Sunteți pe pagina 1din 4

Factorii ce determina osificarea craniului

1. Cresterea vitezei de deplasare in apa si cresterea presiunii apei manifestata in propulsie asupra
polului interior al pestilor (aparitia unor elemente osoase la pesti).
2. Dezvoltarea encefalului si necesitatea de protectie a acestor formatiuni ce conduc intreaga activitate
a organismului => sutura oaselor cu cresterea si mai mare a rezistentei la actiunea factorilor externi.
3. Trecerea la viata terestra si schimbarea modului de alimentatie (impreuna cu complexitatea factorilor
de mediu) duc la specializarea unor organe si transformarea altor organe de la nivelul extremitatii
anterioare.
4. Arhitectonica craniului si structura oaselor acestuia, precum si forma diferitelor componente este
determinata la mamifere si de actiunea muschilor masticatori si craniomotori.

Factori ce determina dezvoltarea si aspectul

1. Dezvoltarea preponderenta a encefalului si a emisferelor cerebrale =>fenomenul de telencefalizare


frontalizare
2. Dezvoltarea aparatului de fonatie, respectiv vorbirea articulata genereaza aparitia unor camere de
rezonanta, cum ar laringele, cu modificarile aparute la nivelul sau si spatiile pline cu aer numite
sinusuri paranazale.
3. Venerea binoculara.
4. Ortostatismul cu aparitia asa numitului unchi Wolker (se numeste unghi schelar) ce reprezinta o
inflexiune a sfenoidului si este specific omului.
5. Trecerea de la stationarea partupeda la bipeda si trecerea de regimul vegetal la cel carnivor si in final
la cel omnivor.
6. Trecerea de la consumul de alimente crude la alimente pregatite.
7. Diferentierea limbajului articulat si concomitent perfectionarea encefalului.

Factorii 5,6,7 au dus la scaderea in volum a splahnocraniului (viscerocraniului), retragerea lui, scaderea
arcadelor dentare cu disparitia botului si aparitia mentonului, care este specific omului.

La om , se schimba si pozitia de ansamblu a craniului in raport cu restul corpului => perpendicularitatea


cu coloana vertebrala. Schimbarea raportului dintre axul cavitatii bucale si al faringelui si laringelui vor
face posibila vorbirea articulata.

Umanizarea este realizata de actiunea complexa a urmatorilor factori (Benenghoff):

1. Dezvoltarea encefalului.
2. Ridicarea la ortostatism.
3. Cresterea in volum a capului.
4. Dezvoltarea organelor senzoriale
5. Modificarea aparatului buco-masticator.
In capsula fibroasa a boltii craniene apar 4 perechi de centrii de osificare:
1. Centrii frontali – pe linia mediana intre cei 2 centrii se gaseste un spatiu care prin sudare
devine sutura metopica. Alipirea incepe in primii 2 ani si este cmpleta la 8 ani.
2. Centrii parietali – pot fi 2 sau 3 dar fuzioneaza rapid. Cele doua oase vin in contact pe linia
mediana dupa 22 ani si se sudeaza dupa 30 ani, formand sutura sagitala.
3. Centrul solzului temporalului – cate un centru pe fiecare parte.
4. Centrul solzului occipitalului – este destinat osificarii portiunii dintre cele 2 parietale
deasupra protuberantei occipitale externe.

(S.E)FONTANELELE

Sunt portiuni ale capsulei fibroase ce nu se osifica pana la nastere. Au rol important la nastere permitand
modalarea craniului fetal pentru a putea trece prin canalul de nastere. Deasemenea, in copilarie permit
cresterea neurocraniului in toate directiile avand totodata si rol diagnostic, in inspectie si palpare.

Fontanelele sunt:

A. Principale – normale.
1. Fontanela mare – bregmatica sau anterioara.
- Situata la locul de intalnire dintre frontal si parietale
- Are forma romboida
- Se inchide la aprox varsta de 1,5 ani
- Are importanta practica deoarece: prin palpare determinam presiunea intracraniana;
se poate punctiona si reprezinta un indice de mineralizare al copil – persistenta ei
peste 3 ani indica rahitism.
2. Fontanela mica – lambdica sau posterioara
- Situata pe linia mediana intre parietale si solzul occipitalului
- Are forma triunghiulara
- Se inchide dupa 3 luni de la nastere

3. Fontanela asterica
- Situata pe partile posterolaterale ale craniului intre solzul temporalului, parietal si
occipital.
- Se inchide la un an dupa nastere.
4. Fontanela pterica sau sfenoidala sau anterolaterala
- Situata intre aripa mare a sfenoidului, parietal si si solzul temporalului.
- Se inchide la 2, 3 luni dupa nastere.
B. Uneori putem descrie si fontanele supranumerale: Metopica, Sagitala, Glabelara, Cerebeloasa.

Membrana care acopera fontanelele are 3 straturi:

1. Extern – continua cu periostul oaselor vecine.


2. Mijlociu – adera la marginea oaselor vecine si se va osifica din aproape in aproape inchizand
fontanela.
3. Intern – reprezentat de dura mater cerebrala.
SUTURI

Sincondroze – se gasesc la nivelul oaselor bazei craniului, iar legatura se face prin intermediul unui cartilaj
hialin.

Sindesmoze – legatura facandu-se prin intermediul unui tesut conjunctiv

Din punct de vedere al structurilor, suturile pot fi:

 Plane – internazala
 Dinntate – sutura sagitala
 Denticulate – sutura
 Scuamoase – intre parietal si tempotal
 Gonfoza – articulatia dintre dinte si alveola

La nastere si la copilul mic exista spatii suturale ocupate de tesut conjunctiv bogat vascularizat cu rol de a
permite dezvoltarea encefalului.

DEPENDENTELE DUREI MATER (S.E)

1. Coasa creierului – falx cerebri. Patrunde intre emisferele cerebrale pana la nivelul corpului Calos. Se
insera pe crista gali.
2. Coasa cerebelului – falx cerebeli. Petrunde intre emisferele cerebeloase.
3. Membrana tectoria – separa lobii occipitali de lobii cerebelului.
4. Diafragm selari sau cortul hipofizei – formeaza tavanul lojei hipofizare
5. Cavitatea trigeminala – se gaseste la varful stancii temporalului si inconjoara gg trigemina Gusser
6. Cortul bulbului olfactiv – este de fapt un sept transvers ce trece superior de bulbul olfactiv.

SINUSURILE VENOASE ALE DUREI MATER (S.E)

Sunt canale venoase fara pereti proprii ce dreneaza sangele venos de la nivelul creierului si al cutiei
craniene. Peretii lor sunt reprezentati de insasi dura mater. Prin intermediul venelor emisare stabilesc
conexiuni cu vasele scalpului, exobazei si fetei (aceste vene emisare sunt in anumite situatii adevarate
supape de siguranta ce deviaza fluxul sangvin in caz de hipertensiune intracraniana).

Snusuri perechi:

1. Sinusurile cavernoase
- Situate pe fetele laterale ale corpului osului sfenoid
- In acest sinus se telescopeaza artera carotida interna
- In peretele lateral al sinusului trec nervii III, IV si Va
- Tot in sinus trece si nervul VI, intre artera carotida interna si peretele lateral al sinusului.
2. Sinusurile intercavernoase (anterior si posterior) – leaga intre ele cele 2 sinusuri cavernoase.
3. Sinusurile pietroase superioare – stau in santurile de pe marginea superioara a stancii temporalului si
unesc sinusurile cavernoase cu sinusurile transverse.
4. Sinusurile piertoase inferioare – stau in santurile cu acelasi nume si unesc sinusurile cavernoase cu
vena jugulara interna.
5. Sinusurile transverse – situate de o parte si de alta a protuberantei occipitale interne in santurile
omonime. Sinusul transvers drept continua sinusul sagital superior, sinusul transvers stang continua
sinusul drept.
6. Sinusurile sigmoidiene – se gasesc in santurile omonime si continua cu vena jugulara interna la
nivelul gaurii jugulare. Impeuna cu sinusul pietros inferior formeaza bulbul superior al venei jugulare
interne.

Sinusuri nepereche:

1. Sinusul sagital superior – se intinde de la crista gali pana la creasta occipitala interna.
2. Sinusul sagital inferior – se intinde de la marginea inferioara libera a coasei creierului pana la
membrana tectoria.
3. Sinusul drept – se intinde intre cortul cerebelului si coasa creierului
4. Sinusul occipital – este situat inferior de protuberanta occipitala interna si comunica cu plexul bazilar
prin sinusurile marginale.
5. Plexul bazilar (sinusul plexiform) – se gaseste la nivelul clivusului.

Afluentii sinusurilor venoase ale durei mater sunt: venele encefalice, venele diploice, venele emisare
(perforante).

PARTICULARITATILE CRANIULUI FETAL IN RAPORT CU CRANIUL ADULTULUI (S.E)

1. Oasele sunt separate prin suturi ocupate de tesut conjunctiv (sinfibroze).


2. Prezinta fontanele.
3. Neurocraniul este mult mai dezvoltat decat viscerocraniul.
4. Partile oaselor ce se dezvolta din mai multi centrii de osificare nu sunt sudate.
5. Dintii nu sunt erupti.
6. Sinusurile paranazale nu sunt dezvoltate.
7. Marginea inferioara a orbitei este la acelasi nivel cu marginea inferioara aorificiului nazal osos.
8. Canalul auditiv extern este mai scurt, membrana timpanului fiind la suprafata.

Apofiza mastoida nu este dezvoltata, iar gaura stilomastoidiana (nervul VII) este situata superficial –
forcepsul poate afecta nervul VII si timpanul.