Etiologie. Tablou clinic.
Tratament.
*Retrognatia maxilara: tulb de crestere in sens sagital a max. Cauza: respiratia orala,
hipertonia buzei sup, obiceiuri cios du muscare a buzei sup,sechele postoperatorii ale
despicaturilor labio maxilo palatine.
*Clinica: la tulb ant se adauga defectiunile buzei sup si a piramidei nazale, tulb functiei
de masticatie pe prim plan si fizionomice. Au loc doar miscari de ridicare si cob a mand.
fata aplatizata, cu obraji infundati, cu profil concav, buza sup infundata in raport invers
cu cea inf. Ocluzia mezializata si inversa frontala sau totala cu sau fara inocluzie
sagitala inversa. Rg: SNA 78, SNB 80, ANB valoare neg.
*Tratament:
-profilactic si interceptiv: inlaturarea deprinderilor vicioase, evitarea pierderii
integritatii arc dentare, evitarea declajului, slefuire selectiva, supraveghere: pin la 6 ani
ap mobile si mobilizabile, 6-12 ani mobile, mobilizabile si fixe, dupa 15 ani tratament
complex, fixe.
-tratament curativ: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale,
corectarea ocluzie in plan transversal si echilibrarea contactelor ocluzale: placa palatinal
cu surub ortodontic sectiune V, gutiere ocluzale, placa linguala cu arc V de retractie,
bionator Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
-complex :tehnica arcului drept plus tratament chirurgical-fractura Le Fort
-masca faciala Delaire: 2 puncte de sprijin extraorale, frontal si mentonier unite prin 2
bare lat. La nivelul comisurilor unite prin bara orizontala pe care sunt butoni de
tractiune pentru inelele spiralate-elem declansatoare de forta ortodontice. 14 ore din 24.
86. Malocluzia de clasa III Angle, forma adevărată. Etiologie. Tablou clinic.
Tratament.
*Prognatia mand adevarata sau anatomica forma clinica cea mai severa, decalajul
sagital cu inversarea rapoartelor de ocluzie e cauza de dezv in exces a mandibulei-
macrognatie.
73
*Etiopatogenie: factorul genetic, tulb endocrine-exces de hormon somatotrop, unele
tulb a gl tiroide, hipotiroidei prin intermediul macroglosiei indirect duc la o
macrognatie, factor functional-deregl de deglutitie, masticatie , fonatie, respiratie.
*Clinica: fata aplatizata, cu obraji infundati, cu profil concav, buza sup infundata in
raport invers cu cea inf, endo: o arc alv apicala mica in raport cu cea coronara. Ocluzia
mezializata si inversa frontala sau totala cu sau fara inocluzie sagitala inversa. Rg: SNA
82, SNB 88, ANB valoare neg.. la nivelul max sup elemente compensatorii-
proalveolie si prodentie. Tulb fizionomice severe.
*Tratament:
-profilactic si interceptiv: inlaturarea deprinderilor vicioase, evitarea pierderii
integritatii arc dentare, evitarea declajului, slefuire selectiva, supraveghere: pin la 6 ani
ap mobile si mobilizabile, 6-12 ani mobile, mobilizabile si fixe, dupa 15 ani tratament
complex, fixe.
-tratament curativ: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale,
corectarea ocluzie in plan transversal si echilibrarea contactelor ocluzale: placa palatinal
cu surub ortodontic sectiune V, gutiere ocluzale, placa linguala cu arc V de retractie,
bionator Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
-tratament complex: tehnica adeziva plus chirurgical proedeu Obwegheizer.
87.Termenii de erupție dentară a dinților temporari.

-incisiv central temporar 6-8 luni
-incisiv lateral temporar 8-12 luni
-caninul temporar 16-20 luni
-molarul I temporar 12-16
-molarul II temporar 20- 24 luni
Ordinea:
1.incisivii centrali inferiori
2.incisivii centrali superiori
3.incisivii laterali superiori
4.incisivii laterali inferiori
5.primii molari inferiori si superiori
6.caninii inferiori si superiori
7.molarii doi inferiori si superiori
88.Termenii de erupție a dinților permanenți.

Primul molar 6 ani
Incisivul central 6-8 ani
74
Incisivul lateral 8-9 ani
Primul premolar 9-10 ani
Caninul 10-11 ani
Premolarul secund 11-12
Molarul secund 12-13
Succesiunea erupției dinților permanenți :

Primii molari inf
Primii molari sup
Incisivii centrali inf
Incisivii centrali sup
Incisivii lat inf
Incisivii lat sup
Primii premolari sup
Caninii inf, sup
Primii premolari inf
Premolarii 2 inf
Premolarii 2 sup
Molarii 2 inf
Molarii 2 sup
89.Menținătoarelor de spațiu mobile și fixe. Indicații de utilizarea în funcție de

vârstă.
MENŢINĂTOARELE DE SPAŢIU
Menţinătoarele se spaţiu sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate prevenirii unor
deplasări dentare anormale, care pot apare după pierderea precoce a dinţilor temporari.
Consecinţele pierderii precoce a dinţilor temporari sunt complexe, fiind de ordin
funcţional şi morfologic, iar tabloul clinic variază de !a individ la individ, depinzând de:
numărul şi topografia dinţilor care s-au pierdut; ritmul pierderilor unităţilor dentare;
intervalul de timp scurs dintre momentul pierderii precoce a dinţilor temporari şi
termenul biologic de înlocuire cu dintele permanent;
poziţia şi raporturile dinţilor succesionali; particularităţile echilibrului forţelor faciale;
existenţa altor tulburări de dezvoltare a aparatului dento-maxilar.
Indicaţiile menţinătoarelor de spaţiu:
prevenirea instalării anomaliei dento-maxilare, prin pierderea precoce a dinţilor
temporari;
75
prevenirea închiderii spaţiului edentat necesar erupţiei dinţilor permanenţi, în cazul în
care spaţiul este insuficient;
prevenirea apariţiei complicaţiilor unei malocluzii deja existente, prin pierderea
spaţiului pe arcadele dentare;
Contraindicaţiile menţinătoarelor de spaţiu:
când coroana dintelui ce va erupe a depăşit osul alveolar şi este aşezat submucos;
când exista un spaţiu suficient pentru erupţia dintelui permanent;
când spaţiul de erupţie este în exces faţă de spaţiul necesar erupţiei dintelui permanent;
când există discrepanţe mari dento-maxilare, care vor necesita aparat ortodontic şi
extracţii;
când există anodonţia dintelui permanent şi se doreşte închiderea spaţiului.
Clasificarea menţinătoarelor de spaţiu:
> după modul de agregare:
menţinătoare de spaţiu mobiiizabile - în edentaţii pluridentare;
menţinătoare de spaţiu fixe - în edentaţii unidentare
fixate la o singură extremitate;
fixate la ambele extremităţi.
> după caracteristicile lor generale:
menţinătoare de spaţiu independente;
menţinătoare de spaţiu asociate ajtqr aparate ortodontice.
Condiţiile ideale care trebuie să le îndeplinească un menţinător de spaţiu sunt
următoarele:
să împiedice migrarea orizontală a dinţilor ce mărginesc breşa edentată şi migrarea
verticală a antagoniştilor;
să refacă integritatea morfo-funcţională a arcadei dentare; să nu jeneze dezvoltarea
arcadelor alveolare;
să nu irite parodonţiul marginal al dinţilor existenţi;
să nu interfereze cu procesele de creştere dentară şi osoasă;
să fie cât mai confortabile pentru pacient, permiţând exercitarea funcţiilor aparatului
dento-maxilar, în special funcţia masticatoarie;
să favorizeze erupţia dinţilor succesionali de la nivelul breşei edentate;
să se stabilească dimensiunile ocluziei dentare.
Alegerea menţinătorului de spaţiu cel mai potrivit se face în funcţie de anumite condiţii
clinice:
menţinător de spaţiu independent, când nu este instalată încă o anomalie dento-
maxilară, dar există extracţii dentare premature ale dinţilor temporari.
76
menţinător de spaţiu asociat altui aparat ortodontic activ, când este instalată o anomalii
dento-maxilare şi spaţii de extracţii.
Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile sunt cele mai utilizate datorită avantajelor sale,
iar cele fixe independente.ou sunt utilizata în perioada de creştere, datorită
dezavantajelor sale multiple.
Perioada optimă pentru aplicarea unui menţinător de spaţiu este
imediat după pierderea prematură a unui dinte temporar, când pierderea dintelui
temporar s-a făcut cu 1-2 ani înainte de erupţia succesorului său.
Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile Independente sunt aparate pasive, caracterizate
prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor edentate, susţinute şi unite
(dacă sunt mai multe breşe) printr-o bază (placă palatină sau linguală)
Indicaţii:
pierderi dentare multiple pe arcada superioară sau inferioară. Alcătuire:
placă palatină sau linguală;
elemente de ancoraj - croşete simple deschise spaţiului edentat;
val de acrilat în spaţiu! edentat cu/fără dinţi acrilici.
Descriere:
valul de ocluzie este ca o prelungire a plăcii acrilice în spaţiul edentat;
valul nu se prelungeşte la mvelul şanţului vestibular, ci se opreşte pe creasta alveolafăr
pentru a nu împiedica creşterea în sens transversal şi sagital;
pentru a menţine dimensiunea verticală a arcadelor antagoniste,
valul se realizează până la niye[ul planului de ocluzie pentru a
împiedica extruzia dinţilor antagonişti sau poate prezenta dinţi acrilici (mai ales în
zona frontală, pentru a restabili funcţia fizionomică).
Avantaje:
restabileşte morfologia şi funcţia arcadelor dentare;
transmite presiunile masticatorii asupra suportului muco-osos, stimulând creşterea;
previne instalarea tulburărilor de ocluzie;
se adaptează permanent la situaţia clinică:
permite şlefuirea pentru dirijarea erupţiei dinţilor permanenţi din spaţiul edentat;
redă fizionomia şi funcţia fonetică;
este uşor de realizat, nu necesită materiale şi instrumente costisitoare şi nici o
manualitate deosebită din partea tehnicianului dentar;
permite o igienă dentară foarte bună.
Dezavantaje:
sunt incomode datorită volumului lor mare, ocupând din spaţiul limbii (în acest sens s-
au creat menţînătoarele de spaţiu scheletate);
77
sunt purtate la latitudinea copilului, putând apare migrări dentare, dacă acesta nu îl
poartă un timp suficient;
trebuie schimbate din 6 în 6 luni, pentru a nu împiedica creşterea aparatului dento-
maxilar.
• Menţinătoare de spaţiu asociate aparate ortodontice active mobilizabile se
caracterizează prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor edentate, în
afara elementelor componente active şi/sau funcţionale, care intră în alcătuirea lui.
Indicaţii:
orice anomalie dento-maxilară care prezintă pierderi dentare pe arcada superioară sau
inferioară.
Alcătuire:
placă palatină sau linguală; elemente de ancoraj; elemente active; elemente
funcţionale;
val de aurilat în spaţiul edentat cu/fără dinţi acrilici.
Avantaje:
rezolvă simultan două situaţii clinice: păstrează spaţiului pe arcade, necesar erupţiei
dinţilor permanenţi şi corectează anomalia dento- maxilară;
permite utilizarea presiunilor elective în anumite puncte alo coroanelor dentare în
erupţie, cu scopul de a restabili axele dentare.
Dezavantaje:
în timpul meselor, aparatul este scos din cavitatea orală, datorită volumului mare şi a
mobilităţii lui.
90.Tratamentul ortodontic interceptiv. Noțiuni generale. Obiectivele

tratamentului interceptiv la copii de diferite vârste.
Tratamentul ortodontic interceptiv
In jurul varstei de 7 ani ar trebui sa mergeti cu copiii dvs la un control ortodontic de
rutina pentru a depista din timp eventuale anomalii dento-maxilare. Exista situatii, cand
o interventie timpurie poate ameliora gravitatea situatiei sau o poate chiar rezolva.
Terapia interceptiva reprezinta orice mijloc de tratament menit sa elimine sau sa
amelioreze o malocluzie in formare (anomalie), bazandu-se in special pe cresterea
copilului.
In trecut, problemele ortodontice se tratau in momentul in care erau prezenti toti dintii
permanenti si multe dintre tratamente se bazau pe extractia unor dinti pentru a face loc
altora.Tratamentul interceptiv (in jurul varstei de 7-11 ani) poate sa elimine necesitatea
purtarii in viitor a unui aparat fix (bracketsi).Daca totusi va fi nevoie de aparat fix,
78
tratamentul va fi mai usor, de durata mai scurta si totodata scade numarul cazurilor in
care trebuie facute extractii in scop ortodontic.
Intervenim prin tratament ortodontic interceptiv in cazul problemelor de dezvoltare a
oaselor scheletului fetei, sau in cazul obiceiurilor vicioase.Ca si exemplu va dau cel mai
frecvent intalnit obicei vicios, si anume suptul degetului sau a suzetei dupa varsta de trei
ani.La varste mici, oasele sunt moi si usor deformabile, astfel incat interpunerea unui
obiect intre arcade (bineinteles ca are importanta durata si frecventa cu care se intampla)
poate duce la deformarea oaselor si modificarea pozitiei dintilor.
Urmarile pot fi de genul:
ocluzie deschisa (dintii de sus nu se intalnesc cu cei de jos)
dintii superiori pozitionati mult mai in fata decat cei inferiori astfel incat exista un
spatiu intre ei unde de cele mai multe ori se va aseza limba
maxilarul superior ingustat
Exemple de tratamente interceptive:
Expansiunea maxilarului superior (marirea perimetrului acestuia) pentru a elimina o
ocluzie incrucisata (dintii posteriori superiori sunt circumscrisi de cei posteriori
inferiori)
Expansiunea maxilarelor pentru a crea spatiu dintilor inghesuiti
Pastrarea spatiului in cazul in care s-au efectuat extractii de dinti de lapte inainte de
perioada de eruptie a dintelui definitiv inlocuitor
Extractia dirijata, controlata a dintilor de lapte in vederea evitarii unei inghesuiri in
dentatia permanenta
Reducerea protruziei dintilor frontali superiori (pozitiei avansate a acestora), lucru
important si in vederea evitarii traumatizarii acestora
79

1.obiectivul Ortodonţiei, Organizarea Secţiei, Deontologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.obiectivul Ortodonţiei, Organizarea Secţiei, Deontologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.Obiectivul ortodonţiei, organizarea secţiei, deontologie.

*Ortodontia: o ram a stom, ce abordeaza etiopatogenia , clinica, diagnosticul si diverse

2.Istoricul dezvoltării ortodonției mondiale și naționale. Interacțiunea ortodonției

3.Dezvoltarea prenatală a feţei. Cresterea postnatală a scheletului facial.

4.Dezvoltarea relatiilor intermaxilare în viata intrauterină.

5.Factorii de bază în cresterea si formarea scheletului facial.

6. Dezvoltarea musculaturii fetei. Mugurii faciali si termenii de dezvoltare.

7.Ocluzia în dentaţia temporară. Planul post-lacteal. Poziţiile planului post-

8.Ocluzia în dentaţia mixtă. Caracteristica clinico- morfologică.

9.Ocluzia în dentaţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică

10. Particularitățile clinice ale malocluziilor transversale. Etapele de înălțare

Malocluziile de cl II/2-a Angle:

Examenul endo-oral.Elementele caracteristice sunt: palato-versia celor 2 incisivi

11. Particularitățile clinice ale malocluziilor verticale. Etapele de înălțare

Eruptia dentara este un fenomen fiziologic,caracterizat prin migrarea dintilor din

Ordinea si cronologia dintilor permanenti se caracterizeaza prin:

12. Epidemiologia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

13 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

14 Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

15 Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere

16. Factorii ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

17.Profilaxia primară în perioada prenatală a anomaliilor dento-maxilare.

18.Profilaxia postnatală a anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

19.Funcțiile aparatului dento-maxilar. Considerații generale.

20.Metode de diagnostic utilizate în disfuncțiile sistemului stomatognat la copii.

22.Deglutiţia atipică.Tipuri de deglutiţie.Tulburările în dezvoltarea aparatului

23.Dereglari de respiratie orala. Tabloul clinic al respiratiei orale. Tratamentul.

24.Dereglări de fonație. Manifestări clinice. Obiective de tratament.

25.Tratamentul profilactic și precoce al deglutiției atipice.

26.Tratamentul profilactic și precoce al disfuncțiilor masticatorii.

27. Obiceiuri vicioase exobucxale(atitudini vicioase de postura) notiune,

28.Obiceiurile vicioase în apariţia anomaliilor dento-maxilare.

29.Terminologia în Ortodonţie. Radicalul. Prefixul. Calificativul.

30. Examenul exobucal al pacientului orthodontic, profilul facial

31.Examenul endobucal al pacientului ortodontic, studiul ocluziei statice

32. Examenul musculaturii si al functiilor aparatului dento-maxilar.

33.Examenul dinamicii mandibulare.Fiziologia cinematicii mandibulare

34.Indicele facial si aprecierea lui. Tipuri de crestere faciala.

35.Examenul fotostatic. Interpretarea fotografiei de profil.

36.Examenul antropometric. Determinarea dimensiunilor faciale.

37.Examenul radiologic în Ortodonţie. Incidenţa endoorala cu film ocluzal

38.Ortopantomografia. Tehnica de realizare. Aprecierea scheletului masivului

39.Teleradiografia: definitia, tehnica efectuarii, tipurile, punctele principale.

40.Analiza cefalometrica.Punctele cutanate si scheletate.

41.Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica ortodontică.

42.Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-maxilar,

43.Studiul pe model.Consideratii generale.

44.Indicele alveolo-maxilar ( Korkhaus).

45.Indicele alveolo-maxilar ( Pont ).

46.Analiza biometrică după Nance.

47.Laboratorul de tehnică dentară. Utilaj, materiale, instrumentele, tehnica de

Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:

48.Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare.

49.Forța ortodontică. Definiție, clasificarea forțelor ortodontice. Importanța

50.Tipurile de deplasare dentară. Efectele negative ale deplasărilor dentare

51.Restructurările tisulare la deplasarea orizontală şi verticală a dinţilor în

52.Zonele de creștere ale maxilarului superior și inferior.

53.Amprenta în ortodonţie. Materiale. Instrumente.

54.Clasificarea materialelor de amprentare folosite in ortodontie.

55.Clasificarea aparatelor ortodontice.

2. Mentinatoare de spatiu independente fixe

3. Mentinatoare de spatiu amovibile multiple

4. Mentinatoare de spatiu fizionomice